Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice
Departamentul Economic , Marketing și Logistica
Disciplina: Economia europeana și integrarea economica

CARACTERISTICILE
POLITICII
REGIONALE
A EFECTUAT: JEREGHI IGOR, GR.MK2001
AU VERIFICAT: ANTOCI N, DR., CONF. UNIV.,
DAVIDOV C, AS. UNIV.
 CUPRINS
Introducere……………………………………..………………………….…..3

Capitolul I Caracteristicile politicii regionale

1.1Scop și obiective Politici regionale ale Uniuni Europene……….5

1.2Situația actuală a Politicii Regionale în UE…………………………9
1.3Cadrul juridic al Politici regionale………………..………………..10
1.4Cadrul financiar al politici regionale……………………………….11
1.5Cadrul financiar al politici regionale………………………..13

Concluzii……………………………………………………..…… ………………15
Bibliografie…………………………………………….…….……………………16

2
 INTRODUCERE
Justificarea temei este Politica regională a UE reprezintă motorul creșterii economice
și creării de locuri de muncă, dar și liantul care ține Europa unită. Ea vizează reducerea
inegalităților economice, sociale și teritoriale care încă există între regiunile Europei.
Este expresia atât a investițiilor la nivel european, cât și a solidarității europene în
forma lor cât se poate de practică.
Scopul princical al Politicii regionale UE este bazat pe solidaritate financiară, adică
pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor
Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere. Caracterul complex al
politicii de dezvoltare regională este subliniat şi de modul în care acesta integrează trei
dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economică şi socială, extinderea
aplicării principiului subsidiarităţii şi dezvoltarea durabilă.
Obiectivele Politici regionale a UE care trasează liniile de acţiune ale fondurilor
structurale sunt specifice fiecărei perioade de programare a acestora şi se stabilesc în
funcţie de principalele priorităţi identificate în vederea reducerii discrepanţelor
economice şi sociale la nivel comunitar. Astfel, ele apar sub denumirea de obiective
prioritare şi trimit în mod direct la sectoarele ce necesită intervenţie structural:
1.combaterea şomajului pe termen lung şi facilitarea integrării profesionale a tinerilor
şi a persoanelor expuse excluderii de pe piaţa muncii
2. facilitarea adaptării forţei de muncă de orice sex la schimbările intervenite în
industrie şi în procesul de producţie în general
3.promovarea dezvoltării rurale prin urgentarea ajustării structurilor agricole în cadrul
reformei politicii agricole comune și facilitarea dezvoltării şi ajustării structurale a
zonelor rurale

3
Actulitatea temei spre cercetare este determinat de analiza a Grupului PPE din cadrul
Parlamentului European (PE) a fost întotdeauna un apărător ferm al unei politici regionale a
UE care să stimuleze creșterea economică și competitivitatea în toate regiunile europene.
Pentru noi, este esențial ca fondurile aferente politicii regionale a UE să se concentreze în
domeniile în care pot avea cel mai mare impact - pentru cetățeni, pentru mediul de afaceri
și pentru regiuni. În practică, acest lucru înseamnă ajutor pentru proiecte precum șosele
noi, internet în bandă largă sau formare profesională. Grupul PPE din cadrul Parlamentului
European (PE) a jucat un rol major în adoptarea noii politici regionale a UE, care, cu un
buget de peste 350 de miliarde de euro, se va aplica de acum până în anul 2020.
Metodologia de cercetare aplicată, care cuprinde:
a) baza informatională Baza legală a politicii comunitare de dezvoltare regională este
stabilită prin Titlul XVII al Tratatului Uniunii Europene (respectiv XIV în Tratatul de la Roma),
ce defineşte obiectivul politicii regionale – „reducerea disparităţilor existente între nivelele
de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor mai puţin dezvoltate,
sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale” – şi principiile ce stau la baza realizării acestuia.
La Tratat se adaugă Regulamentul Consiliului No. 1260/996 , prin care sunt stabilite
prevederile generale de funcţionare a Fondurilor structurale (şi amendat prin Regulamentul
No. 1447/20017 ) precum şi alte reglementări privitoare la funcţionarea FS şi a Fondului de
Coeziune.
b) metodele de cercetare utilizață este calitativă.
Cuvinte-cheie
Politică regional Fondul de solidaritate
infrastructurii de transport Fondul de coeziune

