DEZVOLTAREA REGIONALĂ ŞI FONDURI

STRUCTURALE

Dragoș Jaliu
SUPORT DE CURS
2018-2019

1
Cuprins
I. DEZVOLTAREA REGIONALĂ. ISTORIC ŞI EXPERIENŢE 3

I.1. Istoricul şi evoluţia dezvoltării regionale. 3

I.1.1. Evoluţia politicii de dezvoltare regională 3
I.1.2. Scurt istoric al fondurilor structurale şi de coeziune 6
I.1.3. Reforma politicii de dezvoltare regională pentru 2007-2013 7
I.1.4. Baza legală a politicii de dezvoltare regională 2007-2013 9
I.1.5. Obiectivele politicii de coeziune pentru perioada financiară 2007-2013 9
I.1.6. Instrumentele financiare ale politicii regionale 12
I.1.7. Principiile de programare ale fondurilor structurale 19

II. DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA. 21

II.1. Politica de dezvoltare regională în România 21

II.2. Consideraţii privind disparităţile regionale în România 23

III. 2007 – 2013 CADRUL PROGRAMATIC ŞI INSTITUŢIONAL din ROMANIA

PENTRU GESTIONAREA FONDURILOR STRUCTURALE SI DE COEZIUNE 27

III.1. Documentele strategice de implementare a fondurilor structurale si de

coeziune in Romania 27
III.2. Cadrul instituţional al gestionării instrumentelor structurale în România
2007-2013 32
III.3. Fluxul financiar în cazul fondurilor structurale 35

III.4. Reguli specifice fondurilor structurale şi de coeziune 37

IV. 2014-2020. CADRUL PROGRAMATIC ŞI INSTITUŢIONAL DE

GESTIONARE A FONDURILOR STRUCTURALE ŞI DE COEZIUNE. 39

IV.1. Acţiunile politicii de coeziune. Obiective şi impact. 39

IV.2. Romania și politica de coeziune 2014-2020. 50
IV.3. Cadrul instituţional 2014-2020 55
IV.4. Pregătiri pentru 2021 - 2027 56

V. BIBLIOGRAFIE 60

2
 I. DEZVOLTAREA REGIONALĂ. ISTORIC ŞI EXPERIENŢE

I.1. Istoricul şi evoluţia dezvoltării regionale.

I.1.1. Evoluţia politicii de dezvoltare regională

Uniunea Europeană acţionează pentru a promova „dezvoltarea armonioasă” şi ţinteşte în

particular „reducerea diferenţelor care există între diferitele regiuni“1.
Politicile europene regionale au crescut în paralel cu integrarea europeană. UE colabo-
rează cu diverse organizaţii internaţionale pentru a dezvolta, implementa şi promova obiecti-
vele sale în domeniul diferite domenii.(europa.eu) O serie de acorduri de cooperare sunt deja
în vigoare (cu Consiliul Europei), iar altele sunt în curs de elaborare (cu Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE). Organizatiile internationale, care ca termen a
intrat relativ recent în limbajul comun şi ştiinţific (Cocoşatu, 2012, pag 65), joaca un rol foarte
important în configurarea liniilor strategice ale UE pe perioade financiare viitoare.
Încă de la mijlocul anilor ‘80 importanţa politicilor europene de dezvoltare nu a încetat
să scadă, atât în termeni legali, cât şi bugetari. În termeni legali, problema atingerii „Coeziunii
Economice şi Sociale” în Europa a trecut de la a fi doar o menţiune în Preambulul Tratatului
de la Roma, la a deveni Titlul XIV (actual Titlul XVII)2 după adoptarea Actului Unic European.
La Tratat se adaugă Regulamentul Consiliului Nr. 1260/99, prin care sunt stabilite prevederile
generale de funcţionare a Fondurilor Structurale (şi amendat prin Regulamentul Nr.
1447/2001). În termeni bugetari, dezvoltarea politicilor a crescut de la stadiul în care reprezen-
tau aproape 10% din bugetul Comunităţilor Europene şi 0,09% din PIB-ul UE-15 în 1980, la
mai mult de o treime din buget şi aproximativ 0,37 din PIB-ul UE, ca o medie a perioadei 1998-

1 Scopul politicii de coeziune este definit în Tratatul UE, ca find reducerea disparităţilor dintre nivelele de dezvol-
tare a diferitelor regiuni şi înapoierea regiunilor şi insulelor cele mai defavorizate, inclusiv a zonelor rurale. Con-
form Tratatului, cel mai important obiectiv este de a sprijini regiunile cel mai puţin dezvoltate şi Obiectivul de
convergenţă al Statelor Membre, pentru care sunt alocate trei sferturi din resursele financiare destinate politicii
de coeziune.
2
Politica de Coeziune îşi are baza legală primară în textul Tratatului UE (Titlul XVII -Coeziunea Economică si
Socială si Art. 148 despre Fondul Social European).

3
20013. Politicile de dezvoltare au devenit, după Politica Agricolă Comună, a doua mare politică
europeană, din punct de vedere al dimensiunii zonei de implementare.4
Într-o primă fază, crearea Pieţei Unice a fost precedată de Reforma Fondurilor Structurale
din 1989, reformă care presupunea nu doar coordonarea celor trei Fonduri Structurale de atunci
(Fondul Social European - FSE, Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă - FE-
OGA şi Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDR), şi o amplă restructurare a princi-
piilor care le guvernau, dar şi dublarea banilor alocaţi dezvoltării regionale de la 15,1% din
bugetul european în 1988 la 30,2% în 19925. În al doilea rând, decizia luată prin Tratatul de la
Maastricht de a crea o monedă unică europenă era în strânsă legatură cu decizia de creare a
Fondului de Coeziune6.
Modificarea contextului economic şi social de la nivelul statelor membre a determinat
Comisia Europeană să adopte linii directoare generale7 pentru a se asigura de valoare adăugată
a intervenţiilor comunitare. Acestea au avut scopul de a stabili o politică generală şi cadrul de
priorităţi cărora le pot fi integrate modificările la Obiectivul 1 (1994-1999).
Liniile directoare au stabilit o serie de priorităţi tematice care să sprijine scopul principal
al intervenţiilor prin Fondurile Structurale: să ajute la identificarea condiţiilor care favorizează
dezvoltarea economică sustenabilă, creşterea şi competitivitatea şi prin acestea, indirect, ocu-
parea forţei de muncă. Acest obiectiv general a fost fixat prin intermediul următoarelor priorităţi
specifice: infrastructura primară, mediu productiv (toate tipurile de măsuri pentru a îmbunătăţi
creşterea şi complexitatea mediului de afaceri şi a industriei), dezvoltarea cercetării şi a tehno-
logiei, mediu şi dezvoltare sustenabilă, dezvoltarea resurselor umane şi şanse egale.

3
Comisia Europenă, Al doilea Raport privind Coeziunea Economică şi Socială, Bruxelles , 2001.
4
Puigcerver-Peñalver, M.C. The Impact of Structural Funds Policy on European Regions´ Growth. A Theoretical
and Empirical Approach, The European Journal of Comparative Economics Vol. 4, p. 179-208.
5
Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de funcţionare a Fondurilor de Solidar-
itate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să le aloce 68 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997).
6
Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea ca fiind unul dintre obiectivele
esenţiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică. Tratatul prevede şi crearea
unui Fond de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului înconjurător, precum şi transporturile în
statele membre mai puţin prospere.
7
“Priorităţi pentru completarea programelor Fondurilor Structurale la sfârşitul anului 1999”- Ghidul Comisiei,
mai 1997. Formularea liniilor directoare a fost susţinută de Statele Membre în cadrul unei întâlniri informale a
miniştrilor responsabili de politica regională, 14-15 nov. 1996. În mod official, Statele Membre au cerut Comisiei
să formuleze liniile directoare ale politicii regionale în acord cu principiul subsidiarităţii.

4
 După reforma de la Maastricht, mai mult de două treimi din alocarea Fondurilor Structu-
rale a fost concentrată în aşa numitele regiuni aflate sub Obiectivul 1. Este vorba de regiunile
al căror PIB pe cap de locuitor, calculat după standardele puterii de cumpărare, este mai mic de
75% din media europeană.
Concentrarea politicii regionale a fost crescută ulterior prin reducerea numărului de obi-
ective de la 7 (perioada de programare 1994-1999) la 3 obiective (perioada de programare 2000
- 2006)8.

• Obiectivul 1 - promovează dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor a căror

dezvoltare a rămas în urmă;

• Obiectivul 2 - contribuind la conversia economică şi socială a regiunilor în dificul-

tăţi structurale, altele decât cele eligibile pentru Obiectivul 1 nou;

• Obiectivul 3 - serveşte ca un cadru de referinţă pentru toate măsurile de promovare

a resurselor umane în statele membre. Se ţine cont de Titlu privind ocuparea forţei
de muncă în Tratatul de la Amsterdam9 şi noua Strategie europeană pentru ocuparea
forţei de muncă ce promovează o politică de dezvoltare a sistemelor de educaţie,
formare şi ocupare a forţei de muncă.

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeană în no-

iembrie 1993, consolidarea coeziunii economice si sociale a devenit, din punct de vedere ofi-
cial, unul dintre obiectivele Uniunii Europene, pe lângã înfiinţarea pieţei interne şi a Uniunii
Economice şi Monetare. De-a lungul istoriei integrării europene postbelice s-a acordat tot mai
multă importanţă coeziunii. Însă, pe măsură ce Uniunea se extindea, realizarea coeziunii eco-
nomice şi sociale a devenit mai dificilă, deoarece statele membre deveneau tot mai eterogene.10
Politicile Structurale au fost create plecând de la trei mari prezumţii: există disparităţi între
regiunile Uniunii, politicile structurale sunt capabile să reducă aceste disparităţi, şi creşterea

8
Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 1260/99 din 21 iunie 1999.
9
O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, 1999, ocuparea forţei de muncă a fost consacrată
drept unul dintre obiectivele Comunităţii, căreia i-au fost conferite noi competenţe pentru ca, împreună cu Statele
Membre, să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forţei de muncă.
10
Fondurile Structurale ale UE dincolo de Agenda 2000: Reforma şi implicaţiile pentru actualele şi viitoarele
state membre, Institutul European de Administraţie Publică, Maastricht, Olanda.

5
regională şi convergenţa duc la coeziune. De aceea, CE a realizat evaluarea impactului Fondu-
rilor Structurale în sprijinul elaborării viitoarelor politici şi maximizării impactului asupra dez-
voltării economice.11

I.1.2. Scurt istoric al fondurilor structurale şi de coeziune

Fondurile structurale au contribuit, încă de la înfiinţarea Comunităţii Oţelului şi a Cărbu-

nelui, la realizarea politicilor europene în domeniul economic şi social.
1957. Încă de la redactarea Tratatului de la Roma, documentul care a pus bazele viitoarei
Comunităţi Europene, s-au făcut referiri precise la nevoia de eliminare a disparităţilor econo-
mice dintre regiuni.
1958. S-au înfiinţat Fondul Social European şi Fondul European pentru Orientare şi Ga-
rantare în Agricultură.
1975. După intrarea în Comunitate a Danemarcei, Irlandei şi a Marii Britanii s-a creat
Fondul European de Dezvoltare Regională. Este pentru prima dată când a apărut conceptul de
redistribuire între zonele bogate şi sărace ale Comunităţii.
1986-1987. S-a introdus în Tratat conceptul de Coeziune socială şi economică, care a
urmărit să ajute ultimele state intrate (Spania şi Portugalia) pentru a face faţă provocărilor pieţei
unice.
1988. La iniţiativa lui Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene, s-au dublat resur-
sele financiare pentru fondurile structurale pe următorii ani. Astfel, ţările sărace au primit în
nouă ani aproximativ 154 mld Ecu.
1989. S-a revoluţionat sistemul de acordare a fondurilor structurale, prin introducerea
principiului programării multi-anuale, stabilirea obiectivelor prioritare şi punerea la punct a
sistemului de parteneriate între statele membre.
1992. Şefii de stat au hotărât dublarea bugetelor pentru regiunile dezavantajate.
1993. „Coeziunea” a devenit obiectiv prioritar pentru Uniune.
1995. Prin accederea Suediei şi Finlandei, regiunile puţin populate au început să pri-
mească fonduri.
1999. Şefii de state şi de guvern au hotărât la Berlin cea de-a doua reformă a fondurilor
structurale, punând accent pe ajutorarea grupurilor sociale şi a regiunilor dezavantajate.

11
Puigcerver-Peñalver, M.C. The Impact of Structural Funds Policy on European Regions´ Growth. A Theoretical
and Empirical Approach, The European Journal of Comparative Economics Vol. 4, nr. 2, p. 179-208.

6
 I.1.3. Reforma politicii de dezvoltare regională pentru 2007-2013

De la şase membri în 1950, la douăzeci şi cinci în 2004, la douăzeci şi şapte în 2007 și

douăzeci și opt în 2013, Uniunea Europeană se poate prezenta ca un continent.12 Întinzându-se
de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră, ea reuneşte Europa Occidentală şi Europa Ori-
entală pentru prima dată de la separarea lor de către Războiul Rece, în urmă cu 60 de ani.
Nu toţi europenii celor 28 de state ale Uniunii Europene se bucură de aceleaşi avantaje în
termeni socio-economici. Există disparităţi accentuate între statele membre şi între regiuni.
Conform datelor din 2005, cele mai dinamice 10 regiuni din UE au PIB-ul pe cap de locuitor
de cinci ori mai mare decât cele mai puţin prospere regiuni din UE. 13 În 2017, primele 5 eco-
nomii reprezentau 70% din economia Uniunii Europene.14
Extinderea Uniunii Europene la 28 de state membre a generat provocări din punct de
vedere al competitivităţii sale şi a coeziunii interne. Decalajele existente între statele membre
şi regiunile dintre acestea s-au accentuat. Aceste decalaje provin din deficienţele structurale în
factorii-cheie ai competitivităţii, şi anume dotarea inadecvată cu capital fizic şi uman (cu in-
frastructuri şi forţă de muncă), insuficienţa capacităţii de inovare, a sprijinului întreprinderilor
şi a nivelului scăzut de capital de mediu (un mediu natural şi/sau urban poluat). Implementarea
politicii de coeziune la nivelul Uniunii Europene presupune reducerea decalajelor existente în-
tre regiuni în termeni de producţie, productivitate şi ocupare. O creştere economică puternică
în special în noile State Membre - cele 10 care au aderat în mai 2004 plus România si Bulgaria
- poate fi un impuls semnificativ pentru restul economiei Uniunii Europene lărgite.15
Aşadar, politica de coeziune are drept scop reducerea decalajelor existente între regiunile
din Uniunea Europeană.16 Pentru atingerea ţelului politicii de coeziune, statele membre şi re-
giunile au nevoie de ajutor financiar important în vederea solutionării diverselor probleme
structurale răspândite şi a realizării potenţialului lor de creştere.
Există disparităţi semnificative între statele membre ale UE şi regiunile sale, acestea în
afara diferenţelor Produsului Naţional Brut (PNB) fiind date de:
 dotările cu infrastructura,

12
La 1 iulie 2013, UE numără 28 de state, Croaţia aderând la UE

13
Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013.
14
http://cursdeguvernare.ro/economia-romaniei-locul-16-ue-depasit-grecia.html, accesat la 12 septembrie 2018
15
Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013.
16
Tratatul privind UE, art.158.

7
  calitatea mediului,
 şomaj şi aptitudinile forţei de muncă necesare pentru dezvoltarea viitoare,
 mărimea şi diversitatea mediului de afaceri,
 diferenţe în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnologii.
Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene este, înainte de toate, o
politică a solidarităţii. Scopul acesteia este să promoveze un înalt nivel de competitivitate şi de
ocupare a forţei de muncă, oferind ajutor regiunilor mai puţin dezvoltate şi celor care se con-
fruntă cu probleme structurale. Se asigură astfel o dezvoltare stabilă şi durabilă a UE şi o
funcţionare optimă a Pieţei Interne. Politica regională se bazează în principal pe solidaritate
financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Sta-
telor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere.
În acelaşi timp Uniunea se confruntă ca ansamblu cu provocarea rezultată în urma po-
tenţialei accelerări a restructurării economice în urma globalizării, deschiderii pieţelor, revo-
luţiei tehnologice, dezvoltării economiei şi societăţii bazate pe cunoaştere, îmbătrânirii popu-
laţiei şi creşterii nivelului emigrărilor.
Pentru îndeplinirea obiectivelor stipulate în tratatul privind constituirea UE, acţiunile care
vor fi finanţate din bugetul UE alocat politicii de coeziune trebuie să contribuie la promovarea
creşterii sustenabile17, competitivităţii şi a gradului de ocupare. 18
Politica de coeziune are un puternic caracter instrumental, iar prin fondurile sale de soli-
daritate contribuie la îndeplinirea obiectivelor altor politici sectoriale ale UE - cum ar fi politica
agricolă comună, politica socială, politica de protecţie a mediului. În plus, politica de dezvoltare
regională este corelată şi cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor de pre-aderare
Phare, ISPA şi SAPARD, la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită
tranziţia acestora la standardele UE.
Prin reducerea decalajelor existente între regiuni, politica de coeziune urmăreşte îmbună-
tăţirea funcţionării Pieţei Unice Europene, precum şi oferirea de oportunităţi economice menite
să ajute persoanele să-şi folosească cunoştinţele în scopul consolidării potenţialului de creştere
economică a UE spre beneficiul tuturor. Acest lucru va genera o creştere a bunăstării cu avan-
taje asupra întregii economii europene.

