Politica regională şi coordonarea

instrumentelor structurale
Studiu de caz: Municipiul Moineşti
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
POLITICA REGIONALĂ ÎN U.E.: SEMNIFICAŢII, EVOLUŢIE ŞI
INSTRUMENTE DE SUSŢINERE
I.1. Etape ale instituirii politicii de dezvoltare regională

I.2. Principiile şi obiectivele politicii de dezvoltare regională

I.3. Instrumentele politicii de dezvoltare regională

I. 3.1. Fondurile de Pre-Aderare: PHARE, ISPA, SAPARD
I.3.2. Instrumentele Structurale sau Post – Aderare: Fondurile Structurale, Fondul de
Coeziune, Fondurile complementare, Fondul European de Solidaritate
I.4. Cadrul legal şi instituţional al coordonării, implementării, monitorizării şi evaluării

politicii de dezvoltare regională

CAPITOLUL II
POLITICA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA ŞI COORDONAREA
INSTRUMENTELOR STRUCTURALE
II.1. Aspecte legislative şi instituţionale
II.1.1. Legislaţia privind dezvoltarea regională
II.1.2. Structuri naţionale şi teritoriale privind dezvoltarea regională
II.2. Documentele de programare: Planul Naţional de Dezvoltare 2007 – 2013 (PND), Cadrul
Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), Programele Operaţionale (PO)
II. 3. Puncte cheie privind accesarea instrumentelor structurale
II.3.1 Beneficiarul eligibil
II.3.2 Proiectul eligibil
II.3.3 Cofinanţare necesară pentru un proiect cu fonduri structurale
II.3.4 Documentaţia necesară
II.3.5 Paşi în obţinerea finanţării
II.3. Nivelul de absorţie a instrumentelor structurale atins până în aprilie 2010 în
2
România
CAPITOLUL III
COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE ÎN JUDEŢUL BACĂU
III.1. Amplasarea în cadrul Regiunii Nord – Est
III.2. Strategia de dezvoltare economico-socială a municipiul Moineşti (jud. Bacău)
III. 3. Proiecte de absorţie a instrumentelor structurale în municipiul Moineşti (jud.
Bacău)
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

3
 INTRODUCERE

După cum sugerează şi titlul lucrarea noastră abordează subiecte legate de dezvoltarea
regională şi coordonarea instrumentelor structurale.
Primul capitol al lucrării reprezintă o introducere în domeniul dezvoltării regionale cu scopul
de a integra subiectul lucrării, şi anume coordonarea fondurilor structurale în România (studiu de caz
Moineşti), în contextul apariţiei şi dezvoltării ei la nivel comunitar. Rolul acestei incursiuni teoretice
este de a releva importanţa acordată la nivelul U.E politicii de coeziune economică şi socială datorită
efectelor pe care le-a generat de-a lungul timpului şi anume reducerea disparităţilor dintre diferite
regiuni ale UE. Prima parte a acestui capitol reprezintă un scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării
politicii de dezvoltare regională, urmată de o prezentare succintă a principiilor şi obiectivelor ce stau
la baza ei. În partea a doua vor fi prezentate instrumentele prin intermediul cărora politica de
dezvoltare regională este implementată la nivel de regiune şi anume Fondurile de prea-aderare
(PHARE, ISPA şi SAPARD) precum şi a instrumentelor Structurale ( Fondurile Structurale, Fondul
de Coeziune, Iniţiativele comunitare, Fondul European de Solidaritate). Primul capitol se va încheia
cu menţionarea cadrului legal şi instituţional al coordonării, monitorizării şi evaluării politicii de
dezvoltare regională.
Începând cu al doilea capitol demersul nostru teoretic se îndreaptă asupra României fiind
analizate aspectele legislative ce susţin această politică de dezvolare regională, precum şi instituţiile
naţionale şi regionale ce au responsabilitatea coordonării, implementării dar şi evaluării activităţilor
din acest domeniu. Ulterior vom observa că principiile şi obiectivele ce vor fi discutate în capitolul
precedent se regăsesc în documentele de programare (cele prezentate fiind pentru perioda 2007-
2013) şi anume: Planul Naţional de Dezvoltare, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi Programele
Operaţionale. Având în vedere faptul că subiectul lucrării de faţă îl constituie coordonarea fondurilor
structurale vom menţiona în a doua parte a acestui capitol punctele cheie privind accesarea
instrumentelor structurale cu referire la beneficiarul eligibil, proiectul eligibil, cofinanţarea necesară,
documentaţia necesară şi paşii în obţinerea finanţării. Şi mergând pe aceeşi premisă vom arăta în
ultima parte a acestui capitol nivelul de absorbţie al instrumentelor structurale atins până în aprilie
2010.
În ultimul capitol vom avea în vedere exemplificarea aplicabilităţii politicii de dezvoltare
regională şi coordonarea fondurilor structurale, înţeles în primul rând prin gradul de accesare al acestor
4
fonduri, alegându-se ca subiect municipiul Moineşti din judeţul Bacău, judeţ amplasat în Regiunea de
dezvoltare Nord - Est. Având în vedere faptul că funcţionarea instrumentelor de solidaritate la nivel
regional se face conform sistemului NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică) al
Uniunii Europene, în prima parte al acestui capitol vom amplasa municipiul Moineşti în Regiunea
Nord - Est. În a doua parte vom prezenta Strategia de dezvoltare economico-socială a municipiului
Moineşti, iar în ultima parte vom enumera proiectele de absorbţie a fondurilor structurale existente în
municipiul Moineşti.