Principiul subsidiarităţii

4
 CAPITOLUL I CARACTERISTICILE
POLITICII REGIONALE
1.1 SCOP
Uniunea ȘI OBIECTIVE
Europeană POLITICI
are 27 de state membre care REGIONALE ALE şi o
reprezintă o comunitate
UNIUNI
piaţă EUROPENE
internă de 493 de milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai multe
disparităţi economice şi sociale între aceste state şi cele 271 regiuni ale lor.
O regiune din patru înregistrează un PIB (produs interior brut) pe cap de locuitor
sub 75% din media înregistrată în Uniunea Europeană cu 27 de state membre.
Obiectivul politicii regionale europene este de a concretiza solidaritatea Uniunii
prin coeziunea economică şi socială, reducând discrepanţa dintre nivelurile de
dezvoltare ale diverselor regiuni.
Obiectivul principal al politicii regionale a UE, cunoscută și sub denumirea de
politica de coeziune, este tratarea dezechilibrelor teritoriale, sociale și economice
care există între diferitele regiuni ale UE. Politica regională acoperă toate regiunile
și orașele din Uniunea Europeană, favorizând crearea de locuri de muncă,
competitivitatea întreprinderilor, creșterea economică, dezvoltarea durabilă și
îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Pentru a atinge aceste obiective și pentru
a răspunde diverselor nevoi de dezvoltare din toate regiunile UE, pentru perioada
2014-2020 au fost alocate politicii de coeziune 351,8 miliarde EUR – aproape o
treime din bugetul total al UE. Acest sprijin financiar este distribuit prin
intermediul a două fonduri principale: Fondul european de dezvoltare regională
(FEDR) și Fondul de coeziune (FC). Împreună cu Fondul social european (FSE),
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european
pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), acestea alcătuiesc fondurile
structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care, prin sprijinul pe care îl
oferă, pot aduce o schimbare reală în viața cetățenilor din regiunile UE.
5
 În contextul în care actuala perioadă de programare (2014-2020) se
apropie de sfârșit, se lucrează în prezent la planificarea priorităților
politicii de coeziune pentru următoarea perioadă de programare
(2021-2027). În cursul mandatului 2014-2019, Parlamentul European a
fost invitat de multe ori să adopte noi acte legislative, să modifice
norme mai vechi și să emită avize cu privire la numeroase subiecte
legate de politica regională a UE. În cadrul Parlamentului European,
Comisia pentru politica regională este responsabilă de politica de
dezvoltare regională și de coeziune a Uniunii, așa cum se prevede în
tratate. Având în vedere retragerea preconizată a Regatului Unit din
UE , această țară, care până în prezent este contribuabil net la
bugetul UE, nu va mai contribui la bugetul UE de după 2020, ceea ce
înseamnă că UE va dispune de mai puține resurse pe care să le aloce
politicilor sale în viitor, inclusiv politicii de coeziune. Cu toate acestea,
Parlamentul European a susținut cu fermitate menținerea nivelului
de finanțare a politicii de coeziune la nivelul actual sau chiar creșterea
acestuia. Acest document este o actualizare a unei note de informare
anterioare, publicată înaintea alegerilor europene din 2019.
Printr-o abordare specifică, politica regională europeană aduce o
valoare adăugată acţiunilor întreprinse pe teren şi contribuie la
finanţarea unor proiecte concrete în favoarea regiunilor, oraşelor şi
locuitorilor acestora. Ideea este ca regiunile să devină capabile să-şi
joace din plin rolul în favoarea creşterii economice şi competitivităţii
şi să-şi împărtăşească ideile şi bunele practici. Acesta este, de altfel,
obiectivul noii iniţiative intitulate „Regiunile, actorii schimbării
economice”. Întreaga politică regională respectă priorităţile Uniunii
Europene în materie de creştere economică şi ocupare a forţei de
muncă (a se vedea strategia de la Lisabona).
6
 OBIECTIVE
- -
1.să sprijine cercetarea, dezvoltarea
tehnologică și inovarea
2.să îmbunătățească accesul la tehnologiile
informației și comunicațiilor, precum și
utilizarea și calitatea acestora
3.să consolideze competitivitatea
întreprinderilor mici
4.să favorizeze trecerea la o economie cu
emisii reduse de dioxid de carbon
5.să contribuie la adaptarea la schimbările
climatice, precum și la prevenirea și gestionarea
riscurilor
6.să protejeze mediul și să asigure o utilizare
eficientă a resurselor
7.să permită un transport durabil și să
amelioreze infrastructurile de transport
8.să încurajeze crearea de locuri de muncă
durabile și de calitate, precum și mobilitatea
forței de muncă
9.să promoveze incluziunea socială și să
combată sărăcia și orice formă de discriminare
7
Documentarea teoretica / unde e cazul.
În Europa, interacţiunea dintre state s-a concretizat atât într-o serie de contradicţii interne, dar şi în apariţia şi dezvoltarea unui spaţiu comunitar sub forma
Uniunii Europene. Cu toate obstacolele iminente de-a lungul celor peste 30 de ani de existenţă, Uniunea Europeană este astăzi în pragul unui nou proces de
extindere, cu toate că, în interior, se confruntă încă cu decalaje Mari între diferite zone şi regiuni. România, la rândul ei, şi-a exprimat clar poziţia de a face
parte din structurile comunitare, dar, pentru atingerea acestui deziderat, ea trebuie să pună în practică acquis-ul comunitar, în toate domeniile.Privită ca
obiectiv al dezvoltării generale, dar, în acelaşi timp, ca mijloc important de reducere a decalajelor la nivel spaţial, dezvoltarea regională reprezintă unul dintre
cele mai importante domenii pe care Uniunea Europeană îl promovează şi susţine, atât în interior, cât şi în afara graniţelor sale. Dezvoltarea regională este un
proces complex care cuprinde o serie de componente interdependente, legislative şi instituţionale, de stabilire a unor noi tipuri de relaţii între diferite sectoare
şi domenii de activitate, între autorităţi şi colectivităţi. De asemenea, acest proces este legat de mentalitate, tradiţii şi comportament, de formarea profesională
şi adaptarea la noile schimbări ce au loc la nivel local, regional, naţional şi internaţional.
În România, dezvoltarea regională a apărut ca o necesitate, pe de o parte, pentru a corecta
decalajele regionale existente şi, pe de altă parte, pentru a prelua şi a aplica legislaţia Uniunii
Europene în acest domeniu (Capitolul 21 al acquis-ului comunitar). De la începuturile sale,
ştiinţa regională şi-a concentrat atenţia asupra a doi factori neluaţi în seamă de teoria
economică: distanţa şi zona (regiunea). Importanţa distanţei era redată cu ajutorul
cheltuielilor de transport al căror impact era evident atât asupra preţului de piaţă, cât şi
asupra localizării factorilor de producţie. În acelaşi timp, amplasarea unei zone (regiuni)
determina delimitarea geografică a preţurilor diferitelor produse sau servicii1 . În decursul
secolului al 19-lea, economia regională (în special teoria localizării activităţilor economice) a
apărut şi s-a dezvoltat punctual în cadrul principalelor curente din domeniul teoriei
economice (clasică sau neoclasică). Astfel, dezvoltarea ştiinţei regionale a înregistrat
recunoaşteri de moment şi căderi repetate, fără ca elementele regionale să fie luate în
seamă la analiza vieţii economice2 (până în jurul anului 1950). Fără a avea pretenţia de a
realiza o analiză exhaustivă a teoriilor economiei regionale, în cele ce urmează, vom încerca
să ilustrăm principalele momente ale evoluţiei şi integrării teoriei economice regionale în
teoria economică tradiţională. Problemele principale ale dezvoltării regionale rămân legate
de o serie de întrebări: Care sunt forţele care dirijează dezvoltarea unei regiuni? Cum depind
aceste forţe de deciziile exterioare? Aceste forţe sunt identice sau diferite faţă de cele care
determină creşterea la nivel naţional? Spaţiul tinde să se omogenizeze sau să se
diferenţieze? Aceste întrebări, ca şi altele şi-au găsit răspunsul în teoria dezvoltării regionale,
teorie care a înregistrat mai multe perioade de evoluţie, ce pot fi clasificate astfel: - etapa
teoriei clasice; - etapa teoriei neoclasice; - etapa teoriilor regionale recente.
8
 ANALIZA SUCCINTA A OBIECTIVELOR
-