17
Strategia de la Goteborg, 2001.
18
Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013.

8
 I.1.4. Baza legală a politicii de dezvoltare regională 2007-2013

Baza legală a politicii comunitare de dezvoltare regională este stabilită prin Titlul XVll
al Tratatului Uniunii Europene ce defineşte obiectivul politicii regionale: “reducerea dispari-
tăţilor existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a
regiunilor mai puţin dezvoltate sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale”. Acesteia li se
adaugă:
 Regulamentul nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională
 Regulamentul nr. 1081/2006 privind Fondul Social European
 Regulamentul nr. 1082/2006 privind cooperarea teritorială europeană
 Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European
pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune
 Regulamentul nr. 1084/2006 privind Fondul de Coeziune.

I.1.5. Obiectivele politicii de coeziune pentru perioada financiară 2007-2013

Politica de coeziune este finanţată din bugetul UE prin 3 instrumente structurale: Fondul
European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coe-
ziune (FC). Cele trei instrumente financiare finanţează următoarele obiective:19

Obiectivul 1. Obiectivul de convergenţă.

Vizează regiunile NUTS II cu un PIB/Capita mai mic decât 75% din media comunitară.
Alocarea financiară pentru acest obiectiv a crescut la aproximativ 81,54%, 251,163 mld. euro
din alocarea pentru politica de coeziune.20 De asemenea sunt eligibile a fi finanţate sub acest
obiectiv din Fondul de Coeziune, statele membre ale căror PNB/capita este mai mic decât 90%
din media comunitară. Obiectivul urmăreşte accelerarea dezvoltării economice în regiuni mai
puţin dezvoltate prin investiţii în infrastructură, capitalul uman, inovare şi dezvoltarea societăţii
bazate pe cunoaştere, protejarea mediului.

Obiectivul 2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă.

Regiunile care pot beneficia de finanţări sub acest obiectiv sunt acelea care nu sunt eligi-
bile pentru a primi fonduri sub obiectivul de convergenţă. Acest obiectiv este finanţat doar din

19
COUNCIL REGULATION (EC) No 1083/2006 of 11 July 2006 laying down general provisions on the Euro-
pean Regional Development Fund, the European Social Fund and the Cohesion Fund.
20
idem

9
fondurile structurale, adică din FEDR şi FSE. Alocarea financiară este de 15,95% din bugetul
politicii de coeziune şi însumează 49,127 mld. euro pentru perioada financiară 2007-2013.
Acţiunile care pot fi finanţate sub acest obiectiv sunt acelea care privesc dezvoltarea regiunilor
competitive, ocuparea forţei de muncă prin anticiparea schimbărilor economice şi sociale, prin
creşterea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman, inovare şi promovarea socie-
tăţii informaţionale.21

Obiectivul 3. Cooperare teritorială europeană.

Acest obiectiv urmăreşte creşterea cooperării între regiuni pe trei niveluri: cooperare in-
terregională - încurajarea schimbului de experienţă între zone din UE, cooperare transfrontali-
eră - programe comune derulate de regiuni aflate la graniţe şi cooperare transnaţională. Aloca-
rea financiară pentru acest obiectiv este de 7,75 mld. Euro, reprezentând 2,52% din fondurile
pentru politica de coeziune şi este finanţat integral din FEDR.
Pentru perioada financiară 2007-2013, cadrul politicii este strâns legat de îndeplinirea
obiectivelor înscrise în Agenda de la Lisabona22, dar şi de Agenda de la Göteborg.23

21
ibidem
22
Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie vazută ca parte integrantă a Strategiei de
la Lisabona (2000), care îsi propunea să transforme Europa pâna în anul 2010, ”în cea mai dinamică şi mai com-
petitivă economie bazată pe cunoastere”. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001, în cadrul Con-
siliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării du-
rabile. Comisia europeană a prezentat la 2 februarie 2005 o strategie revizuită pentru UE în scopul stimulării
creşterii şi creării de locuri de muncă. Aceasta strategie are ca scop revitalizarea agendei Lisabona - agenda re-
formei economice a UE în 2000. În alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să cuprindă obiectivele de la Lisabona
şi de la Goteburg şi să devină un vector important al realizării acestora prin programele de dezvoltare regională şi
naţională.
23
Potrivit declaratiei de la Lisabona, economia europeană trebuie să devină până în 2010 cea mai competitivă
economie din lume. Agenda de la Goteborg adaugă obiective legate de promovarea protecţiei mediului încon-
jurător şi dezvoltarea durabilă.

10
 Figura III.8. Regiuni eligibile 2007-2013 - politica de coeziune

Alocare financiară Fonduri Structurale şi de Coeziune pe obiective prioritare

Repartizarea acestei sume pe cele trei obiective ale politicii reformate este următoarea:
 81,54 % pentru obiectivul „Convergenţă”, din care 24,5% sunt destinate Fondului
de Coeziune;
 15,95% pentru obiectivul „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”;
 2,52% pentru obiectivul „cooperare teritorială europeană”.

Fonduri Structurale şi de Co- Zone eligibile Alocări financiare

eziune

Obiectiv „Convergenţă” 81,54% 251,16 Mld. Euro

FEDER Regiuni cu PIB/loc<75% din 57,04%

PIB/loc UE 25 189,6 Mld Euro
FSE

11
 FC State membre cu VNB <90% 24,5%
din VNB/loc UE 25 61,55 Mld Euro

Obiectiv „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă” 15,95% 49,13 Mld. Euro

FEDER Statele membre propun o 15,95%

listă de regiuni NUTS I sau 49,13 Mld. Euro
FSE
NUTS II

Obiectiv „Cooperare teritorială europeană” 2,52 % 7,75 Mld Euro

FEDER Regiuni de graniţă şi regiuni 2,52 %

de cooperare transnaţională 7,75 Mld Euro

I.1.6. Instrumentele financiare ale politicii regionale

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

FEDR contribuie la finanţarea intervenţiei care urmăreşte consolidarea coeziunii econo-
mice şi sociale, redresând principalele dezechilibre regionale prin intermediul unei susţineri
pentru dezvoltarea şi ajustarea structurală a economiilor regionale, inclusiv reconversia regiu-
nilor industriale în declin şi a regiunilor mai puţin dezvoltate şi susţinând cooperarea transfron-
talieră, transnaţională şi interregională.24 Baza legală:

• Regulamentul 1083/2006 care stabileşte normele generale de reglementare a Fon-

dului European de Dezvoltare Regională (FEDR), a Fondului Social European
(FSE), precum şi a Fondului de Coeziune;

• Regulamentul (CE) NR. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din

5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1783/1999.

24
(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 2, alin.a.

12
 FEDR a fost creat în 1975, devenind cea mai importantă componentă a sprijinului struc-
tural. Decizia creării acestui fond a fost luată în contextul aderării la 1 ianuarie 1973 a Dane-
marcei, Irlandei şi Regatului Unit. În urma acestei extinderi s-a simţit acut nevoia unui instru-
ment de sprijin pentru dezvoltarea regională. FEDR este cel mai important fond structural în
termeni de resurse, deoarece acordă ajutoare financiare substanţiale zonelor defavorizate, redu-
când astfel disparităţile existente la nivelul UE. FEDR asigură ajutor financiar în următoarele
domenii25:

• investiţiilor productive care contribuie la crearea şi mentinerea locurilor de muncă,

acest lucru realizându-se în special prin intermediul unor ajutoare directe pentru
investiţiile efectuate în IMM-uri;

• investiţiei în infrastructură;

• dezvoltării regionale şi locale, prin acordarea de asistenţă şi servicii pentru între-

prinderi, în special pentru IMM-uri, crearea şi dezvoltarea instrumentelor de fi-
nanţare precum capitalul de risc, fondurile de împrumut şi de garanţie, fondurile de
dezvoltare locală, subvenţiile la dobandă, conectarea la reţea, cooperarea şi schim-
bul de experienţă între regiuni, oraşe şi factorii sociali, economici şi de mediu rele-
vanţi;

• asistenţei tehnice.
În cazul în care un program operaţional susţinut de FEDR vizează operaţiuni care pot
beneficia de o finanţare prin intermediul unui alt instrument de susţinere comunitară, statele
membre stabilesc, în fiecare program operaţional, criteriile care permit delimitarea operaţiuni-
lor susţinute de FEDR şi a celor finanţate de alte instrumente.26

Fondul Social European (FSE)

FSE contribuie la priorităţile Comunităţii în ceea ce priveşte intensificarea coeziunii eco-
nomice şi sociale prin imbunătăţirea ocupării forţei de muncă şi a posibilităţilor de angajare,
prin încurajarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o îmbunătăţire cantitativă şi
calitativă a ocupării forţei de muncă. Baza legală:

25
RegulamentuI(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regula-
mentului (CE) nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 3, alin.b.
26
Regulamentul(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regula-
mentului (CE) nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 9.

13
 • Regulamentul 1083/2006 care stabileşte normele generale de reglementare a Fon-
dului European de Dezvoltare Regională (FEDR), a Fondului Social European
(FSE), precum şi a Fondului de Coeziune.

• Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 5 iulie

2006, conţine prevederile referitoare la Fondul Social European (FSE) şi abrogă
Regulamentul nr. 1784/1999.
Fondul Social European este principalul instrument al politicii sociale şi a fost creat în
anul 1960 cu scopul de a preveni şi combate şomajul prin promovarea unor măsuri care să
faciliteze accesul pe piaţa muncii, să asigure egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Totodată,
FSE susţine calificarea şi dezvoltarea profesională, prin sprijinirea acţiunilor de formare27. FSE
are ca sarcină îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru şomeri şi muncitori în Piaţa
Unică, prin creşterea mobilităţii lor şi prin facilitarea adaptării la schimbările industriale, în
particular prin instruire vocaţională şi reinstruire, precum şi prin sistemele de recrutare.
În cadrul obiectivelor ,,Convergenţă" şi ,,Competitivitate regională şi ocuparea forţei de
muncă”, FSE sprijină acţiuni28 legate de:

• Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor, a întreprinderilor şi antreprenorilor în vederea

anticipării şi aplicării unui management al schimbării economice;

• Îmbunătăţirea accesului la angajare şi incluziune sustenabilă pe piaţa muncii a per-

soanelor inactive, prevenirea şomajului în rândul tinerilor, încurajarea îmbătrânirii
active şi prelungirea vieţii active şi creşterea participării pe piaţa muncii;

• Întărirea incluziunii sociale a categoriilor dezavantajate, în vederea integrării lor

durabile pe piaţa locurilor de muncă şi combaterea tuturor formelor de discriminare
pe piaţa muncii;

• Consolidarea capitalului uman, prin încurajarea aplicării unor reforme ale sisteme-
lor de educaţie şi de formare profesională şi prin crearea unor activităţi de conectare
în reţea a unităţilor de învăţământ superior, a centrelor de cercetare şi de tehnologie
şi a întreprinderilor, în vederea eficientizării sistemului de invăţământ;

27
Profiroiu, M. Politici Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 317.
28
Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul
Social European şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999, J.O. nr. 210/12/31.07.2006, art.3, alin.l.

14
 • Promovarea parteneriatelor, pactelor şi iniţiativelor prin intermediul sistemului de
reţea, cu scopul realizării unei mobilizări în favoarea reformelor din domeniul ocu-
pării forţei de muncă şi asimilării pe piaţa muncii.
Domenii de finanţare:29

• Promovarea includerii sociale şi a şanselor egale pentru toţi;

• Dezvoltarea educaţiei şi a formării continue;

• Promovarea unei forţe de muncă adaptabile şi calificate, sprijinirea inovaţiei în or-

ganizarea muncii;

• Sprijinirea întreprinzătorilor şi a creării de locuri de muncă;

• Susţinerea potenţialului uman în cercetare, ştiinţă şi tehnologie;

• Îmbunătăţirea participării femeilor pe piaţa muncii.

Fondul de Coeziune (FC)

Se institute un Fond de coeziune (denumit în continuare „ Fondul'') în scopul intensificării
coeziunii economice şi sociale în cadrul Comunităţii, în perspectiva promovării unei dezvoltări
durabile30. Baza legală:

• Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 care stabileşte normele generale de reglementare

a Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR), a Fondului Social European
(FSE), precum şi a Fondului de Coeziune. Regulamentul defineşte cadrul legal în
care se înscrie politica de coeziune, inclusiv metoda de stabilire a liniilor directoare
strategice ale Comunităţii pentru coeziune, a cadrului strategic naţional şi a proce-
sului de examinare la nivelul Comunităţii.

• Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului, din 11 iulie 2006, de instituire a

Fondului de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94.

Fondul de coeziune oferă sprijin financiar în următoarele domenii31:

29
idem
30
(CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziune şi de abrogare a Regula-
mentului (CE) nr.l 164/94, J. O. nr. 210/79/31.07.2006, art. 1, alin.a.
31
Regulamentul (CE) nr.l084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziune şi de abrogare
a Regulamentului (CE) nr.l 164/94, J. O. nr. 210/79/31.07.2006, art. 2.

15
  reţelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes co-
mun ce urmează să fie realizate până în anul 2010. În Decizia nr. 1692/96/CE32
sunt enumerate modurile de transport vizate: reţelele rutiere, feroviare şi de căi
navigabile interioare, ,,autostrăzile mari”, porturi maritime şi porturi fluviale in-
terioare, aeroporturi şi alte puncte de legătură între reţelele modale, precum şi sis-
temele de gestionare a traficului şi de navigare.
 protecţia mediului, sprijinind proiecte care susţin dezvoltarea durabilă, precum şi
eficacitatea energetică şi energiile regenerabile.
Totodată, FC susţine proiecte din domeniul transportului care nu au legatură cu reţelele
transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne, transportul maritim,
sistemele de transport intermodal şi interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim
şi aerian, transporturile urbane specifice şi transporturile publice.
Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanţează programe,
ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la ince-
put. Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar,
în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de
Monitorizare. Fondul de coeziune este instrurnentul financiar care sprijină investiţiile în dome-
niul infrastructurii de transport, energiei şi mediului.

Fondurile structurale şi de coeziune contribuie la realizarea obiectivelor politicii de coe-

ziune după cum urmează:
• obiectivul de convergenţă: FEDR, FSE şi Fondul de Coeziune;
• obiectivul de competitivitate regională şi locuri de muncă: FEDR şi FSE;
• obiectivul de cooperare teritorială europeană: FEDR.

Acţiunile complementare ale instrumentelor structurale

Fondul European pentru Agricultura şi Dezvoltare Rurală (FEADR)
FEADR contribuie la promovarea unei dezvoltări rurale durabile în intreaga Comunitate,
venind în completarea politicilor de piaţă şi de susţinere a veniturilor aplicate în cadrul politicii
agricole comune, al politicii de coeziune şi al politicii comune în domeniul pescuitului. Baza
legală:

32
Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orient arile comuni-
tare pentru dezvoltarea retelei transeuropene de transport, J.O L 228, 09.09.1996.

16
  Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind
sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurala (FEADR);
 Regulamentul (CE) NR. 1944/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de mo-
dificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare
rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală este acţiunea complementară
destinată politicii agricole comune a Uniunii Europene. Acest fond este corespondentul Fondu-
lui SAPARD, accesibil însă statelor membre ale UE. Are ca obiective33 susţinerea pieţei pro-
duselor agricole şi promovarea restructurării agriculturii comunitare. În art. 4, alin. 134 sunt
enunţate obiectivele cheie ale FEADR. Acestea sunt:
 Îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi silviculturii prin sprijinirea restructu-
rării, dezvoltării şi inovaţiei;
 Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural, prin sprijinirea gestionării terenurilor;
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural şi promovarea diversificării activi-
tăţilor economice.
Ajutorul acordat prin FEADR este pus în aplicare în cadrul unui parteneriat între Comisie
şi statul membru în cauză, precum şi cu autorităţile şi organismele desemnate de acest stat
membru. Astfel, statul membru desemnează partenerii cei mai reprezentativi la nivel naţional,
regional şi local şi din domeniul economic, social, ecologic sau din alte domenii. În acest fel
sunt create condiţiile necesare pentru o participare largă şi eficientă a tuturor organismelor care
doresc să se implice. Toate activităţile se realizează respectând normele şi practicile naţionale,
şi au ca obiectiv promovarea egalităţii, dezvoltarea durabilă, protecţia mediului.35
Parteneriatul are ca obiect elaborarea şi monitorizarea planului strategic naţional, precum
şi întocmirea, punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea programelor de dezvoltare rurală.
Statele membre implică fiecare dintre partenerii în cauză în diverse faze ale programării, ţinând
seama în mod adecvat de termenul stabilit pentru fiecare etapă.36

33
Regulamentul (CE) NR. 1944/2006, J.O. nr. L 367, 22.12.2006, art. 1, alin. A.
34
Idem, art. 4, alin. 1.
35
Idem, art. 6, alin. 1.
36
Idem, art. 6, alin. 3.