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ A ROMÂNIEI ARE ÎN VEDERE O

SERIE DE OBIECTIVE, CELE MAI IMPORTANTE FIIND URMĂTOARELE:

3.integrarea politicilor sectoriale la nivel

1.reducerea disparităţilor regionale prin
susţinerea zonelor rămase în urmă şi
prevenirea apariţiei unor noi dezechilibre
regionale;
2.pregătirea cadrului instituţional care să
răspundă criteriilor de aderare la UE şi de
eligibilitate sub Fondurile Structurale şi
Fondul de Coeziune;
regional, în vederea susţinerii dezvoltării
economice şi sociale durabile;
4.stimularea cooperării inter-regionale, la
nivel naţional şi internaţional, şi în special
cooperarea transfrontalieră în cadrul euro-
regiunilor.
-

9
DE ASEMENEA, PROCESUL COMPLEX AL DEZVOLTĂRII LA NIVEL REGIONAL NECESITĂ ATÂT UN
FACTOR DE TIMP, O EVALUARE ŞI O URMĂRIRE A IMPLEMENTĂRII MĂSURILOR SPECIFICE, CÂT ŞI
UN NUMĂR DE PROIECTE ŞI INIŢIATIVE REGIONALE ŞI O CONDUCERE CARE SĂ AIBĂ
CREDIBILITATE, PUTERE DE DECIZIE ŞI ACCES LA SURSE DE FINANŢARE. ÎN ACEST SENS, APARIŢIA
ŞI DEZVOLTAREA STRATEGIILOR REGIONALE A DETERMINAT LUAREA ÎN CONSIDERARE A UNOR
ASPECTE SEMNIFICATIVE:

1. într-o perioadă caracterizată de profunde schimbări economice şi sociale, de mediu înconjurător,

schimbări tehnologice etc., autorităţile comunitare, locale şi regionale trebuie să se adapteze noilor
condiţii şi să-şi hotărască în comun viitorul şi perspectivelexistenţa unui număr important de actori
locali şi regionali care participă la dezvoltarea economică regională;
2. complexitatea interacţiunilor între operatori şi factorii determinanţi;
3. modul de a identifica şi de a răspunde necesităţilor locale şi regionale.
De cele mai multe ori, politicile şi strategiile de dezvoltare regională acţionează pe patru direcţii
majore: optimizarea utilizării resurselor şi bunăstarea locuitorilor, eliminarea constrângerilor regionale
şi dezvoltarea potenţialului local, concentrarea sau difuziunea unor activităţi noi şi asistenţă eficientă.
•

10
1.2 SITUAȚIA ACTUALĂ A POLITICII REGIONALE ÎN UE
ESTE FOARTE PROBABIL CA PROIECTELE RESPECTIVE SĂ FIE
FINANȚATE DIN FONDURILE REGIONALE ALE UE. POLITICA
REGIONALĂ ACOPERĂ FIECARE REGIUNE A UE ȘI ESTE SPRIJINITĂ
PRINTR-O SERIE DE FONDURI, INCLUSIV FONDUL EUROPEAN DE
DEZVOLTARE REGIONALĂ (FEDR), FONDUL DE COEZIUNE (FC),
FONDUL SOCIAL EUROPEAN (FSE), FONDUL EUROPEAN AGRICOL
PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ (FEADR) ȘI FONDUL EUROPEAN
PENTRU PESCUIT ȘI AFACERI MARITIME (FEPAM). MAJORITATEA
FONDURILOR SUNT DIRECȚIONATE ACOLO UNDE ESTE CEA MAI
MARE NEVOIE DE ELE: CĂTRE REGIUNILE MAI SĂRACE ALE UE, AL
CĂROR PRODUS INTERN BRUT (PIB) PE CAP DE LOCUITOR SE
SITUEAZĂ SUB 75 % DIN MEDIA UE.
CUANTUMUL SPRIJINULUI PRIMIT DE FIECARE REGIUNE SE BAZEAZĂ
PE VALOAREA PIB-ULUI SĂU PE CAP DE LOCUITOR. ÎN SCOPUL
ALOCĂRII FONDURILOR, AU FOST STABILITE TREI CATEGORII DE
REGIUNI: „REGIUNI MAI PUȚIN DEZVOLTATE”, AL CĂROR PIB PE CAP
DE LOCUITOR ESTE SUB 75 % DIN PIB-UL MEDIU AL UE-27; „REGIUNI
DE TRANZIȚIE”, AL CĂROR PIB PE CAP DE LOCUITOR ESTE CUPRINS
ÎNTRE 75 % ȘI 90 % DIN PIB-UL MEDIU AL UE-27 ȘI „REGIUNI MAI
DEZVOLTATE”, AL CĂROR PIB PE CAP DE LOCUITOR SE SITUEAZĂ LA
PESTE 90 % DIN PIB-UL MEDIU AL UE-27.
O „STRATEGIE MACROREGIONALĂ”REPREZINTĂ UN CADRU DE ACȚIUNE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR COMUNE CU
CARE SE CONFRUNTĂ STATELE MEMBRE ȘI ȚĂRILE TERȚE SITUATE ÎN ACEEAȘI ZONĂ GEOGRAFICĂ. BENEFICIIND DE FINANȚARE
DIN PARTEA UE, CUM AR FI FONDURILE ESI, ACESTE STRATEGII AJUTĂ LA ASIGURAREA UNEI COOPERĂRI CONSOLIDATE, CARE
POATE CONTRIBUI LA OBIECTIVUL UNEI COEZIUNI ECONOMICE, SOCIALE ȘI TERITORIALE MAI MARI.
„regiuni de tranziție”, al căror PIB pe cap de locuitor este cuprins între 75 % și 90 % din PIB-ul mediu al UE-27 și „regiuni mai dezvoltate”, al căror PIB pe cap de locuitor se situează la peste 90 % din PIB-ul mediu al UE-27. Eligibilitatea fiecărei regiuni a UE pentru a beneficia de sprijin din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și din Fondul social european (FSE). Fondul de coeziune vizează statele membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de
locuitor este mai mic de 90 % din media UE. Acesta are drept scop reducerea disparităților economice și sociale și promovarea dezvoltării durabile. În perioada 2014-2020, țările vizate sunt Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Prin sprijinirea investițiilor publice și mobilizarea investițiilor UE în mod flexibil, de exemplu prin reprogramarea fondurilor sau
prin creșterea contribuției financiare a UE la fiecare program finanțat de UE în țări precum Cipru, Grecia, Irlanda, Portugalia, România și Ungaria, politica regională a UE a contribuit l atenuarea impactului crizei financiare care a început în 2008. În plus, în contextul consolidării fiscale susținute, politica regională a UE a ajuns să joace un rol crucial în multe țări. Se estimează că, în lipsa politicii de coeziune, investițiile publice atât de necesare în statele membre
mai puțin dezvoltate ar fi scăzut cu încă 45 % în timpul crizei. UE a creat o serie de instrumente inovatoare pentru a implica toate regiunile UE, un exemplu în acest sens fiind dezvoltarea strategiilor macroregionale.