17
 Acţiunile37 care vor fi finanţate prin FEADR sunt numeroase şi sunt centrate pe câteva
măsuri, şi anume:
 măsuri pentru diseminarea cunostinţelor şi îmbunătăţirea potenţialului uman, prin
sprijinirea tinerilor fermieri, instruire profesională, sprijin pentru scheme de pen-
sionare anticipate, utilizarea serviciilor de consiliere de către fermieri şi deţinătorii
de pădure, instituirea unor servicii de administrare, sprijin şi consiliere a fermelor
şi a sectorului forestier;
 măsuri de restructurare şi dezvoltare a capitalului fizic, precum şi de promovare a
inovaţiei, prin modernizarea exploataţiilor agricole, îmbunătăţirea valorii econo-
mice a pădurilor, cooperarea pentru modernizarea şi crearea unor noi produse şi
tehnologii, dezvoltarea infrastructurii necesare evoluţiei şi adaptării sectoarelor
agricol şi forestier şi constituirea unor acţiuni de prevenire a catastrofelor.
 măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei şi a produselor agricole prin spri-
jinirea fermierilor in vederea adaptării la standardele europene, încurajarea fermi-
erilor să îmbunătăţeasca standardele de calitate ale produselor.

Fondul European pentru Pescuit (FEP)/Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Ma-
ritime (FEPAM)
Fondul European pentru Pescuit (FEP) este acţiunea financiară complementară destinată
politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creşterea competiti-
vităţii sectorului piscicol, în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse şi capaci-
tatea de exploatare. Începând cu perioada financiara 2014 – 2020, aceasta a devenit Fondul
european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM). Baza legală:
 Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul
European pentru Pescuit.38
 Regulamentul (UE) nr 508/2014 al Partamentului European și al Consiliului din
15 mai 2014 privind Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime.39

37
Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare
rurala acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), J.O.,.art. 20, alin. a, b, c.
38
COUNCIL REGULATION (EC) No 1198/200 of 27 July 2006 on the European Fisheries Fund, J.O. L 223/1-
15.8.2006.
39
REGULATION (EU) No 508/2014 of the European Parliament and of the Council of 15 May 2014 on the Eu-
ropean Maritime and Fisheries Fund (EMFF)

18
 Obiectivele FEPAM, conform art. 4, din Regulamentul nr. 508/2014 al Consiliului, sunt
următoarele:
 promovează pescuitul şi acvacultura competitive, durabile din punctul de vedere
al mediului, viabile din punct de vedere economic şi responsabile din punct de
vedere social;
 încurajează punerea în aplicare a politicii comune pentru pescuit;
 promoveazp dezvoltarea teritorială favorabilă incluziunii şi echilibrată a zonelor
de pescuit şi de acvacultură;
 încurajează dezvoltarea şi punerea în aplicare a polticii maritime intergrate a Uni-
unii într-o manieră complementară faţă de politica de coeziune şi de politica co-
mună pentru pescuit.

I.1.7. Principiile de programare ale fondurilor structurale40

Comisia şi statele membre asigură coerenţa intervenţiilor Fondurilor împreună cu măsu-

rile, politicile şi priorităţile Comunităţii şi complementaritatea cu celelalte instrumente financi-
are comunitare. Coerenţa şi complementaritatea respective reies în special din liniile directoare
strategice ale Comunităţii pentru coeziune, în cadrul strategic naţional de referinţă şi în progra-
mele operaţionale.
Complementaritate: acţiunile comunitare trebuie să fie complementare cu cele naţionale
corespondente.
Parteneriat: acţiunile comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare între Comi-
sie şi Statele Membre, împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele Membre, cum ar
fi autorităţi regionale şi locale, parteneri economici şi sociali. Parteneriatul trebuie să acopere
pregătirea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea asistenţei financiare. Statele Membre trebuie
să asigure asocierea partenerilor relevanţi la diferite stadii ale programării.
Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie.
Principalele priorităţi ale programului de dezvoltare sunt definite de autorităţi naţionale/regio-
nale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor şi managementul lor sunt sub responsa-
bilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale şi regionale.
Adiţionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice sau al-
tele echivalente ale Statelor Membre. Bugetul programelor pot include atât fonduri UE cât şi
fonduri naţionale din surse publice sau private.

40
Ministerul Economiei şi Finanţelor , http://anaf.mfinante.ro/wps/portal.

19
 Compatibilitate: Operaţiunile finanţate de Fonduri Structurale trebuie să fie în conformi-
tate cu prevederile Tratatului UE, precum şi cu politicile şi acţiunile UE, inclusiv regulile pri-
vind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, eliminarea inegalităţilor, promovarea
egalităţii între bărbaţi şi femei.
Multianualitate: acţiunea comună a Comunităţii şi Statelor Membre trebuie să fie imple-
mentată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii şi finanţare bazat
pe formularea de strategii integrate şi coerente multi-anuale şi definirea de obiective concrete.
Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de
fapt, o mare parte a acestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru
dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confruntă
cu dificultăţi în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice speciale.
Documente de programare la nivel comunitar
Liniile strategice comunitare privind coeziunea reprezintă:

• Liniile strategice la nivel comunitar în domeniul economic, social şi al cooperării

teritoriale;

• Cadrul de intervenţie a fondurilor structurale.

• Modalitatea de transpunere a priorităţilor CE în vederea promovării unei dezvoltări

echilibrate, armonioase şi durabile.
Diversitatea de structuri şi abordări pentru managementul fondurilor structurale existente
în statele membre arată că acestea şi-au stabilit instituţiile şi instrumentele de lucru necesare,
potrivit cu propria cultura organizaţională.

20
 II. DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA.

II.1. Politica de dezvoltare regională în România

În România, politica de dezvoltare regională există de la mijlocul anului 1998. Până în

acel moment, pot fi identificate doar anumite activităţi în domeniul planificării teritoriale legate
de identificarea unor zone prioritare, precum litoralul Mării Negre sau zona Canalului Dunăre
- Marea Neagră41.
Dezvoltarea regională a devenit unul dintre cele patru programe prioritare incluse în Pro-
gramul Naţional Indicativ Phare 1994-1997 aprobat, atât de Guvernul României, cât şi de Co-
misia Europeană. În 1996, Guvernul României dedica, pentru prima dată, politicii de dezvoltare
regională şi locală un capitol din programul său: "programele şi fondurile pentru finanţarea
proiectelor de dezvoltare regională şi locală vor fi constituite… când principiile descentrali-
zării şi subsidiarităţii vor fi aplicate, caz în care autorităţile publice locale vor deveni partene-
rul de dialog privilegiat. Programele naţionale de restructurare vor fi corelate cu proiectele
de dezvoltare regională şi locală… adoptarea variantelor regionale şi locale va fi stimulată"42.
Până la sfârşitul guvernării începute în 1996, o serie de programe speciale de investiţii au fost
promovate pentru zone sau judeţe cu probleme, precum: Botoşani, Vaslui, Giurgiu, Tulcea sau
Munţii Apuseni.
Cu sprijinul Uniunii Europene şi în baza legii 151/1998 privind dezvoltarea regională în
România, la sfârşitul anului 1998, s-au constituit, prin asocierea liber consimţită a judeţelor şi
a Municipiului Bucureşti, 8 regiuni de dezvoltare, care funcţionează ca instrumente de promo-
vare a dezvoltării economice şi sociale, şi care au devenit automat 8 regiuni statistice afiliate la
Comisia Europeană pentru Servicii Statistice (EUROSTAT)43. Aceste regiuni reprezintă nive-
lul statistic NUTS II şi au constituit subiectul analizelor statistice, începând cu anul 2000. Cu

41
Pascariu, G. (coord.) Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel re-
gional în România, Institutul European din România, Bucureşti, 2002.
42
Din Programul Guvernului României publicat în decembrie 1996.
43
Oltean, I. Politica Regională în România: Implicaţii pentru procesul de aderare la Uniunea Europeană, Dez-
voltare Euroregională, Programe de Cooperare în Europa Centrală şi de Est, Friedrich Ebert Stiftung, Romania
Office, Bucureşti, 2004.

21
toate că aceste regiuni nu se suprapun perfect regiunilor istorice, ele continuă, într-o anumită
măsură, modelul tradiţional al distribuţiei policentrice a centrelor provinciale.
Compoziţia celor 8 regiuni a urmat îndeaproape recomandările „Cartei Verzi privind dez-
voltarea regională” elaborată în 1997. Structura lor se bazează pe principiile similarităţii şi
complementarităţii, în raport cu caracteristicile economice şi sociale.
Regiunile de dezvoltare ale României nu sunt regiuni administrative şi nu au un statut
juridic. Ele sunt privite ca regiuni funcţionale şi de programare pentru implementarea politicii
de dezvoltare regională la nivel teritorial.44.
Cele 8 regiuni de dezvoltare (a se vedea tabelul nr. IV.1.) care au fost create între septem-
brie 1998 şi octombrie 1999 şi-au dezvoltat propriile structuri instituţionale, în concordanţă cu
prevederile legale şi au capătat o anumită experienţă, începând cu anul 2000.

Tabelul IV.1. Regiunile economice de dezvoltare ale României

Regiunea de dez- Judeţe componente

voltare

Nord Est Iasi, Botoşani, Neamţ, Suceava, Bacău, Vaslui

Vest Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş

Nord Vest Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-

Mare, Sălaj

Centru Alba, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna, Braşov

Sud Est Vrancea, Galaţi, Brăila, Tulcea, Buzău, Con-

stanţa

Sud Muntenia Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa, Călăraşi,

Giurgiu, Teleorman

Sud Vest Oltenia Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt, Dolj

Bucuresti-Ilfov Bucureşti şi Ilfov

44
Regiunile de dezvoltare din România se situează la nivelul statistic NUTS II, fiind similare cu alte niveluri
regionale ale ţărilor din UE. Judeţele din România se situează la nivelul NUTS III, iar comunele şi oraşele
corespund nivelului NUTS V.

22
 Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate ju-
ridică. Ele sunt concepute să constituie un cadru de implementare a politicilor de dezvoltare
regională, o structură care să ajute comunităţi extinse în rezolvarea unor probleme care depăşesc
posibilităţile şi sfera de interes ale unui singur judeţ. „Regiunile de dezvoltare constituie cadrul
de elaborare, implementare şi evaluare a politicilor de dezvoltare regională, precum şi de cu-
legere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene emise de EU-
ROSTAT45 pentru nivelul al doilea de clasificare teritorială NUTS II, existent în Uniunea Eu-
ropeană”.46

II.2. Consideraţii privind disparităţile regionale în România

În ţara noastră, disparităţile regionale nu au fost măsurate oficial, decât după 2000. Carta
Verde asupra Politicii de Dezvoltare Regională elaborată în 1997 de către Guvernul României,
a fost pregătită pe baza unei analize preliminare a nivelului disparităţilor în România. Perioada
următoare - 1998-2000 - a fost, de asemenea, caracterizată de analiza aprofundată a zonelor
rurale, care a scos la iveală disparităţi semnificative 47. Toate aceste studii au demonstrat exis-
tenţa unor diferenţe semnificative între nivelurile de dezvoltare economică şi socială între re-
giuni şi judeţe şi în cadrul judeţelor.
Existenţa dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei inter-
belice când, în contextul unei dezvoltării economice generale reduse, activitatea industrială a
fost concentrată într-un număr mic de zone, dependente de accesul la resursele minerale şi
energetice, cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti,
Valea Prahovei, Braşov, Hunedoara, Valea Jiului, Reşiţa, Brăila, Galaţi, Constanţa)48.

45
EUROSTAT - Oficiul European de Statistică.
46
Legea 315 din 28 iunie 2004, privind dezvoltarea regională în România, publicată în Monitorul Oficial nr.
577/29.06.2004, capitolul II, art.5, paragraf 2.
47
Carta verde a Dezvoltării Rurale din 1998 şi Studiile BM şi PNUD asupra sărăciei rurale.
48
Pascariu, G. (coord.), Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel re-
gional în România, Institutul European din România, Bucureşti, 2002.

23
 Din momentul creării regiunilor, în 1998, există un număr mare de indicatori care mă-
soară disparităţile la acest nivel şi care au devenit compatibili cu sistemul EUROSTAT. Deoa-
rece cele 8 regiuni, prezentate în Tabelul IV.1 grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare
mai scăzute sau mai ridicate, nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre
judeţe sau dintre comune sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. Aceasta conduce la
opinia generală conform căreia, nivelul disparităţilor în România nu este unul prea ridicat şi că,
mai mult sau mai puţin, întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată, comparativ cu
nivelul mediu de dezvoltare al UE. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită
în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţio-
nale şi eficiente49.
Datele privind PIB, calculate pentru intervalul 1993-199850 indicau o tendinţă de lărgire a
decalajului dintre regiunile cele mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, o confirmare a părerii,
aproape unanime, conform căreia implementarea reformelor politice şi adaptarea structurilor eco-
nomice şi sociale la economia de piaţa conduc la mărirea disparităţilor. Mai mult, tranziţia a scos la
iveală slăbiciunile economice ale zonelor mai puţin dezvoltate, precum puternica dependenţă de o
singura industrie (zonele mono-industriale), slaba dezvoltare a procesului de planificare spaţială,
slaba atractivitate a localităţilor, utilităţi insuficiente şi infrastructură slab dezvoltată, o structură
demografică fragilă şi neadecvată etc51.
Chiar în cazul unui mediu economic slab dezvoltat, concurenţa dintre regiuni există şi
poate fi măsurată. Dacă regiunile din prima poziţie (Bucureşti-Ilfov) şi ultima poziţie (Nord-
est) au ramas neschimbate, toate celelalte şase regiuni şi-au modificat poziţia ierarhică în inter-
valul de 5 ani măsurat: regiunile Centru si Vest şi-au schimbat de patru ori poziţia între ele,
plasându-se pe locurile doi şi trei; regiunea Sud a căzut constant, de pe locul 4 pe locul 7, în
timp ce regiunea de Sud-Vest, după ce a ocupat locurile 5, respectiv 6 în 1993 şi 1994, şi-a
dobândit şi păstrat constant poziţia a patra până în 1998. Celelalte doua regiuni, Nord-Vest şi

49
Politica de coeziune actuală este una compensatorie pentru a asigura coeziunea economică şi socială, dar trebuie
să vizeze şi promovarea capacităţii de dezvoltare endogenă a regiunilor. Această reorientare este impusă de accen-
tuarea disparităţilor regionale de dezvoltare, ca urmare a evoluţiei procesului de integrare europeană. Regiunile cu
deficit de dezvoltare tind să aibă dezavantaje competitive, ceea ce nu le va permite să beneficieze pe termen lung
de acumularea de capital, de tehnologii performante şi de externalităţi pozitive generate de aglomerarea activi-
tăţilor economice.
50
Ciupagea, C. / Turla, G. / Marinaş., L. Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării României la UE, Editura
IER, Bucureşti, 2004.
51
Jinaru, A. / Caragea, A. / Turlea, G. Promovarea dezvoltării noii economii în România în contextul aderării la
UE, Studiu nr. 14, IER, Bucureşti, 2001.

24
Sud-Vest au avut o evoluţie oscilatorie (posibil datorită schimbărilor semnificative din industria
minieră) şi şi-au schimbat locul de mai multe ori în timpul acestui interval, ajungând în cele din
urma pe poziţiile 5 şi 6.
Cu toate că disparităţile în România sunt considerate de dimensiuni reduse, ele nu sunt
nici mai mici, nici mai mari decât cele din statele membre ale UE sau din celelalte ţări candidate.
La nivel de ţară însă, diferenţa dintre România în general şi celelalte ţări membre ale UE, pre-
cum şi între regiunile României şi cele ale UE este semnificativă.
Din punct de vedere al PIB pe cap de locuitor, cele patru regiuni ale României cel mai
slab dezvoltate erau în 2004 şi ultimele patru în ierarhia regiunilor din ţările central şi est euro-
pene. Cu toate că România pare a fi cel mai puţin dezvoltată dintre noile state membre, PIB-ul
singur nu este suficient pentru a caracteriza nivelul de dezvoltare economică şi socială. Româ-
nia are cea mai înaltă rată a populaţiei agricole 24%, faţă de 4,5% media înregistrată la nivelul
statelor membre ale UE52. Cu toate acestea, România are încă un nivel scăzut al şomajului,
situându-se imediat dupa Ungaria, Malta, Cehia, Germania și Maria Britanie53
Conform datelor statistice publicate de Comisia Europeană, în ultimii ani, România a
înregistrat o îmbunătăţire notabilă a convergenţei reale în termeni de produs intern brut pe lo-
cuitor, exprimat la standardul puterii de cumpărare, ajungând să reprezinte, în anul 2004, 28,8%
din media UE-15 şi 31,1% din media UE-25, faţă de 23% şi respectiv 25,2% în 2000. Cu toate
acestea, în 2016 România continua să se plaseze spre finalul clasamentului Statelor Membre
(UE-28), fiind pe penultimul loc (ultimul loc e ocupat de Bulgaria), decalajul pe care trebuie
să-l recupereze fiind semnificativ54.
România este caracterizată de o creştere a disparitaţilor de dezvoltare între Regiunea Bu-
cureşti - Ilfov şi celelalte regiuni, de o dezvoltare neechilibrată între Estul şi Vestul ţării, res-
pectiv între Regiunile Nord - Est, Sud - Est, Sud, Sud - Vest şi Regiunile Vest, Nord - Vest,
Centru. Subdezvoltarea cronică este concentrată în regiunea Nord - Est, la graniţa cu Moldova
şi în Regiunea Sud, de-a lungul Dunării. Oraşele mici şi mijlocii, în special cele monoindustri-
ale, sunt în declin datorită restructurării industriale. Pe de altă parte, diferenţele de dezvoltare
din interiorul unei regiuni pot fi mai ridicate decât cele dintre regiuni.