12
THANK YOU
FLORA@CONTOSO.COM HTTP://WWW.CONTOSO.COM/
 PÂNĂ ÎN PREZENT, AU FOST ADOPTATE PATRU STRATEGII
MACROREGIONALE ALE UE, CARE ACOPERĂ MAI MULTE POLITICI:
Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (2009)
Strategia UE pentru regiunea Dunării (2010);
Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (2014)
Strategia UE pentru regiunea Alpilor (2015);

15
O ALTĂ MĂSURĂ A UE, COOPERAREA TERITORIALĂ EUROPEANĂ, MAI BINE CUNOSCUTĂ SUB
DENUMIREA DE INTERREG, OFERĂ UN CADRU PENTRU PUNEREA ÎN PRACTICĂ DE ACȚIUNI
COMUNE ȘI SCHIMBURI DE POLITICI ÎNTRE ACTORII DE LA NIVEL NAȚIONAL, REGIONAL ȘI LOCAL
DIN DIFERITELE STATE MEMBRE.
OBIECTIVUL GENERAL AL COOPERĂRII TERITORIALE EUROPENE ESTE PROMOVAREA
DEZVOLTĂRII ECONOMICE, SOCIALE ȘI TERITORIALE ARMONIOASE A UNIUNII ÎN ANSAMBLUL
SĂU. PROGRAMUL INTERREG ESTE CONSTRUIT ÎN JURUL A TREI LINII DE COOPERARE:
TRANSFRONTALIERĂ (INTERREG A), TRANSNAȚIONALĂ (INTERREG B) ȘI INTERREGIONALĂ
(INTERREG C)..
UN ALT ELEMENT INOVATOR AL POLITICII DE COEZIUNE, AGENDA URBANĂ A UE, A DUS LA
CREAREA UNEI SERII DE PARTENERIATE CARE IMPLICĂ ORAȘELE DIN UE ÎN PROIECTE
AMBIȚIOASE. LANSATĂ ÎN MAI 2016, AGENDA URBANĂ REPREZINTĂ O NOUĂ METODĂ DE LUCRU
PE MAI MULTE NIVELURI, BAZATĂ PE PARTENERIATE CARE IMPLICĂ STATE MEMBRE, ORAȘE,
REGIUNI ȘI ALTE PĂRȚI INTERESATE CARE COLABOREAZĂ PENTRU A GĂSI SOLUȚII LA
PROBLEMELE URBANE, DÂND ORAȘELOR UN CUVÂNT DE SPUS ÎN DOMENIILE DE POLITICĂ CARE
LE AFECTEAZĂ.
PÂNĂ ÎN PREZENT AU FOST CREATE ÎN TOTAL 14 PARTENERIATE, CARE ACOPERĂ DOMENII
DIVERSE PRECUM SĂRĂCIA URBANĂ, PATRIMONIUL CULTURAL ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE
CLIMATICE, FIECARE PARTENERIAT AVÂND SARCINA DE A ELABORA UN PLAN DE ACȚIUNE CARE
SĂ STABILEASCĂ MĂSURI PENTRU ELIMINAREA UNOR BLOCAJE CONCRETE, CU ACCENT PE O MAI
BUNĂ FINANȚARE, PE O MAI BUNĂ.
16
 1.3 CADRUL JURIDIC AL
POLITICI REGIONALE
• Normele și obiectivele privind politica regională sunt
prevăzute la articolele 174 – 178 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Articolul 174
prevede obiectivul general al consolidării coeziunii
economice, sociale și teritoriale a Uniunii, stipulând că UE
urmărește reducerea decalajelor dintre nivelurile de
dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a
regiunilor defavorizate. Mai departe, prevede că se acordă
o atenție deosebită zonelor rurale, zonelor afectate de
tranziția industrială, regiunilor afectate de probleme
naturale și demografice, grave și permanente. În același
timp, articolul 176 se referă la Fondul european de
dezvoltare regională, care urmărește să corecteze
principalele dezechilibre regionale din Uniune prin
participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a
regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă, iar articolul
177 instituie Fondul de coeziune, care prevede o
contribuție financiară la proiecte de mediu și la rețele
transeuropene în domeniul infrastructurii de transport.

17
 ACTUALUL CADRU JURIDIC PE PERIOADA
2014-2020 PENTRU POLITICA DE COEZIUNE A
UE INCLUDE UN SET DE NORME COMUNE,
• 1. Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 de stabilire a unor
dispoziții comune pentru fondurile structurale și de investiții
europene (Regulamentul privind dispozițiile comune sau RDC) și
o serie de reglementări specifice care acopere diversele fonduri
din cadrul politicii de coeziune:
• 2. Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind Fondul european
de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile
obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și
locuri de muncă (regulamentul privind FEDR)
• 3. Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 privind Fondul social
european; Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 privind Fondul de
coeziune;
• 4. Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 privind dispoziții
specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de
dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială
europeană; și
• 5. Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 privind grupările
europene de cooperare teritorială.

• 18
Cadrul financiar multianual (CFM) este bugetul UE pe termen lung. Aceasta stabilește limitele
pentru cheltuielile UE în ansamblu și pentru domeniile de activitate individuale pe o perioadă
de cel puțin cinci ani. CFM-urile recente au acoperit, de obicei, o perioadă de șapte ani.
Regulamentul stabilește limitele pentru totalul cheltuielilor UE, precum și pentru domeniile-
cheie.
Acesta prevede, de asemenea, utilizarea „instrumentelor speciale”, concepute pentru a
permite UE să reacționeze la necesități neprevăzute și la un context în schimbare. Finanțarea
UE pentru politica regională, în valoare de aproximativ 350 de miliarde EUR pentru perioada
2014-2020, reprezintă aproape o treime din bugetul total al UE și este furnizată în principal
prin intermediul a trei fonduri, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune
și Fondul social european, acțiunile în cadrul celor trei fonduri (care constituie împreună
politica de coeziune) fiind guvernate de norme comune privind finanțarea, programarea,
monitorizarea, evaluarea și asistența tehnică. Sprijinul suplimentar pentru politica regională
este disponibil, de EPRS/Serviciul de Cercetare al Parlamentului European 6 asemenea, în
cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și al Fondului european pentru
pescuit și afaceri maritime, toate cele cinci fonduri fiind denumite în mod colectiv fonduri
structurale și de investiții europene (fondurile ESI).