52
https://www.agerpres.ro/economie/2017/10/24/eurostat-romania-are-cea-mai-mare-pondere-a-populatiei-ocu-
pate-in-agricultura-din-uniunea-europeana-18-48-03, accesat in 12 septembrie 2018
53
Eurostat la 2017.
54
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:GDP_at_current_mar-
ket_prices,_2006_and_2014-2016_YB17.png, accesat în 12 septembrie 2018

25
 În conformitate cu datele statistice disponibile, la nivelul anului 2006, dintre ultimele 15
regiuni ale Uniunii Europene, 7 erau din România, ultima regiune din punct de vedere al PIB/lo-
cuitor fiind regiunea NE (Tabelul IV.2).

Tabelul IV.2. Decalaje de dezvoltare regiuni din România faţă de media UE-27 - anul 2006

Ultimele 15 regiuni din UE dpdv al PIB/locuitor:

1 Nord-Est (RO) 24 %

2 Severozapaden (BG) 26 %

3 Yuzhen tsentralen (BG) 26 %

4 Severen tsentralen (BG) 26 %

5 Sud-Muntenia (RO) 28 %

6 Sud-Vest Oltenia (RO) 29 %

7 Severoiztochen (BG) 29 %

8 Yugoiztochen (BG) 30 %

9 Sud-Est (RO) 31 %

10 Nord-Vest (RO) 33 %

11 Lubelskie (PL) 35 %

12 Podkarpackie (PL) 35 %

13 Centru (RO) 35 %

14 Podlaskie (PL) 38 %

15 Vest (RO) 39 %

Conform datelor oficiale Eurostat, în luna decembrie 2016 cea mai săracă regiunea din Uniu-
nea Europeana este Severozapaden (BG), Regiunea Nord Est (RO) ajungand pe locul 5 de la
finalul clasamentului.

26
 III. 2007 – 2013 CADRUL PROGRAMATIC ŞI INSTITUŢIONAL
din ROMANIA PENTRU GESTIONAREA FONDURILOR
STRUCTURALE SI DE COEZIUNE

Pentru perioada 2007-2013, Romania a avut alocata de la Uniunea Europeana, in calitate

de stat membru, suma de 19,668 miliarde de euro. Aproape un sfert din această sumă, (23,8%)
este indreptată către proiectele privind infrastructura de transport, 23,5% pentru infrastructura
de mediu, 19,4% pentru dezvoltare regionala, 18,1% pentru dezvoltarea resurselor umane,
13,3% pentru competitivitatea economica, 1,1% pentru capacitatea administrativa si 0,9% pen-
tru asistenta tehnica, potrivit Cadrului Strategic Naţional de Referinţă(CSNR) 2007-2013. La
aceasta suma se adauga fondurile destinate sectorului agricol si economiei rurale care se ridica
la 11,1 miliarde euro.

III.1. Documentele strategice de implementare a fondurilor structurale si de coe-

ziune in Romania

În continuare ne propunem să prezentăm pe scurt principalele documente strategice care

au fost elaborate de România pentru accesarea fondurilor structurale şi de coeziune. În mod
evident, suntem de părere că elaborarea acestora a necesitat pentru autorităţile publice abilităţi
şi cunoştinţe de planificare strategică şi au constituit un exerciţiu deosebit de important în
creşterea capacităţii de planificare strategică la nivelul autorităţilor administraţiei publice din
România. Aceste documente sunt următoarele:
 Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013
 Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013
 Programele Operaţionale 2007-2013
 Documentele Cadru de Implementare 2007-2013
Cadrul Naţional Strategic de Referinţă şi Programele Operaţionale sunt, conform legis-
laţiei comnitare în domeniu, documentele obligatorii pentru statele membre, ele fiind aprobate
de Comisia Europeană la începutul perioadei financiare.55
Planul Naţional de Dezvoltare56 a României, pentru perioada financiară 2007-2013, re-
prezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, aprobat de

55
Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Region-
ală, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune
56
http://www.fonduri-ue.ro/upload/118951881348.pdf

27
Guvern şi elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a Ro-
mâniei, în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.
PND57 reprezintă documentul pe baza căruia au fost elaborate Cadrul Strategic Naţional
de Referinţă 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia convenită cu Comisia Europeană pen-
tru utilizarea instrumentelor structurale, precum şi Programele Operaţionale prin care se vor
implementa aceste fonduri.
PND-ul României pentru perioada 2007-2013 prevede 6 priorităţi naţionale de dezvol-
tare: 58
1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere
2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport
3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului
4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea
capacităţii administrative
5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol
6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-201359

Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR)60 este documentul strategic de referinţă

pentru programarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune în România. Acest tip de document
este elaborat de fiecare stat membru al UE, conform noului acquis privind Politica de Coeziune.

57
Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a României, în vederea
reducerii, cât mai rapide, a decalajelor existente fata de UE. Strategia PND 2007-2013 se axează, atât pe orientările
strategice comunitare privind coeziunea, cât şi pe priorităţile Agendei Lisabona şi obiectivele de la Göteborg.
Planul National de Dezvoltare a României 2007-2013 reprezintă: Instrument pentru eficientizarea prioritizării
investiţiilor publice pentru dezvoltare; Creează condiţiile pentru îmbunătăţirea managementului cheltuielilor
bugetare pe termen mediu, cadru de investiţii stabil, vizibil şi predictibil; Fundamentează necesităţile strategice de
finanţare a căror acoperire se va realiza cu sprijinul UE; Instrument util pentru “coordonarea donatorilor” (UE,
IFI).
58
http://www.fonduri-ue.ro/upload/118951881348.pdf.
59
http://www.fonduri-ue.ro/index.php?sectionId=172
60
Scopul principal al CSNR este de a consolida obiectivul strategic al politicilor economice, de coeziune socială
şi regionale ale României, precum şi de a stabili legăturile potrivite şi corecte cu politicile Comisiei Europene, mai
ales cu Strategia de la Lisabona, care stă la baza elaborării politicilor de dezvoltare economică şi de creare a noi
locuri de muncă.

28
Prin acest document se explică modul în care vor fi implementate Instrumentele Structurale în
România, în perioada 2007-2013.
CSNR a fost elaborat pe baza Planului Naţional de Dezvoltare (PND) 2007-2013 şi se
implementează prin Programele Operaționale.

Programele Operationale

Programul operaţional61 este un document prezentat de un stat membru şi adoptat de Co-

misie, care defineşte o strategie de dezvoltare, în conformitate cu un ansamblu coerent de prio-
rităţi, pentru a cărui realizare se face apel la un Fond sau în cadrul obiectivului de convergenţă,
la Fondul de Coeziune, Fondul European de Dezvoltare Regională sau Fondurl Social Euro-
pean. Cele 19,668 miliarde euro care vor fi alocate României prin instrumentele structurale, în
perioada 2007-2013, vor fi implementate prin şapte programe operaţionale sectoriale şi regio-
nale, la care se adaugă unsprezece programe elaborate sub obiectivul de cooperare teritorială
europeană.
Programele operaţionale (PO) sunt instrumentele de management, prin care se realizează
obiectivele CSNR 2007-2013, prin intermediul unor intervenţii specifice.
Cele 7 programe operaţionale elaborate de către România sub obiectivul de convergenţă
sunt62:
1. Programul operaţional sectorial dezvoltarea resurselor umane. POSDRU
2. Programul operaţional sectorial creșterea competitivităţii economice. POSCCE.
3. Programul operaţional sectorial de transport. POST
4. Programul operaţional sectorial de mediu. POSMediu
5. Programul operaţional dezvoltarea capacităţii administrative. PODCA
6. Programul operaţional regional. POR/Regio
7. Programul operaţional asistenţă tehnică. POAT

Sub obiectivul de cooperare teritorială europeană, România a elaborat următoarele pro-

grame operaţionale63:

1. Programul operaţional Ungaria - România

2. Programul operaţional România - Bulgaria

61
http://www.fonduri-ue.ro/index.php?sectionId=190
62
http://fonduri-structurale.ro/
63
www.fonduri-ue.ro, portalul de informaţie al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale și mai
apoi a Ministerul Fondurilor Europene până în ianuarie 2017

29
 3. Programul operaţional România - Serbia
4. Programul operaţional România - Ucraina - Moldova
5. Programul operaţional Ungaria - Slovacia - România - Ucraina
6. Programul operaţional Bazinul Mării Negre
7. Programul operaţional Cooperare transnaţională în sud-estul Europei
8. 4 Programe operaţionale pe componenta de Cooperare interregională

Fiecare program operaţional este finanţat dintr-un singur instrument, excepţia constitu-
ind-o programele operaţionale de mediu şi transport, care sunt finanţate din două instrumente
structurale, şi anume: FEDR şi FC.

PO Instrument

Competitivitate FEDR

Dezvoltarea Resurselor Umane FSE

Infrastructură Transport FEDR+FC

Protecţia mediului FEDR+FC

Dezvoltare regională FEDR

Asistenţă tehnică FEDR

Dezvoltarea capacităţii administrative FSE

Programele operaţionale sub obiectivul

FEDR
Cooperare teritorială europeană

Tabelul III.7. Sursele de finanţare pentru programele operaţionale

Conform reglementărilor comunitare, un program operaţional are următoarea structură64:

▪ Analiza puncte forte/puncte slabe a situaţiei curente;

▪ Strategia în domeniu;

▪ Ilustrarea priorităţilor identificate în raport cu cele comunitare;

▪ Ţinte, indicatori;

64
Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare
Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune.

30
 ▪ Plan financiar;

▪ Prevederi referitoare la implementare;

▪ Lista indicativă a proiectelor.

Proiecte Majore65
FEDR şi Fondul de Coeziune pot să finanţeze, în cadrul unui program operaţional, chel-
tuieli legate de o operaţiune care include un ansamblu de lucrări, activităţi sau servicii destinate
să îndeplinească, prin ea însăşi, o funcţie indivizibilă cu caracter economic sau tehnic clar, care
urmăreşte obiective şi al cărei cost total depăşeşte 25 de milioane EUR pentru mediul înconju-
rător şi 50 de milioane EUR pentru alte domenii.

Documentele Cadru de Implementare66

Fiecare Program Operaţional este completat de un Document Cadru de Implementare,

documente ce nu sunt supuse aprobării Comisiei Europene, dar care detaliază programele ope-
raţionale cu elemente practice privind proiectele şi cheltuielile eligibile, potenţialii beneficiari,
modurile de decontare, rolul autorităţilor ş.a.m.d. Document Cadru de Implementare este do-
cumentul elaborat pentru implementarea strategiei şi a axelor prioritare ale Programului Ope-
raţional. DCI conţine elemente detaliate ale Programului Operaţional, la nivel de domeniu ma-
jor de intervenţie şi sunt elaborate de Statele Membre şi revizuite, unde este cazul, de Comite-
tele de Monitorizare, potrivit propunerii din partea AM.
Documentul Cadru de Implementare reprezintă documentul elaborat de Autoritatea de
Management pentru detalierea implementării domeniilor majore de intervenţie ale Programului
Operaţional Sectorial sau Regional.67
Documentul Cadru de Implementare (DCI) este trimis la Comisia Europeană (CE) doar
spre informare.

65
idem
66
Pentru a urgenta procedurile, DCI poate fi înaintat, în acelaşi timp, cu proiectul de Program Operaţional.
Indiferent de situaţie, Autoritatea de Management trebuie să adopte DCI, cel mai târziu la trei luni, după decizia
CE de aprobare a unui P.O.
67
Conform art. 2, alin. 7 din H.G. nr. 497 din 1 aprilie 2004 cu modificările ulterioare, privind stabilirea cadrului
instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale.

31
 III.2. Cadrul instituţional al gestionării instrumentelor structurale în România
2007-2013

Este necesar să analizăm modul în care fondurile structurale şi de coeziune alocate Ro-
mâniei sunt gestionate de către instituţiile responsabile din ţara noastră deoarece, responsabili-
tatea principală pentru coordonarea, implementarea şi controlul intervenţiilor, conform princi-
piilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii revine statului membru, adică României.68
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)69 din cadrul Ministe-
rului Fondurilor Europene îndeplineşte rolul de coordonator naţional al asistenţei în relaţia cu
UE. În calitate de coordonator naţional al asistenţei nerambursabile acordate de Uniunea Euro-
peană, ACIS are atribuţii şi responsabilităţi, atât în ceea ce priveşte asistenţa financiară de pre-
aderare, cât şi în ceea ce priveşte coordonarea gestionării fondurilor structurale şi de coeziune.
În acest sens, instituţia coordonează pregătirea şi funcţionarea cadrului legislativ, insti-
tuţional şi procedural pentru gestionarea instrumentelor structurale, iar pe de altă parte progra-
mează, coordonează, monitorizează şi evaluează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile.
Această structură de coordonare a fost constituită în martie 2004, în cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, sub denumirea de Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Co-
munitar (AMCSC) în baza Hotărârii de Guvern nr. 403/2004 pentru modificarea Hotărârii de
Guvern nr. 1574/2003 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi
a Agenţiei Naţionale pentru Administraţia Fiscală. În urma reorganizării Guvernului în martie
2007, AMCSC a devenit Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), în

68
Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 privind aspectele generale referitoare la Fondul European pentru
Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC).
69
Conform HG 386-2007, ACIS coordonează: Asistenţa nerambursabilă acordată României de Uniunea Euro-
peană prin Programul Phare; Asistenţa nerambursabilă acordată României, pe bază bilaterală, de către Statele
Membre UE; Elaborarea şi implementarea Planului Naţional de Dezvoltare, document strategic ce fundamentează
accesul României la Fondurile Structurale; Elaborarea, monitorizarea şi evaluarea cadrului strategic naţional de
referinţă, a programelor operaţionale şi a documentelor cadru de implementare corespunzătoare; Dezvoltarea ca-
pacităţii administrative, elaborarea şi actualizarea procedurilor structurilor implicate în gestionarea instrumentelor
structurale; Activitatea de informare şi comunicare în domeniul instrumentelor structurale; Programul de asistenţă
tehnică JASPERS (Asistenţă comună pentru promovarea proiectelor în regiunile europene). Conform HG nr.
386/2007, ACIS este organizată la nivel de direcţie generală, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în compo-
nenţa căreia funcţionează patru direcţii şi un serviciu: Direcţia de Analiză şi Programare; Direcţia Coordonare de
Sistem; Direcţia Monitorizare; Direcţia Asistenţă Tehnică (îndeplineşte şi rolul de Autoritate de Management
pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică);Unitatea Centrală de Evaluare.

32
baza Hotărârii de Guvern nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Econo-
miei şi Finanţelor.
Mecanismul de gestionare 2007-2013 a cuprins următoarele instituţii şi structuri:
 Comitete de Monitorizare ale PO
 Autorităţi de Management
 Organisme Intermediare
 Autoritatea de Certificare şi Plată
 Autoritatea de Audit

Fiecare Program Operaţional a avut un sistem de implementare propriu. Instituţiile im-

plicate în implementarea programelor operaţionale sunt prezentate în figura următoare:

European
Comisia
Programme Monitoring
Comitetul Commit- a
de monitorizare
Commis-
Europeană
programului operaţional

Managing de
Autoritatea Certifying
Autorita-
Author-
Management Author-
Certificare/
Plăţi
Autoritatea
Intermediate
Organisme Plăţile către
Payments tobeneficiari
Benefi- sunt
de Audit Intermediare may be via a desig-
Bod- făcute de
‘competent către UPlata - diferă
’, depend-
on de
fcţ thePO
Opera-
Programme con-
Beneficiar-
Beneficiari

Pro-
Pro- Scheme
Scheme de grant
Fi-
gura III.3. Sistemul de implementare a programelor operaţional

Comitetele de Monitorizare a Programelor Operaţionale au fost înfiinaţate de România,

de comun acord cu Autorităţile de Management, după consultarea partenerilor. CMP au res-
ponsabilitatea de a superviza întreaga coordonare a programelor operaţionale. 70 Comitetele de

70
Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 privind aspectele generale referitoare la Fondul European pentru Dez-
voltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC).

33
Monitorizare a Programelor Operaţionale (CMP) au fost înfiinţate în termen de trei luni de la
hotărârea de aprobare a Programelor Operaţionale.

Autorităţile de Management sunt responsabile cu asigurarea unui management şi a unei

implementări eficiente şi corecte a programelor finanţate din Fondurile Structurale. În confor-
mitate cu prevederile articolului 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, pentru peri-
oada financiara 2007-2013 fiecare Autoritate de Management a fost responsabilă pentru mana-
gementul şi implementarea eficientă, eficace şi corectă a Programului Operaţional.

AM este responsabilă pentru utilizarea eficientă, efectivă şi transparentă a fondurilor din

Programele Operaţionale, precum şi pentru îndeplinirea sarcinilor delegate Organismelor Inter-
mediare71.

Atribuţiile Organismele Intermediare (OI) sunt stabilite pe baze contractuale şi sunt de-
legate de către Autorităţile de Management şi/sau Autorităţile de Plată, Organismelor Interme-
diare, în baza unui acord de delegare. Autorităţile de Management şi/sau Autorităţile de Plată
sunt responsabile pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor delegate şi pentru efectivita-
tea şi eficienţa operaţiunilor finanţate din fondurile structurale.

În principiu, Organismele Intermediare au ca atribuţie principală gestionarea priorităţilor

şi domeniilor de interventie din Programele Operaţionale. Delegarea de atribuţii de la Autori-
tăţile de Management şi/ sau de Plată la Organismele Intermediare a luat în considerare carac-
terul regional de implementare al programului respectiv, capacitatea efectivă şi experienţa Or-
ganismelor Intermediare72.

71
H.G. nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea
instrumentelor structurale (MO nr. 346/20.04.2004). conform acestei reglemenatări, CMP are şi alte atribuţii cum
ar fi: coordonează armonizarea cadrului instituţional şi dezvoltarea capacităţii administrative şi urmăreşte consol-
idarea şi extinderea parteneriatelor în procesul de planificare, precum şi în toate fazele de implementare a Cadrului
de Sprijin Comunitar; dezvoltarea şi promovează parteneriatele la nivel central, precum şi între nivelurile central,
regional şi local, inclusiv parteneriatul public - privat; asigură informarea cetatenilor şi mass - media cu privire la
rolul Uniunii Europene în derularea programelor si conştientizarea potenţialilor beneficiari si a organizaţiilor
profesionale cu privire la oportunităţile generate de implementarea programelor;
72
http://anaf.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/cadrul_institu-
tional/cadru_institutional.htm.

34
 Autoritatea de Audit

În calitate de Autoritate de Audit73 pentru toate Programele Operaţionale a fost desemnat

un organism asociat Curţii de Conturi, în conformitate cu cerinţele articolului 59 al Regulamen-
tului nr. 1083/2006. Conform legislaţiei, aceasta are următoarele atribuţii principale:

▪ audit de sistem, verificarea pe bază de eşantion şi audit final;

▪ verificări şi audit extern asupra fondurilor structurale de care va beneficia Româ-

nia începând cu anul 2007;

▪ verificarea cheltuielilor eligibile declarate, pe baza de eşantion reprezentativ;

▪ verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinanţare.

Autoritatea de Certificare şi Plată este în structura Ministerului Finanţelor Publice.

Autoritatea de Certificare este responsabilă de certificarea declaraţiilor de cheltuieli şi a

cererilor de plată, înainte de transmiterea acestora la Comisie, în conformitate cu prevederile
articolului 61 din Regulamentul nr. 1083/2006 privind prevederile generale referitoare la Fon-
dul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune.
Autoritate de Plată este organismul responsabil cu primirea tuturor plăţilor de la Comisia
Europeană aferente FEDR, FSE şi Fondului de Coeziune, pentru toate Programele Operaţio-
nale, precum şi cu efectuarea plăţilor din resursele comunitare către Beneficiari (plăţi directe)
sau către Unităţile de Plată din cadrul ministerelor având rol de Autorităţi de Management (plăţi
indirect).74

III.3. Fluxul financiar în cazul fondurilor structurale

Sistemul de efectuare a plăţilor este descris în fiecare Program Operaţional. Există două
tipuri de plăţi în cazul fondurilor structurale şi de coeziune: plăţi directe şi plăţi indirecte. În
cazul plăţilor directe, Autoritatea de Plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice va efectua
plăţi direct către Beneficiari, pentru POS Transport şi POS Mediu (Figura III.4). Pentru celelalte
Programe Operaţionale, va fi utilizat sistemul de plăţi indirecte, prin delegarea efectuării
plăţilor de la Ministerul Finanţelor Publice către Unităţile de Plată, din cadrul ministerelor,
(Figura III.5) având rol de Autorităţi de Management.

73
Autoritatea de Audit este independentă, din punct de vedere operaţional, faţă de Autorităţile de Management,
Autoritatea de Certificare şi Autoritatea de Plăţi.
74
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, octombrie 2006.

35
 Comisia
Europeană

Autoritatea de Certificare si Plata Autoritatea de

Pre-finanţare Management

Co-finanţare

Împrumuturi OI
FEDR, FSE, FC

Beneficiari

- - - - - - - Pre-finanţare
Rec final
cereri de plată şi documente justificative

Figura III.4. Plăţi directe către beneficiari - în cazul proiectelor

CE

AC/ACP AM

Pre-finanţare Unitate de plată

Co-finanţare

Împrumuturi
OI
FEDR,FSE,FC

Beneficiar final
- - - - - - - Pre-finanţare
cereri de plată şi documente justificative
Recipient final

-- -- -- -- rambursare a cheltuielilor certificate

Figura III.5. Plăţi indirecte către beneficiari

CE - Comisia Europeană
AC - Autoritatea de Certificare
AP - Autoritatea pentru Plăţi
OI - Organism Intermediar
Rambursarea cheltuielilor se face după ce sunt parcurse 4 niveluri diferite de certificare.

36
 Primul nivel este asigurat de beneficiar, care verifică acurateţea, corectitudinea şi eli-
gibilitatea cheltuielilor (evaluarea ex-ante). Beneficiarul depune apoi solicitarea de plată la
AM/OI, după caz, împreună cu documentele justificative de plată şi raportul progresului pro-
iectului.
Al doilea nivel al certificării este realizat la nivelul Organismelor Intermediare.
Cel de-al treilea nivel este asigurat de Autoritatea de Management.
Ultimul nivel de certificare cade în responsabilitatea Autorităţii de Certificare din ca-
drul Ministerului Finanţelor Publice, care depune către Comisia Europeană solicitările de
plată intermediare şi certificarea acestora de trei ori pe an, precum şi solicitarea de plată
finală.

III.4. Reguli specifice fondurilor structurale şi de coeziune

Regula n+3/n+2. Este aplicabilă tuturor celor 3 instrumente: FEDR, FSE şi FC. Angaja-
mentul (alocarea financiară) pentru anul N trebuie să fie cheltuită şi certificată de către statele
membre până în anul N+3(N+2), inclusiv. Sumele necheltuite se pierd. Regula se aplică la
nivelul PO, nu al proiectelor şi necesită o monitorizare atentă a cheltuielilor din partea AM şi
AC pentru a se preveni pierderea banilor.
Aplicarea regulii este diferă pentru statele membre. Cele 10 state care au aderat în 2004,
împreună cu România şi Bulgaria, beneficiază de N+3, în perioada 2007-2010 şi N+2, în peri-
oada 2011-2013, în vreme ce celelalte state membre sunt constrânse de regula N+2. România
impreună cu Slovacia beneficiază de n+3 până în 2012 inclusiv.
Regula flexibilităţii. Acolo unde este posibil este permisă o finanţare comună FEDR/FSE,
de până la 10%, la nivel de Program Operaţional.
Regula rambursării. Este una dintre cele mai importante reguli ale finanţărilor structurale.
Beneficiarul cheltuie, apoi solicită rambursarea cheltuielilor (diferit faţă de PHARE, ISPA).
Regula prefinanţării. Comisia Europeană a acordat o prefinanţare statelor membre, la în-
ceputul perioadei de programare. Nivelul prefinanţării diferă în cazul statelor membre, astfel:
7% din FEDR şi FSE, respectiv 10,5% din FC, pentru cele 10 state care au aderat în 2004
+ Bulgaria şi România.
5% din FEDR şi FSE, respectiv 7,5% din FC, pentru restul statelor membre.
Prefinanţarea se acordă la nivelul programelor operaţionale, astfel: pentru POR, finanţat
integral din FEDR, prefinanţarea va reprezenta 8% din alocarea financiară pentru POR pe pe-
rioada 2007-2013, împărţită pe primii trei ani, după cum urmează: 2% în 2007, 3% în 2008 şi

37
3 % în 2009.75 Criteriile pentru alocarea pre-finanţării către beneficiari sunt stabilite de AM şi
MFinanţelor.
În ceea ce priveşte rata de schimb, Comisia Europeană gestionând fondurile structurale
şi de coeziune în euro, alocările pe programe operaţionale către România se vor face tot în euro.
România a decis că, contractele cu beneficiarii să fie încheiate în RON, iar plăţile să fie efec-
tuate tot în RON.
Resursele naţionale publice pentru cofinanţare vor fi ţinute la nivel central, permiţând
plata cofinanţării o dată cu plata aferentă fondurile UE. Autorităţile locale vor asigura cofi-
nanţarea direct.
Rolul fondurilor structurale este acela de a acorda sprijin financiar unde, când, şi cât este
nevoie de acesta, dar, pentru a putea beneficia de acest sprijin, solicitanţii trebuie să respectate
„Regula Jocului”, adica să trateze cu seriozitate toate etapele acestui proces, începând cu ideea
de proiect şi până la semnarea contractului de finnaţare şi să respecte întocmai toate procedurile
impuse.
Totuşi, beneficiarii finanţărilor din fonduri structurale nu trebuie să considere obţinerea
contractului de finanţare drept un scop în sine, ci, cum scopul acestor finanţări este acela de a
ne ajuta în îndeplinirea obiectivelor naţionale strategice, acesta trebuie văzut doar ca o etapă
necesară, dar nu şi suficientă. Din multe puncte de vedere, etapele următoare ale „vieţii” pro-
iectului, şi anume: implementarea, conducerea sa cu succes pâna la momentul absolut final sunt
cu mult mai dificile decât cele anterioare.
Fondurile Structurale sunt, în primul rând, fonduri cu caracter regional, specifice nevoilor
locale. Acestea reprezintă instrumente financiare în vederea restructurării economice şi sociale,
în spaţiul comunitar.

75
Conform întâlnirii de la Bruxelles din 12.01.2009 între Jose Manuel Barosso, preşedintele CE, preşedintele
României, Traian Băsescu şi prim ministrul Emil Boc, s-a hotărât ca prefinanţarea acordată României în 2009 să
fie de 4%, reprezentând 786 de milioane de euro. www.presidency.ro.

38
 IV. 2014-2020. CADRUL PROGRAMATIC ŞI INSTITUŢIONAL
DE GESTIONARE A FONDURILOR STRUCTURALE ŞI DE
COEZIUNE.

PERIOADA FINANCIARĂ 2014-2020

IV.1. Acţiunile politicii de coeziune. Obiective şi impact.

Comisia Europeană a decis că politica de coeziune trebuie să rămână un element esenţial

al pachetului financiar 2014 – 2020 şi a subliniat rolul său esenţial în ceea ce priveşte aplicarea
Strategiei Europa 2020. Criza economica a provocat un șoc pentru milioane de cetățeni și a pus
în evidență câteva deficiențe fundamentale ale economiei Uniunii Europene. De accea, prin
Strategia Europa 2020 au fost propuse trei priorități care se susțin reciproc acestea fiind76:

• creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

• creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utili-
zării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

• creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării

forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.
Cele trei prioritati ale strategiei sunt interdependente şi se susţin reciproc datorita faptului
ca progresele în plan educaţional contribuie la îmbunătăţirea perspectivelor profesionale şi la
reducerea sărăciei, mai multă cercetare şi inovare şi o utilizare mai eficientă a resurselor ne
ajută să devenim mai competitivi şi oferă condiţii favorabile creării de noi locuri de munca iar
investiţiile în tehnologii ecologice contribuie la combaterea schimbărilor climatice şi creează
noi oportunităţi de afaceri şi locuri de muncă.
Pentru perioada 2014 – 2020 Comisia Europeana a propus mai multe schimbări impor-
tante ale modului în care politica de coeziune este concepută şi pusă în aplicare, şi anume:

• concentrarea asupra priorităţilor Strategiei Europa 2020 de creştere inteligentă, dura-

bilă şi favorabilă incluziunii;

• recompensarea performanţelor;

76
(CE) Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii.
Bruxelles, 3.3.2010, COM(2010) 2020 final

39
 • sprijinirea programării integrate;
• accentul pus pe rezultate – monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce priveşte
atingerea obiectivelor convenite;

• consolidarea coeziunii teritoriale; şi

• simplificarea aplicării.

Asemenari si deosebire între perioade financiare ale politicii de coeziune 2007 – 2013 și 2014
- 2020.
Ce a rămas la fel:
1. Aceleaşi instrumentele financiare ale politicii de coeziune:

Politica de coeziune este finanţată din bugetul UE prin 3 instrumente structurale: Fondul
European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coe-
ziune (FC).
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
FEDR contribute la finantarea interventiei care urmăreşte consolidarea coeziunii eco-
nomice şi sociale, redresând principalele dezechilibre regionale prin intermediul unei susţineri
pentru dezvoltarea şi ajustarea structurala a economiilor regionale, inclusiv reconversia regiu-
nilor industriale in declin şi a regiunilor mai putin dezvoltate şi susţinând cooperarea transfron-
talieră, transnationala şi interregionala.77
Fondul Social European (FSE)
FSE contribuie la priorităţile Comunităţii în ceea ce priveşte intensificarea coeziunii
economice şi sociale prin îmbunătăţirea ocupării forţei de muncă şi a posibilităţilor de angajare,
prin încurajarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o îmbunătăţire cantitativă şi
calitativă a ocupării forţei de muncă.
Fondul de Coeziune (FC)
Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiţiile în domeniul in-
frastructurii de transport, energiei şi mediului.

77
(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 2, alin.a.

40
 Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanţează programe,
ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la ince-
put. Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar,
în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de
Monitorizare.
2. Bugetul nu s-a schimbat semnificativ.
Pe 2 decembrie 2013 a fost aprobat de către Consiliul UE noul pachet financiar pe 7
ani: 2014-2020. Aceste valori sunt cu 3.5%, respectiv 3.7% mai mici decat cele aferente ca-
drului financiar 2007-2013.
Din această alocare, 325 de miliarde sunt distribuite intre statele membre UE pentru
2014-2020 pentru Politica de Coeziune. Noul pachet de coeziune a presupun doi ani de dure
negocieri, din cauza crizei care a generat tensiuni şi la nivelul instituţiilor europene: Consiliul
UE (nivelul statelor membre) pe de o parte, și Comisia și Parlamentul (nivelul european) pe
de alta parte.

Ce s-a schimbat:
1. Cofinanţarea europeană
Pentru 2014 – 2020 Comisia a redus ratele de cofinanţare la nivelul fiecărei axe priori-
tare din cadrul programelor operaţionale la 75–85 % în regiunile mai puţin dezvoltate şi în re-
giunile ultraperiferice; 75 % pentru programele europene de cooperare teritorială; 60 % în re-
giunile de tranziţie şi 50 % în regiunile mai dezvoltate.
2. Acoperirea geografică a contribuţiilor din fonduri europene
Pentru a asigura concentrarea fondurilor potrivit nivelului produsului intern brut (PIB)
in perioda 2007 – 2013 s-a făcut distinctie intre regiunile mai puţin dezvoltate si regiunile mai
dezvoltate.
Regiunile mai puţin dezvoltate: Sprijinirea regiunilor mai puţin dezvoltate este si va
rămâne o prioritate importantă a politicii de coeziune. Procesul de recuperare a decalajului în
cazul regiunilor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic şi social va necesita eforturi
susţinute pe termen lung. Această categorie se referă la acele regiuni al căror PIB pe cap de
locuitor este mai mic de 75 % din PIB-ul mediu al UE-27.
Regiunile mai dezvoltate: În timp ce intervenţiile în regiunile mai puţin dezvoltate vor
rămâne prioritatea politicii de coeziune, există provocări importante care privesc toate statele
membre, cum ar fi concurenţa globală în economia bazată pe cunoaştere şi trecerea la economia

41
cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Această categorie se referă la acele regiuni al căror PIB
pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din PIB-ul mediu al UE-27.
O data cu programarea perioadei financiare 2014 – 2020 a fost instrodus un nou tip
de regiunea, regiunea de tranziţie. Acest tip de regiune a fost introdus pentru a înlocui sistemul
actual de eliminare progresivă şi de introducere progresivă a asistenţei. Această categorie va
cuprinde toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % şi 90 % din media UE-27.

Regiuni eligibilie 2007-2013 – politica de coeziune

Regiuni eligibile sub obiectivul de convergenţă

Regiuni eligibile sub obiectivul de competitivitate

regională

Figura 2 Regiuni eligibilie 2014-2020 – politica de coeziune

42
Consecinţele acestei grupări pentru România:
- Rata de cofinanţare în cele 7 regiuni mai puţin dezvoltate este de 85%;
- Rata de cofinanţare în regiunile mai dezvoltate este de 75% (cum este şi cazul regiunii Bu-
cureşti-Ilfov).
3. Obiectivele politicii de coeziune si alocarea fondurilor europene pe regiuni

43
 Pentru perioada financiară 2007-2013, cadrul politicii este strâns legat de îndeplinirea
obiectivelor înscrise în Agenda de la Lisabona78, dar şi de Agenda de la Göteborg.79 Cele 3
obiective sunt:
Obiectivul 1. Obiectivul de convergenţă urmăreşte accelerarea dezvoltării economice
în regiuni mai puţin dezvoltate prin investiţii în infrastructură, capitalul uman, inovare şi dez-
voltarea societăţii bazate pe cunoaştere, protejarea mediului.
Obiectivul 2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă urmareste dezvol-
tarea regiunilor competitive, ocuparea forţei de muncă prin anticiparea schimbărilor economice
şi sociale, prin creşterea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman, inovare şi pro-
movarea societăţii informaţionale.80
Obiectivul 3. Cooperare teritorială europeană urmăreşte creşterea cooperării între re-
giuni pe trei niveluri: cooperare interregională – încurajarea schimbului de experienţă între zone
din UE, cooperare transfrontalieră – programe comune derulate de regiuni aflate la graniţe şi
cooperare transnaţională.
Perioada financiara 2014 – 2020 aduce noi schimbari, Comisia Europeana a propus ca
primele doua obiective, convergenta si competitivitate, să fie restranse și să se transforme într-
un singur scop, luând denumirea de Investiții pentru dezvoltare și locuri de muncă.