1.4 Cadrul financiar al politici

regionale
 CU UN BUGET DE 196 DE MILIARDE EUR, FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ESTE CEL MAI MARE DIN CELE CINCI FONDURI ESI,
REPREZENTÂND 43,2 % DIN TOTALUL FONDURILOR ALOCATE DIN ACESTEA. DACĂ PRINCIPALUL OBIECTIV AL FEDR — DE A SPRIJINI DEZVOLTAREA ȘI
AJUSTAREA STRUCTURALĂ A REGIUNILOR RĂMASE ÎN URMĂ — A RĂMAS NESCHIMBAT DE LA CREAREA FONDULUI ÎN 1975, TIPURILE DE INVESTIȚII
FINANȚATE ÎN COMUN DE FEDR S-AU SCHIMBAT ÎN CONCORDANȚĂ CU REFORMELE POLITICII DE COEZIUNE. ÎN ULTIMII ANI, FONDUL A DEVENIT UNUL
DINTRE PRINCIPALELE INSTRUMENTE DE SPRIJINIRE A PUNERII ÎN APLICARE A STRATEGIEI EUROPA 2020, CEEA CE A DUS LA O REORIENTARE A
PRIORITĂȚILOR FEDR DE LA INFRASTRUCTURA FIZICĂ LA INVESTIȚII ÎN DOMENII PRECUM INOVAREA, ECONOMIA CU EMISII SCĂZUTE DE DIOXID DE
CARBON ȘI COMPETITIVITATEA IMMURILOR. ÎN ACELAȘI TIMP, A AVUT LOC O CREȘTERE TREPTATĂ A RESURSELOR FEDR DISPONIBILE ÎN URMA
EXTINDERILOR SUCCESIVE ALE UE ȘI A CREȘTERII NEVOII DE SPRIJIN DIN PARTEA UNIUNII PENTRU A AJUTA REGIUNILE CELE MAI SĂRACE ALE UE.
APROXIMATIV 95 % DIN SUMA TOTALĂ A FEDR ESTE ALOCATĂ OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII PENTRU CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI OCUPAREA FORȚEI DE
MUNCĂ. ACEST SPRIJIN SE CONCENTREAZĂ PE TREI TIPURI DE REGIUNI: REGIUNI MAI PUȚIN DEZVOLTATE, AL CĂROR PIB PE CAP DE LOCUITOR SE
SITUEAZĂ SUB 75 % DIN MEDIA UE, REGIUNI DE TRANZIȚIE, AL CĂROR PIB ESTE CUPRINS ÎNTRE 75 ȘI 90 % DIN MEDIA UE ȘI REGIUNI MAI DEZVOLTATE,
CU UN PIB DE PESTE 90 % DIN MEDIA UE, MAJORITATEA RESURSELOR FIIND ALOCATE REGIUNILOR MAI PUȚIN DEZVOLTATE ȘI DE TRANZIȚIE. RESTUL DE
5 % ESTE UTILIZAT PENTRU A SPRIJINI OBIECTIVUL COOPERĂRII TERITORIALE EUROPENE, CARE PROMOVEAZĂ COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ,
TRANSNAȚIONALĂ ȘI INTERREGIONALĂ.
CONTABILIZÂND MAI MULT DE JUMĂTATE DIN BUGETUL TOTAL AL FEDR, CERCETAREA ȘI INOVAREA, COMPETITIVITATEA IMM-URILOR ȘI ECONOMIA CU
EMISII SCĂZUTE DE DIOXID DE CARBON SE NUMĂRĂ PRINTRE CELE MAI IMPORTANTE OBIECTIVE SPRIJINITE DE FEDR. BENEFICIIND DE UN BUGET DE 63
DE MILIARDE EUR, FONDUL DE COEZIUNE ESTE DESCHIS PENTRU STATELE MEMBRE CU UN VNB PE CAP DE LOCUITOR MAI MIC DE 90 % DIN MEDIA UE
ȘI ESTE UTILIZAT PENTRU A FINANȚA PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ DE MEDIU ȘI DE TRANSPORT LA SCARĂ LARGĂ, CU UN ACCENT SPECIAL PE
REȚELELE TRANSEUROPENE DE TRANSPORT.
DEȘI ACEASTĂ ORIENTARE A RĂMAS ÎN MARE MĂSURĂ ACEEAȘI DE LA CREAREA FONDULUI ÎN 1993, NUMĂRUL ȚĂRILOR ELIGIBILE A CRESCUT DE LA
PATRU STATE MEMBRE ÎN 1993 LA 15 ÎN PREZENT, FONDUL ACOPERIND 25,8 % DIN POPULAȚIA UE FAȚĂ DE 17 % ÎN 1993, ÎN TIMP CE COTA FONDULUI
DIN FINANȚAREA TOTALĂ A UE PENTRU POLITICA DE COEZIUNE A CRESCUT DE LA 10,8 % LA 14 % ÎN CURSUL ACELEIAȘI PERIOADE. CU O ALOCARE DE
PESTE 32 DE MILIARDE EUR, INFRASTRUCTURILE DE REȚEA DIN DOMENIUL TRANSPORTURILOR ȘI AL ENERGIEI REPREZINTĂ MAI MULT DE JUMĂTATE
DIN BUGETUL TOTAL AL FONDULUI DE COEZIUNE PE PERIOADA 2014-2020, PROTECȚIA MEDIULUI ȘI UTILIZAREA EFICIENTĂ A RESURSELOR FIIND AL
DOILEA CEL MAI IMPORTANT OBIECTIV TEMATIC. FIGURA 3 PREZINTĂ SUMA TOTALĂ ALOCATĂ DIN FONDUL DE COEZIUNE ȘI DIN FEDR FIECĂRUI STAT
MEMBRU ÎN PERIOADA 2014-2020.

20
Cele patru noi propuneri legislative menționate mai sus vizează concentrarea
resurselor pe cinci obiective de politică: o Europă mai inteligentă prin inovare,
digitalizare, transformare economică și sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii;
1.Europă mai ecologică, fără emisii de dioxid de carbon, care pune în aplicare
Acordul de la Paris și investește în tranziția energetică, energia din surse
regenerabile și combaterea schimbărilor climatice;
2. o Europă mai conectată, cu rețele de transport și digitale strategice;
3.o Europă mai socială, care să pună în aplicare Pilonul european al drepturilor
sociale și să sprijine locurile de muncă de calitate, educația, competențele,
incluziunea socială și accesul egal la asistență medicală;
4.o Europă mai apropiată de cetățenii săi, prin sprijinirea strategiilor de
dezvoltare de la nivel local și a dezvoltării urbane durabile în întreaga UE.

1.5 Perspectivele de viitor

Conform propunerilor Comisiei, politica de coeziune pentru
perioada de după 2020 va continua să investească în toate
regiunile UE, clasificate în trei categorii (mai puțin dezvoltate, de
tranziție și mai dezvoltate). Metoda de alocare a fondurilor se
bazează în continuare în mare parte pe PIB-ul pe cap de locuitor,
deși procentajele utilizate pentru a defini regiunile menționate
mai sus au fost modificate. Au fost adăugate criterii noi (șomajul
în rândul tinerilor, un nivel scăzut de educație, schimbările
climatice, precum și primirea și integrarea migranților) pentru a
reflecta mai bine realitatea de la fața locului.
Regiunile ultraperiferice vor continua să beneficieze de un sprijin
special din partea UE, iar politica de coeziune va sprijini și mai
mult strategiile de dezvoltare de la nivel local. Dimensiunea
urbană a politicii de coeziune a fost consolidată, 6 % din
finanțarea FEDR fiind alocată dezvoltării urbane durabile, și un
nou program de creare de rețele și de consolidare a capacităților,
-
denumit „Inițiativa urbană europeană” va fi pus în aplicare pentru
autoritățile urbane. Va trebui asigurată complementaritatea și
coordonarea deplină cu noul program consolidat de sprijin pentru
reforme.
Recomandările specifice fiecărei țări formulate în contextul
semestrului european vor fi luate în considerare de două ori în
perioada bugetară. Având în vedere nevoia stringentă de mai mult
sprijin în domeniul azilului și migrației, noile regulamente au
inclus fondurile pentru azil și imigrație în cadrul politicii regionale.

22
CONCLUZII , RECOMANDARI.
ASTFEL, POLITICA REGIONALĂ A UE ESTE O POLITICĂ DE
INVESTIŢII. ACEASTA SUSŢINE CREAREA LOCURILOR DE MUNCĂ,
COMPETITIVITATEA, CREŞTEREA ECONOMICĂ, ÎMBUNĂTĂŢIREA
CALITĂŢII VIEŢII ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ. ACESTE INVESTIŢII
CONTRIBUIE LA PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI EUROPA
2020.
POLITICA REGIONALĂ EXPRIMĂ, DE ASEMENEA, SOLIDARITATEA
UE FAŢĂ DE ŢĂRILE ŞI REGIUNILE MAI PUŢIN DEZVOLTATE,
CONCENTRÂND FONDURILE ÎN DOMENIILE ŞI ÎN SECTOARELE ÎN
CARE ACESTEA POT AVEA UN ROL IMPORTANT.
POLITICA REGIONALĂ VIZEAZĂ REDUCEREA DISPARITĂŢILOR
ECONOMICE, SOCIALE ŞI TERITORIALE SEMNIFICATIVE CARE
EXISTĂ ÎNCĂ ÎNTRE REGIUNILE EUROPEI. NEABORDAREA
ACESTOR DISPARITĂŢI AR PUTEA AFECTA UNELE DINTRE BAZELE
UE, INCLUSIV PIAŢA SA UNICĂ EXTINSĂ ŞI MONEDA ACESTEIA,
EURO.
ÎN PERIOADA 2014-2020, UE VA INVESTI O SUMĂ TOTALĂ DE 351
DE MILIARDE DE EURO ÎN REGIUNILE EUROPEI.
DE EXEMPLU,
FINANŢAREA UE VA
CONTRIBUI LA:
•STIMULAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII,
SPRIJINIREA CERCETĂRII ŞI A INOVĂRII,
•EFECTUAREA DE INVESTIŢII ÎNTR-UN MEDIU
ÎNCONJURĂTOR MAI CURAT,ÎMBUNĂTĂŢIREA ACCESULUI LA
TEHNOLOGIILE DIGITALE,
•DEZVOLTAREA PRODUSELOR ŞI METODELOR DE
PRODUCŢIE NOI,
•SUSŢINEREA EFICIENŢEI ENERGETICE ŞI COMBATEREA
SCHIMBĂRILOR CLIMATICE,
•STIMULAREA EDUCAŢIEI ŞI A COMPETENŢELOR
•ÎMBUNĂTĂŢIREA LEGĂTURILOR DE TRANSPORT SPRE
REGIUNILE ÎNDEPĂRTATE.
BIBLIOGRAFIE

1. https://ec.europa.eu/regional_policy/archive/policy/why/index_ro.htm
2. https://ec.europa.eu/info/topics/regional-policy_ro
3. file:///C:/Users/User/Downloads/info%20uniun%20europ.PDF
4. https://mpra.ub.uni-muenchen.de/57728/1/MPRA_paper_57114.pdf
5. https://ec.europa.eu/regional_policy/archive/what/index_ro.cfm

25