78
Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie vazută ca parte integrantă a Strategiei de
la Lisabona (2000), care îsi propunea să transforme Europa pâna în anul 2010, ”în cea mai dinamică şi mai com-
petitivă economie bazată pe cunoastere”. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001, în cadrul Con-
siliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării du-
rabile. Comisia europeană a prezentat la 2 februarie 2005 o strategie revizuită pentru UE în scopul stimulării
creşterii şi creării de locuri de muncă. Aceasta strategie are ca scop revitalizarea agendei Lisabona – agenda re-
formei economice a UE în 2000. În alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să cuprindă obiectivele de la Lisabona
şi de la Goteburg şi să devină un vector important al realizării acestora prin programele de dezvoltare regională şi
naţională.
79
Potrivit declaratiei de la Lisabona, economia europeană trebuie să devină până în 2010 cea mai competitivă
economie din lume. Agenda de la Goteborg adaugă obiective legate de promovarea protecţiei mediului încon-
jurător şi dezvoltarea durabilă.
80
ibidem

44
Tabel 2 Arhitectura politicii de coeziune 2007 - 2013

Fonduri Structurale şi de Co- Zone eligibile Alocări financiare

eziune

Obiectiv „Convergenţă” 81,54% 251,16 Mld. Euro

FEDER Regiuni cu PIB/loc<75% din 57,04%

PIB/loc UE 25 189,6 Mld Euro

FSE

FC State membre cu VNB <90% 24,5%

din VNB/loc UE 25 61,55 Mld Euro

Obiectiv „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă” 15,95% 49,13 Mld. Euro

FEDER Statele membre propun o 15,95%

listă de regiuni NUTS I sau 49,13 Mld. Euro

FSE NUTS II

Obiectiv „Cooperare teritorială europeană” 2,52 % 7,75 Mld Euro

FEDER Regiuni de graniţă şi regiuni 2,52 %

de cooperare transnaţională 7,75 Mld Euro

Tabel 3 Arhitectura politicii de coeziune 2014 - 2020

Fonduri structurale si de coe-

Scopuri Categorii de regiuni
ziune

45
 - Regiuni mai putin dezvol-
tate;
Regiuni cu PIB/loc<75% din FEDR
PIB/loc UE 27 FSE

Investitii pentru dezvoltare si - Regiuni in tranzitie. FC

locuri de muncă Regiuni cu PIB/loc 75%

<90% din PIB/loc UE 27

- Regiuni mai dezvoltate.

FEDR
Regiuni cu PIB/loc >90% din
FSE
PIB/loc UE 27

Cooperare teritoriala euro-

FEDR
peana

Sintetizat, principalele diferențe dintre perioadele 2007-2013 si 2014-2020 sunt evidențiate în

tabelele următoare

46
http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/index_ro.cfm

47
 Alocările bugetare pentru fiecare stat membru (2014-2020)

Totalul alocărilor din bugetul UE pentru politica de coeziune

2014-2020*
800 (miliarde €, preţurile pieţei)

600

400

200

0
AT BE BG CY CZ DE DK EE EL ES FI FR HR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK

* defalcare pe categorie de alocări supuse transferurilor între categorii la cererea statelor membre

4. Un cadru programatic modificat

Pentru a maximiza impactul politicii în ceea ce priveşte realizarea priorităţilor europene,
Comisia a propus consolidarea procesului de programare strategică. Aceasta implică introdu-
cerea unui cadru strategic comun, a unor contracte-Acorduri de parteneriat şi a unei liste de
obiective tematice conforme cu Strategia Europa 2020 şi cu orientările integrate ale acesteia. 81
Cadrul Strategic Comun
Cadrul Strategic Comun transpune obiectivele și țintele strategiei Uniunii Europene pentru
o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în acțiuni cheie pentru Fondul European
de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune, Fondul European Agri-
col pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime. Autorită-
țile naționale și regionale vor utiliza respectivul cadru ca baza pentru elaborarea „acordurilor
de parteneriat” cu Comisia.

Acordul de parteneriat

81
(CE) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de stabilire
a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de
coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime,
care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul euro-
pean de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1083/2006 {SEC(2011)1141 final} {SEC(2011)1142 final} Bruxelles, 6.10.2011, COM(2011) 615 final,
2011/0276 (COD)

48
 Acordul de parteneriat dintre Comisia Europeană și statul membru stabilește planurile au-
torităților naționale cu privire la utilizarea finanțării provenite din fondurile structurale și de
investiții europene în perioada 2014-2020. Acesta prevede obiectivele strategice și prioritățile
în materie de investiții ale fiecărei țări, în acord cu cele ale Strategiei Europa 2020.
5. O bază legală comună
Pentru perioada 2014 – 2020 Comisia Europeana propune o simplificare a bazei legale
a politicii comunitare de dezvoltare regional prin realizarea unor norme comune pentru fondu-
rile acoperite de cadrul strategic comun.
Astfel, pe 6 octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat un proiect de pachet legisla-
tiv care va constitui un cadru al politicii de coeziune a UE pentru perioada 2014–2020. Pentru
perioada 2014 - 2020 există un regulament comun ce cuprinde atat Fondul european de dezvol-
tare regionala, Fondul social european, Fondul de coeziune, cât și Fondul european agricol pen-
tru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.

Noile regulamente care stau la baza perioadei financiare 2014-2020 au fost publicate pe 20
decembrie 2013 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste regulamente privesc:

• Stabilirea cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020;

• Fondul de Coeziune (FC);

• Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR);

• Fondul Social European (FSE);

• Finantarea Politicii Agricole Comune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala
(FEADR) si Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime (FEPAM);
Cadrul legislativ european pentru PC include:
Regulamentul 1303/2013 stabileste dispoziţii comune referitoare:
 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)
 Fondul social european (FSE)
 Fondul de coeziune(FC)
 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
 Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM)
Regulamentul 1299/2013 Cooperarea Teritoriala Europena
Regulamentul 1300/2013 Fondul de coeziune
Regulamentul 1301/2013 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)
Regulamentul 1302/2013 Gruparea Europeana de Cooperare Teritoriala (GECT)
Regulamentul 1304/2013 Fondul social european (FSE)
Regulamentul 1305/2013 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
Regulamentul 1306/2013 Politica Agricola Comuna
Regulamentul 508 / 2014 - dispozitii specifice FEPAM

49
Regulamentul 1407 / 2014 – privind ajutoarele de minimis

6. Supleţe si management simplificat

Pentru perioada 2014 – 2020 Comisia Europeana doreşte un grad de absorbție al fondu-
rilor ridicat și un management de gestionare a fondurilor simplificat. Existența unor condiții ex-
ante și ex-post, a unui sistem electronic funcţional de transmitere a documentelor de către be-
neficiari, stabilirea unor întâlniri anuale CE-SM pentru a monitoriza progresele şi pentru a face
recomandări și existenta unui sistem instituțional suplu.

IV.2. Romania și politica de coeziune 2014-2020.

Alocarea fiinanciară pentru România este de 30,7 miliarde Euro pentru cele 8 pro-
gramme din care, aproximativ 23 miliarde € pentru cele 6 PO ale politicii de coeziune:
 15,06 miliarde € pentru regiunile mai puţin dezvoltate (toate cu excepţia Bu-
cureştiului).
 441,3 milioane € pentru regiunile mai dezvoltate (Bucureşti).
 6,93 miliarde € din Fondul de coeziune.
 453 milioane € pentru cooperare teritorială europeană.
 106 milioane € pentru Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul
tinerilor. Din acestea, Fondul Social European va reprezentan aprox. 4,8 mili-
arde €.

Conform Coordonatelor majore ale procesului de programare a fondurilor europene

pentru perioada 2014-2020, obiectivele de dezvoltare ale României pentru perioada 2014-2020
raspund la cel puţin două cerinţe:
 Contribuie la obiectivele de creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă ale Uniunii Euro-
pene, în conformitate cu cele stabilite prin Strategia Europa 2020, precum şi prin alte
documente strategice de la nivel european.
 Răspunde nevoilor specifice de dezvoltare a României, plecând de la avantajele com-
petitive care ar trebui promovate prin investiţiile naţionale.82
Lansare oficială în România a procesului procesul de programare a fondurilor europene
destinate unei dezvoltari inteligente, incluzive si durabile pentru perioada 2014 – 2020 a avut
loc in luna ianuarie 2012. 83
Până în luna septembrie 2012, autoritățile române au fost obligate sa stabilească coor-
donatele cadrului instituțional de gestionare a fondurilor europene, cât și pe celui programatic.
Instituțiile responsabile pentru programarea 2014 – 2020 au fost:

82
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?t=Stiri&eID=11523
83
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=10432&t=evenimente2014-2020

50
Comitetul Interinstitutional pentru Acordul de Parteneriat (CIAP) reprezintă forul instituțio-
nal prin care se asigură coordonarea cadrului partenerial la nivel național.
CIAP are rol consultativ, fiind constituit pentru promovarea parteneriatului în elaborarea docu-
mentelor de programare aferente perioadei 2014-2020, respectiv a Acordului de Parteneriat și
a programelor subsecvente.
Rolul CIAP:84

­ CIAP reprezintă forul instituţional prin care se asigură coordonarea cadrului partenerial la
nivel naţional.

­ CIAP are rol consultativ, fiind constituit pentru promovarea parteneriatului în elaborarea
documentelor de programare aferente perioadei 2014-2020, respectiv a Acordului de Par-
teneriat şi a programelor subsecvente.

­ CIAP îşi desfăşoară activitatea atât prin reuniuni în plen, cât şi pe secţiuni, prin reuniuni ale
comitetelor consultative stabilite corespunzător domeniilor în dezbatere, cu asigurarea

­ reprezentării echilibrate a instituţiilor centrale şi regionale, precum şi a partenerilor econo-

mici şi sociali.

­ CIAP analizează propunerile şi documentele elaborate în cadrul comitetelor consultative şi

agreează gruparea domeniilor de intervenţie corespunzătoare fiecărui document de progra-
mare, precum şi principalele elemente privind implementarea, monitorizarea şi evaluarea
intervenţiilor stabilite prin documentele de programare.

­ CIAP analizează şi validează documentele realizate, corespunzătoare diverselor etape ale

elaborării Acordului de Parteneriat, precum şi a programelor subsecvente.

­ CIAP decide asupra oportunităţii constituirii şi componenţei altor comitete consultative, în

afara celor stabilite iniţial, cu impact asupra elaborării documentelor de programare.

­ CIAP poate formula recomandări privind modul de organizare a comitetelor consultative,

inclusiv a grupurilor de lucru subsecvente acestora, precum şi privind subiectele supuse
dezbaterii în cadrul acestor comitete.

84
REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parten-
eriat, art 2

51
 CIAP are în componenţa sa85 reprezentanţi la nivel decizional, ai partenerilor relevanţi
care fac parte din comitetele consultative, alte instituții de interes public central și local, precum
și organizații din mediul economic, social, academic şi din societatea civilă care reprezintă 30%
din totalul membrilor CIAP.
CIAP are în componenţă 58 de membri dintre care 2 membri din partea Ministerului
Fondurilor Europene, respectiv ministrul afacerilor europene ca preşedinte al CIAP şi secreta-
rul de stat coordonator al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)
care îndeplinește și rolul de locţiitor al preşedintelui.
În activitatea sa, CIAP este asistat de un secretariat permanent asigurat de Ministerul
Fondurilor Europene.
La reuniunile CIAP, în plen şi pe secţiuni, pot participa cu statut de invitaţi: reprezen-
tanţi ai Preşedinţiei României, ai comisiilor de specialitate ale Parlamentului României, ai Ro-
mâniei în Parlamentul European, ai României în structuri parteneriale europene, respectiv Co-
mitetul Economic şi Social European – CESE şi Comitetul Regiunilor – CoR, ai Comisiei Eu-
ropene, precum şi reprezentanţi ai altor instituţii sau organizaţii cu expertiză relevantă pentru
subiectele în dezbatere în cadrul respectivei reuniuni.

Comitetele Consultative Tematice şi Grupurile de Lucru

Comitetele consultative, ca secţiuni ale CIAP, sunt coordonate de reprezentanţi ai insti-
tuțiilor publice centrale, la nivel de secretar de stat sau echivalent, în colaborare cu MAEur,
care va fi reprezentat de către secretarul de stat coordonator al ACIS sau, după caz, de către
directorul general ACIS sau de către directorul Direcţiei de Analiză şi Programare din cadrul
ACIS.
Comitetele consultative stabilesc şi prioritizează intervenţiile la nivel sectorial şi regio-
nal și asigură corelarea acestora din punct de vedere teritorial, propunând CIAP elementele
agreate în scopul includerii acestora în Acordul de Parteneriat şi programele subsecvente, pe
baza documentelor realizate în cadrul grupurilor de lucru aferente fiecărui comitet consultativ.
Principalele atribuţii ale grupurilor de lucru constituite în cadrul comitetelor consulta-
tive sunt:

85
REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parten-

eriat, art 3

52
a) contribuie la elaborarea analizelor sectoriale specifice, propun domenii prioritare de inter-
venţie şi alocări financiare aferente, indicatori specifici de rezultat, grupuri ţintă, categorii de
potenţiali beneficiari;
b) contribuie la elaborarea strategiilor naţionale necesare fundamentării procesului de accesare
a fondurilor europene, la îndeplinirea condiţionalităţilor ex-ante prevăzute prin regulamentele
europene pentru accesarea fondurilor comunitare în perioada de programare 2014-2020, pre-
cum şi la elaborarea a documentelor de programare, pentru elementele aflate în sfera de com-
petențe a grupului de lucru.
Coordonatorii comitetelor consultative în coordonarea cărora sunt organizate grupuri de
lucru care au ca tematică același domeniu sau domenii similare, se vor asigura de complemen-
taritatea și coerența activităților întreprinse de aceste grupuri. Instituția publică centrală respon-
sabilă de politica publică pentru domeniul respectiv are obligația coordonării și integrării do-
cumentelor elaborate de aceste grupuri de lucru.
Grupurile de lucru se vor reuni în ședințe comune ori de câte ori se impune corelarea
rezultatelor obținute, la inițiativa oricăruia dintre coordonatorii grupurilor de lucru și în consul-
tare cu MAEur.
În cadrul comitetelor consultative şi a grupurilor de lucru, instituțiile publice centrale
cu rol coordonator, în consultare cu MAEur, pot organiza subgrupuri de lucru la nivel tehnic,
cu participarea experţilor/consultanților din diverse instituţii de cercetare, instituții/organizații
publice şi/sau din rândul beneficiarilor. Acest tip de consultare, fără a fi formalizat, poate fi util
în special pentru analiza socio-economică a nevoilor şi analiza aranjamentelor de implementare,
precum şi pentru definirea anumitor aspecte strategice.
In funcţie de complexitatea temelor aflate în dezbatere, se pot organiza reuniuni co-
mune cu participarea, după caz, a reprezentanţilor a două sau mai multe comitete consultative.
În această situaţie, comitetul consultativ organizator va informa CIAP asupra deciziilor luate
în reuniunea comună.

Programe Operaționale 2014-2020

Cele 6 programe operaţionale elaborate de către România pentru perioada 2014 – 202o
elaborate sub obiectivul Investiții pentru dezvoltare și locuri de muncă sunt86:
1. Programul Operaţional Capital Umane. POCU

86
http://fonduri-structurale.ro/

53
 2. Programul Operaţional Competitivitate. POC
3. Programul Operaţional Infrastructură Mare. POIM
4. Programul Operaţional Capacitatea Administrativă. PODCA
5. Programul Operaţional Regional. POR/Regio
6. Programul Operaţional Asistenţă Tehnică. POAT

Sub obiectivul de cooperare teritorială europeană, au fost elaborate următoarele programe

operaţionale87:

1. Programul Interreg V-A România – Bulgaria 2014-2020

2. Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România - Republica Serbia
3. Programul Operaţional Comun România - Ucraina
4. Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria - Slovacia - România - Ucraina
2014 - 2020
5. Programul Operaţional Comun „Bazinul Mării Negre” 2014 - 2020
6. Programul Interreg Europa 2014-2020
7. Programul Operaţional URBACT III
8. Programul Interreg V-a România - Ungaria 2014 - 2020
9. Programul de Cooperare INTERACT III 2014-2020
10. Programul Operațional Comun România - Republica Moldova 2014 - 2020
11. Programul Transnaţional Dunărea 2014-2020
12. Programul de Cooperare ESPON 2020

Cadrul programatic 2014-2020 pentru România. Alocările pe fiecare PO

PROGRAM FOND ESI ALOCARE - €

PO Infrastructura Mare (POIM) FEDR 2.483.527.507

FC 6.934.996.977
Total : 9.418.524.484
PO Capital Uman (POCU) FSE + YEI 4.326.838.744
PO Capacitate Administrativa (POCA) FSE 553.191.489
PO Competitivitate (POC) FEDR 1.329.787.234

87
www.fonduri-ue.ro, portalul de informaţie al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale și mai
apoi a Ministerul Fondurilor Europene până în ianuarie 2017

54
 PO Regional (POR) FEDR 6.700.000.000
PO Asistenta Tehnica (POAT) FEDR 212.765.960
Program National Dezvoltare Rurala FEADR) 8.015.663.402
(PNDR)
Programul Operational pentru Pescuit și FEPAM 168.421.371
Afaceri Maritime (POPAM)

TOTAL 30.725.192.684

IV.3. Cadrul instituţional 2014-2020

Cadrul instituțional 2014-2020 a fost creat plecând de la dorința asigurării unui parte-
neriat mai extins și mai interactiv cu societatea civilă, sindicatele și patronatele, mediul eco-
nomic (camerele de comerț, firmele de consultanță) și mediul financiar-bancar.

PROGRAM FOND ESI Autoritate de Mangement

PO Infrastructura Mare (POIM) FEDR+ FC Ministerul Fondurilor Europene
(MFE) * cf. reorganizarii Guvernu-
lui, februarie 2018

PO Capital Uman (POCU) FSE + YEI Ministerul Fondurilor Europene

(MFE) * cf. reorganizarii Guvernu-
lui, februarie 2018

PO Capacitate Administrativa FSE Ministerul Dezvoltarii Regionale și

(POCA) Administrației Publice (MDRAP) *
cf. reorganizarii Guvernului, februa-
rie 2018

PO Competitivitate FEDR Ministerul Fondurilor Europene

(MFE) * cf. reorganizarii Guvernu-
lui, februarie 2018
PO Regional (POR) FEDR Ministerul Dezvoltarii Regionale și
Administrației Publice (MDRAP) *
cf. reorganizarii Guvernului, februa-
rie 2018

55
 PO Asistenta Tehnica (POAT) FEDR Ministerul Fondurilor Europene
(MFE) * cf. reorganizarii Guvernu-
lui, februarie 2018

Program National Dezvoltare Rurala FEADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

(PNDR) Rurale (MADR)

Programul Operational pentru Pes- FEPAM Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

cuit si Afaceri Maritime Rurale (MADR)

Cadrul instituțional aferent programelor UE 2014 – 2020 se regășeste în Anexa 1 a suportului

de curs.

IV.4. Pregătiri pentru 2021 - 2027

Pentru următorul cadru financiar multianul, 2021 – 2027, Comisia Europeană își pro-
pune o politică de coeziune modernă, aceasta fiind principala politică de investiții a UE și una
dintre cele mai tangibile expresii ale solidarității.

Prioritățile Comisie pentru următorii 7 ani sunt88:

 Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și sprijini-

rea întreprinderilor mici și mijlocii;

 Europă mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de la Paris și
investiții în tranziția energetică, energia din surse regenerabile și combaterea schimbă-
rilor climatice;

 Europă conectată, cu rețele strategice de transport și digitale;

 Europă mai socială, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale și spri-
jinirea calității locurilor de muncă, a învățământului, a competențelor, a incluziunii so-
ciale și a accesului egal la sistemul de sănătate;

 Europă mai apropiată de cetățenii săi, prin sprijinirea strategiilor de dezvoltare con-
duse la nivel local și a dezvoltării urbane durabile în UE.

Politica de coeziune va continua să sprijine toate regiunile, indiferent de nivelul lor de

dezvoltare, metoda de alocare realizându-se în continuare pe cele 3 categorii de regiuni: mai

88
https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/2021_2027/#2

56
puțin dezvoltate, în tranziție, mai dezvoltate. Însă, se vor introduce și noi criterii precum șoma-
jul în rândul tinerilor, nivel scăzut de educație, schimbări climatice și primirea și integrarea
migranților. Comisia își propune ca 6 % din FEDR să fie alocate dezvoltării urbane durabile
printr-un nou program de colaborare în rețea și de consolidare a capacităților dedicat autorită-
ților urbane, sub denumirea Inițiativa urbană europeană89.
De asemenea, Comisia propune o serie de măsuri de simplificare în politica de coeziune
2021 – 2027, cele mai importante sunt prezentate mai jos în comparație cu actuala perioadă
financiară (2014 – 2020).

2021 - 2027 2014 - 2020

Fără Cadru Strategic Comun, doar Acord de Există Cadrul Strategic Comun și Acordul de
parteneriat pentru fiecare stat membru. parteneriat.
Acordul de Parteneriat va coordona la înce- Toate modificările de program trebuie să fie
put negocierile programelor, dar nu va mai fi reflectate într-un Acord de parteneriat modi-
modificat ulterior. ficat.
Transferul de până la 5 % din alocarea finan- Orice transfer al alocării financiare în interi-
ciară a unei priorități din cadrul aceluiași orul programului necesită modificarea pro-
fond și program (cu un plafon total de 3 % de gramului și acordul Comisiei.
alocare pentru program) nu necesită modifi-
carea programului.
Utilizarea pe scară largă a opțiunilor de cos- Costurile simplificate sunt în mică măsură
turi simplificate, plata se va baza din ce în ce utilizate, se pune accent pe rambursărea chel-
mai mult pe rambursare forfetară, costuri uni- tuielilor reale pe baza facturilor.
tare sau sume forfetare. Aceste costuri sim-
plificate nu reduc doar birocrația legată de
verificări, ci reduc și riscul de erori
Eligibilitate completă a TVA-ului pentru pro- TVA-ul este eligibil doar dacă este nededuc-
iecte sub 5 milioane EUR, fără eligibilitate tibil.
peste acest prag. Nu există zone gri de recu-
perabilitate/deductibilitate.

89
https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/2021_2027/#2

57
 Proiecte pot fi implementate în afara statului Proiectele pot fi implementate doar în cadrul
membru – și în afara Uniunii – cu condiția să regiunilor eligibile ale statelor membre.
contribuie la obiectivele programului.
Documentele trebuie să fie păstrate de către Beneficiarul este obligat să păstreze docu-
Beneficiar pe o perioadă de cinci ani înce- mentele financiare pentru o perioada de 10
pând de la sfârșitul anului în care autoritatea ani de la închiderea oficială a Programelor
de management efectuează ultima plată către Operaționale.
acesta.
Eliminarea rezervei de performanță. Aproximativ 6% din resursele alocate fondu-
rilor europene structurale și de investiții vor
constitui rezerva de performanță stabilită în
programele și acordul de parteneriat și alo-
cată priorităților specifice în conformitate cu
articolul 22 din RDC. Rezerva de perfor-
manță se va aloca doar programelor și priori-
tăților care și-au atins obiectivele de etapă
stabilite de cadrul de performanță.

Pentru perioada 2021 – 2027, Comisia propune un cadru mai flexibil. Se va putea realiza
o evaluare intermediară a programelor, astfel încât să se poată determina dacă va fi necesară
modificarea programelor pentru ultimii doi ani ai perioadei de finanțare. În anumite limite, se
vor permite și transferuri de resurse în cadrul programelor fără a fi necesară o aprobare oficială
a Comisiei.90
În mai 2018, Comisia a propus un buget pe termen lung de 1.135 de miliarde de euro în
credite de angajament (exprimate în prețurile din 2018) pentru perioada 2021-2027, echivalen-
tul a 1,11% din venitul național brut al UE27 (VNB). Reprezentanții CE își propun să aprobe
bugetul până la alegerile europarlamentare din aprilie 2019. Conform declarațiilor din octom-
brie 2018 ale oficialilor români, România urmează să primescă cu aproximativ 7 milioane de
euro mai mult față de perioada financiară 2014 – 2020. România va avea un rol important în
gestionarea programării pentru noul cadru financiar multianul, aceasta preluând Președinția
Consiliului Uniunii Europen la 1 ianuarie 2019.

90
https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/2021_2027/#2

58
59
 V. BIBLIOGRAFIE

Autori români
1. Allaire, Y. / Fîrşirotu, M. Management Strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
2. Alexandru, I. Administraţia publică. Teorii. Realităţi. Perspective, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2007.
3. Alexandru, I. (coordonator) / Cărăuşan, M. / Gorjan, I. / Ivanoff, I.V. / Manda, C.C. /
Nicu, A./ Rădulescu, C. / Săraru, C. Dreptul administrativ în Un
4. iunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007.Alexandru, I. / Cărăuşan, M. /
Bucur, S. Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
5. Alexandru, I. Dreptul şi managementul. Dihotomie sau complementaritate, Editura All
Beck, Bucureşti, 2004.
6. Alexandru, I. Politică, Administraţie, Justiţie, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
7. Alexandru, I. Drept administrativ comparat, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
8. Alexandru, I. ,Ştiinţa Administraţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
9. Alexandru, I. / Matei, L. Servicii publice: abordare juridico-administrativă, manage-
ment, marketing, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
10. Alexandru, I. Curente de gândire privind administraţia publică, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
11. Alexandru, I. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, vol. I, Editura Sylvi, Bu-
cureşti, 1996.
12. Alexandru, I. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative. vol. II, Editura Sylvi,
Bucureşti, 1996.
13. Androniceanu, A. Noutăţi în managementul public. Editura Universitară, Bucureşti,
2005.
14. Băcanu, B. Management Strategic, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
15. Băcanu, B. Practici de management strategic. Metode şi studii de caz, Editura Polirom,
Bucureşti.
16. Bâgu, C/ Deac, V. Strategia firmei, Editura Eficient, Bucureşti, 2000
17. Bâgu, C/Năftăilă, I. Direcţii de perfecţionare a managementului proiectelor din dome-
niul tehnologiei, Editura Economică, Bucureşti, 2007
18. Beldeanu, V. / Popescu, D. Managementul proiectelor cu finanţare internaţională, Edi-
tura MatrixRom, Bucureşti, 2004.

60
19. Bodea, C. N. Handbook of Project-Based Management, Editura Economică, Bucureşti,
2002.
20. Burduş, E. Managementul schimbării, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
21. Burduş E. Management comparat, ediţia a 2-a, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
22. Burduş, E. / Căprărescu, Gh. Fundamentele managementului organizaţiei. Editura Eco-
nomică, Bucureşti, 1999.
23. Catană, A. (coord.) / Drăgan, I. / Falan, C. / Onela, O. / Postelnicu, A. / Moiseanu, F.
Elaborarea proiectelor cu finanţare din fondurile structurale pentru IMM-uri (2007-
2013). Editura ContaPlus, Bucureşti, 2007.
24. Cândea, D. / Farcaş, D. Diagnosticul şi decizia strategică. Editura Expert, Bucureşti,
1998.
25. Cârstea, Gh. (coord.) / Deac, V. / Podgoreanu, S. / Popa, I. Analiza strategică a mediu-
lui concurenţial, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
26. Ceauşu, I. Strategii manageriale. Management performant, Editura Academică de Ma-
nagement, Bucureşti, 2005.
27. Ciobanu, I.. Management strategic, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
28. Ciocan, V. / Taut, L. / Nuna, E. Drept european. Instituţii europene. Politici europene.
Fonduri structurale, Editura GrafNet, Bucureşti, 2007.
29. Ciupgea, C. / Turla, G. / Marinaş, L. Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării Ro-
mâniei la UE, Editura IER, Bucureşti, 2004.
30. Cocoşatu M, Drept international public, Ed. Pro Universitaria, București, 2012
31. Constantin D.L. Introducere în teoria şi practica dezvoltării regionale, Editura Econo-
mică, Bucureşti, 2000.
32. Constantinescu, M. / Iorgovan, A. / Muraru, I. / Tănăsescu, S E.. Constituţia României-
revizuită. Comentarii şi explicaţii. Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
33. Constantinescu, D.A. / Ungureanu, A.M. / Costache A. Management Strategic. Co-
lecţia Naţională, Bucureşti, 1999.
34. Constantinescu, D.A. / Ungureanu, A.M. / Pridie, A. Managementul proiectelor. Ed.
Semne’94, Bucureşti, 2001.
35. Curaj, A. / Apetroae, M. / Purnus, A. / Scarlat, C. / Munteanu, R. Practica managemen-
tului de proiect, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
36. Danet, A. Managementul proiectelor. Editura Disz Tipo, Braşov, 2001.
37. Dijmărescu, I.. Managementul proiectelor. Academia Română de Management, Bucu-
reşti, 1997.

61
38. Dumitrescu, M. Strategii şi management strategic. Editura Economică, Bucureşti, 2002.
39. Dumitrescu, M. Management performant, Editura EuroUnion SRL, Oradea, 1997.
40. Dumitrescu, M. Introducere în management şi management general, Editura EuroUnion
SRL, Oradea, 1995.
41. Dumitrescu, M. Introducere în management şi management general, Editura Fundaţia
România de Mâine, Bucureşti.
42. Emilian, R. Fundamentele managementului firmei, Editura ASE, Bucureşti, 2005.
43. Florea, R.. Management strategic, Editura Tehnopress, Bucureşti, 2007.
44. Ionescu, C. / Toderaş, N. Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, Bucureşti,
2007.
45. Ionescu, S. / Covrig, M. / Gheorghe, C. / Mitrea, M. Dezvoltare de produs prin proiect,
Ed. Matriyrom, Bucureşti, 2006.
46. Ionescu, S. / Constantin, D. Managementul organizaţiei, Editura Cartea Universitară,
Bucureşti, 2004.
47. Ionescu, S. / Plumb, I. / Ionescu, M. / Zamfir, A. Reingineria serviciilor, Editura ASE,
Bucureşti, 2004.
48. Ionescu, S. Fundamentul mnagementului, Editura Politehnica, Bucureşti.
49. Ionescu, S. Mangementul dezvoltării, Editura Electra, Bucureşti.
50. Iorgovan, A. Drept administrativ. Tratat elementar, vol. I, Editura All, Bucureşti, Beck,
2002.
51. Istocescu, A. Management comparat, Editura ASE, Bucureşti, 2006.
52. Jaliu, D. Management de proiect, suport de curs, SNSPA, Bucureşti, 2007.
53. Jinaru, A. / Caragea, A. / Turlea, G. Promovarea dezvoltării noii economii în România
în contextul aderării la UE, studiu nr. 14, IER, Bucureşti, 2001.
54. Lessel, W. Managementul proiectelor, Editura All, Bucureşti, 2007.
55. Lock, D. Management de proiect, Editura Codecs, Bucureşti, 2007.
56. Matei, A. Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti,
2003.
57. Matei, A. Introducere în analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
58. Matei, L. Management public, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
59. Matei, L. Dezvoltare economică locală, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
60. Matei, L.. Strategii de dezvoltare economică locală, Editura Politeia - SNSPA, Bucu-
reşti, 2004.

62
61. Matei, L. / Matei, A. Acquis comunitar şi administraţie publică, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
62. Matei, L. Servicii publice, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
63. Matei, L. Managementul dezvoltării locale: Descentralizare, inovaţie, risc, Editura
Economică, Bucureşti, 1998.
64. Matei, L. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, strategii şi performanţe. Bu-
cureşti, 1998.
65. Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect/Project Management, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.
66. Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect. O abordre practică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2007.
67. Miclăuş, Gh. Dezvoltare regională, cooperare transfrontalieră şi integrare europeană,
Editura Dacia, Bucureşti, 2002.
68. Mocanu, M. / Schuster, C. Managementul proiectelor, ediţia a II-a, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2005.
69. Mochal, T. / Mochal, J. Lecţii de management de proiect, Editura Codecs, Bucureşti,
2006.
70. Moldoveanu, G. Analiza organizaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
71. Moldoveanu, G. Analiză şi comportament organizaţional, Editura Economică, Bucu-
reşti, 2005.
72. Moşteanu, N.R. Finanţarea dezvoltării regionale în România, Editura Economică, Bu-
cureşti, 2003.
73. Negulescu, P.. Tratat de drept administrativ, Editura Mârvan, Bucureşti, 1934.
74. Newton, R. Management de proiect pas cu pas, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007.
75. Newton, R. Managerul de proiect. Măiestrie în livrarea proiectelor. Editura Codecs,
Bucureşti, 2006.
76. Nicolescu, O. (coord.) Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, Bucureşti,
1998.
77. Nicolescu, O. (coord.).. Ghidul managementului eficient, Editura Economică Bucureşti,
2003.
78. Nicolescu, O. / Verboncu, I. Managemen, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
79. Nicolescu, O. / Verboncu, I. Managementul pe baza centrelor de profit Editura Econo-
mică, Bucureşti, 1998.
80. Niculescu, M. Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

63
81. Oltean, I. Politica regională în România: Implicaţii pentru procesul de aderare la UE,
Dezvoltarea euroregională, Programe de Cooperare în Europa centrală şi de est, Frie-
drich Ebert Stiftung, Romania Office, Bucureşti, 2004.
82. Oroveanu, M. Introducere în ştiinţa administraţiei de stat, Editura Enciclopedică Ro-
mână, Bucureşti, 1975.
83. Pascariu, G. (coord.). Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării econo-
mico-sociale la nivel regional în România, Institutul European din România, Bucureşti,
2002.
84. Petrişor, I. Management strategic al organizaţiilor, Editura Marineasa, Bucureşti, 2001.
85. Pleşoianu, G. Diagnosticul şi strategia firmei, Ed. Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2003.
86. Popa, I. Management strategic. Editura Economică, Bucureşti, 2004.
87. Porumb, M.E. Managementul strategic al resurselor umane, Ed. All Beck, Bucureşti,
2000.
88. Postăvaru, N. Managementul proiectelor, Bucureşti, 1999.
89. Preda, M. Autorităţile administraţiei publice, ediţia a II-a, Editura lumina Lex, Bucu-
reşti, 2002.
90. Prelipcean, G. Restructurare şi dezvoltare regională, Editura Economică, Bucureşti.
91. Pricop, M. / Vasilescu, I. / Verboncu I./ Bâgu, C - Abordări moderne în managementul
şi economia organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
92. Profiroiu, M. Managementul strategic al colectivităţilor locale, Editura Economică, Bu-
cureşti, 1999.
93. Pugh, D.S. / Hickson, D.J. Managementul organizaţiei, Editura Codecs, Bucureşti,
1998.
94. Puşcaşu, V. Dezvoltare regională, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
95. Rusu, C. Management strategic, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 1999.
96. Tantau, A. D. Management strategic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
97. Tuclea, C. Management strategic, Editura Uranus, Bucureşti, 2003.
98. Verboncu, I. Cum conducem? Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
99. Verboncu, I. Manageri & management, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
100. Vida, I. Puterea executivă şi administraţia publică, Editura Monitorul Oficial, 1994.

Autori străini

1. Andrews, K.R. The Concept of Corporate Strategy, Dow Jones-Irwin, New York, 1971.

64
2. Ansoff, H.I. The New Corporale Strategy, John Wiley, New York,1988.
3. Ansoff, H.I. Business Strategy, Penguin Books, Middlesex, 1969.
4. Baker, S. / Baker, K. / Campbell, M.G. Project management, ediţia a 3-a. Penguin
Group, Indianapolis, IN (USA), 2003.
5. Baumard P. Analyse strategique, Ed.Dunod, Paris, 2000.
6. Boy J.. Management de projet, De Boeck Universite, Paris, 2001.
7. Bozeman, B. / Straussman, J.D. Public Management Strategies, Jossey Bass, San Fran-
cisco, 1990.
8. Brimmer, Th. / Eckert S. / Kemmerich Th. / Pracht J. / Richter O.. Brise - SWOT Analy-
sis, 1998.
9. Bryson, J.M. Strategic Planning for Public and Nonprofit Organisations: A Guide to
Strenghthening and Sustaining Organisational Achivements, Jossey Bass, San Fran-
cisco, 1995.
10. Bryson, J.M. Planificarea strategică pentru organizaţii publice şi nonprofit, Ed. Arc,
Bucureşti, 2002.
11. Campbell, C.A. The One-Page Project Manager: Communicate and Manage Any Pro-
ject With a Single Sheet of Paper, John Wiles & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey,
2007.
12. Chevalier, J. Science administrative, PUF- Thémis, Coll. Science politique, Paris, 1986.
13. Cleland, D.I. Project management: strategic design and implementation. McGraw-Hill,
2005.
14. Cohen, D.J. / Graham, R. The Project Manager's MBA: How to Translate Project Deci-
sions into Business Success. Hardcover, 2001.
15. David, R. Fred. Strategic Management. Eight Edition, Prentice Hall, 2000.
16. Debbasch, C.. Science administrative.,Dalloz, Paris, 1989.
17. Duncan, W.J. Management: Progressive Responsibility in Administration, Random Ho-
use, New York, 1983.
18. Eadie, D.C. Identifying and Managing Strategic Issues: From Design to Action. în J.
Rabin, G. J. Miiler şi W.B. Hildreth(eds) Handbook of Strategic Management, Marcel
Dekker, New York şi Base, 1989.
19. Gournay, B. Introduction à la Science Administrative. Paris: Presse de la Fondation Na-
tionale des Sciences Politiques, 1978.
20. Grant, R. M. Contemporary strategy analysis: concepts, techniques, application. Mas-
sachusetts: Basil Blackwell, Cambridge,1992.

65
21. Hax, C. A. / Majluf, N. The Strategy Cocept and Process. A pragmatic approach, ediţia
a 2-a. Prentice Hall International Editions, 1996.
22. Herbert, A.S. Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deci-
ziilor în structurile administrative, Ed. Ştiinţa, Bucureşti, 2004.
23. Kelsen. H. Théorie pure du droit, Dalloz, Paris, 1962.
24. Kerzner, H. Project Management: A Systems Approach to Planning, Scheduling, and
Controlling, John Wiles & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
25. Lewis, J.P. Fundamentals of Project Management (Worksmart). American Management
Association, 2007.
26. Mantel, S.J., Jr. / Meredith, J.R. / Shafer, S.M. / Sutton, M.M. Core Concepts: Project
Management in Practice. John Wiles & Sons, Inc., New Jersey, 2007.
27. Martin, P. / Tate, K. Getting Started in Project Planning. New York, 2001.
28. McCaffery, J.L. Making the Most of Strategic Planning and Management. în R.E.
Cleary, N. Henry and Associates Managing Public Programs: Balancing Politics, Admi-
nistration and Public Needs, Jossey Bass, San Francisco,1989.
29. Meredith, J. R. / Mantel, S.J., Jr. Project Management: A Managerial Approach. John
Wiles & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
30. Miles, R.E. / Snow, C.C. Organisational Strategy, Structure and Process. McGraw-
Hill, New York,1978.
31. Montanari, J.R. / Daneke, G.A. / Bracker, J.S. Strategic Management for the Public
Sector: Lessons from the Evolittion of Private- Sector Planning. în J. Rabin, G.J. Miller
şi W.B. Hildreth(eds) Handbook of Strategic
Management. Marcel Dekker. New York şi Base, 1989.
32. Moreau, J. Administration regionale, departamentale et municipale, 14 edition, Editura
Dalloz, 2004.
33. Nere, J.J Comment manager un projet, Ed. Demos, Paris, 2000.
34. Nurt, P.C. / Backoff, R. W. Strategic Management of Public and Third Sector Organi-
sations: a Handbook forLeaders. Jossey Bass, San Francisco, 1992.
35. Olsen, J.B. / Eadie, D.C. The Game Plan: Governance Foresight. Council of State Plan-
ning Agencies.Washington D.C., 1982.
36. Osborne, D. / Gaebler, T. Re-inventing Government: How the Entrepreneurial Spirit is
Transforming the Public Sector. Plume, London,1995.
37. Parsons, T. Societies. Evolutionary and Comparatives Perspectives. Englewood Cliffs,
Prentice Hall,1976.

66
38. Porter, M.E. Competitive Advantage. Free Press, New York, 1985.
39. Potluka, O. / Sumpikova, M. Structural funds programming cycle as a factor of change
of the Czech public expenditure programmes.
40. Quinn, J. B. Strategies for Change. Logical Incrementalism. Irwin, Homewood, 1980.
41. Rainey, G. Hal. Understanding and Managing Public Organizations. Jossey Bass Pu-
blishers, San Francisco, 1997.
42. Rosenbloom, D.H. Public Administration. Understanding Management, Politics and
Law in the Public Sector, second edition. Random House, Inc., 1989.
43. Rothman, J. Manage It: Your Guide to Modern, Pragmatic Project Management. Wiley
Publishing, Inc., 2007.
44. Rue, L.W. / Holland, P.G. Strategic management. Concepts and Experiences, Editura
McGraw-Hill, New York, 1986.
45. Schroeder, R.C. Operations Management: Contemporary Concepts. McGraw-Hill, Bos-
ton, 2005.
46. Tabatoni, P. / Jarniou, P. Les Systemes de Gestion, Politiques et Structures, PUF., Paris,
1975.
47. Timsit, G. Theorie de l’administration, Editura Economica, Paris, 1986.
48. Tott, G.S. Synoptic (One Best Way) Approaches of Strategic Management, în J. Rabin,
G.J. Miller şi W.B. Hildreth(eds) Handbook of Strategic
Management. Marcel Dekker. New York şi Base,1989.
49. Vachon, B. Le développement local; théorie et pratique, Editura Gaëtan-Morin, Mon-
treal, 1993.
50. Weber, M. The Theory of Social and Economic Organization. Oxford, New York, 1947.
51. Williams, M. The principles of Project Management. Wiley Publishing, Inc., 2008.
52. Wysocki, R. K. Effective Project Management: Traditional, Adaptive, Extreme. India-
napolis: Wiley Publishing, Inc., 2007.
53. Ziller, J. Administrations Comparees: Les systemes politico-administratifs de l’Europe
des Douze. Montchrestien, Paris, 1993.

67
 Articole şi studii de specialitate româneşti
1. Alexandru, I. Teze şi propuneri referitoare la controlul activităţii organelor adminis-
traţiei de stat. Revista Română de Drept nr. 11/1978.
2. Apostol, D. Probleme actuale ale descentralizării administrative. “Studii de drept ro-
mânesc” nr.3-4, 1991.
3. Deleanu, I. Separaţia puterilor în stat, dogmă sau realitate?. Revista Dreptul nr. 2-
3/1991.
4. Dumitrescu, M. Ştiinţa şi arta de a conduce eficient. Să redescoperim managementul,
Revista de terothenică şi terotehnologie nr. 2/1990, Bucureşti.
5. Dumitrescu, M. Elemente cadru ale reformei economice din România, Revista de Ma-
nagement IROMA nr. 1/2000.
6. Dumitrescu, M. Managementul şi unele probleme ale globalizării şi ale altor procese
generale de viitor, Revista de Management IROMA nr. 3/2000.
7. Hinţea, C. / Mora, C. Management Strategic în administraţia publică. Revista Transil-
vană de Ştiinţe Administrative, 2002.
8. Jaliu, D. Cultura managementului de proiect - o necesitate, Tribuna Economică, ianua-
rie 2004
9. Jaliu, D. Fondurile structurale în sprijinul ideii tale, Revista de comerţ, uanuarie 2007
10. Jaliu, D. Cum accesăm fondurile structurale?Revista Economie şi administraţie locală
nr. 5, 2007.
11. Jaliu, D. Fondurile structurale şi de coeziune. Consideraţii privind principalele dis-
funcţionalităţi în gestionarea fondurilor în România, Revista Economie şi administraţie
locală nr. 12/decembrie 2008.
12. Jaliu, D. Modernizarea structurilor turistice cu bani europeni, Tribuna Economică nr.
51-52/24-31 decembrie 2008.
13. Matei, L. / Matei, A. Globalizare şi europenizare. O proiecţie asupra unui model euro-
pean al administraţiei publice. Economie teoretică şi aplicată v. 15, nr. 4, 2008.
14. Matei, L. / Matei, A. Modele sistemice ale dezvoltării locale. Economie teoretică şi apli-
cată.
15. Negoiţă, A. Judicioasa stabilire şi buna realizare a sarcinilor administraţiei de stat în
contextul ştiinţei administrative. Revista Română de Drept nr. 7/1971.

68
16. Pătulea, V. Coordonatele juridice de evoluţie a instituţiei descentralizării administrative.
Revista Dreptul nr. 9/2001.

Articole şi studii de specialitate străine

1. Gore, A. The Gore report on reinventing government: Creating a government that works
better and costs less. Report of the National Performance Review Times Books, New
York, 1993.
2. Grant, R. The resource based theory of competitive advantage: Implications for Strategy
Formulation. California Management Review, 1991.
3. Einhorh, H.J. / Hogarth, R.M. Decision Making: Going Forvard in Reverse. Harvard
Business Review, 1987.
4. Lalumière, C. A la recherche d’unde cadre théorétique pour l’étude de l’administration
publique, în Buletin de l’Institut International d’Administration Publique- Revue d’ad-
ministration publique, 1975.
5. Wechleser, B. / Backoft, R.W. Policy Making and Admimistraton in State Agencies:
Strategic ManagementApproaches. Public Administration Review, 1986.
6. Ziller, J.. E.U. integration and Civil Service Reform. Sigma Papers no. 23, 1998.

Legislaţie

1. Constituţia României din 1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 din
31 octombrie 2003.
2. Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, modificată şi completată,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 577/ 29.06.2004.
3. Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al Ro-
mâniei nr. 204/23.04.2001.
4. Legea nr. 286/2006 privind modificarea şi competarea Legii administraţiei publice lo-
cale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621/18.07.2006.
5. Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Ofi-
cial al României nr. 658/21.07.2004, modificată şi completată prin Ordonanţa de Ur-
genţă nr. 179/14.12.2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr.
1142/16.12.2005 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 181/2006 publicată în Monito-
rul Oficial al României nr. 450/24.05.2006.

69
6. Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 70/3.02.2003.
7. Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes pu-
blic, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 663 din 23 octombrie 2001, rectifi-
cată şi modificată.
8. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţiona-
rea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 279/21.04. 2003.
9. Legea nr. 195/ 2006 - Legea cadru a descentralizării, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 453/25.05.2006.
10. Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministere-
lor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 164/2.04.2001.
11. Legea nr. 249/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 privind modul
de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bu-
getul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate
în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul conver-
genţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 498/25.07.2007.
12. Ordonanţa de Guvern nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale,
a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional
de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale
şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, publicată în Monitorul Oficial nr.
86/02.02.2007.
13. Hotărârea Parlamentului României nr.31/22.12.2008, pentru acordarea încrederii Guver-
nului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 869/22.12.2008.
14. Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 privind aplicarea unor prevederi ale Legii nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al Ro-
mâniei nr. 363/26.04.2006.
15. Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectu-
ate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, publicată în Monito-
rul Oficial nr. 517/01.08.2007.
16. Hotărârea Guvernului nr. 491/2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guver-
nului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul ope-
raţiunilor finanţate prin programele operaţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.
385/21.05.2008.

70
17. Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi gestio-
nare a instrumentelor structurale, publicată în Monitorul Oficial nr. 364/13.05.2008.
18. Ordin M.E.F. nr. 911/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a pre-
vederilor Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor
structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din
Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instru-
mentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 249/2007.
19. Memorandum pentru aprobarea Strategiei naţionale de comunicare a Instrumentelor
Structurale 2007-2013.
20. Planul Naţional de Dezvoltare a României 2007-2013.
21. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013.
22. Programul Naţional de Reforme 2007-2010.
23. Strategia Lisabona.
24. Strategia 2020
25. Cadrul Strategic Comun 2014-2020
26. Acord de Parteneriat 2014 - 2020
27. Hotărâre nr. 398 din 27/05/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi
gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continui-
tăţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007-
2013
28. Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dez-
voltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum
și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regio-
nală, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și
afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului
29. Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile speci-
fice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de
muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006

71
30. Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1081/2006 al Consiliului
31. Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului euro-
pean de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europe
32. Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare
europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea
și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări
33. Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1084/2006
34. Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1698/2005 al Consiliului
35. Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai
2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regu-
lamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr.
791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului Eu-
ropean și al Consiliului

Referinţe web
 www.fonduri-structurale.ro
 www.mai.gov.ro
 www.cdep.ro
 www.infoeuropa.ro
 www.inforegio.ro
 www.fonduri-ue.ro
 www.fonduriadministratie.ro
 www.poca.ro
 amposcce.minind.ro

72
 www.mmediu.ro/vechi/proiecte_europene_pos.htm
 www.posmediu.ro
 www.mt.ro
 www.ampost.ro
 www.madr.ro
 www.afir.info
 www.apdrp.ro
 www.pndr.ro
 www.ampeste.ro
 www.guv.ro
 www.minind.ro
 www.mfinante.ro
 www.mdrap.ro
 anaf.mfinante.ro/wps/portal
 www.poc.research.gov.ro
 fonduri.mcsi.ro/?q=node
 afacerieuropene.mae.ro
 www.adrnordest.ro
 www.adrse.ro
 www.adrmuntenia.ro
 www.adroltenia.ro
 www.adrvest.ro
 www.nord-vest.ro
 www.adrcentru.ro
 www.adrbi.ro
 www.anpm.ro
 www.ier.ro
 www.ec.europa.eu
 www.europarl.europa.eu
 ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm
 www.ec.europa.eu/eurostat/
 www.igae.meh.es/Internet/Ingles

73
 eufunds.gov.ie
 www.ireo.eu
 www.esf.ie
 www.mmr.cz
 www.mpo.cz
 www.czechinvest.org

74
 LISTĂ DE ACRONIME

ACIS Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale

ADR Agenţia pentru Dezvoltare Regională

AM Autoritatea de Management

AMCSC Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar

ANCA Agenţia Naţională de Consultare Agricolă

AP Acord de Parteneriat

CDR Consiliul de Dezvoltare Regională

CE Comisia Europeană

CMP Comitetele de Monitorizare a Programului

CNDR Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională

COR Clasificarea Ocupaţiilor din România

CRESC Comitetele Regionale de Evaluare Strategică şi Corelare

CCT Comitet Consultativ Tematic

CIAP Comitetul Interinstitutional pentru Acordul de Parteneriat

CSNR Cadrul Strategic Naţional de Referinţă

DCI Document Cadru de Implementare

75
DIS Decentralised Implementation System

DMI Domeniu Major de Intervenţie

FC Fondul de Coeziune

FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională

FEOGA Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură

FEP Fondul European pentru Pescuit

FS Fondurile Structurale

FSE Fondul Social European

GL Grup de Lucru

IS Instrumente Structurale

ISPA Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Preaderare

ME Ministerul Economiei

MFP Ministerul Finanțelor Publice

MF Memorandum de Finanţare

OI Organisme Intermediare

PA Parteneriatul pentru Aderare

PCM Project Cycle Management

76
PHARE Asistenţă pentru restructurare economică pentru Polonia şi Ungaria

PMI Project Management Institute

PNAA Programul Naţional pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar

PND Plan Naţional de Dezvoltare

PO Program Operaţional

POR Programul Operaţional Regional

PODCA Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative

POSDRU Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare

SAPARD
Rurală

UCRAP Unitatea Centrală de Reformă în Administraţia Publică

UE Uniunea Europeană

UMP Unitatea de Management a Proiectului

77
 Anexa 1 (sursa:www.fonduri-structurale.ro)

78
79