CAP. I. POLITICA REGIONALĂ ÎN U.E.: SEMNIFICAŢII,

5
 EVOLUŢIE ŞI INSTRUMENTE DE SUSŢINERE

Acest capitol reprezintă o introducere în domeniul dezvoltării regionale cu scopul de a integra

subiectul lucrării, şi anume coordonarea fondurilor structurale în România (studiu de caz municipiul
Moineşti), în contextul apariţiei şi dezvoltării ei la nivel comunitar. Rolul acestei incursiuni teoretice
este de a releva importanţa acordată la nivelul U.E politicii de coeziune economică şi socială datorită
efectelor pe care le-a generat de-a lungul timpului şi anume reducerea disparităţilor dintre diferite
regiuni ale UE. Prima parte a acestui capitol reprezintă un scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării politicii
de dezvoltare regională, urmată de o reprezentare succintă a princiipiilor şi obiectivelor ce stau la baza
ei. În partea a doua vor fi prezentate instrumentele prin intermediul cărora politica de dezvoltare
regională este implementată la nivel de regiune şi anume Fondurile de prea-aderare (PHARE, ISPA şi
SAPARD) precum şi a intrumentelor Structurale ( Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune,
Iniţiativele comunitare, Fondul European de Solidaritate). Primul capitol se va încheia cu menţionarea
cadrului legal şi instituţional al coordonării, monitorizării şi evaluării politicii de dzvoltare regională.

I.1. Etape ale instituirii politicii de dezvoltare regională

Conceptul de politică regională este definit în Uniunea Europeană ca fiind ansamblul de politici
structurale menite să asigure reducerea şi eliminarea, în perspectivă, a disparităţilor dintre diferitele
regiuni ale statelor membre.1 Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene îşi are originea în
diferenţele de nivel ale veniturilor existente între zone geografice distincte. Cele mai prospere zece
regiuni ale UE sunt de trei ori mai bogate şi investesc de trei ori mai mult în unităţile lor de producţie
decât cele mai sărace zece regiuni. Această problemă s-a accentuat cu fiecare lărgire a Uniunii 2 ea
ajungând în prezent să numere 27 de state membre care reprezintă o comunitate şi o piaţă internă de
493 de milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai multe disparităţi economice şi sociale între
aceste state şi cele 271 regiuni ale lor3.
Obiectivul esenţial al Politicii Regionale îl constituie realizarea coeziunii economice şi sociale
a Uniunii Europene fiind totodată un instrument important în cristalizarea identităţii europene.
Coeziunea este definită şi se referă la reducerea decalajelor în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare a

1
http://europa.eu.int/comm/regional_policy;
2
Claudia, Ionescu, Nicolae, Toderaş, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 30;
3
http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/why/index_ro.htm;
6
 regiunilor şi sprijinirea regiunilor rămase în urmă să recupereze decalajul care le separă de regiunile
dezvoltate ale Uniunii Europene. Ideea de bază în spatele politicii de coeziune este aceea că
disparităţile economice afectează sentimentul de comunitate care se doreşte a prevala în cadrul
Uniunii Europene. Mai mult, disparităţile între ţări sau regiuni pot determina tensiuni mai mari decât
cele între bogaţi şi săraci într-o anumită zonă geografică determinată, în parte datorită existenţei unui
filon naţionalist puternic în spaţiul european. Principiile acestei politici şi scopurile principale ale
Uniunii Europene urmăresc promovarea progresului economic şi social şi eliminarea diferenţelor
care există între standardele de viaţă la nivelul diferitelor regiuni şi State Membre4.
Caracterul complex al politicii de dezvoltare regională este subliniat şi de modul în care
acesta integrează trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economică şi socială,
extinderea aplicării principiului subsidiarităţii şi dezvoltarea durabila. În Europa occidentală,
politica naţională de dezvoltare regională are o tradiţie mai veche decât cea comunitară. Prima
politică regională a fost elaborată în Marea Britanie cu mai bine de 70 de ani în urmă, respectiv în
anii 1934 şi 1937, odată cu legile pentru Zonele Speciale. Aceste legi urmăreau să asigure
reabilitarea zonelor industriale, afectate de şomajul ridicat. Dar, cele mai multe politici naţionale de
dezvoltare regională au fost promovate după ultimul război mondial, când s-a urmărit – prin
intervenţia guvernelor centrale – dezvoltarea mai accentuată a „regiunilor problemă” odată cu
sprijinirea investiţiilor în infrastructură5.
Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute în vedere la nivel European încă
din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 ţări semnatare (Belgia, Franţa,
Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferenţelor
existente între diferitele regiuni şi sprijinirii celor mai puţin favorizate, în scopul realizării unei
economii comunitare solide şi unitare6.
În preambulul Tratatului de la Roma se făcea referire la necesitatea de „a consolida unitatea
economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente
între diversele regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate7”.
Această nevoie a fost concretizată în 1958, prin înfiinţarea Fondului Social European (FSE)
ca principal instrument al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe îmbunătăţirea modului în care
funcţionează piaţa muncii în diferite ţări şi pe re-integrarea şomerilor pe piaţa muncii8.

4
***, Cerinţe specifice ale gestionării instrumentelor structurale şi implicaţiile pentru România, Institutul European din România –
Studii de impact II, Studiul nr.6;
5
Gheorghe, Miclăuş, Dezvolare regională, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002, pp. 52-53;
6
Violeta, Puşcaşu, Dezvoltare regională, Editura Speranţa, Iaşi, p. 23;
7
***, Ghid metodologic privind dezvoltarea regională, Editura Speranţa, Bucureşti, 2003, p. 16;
8
Idem, p. 24;
7
 În 1962 a fost înfiinţat Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricolă (FEOGA),
în scopul finanţării politicii agricole comune şi pentru sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale şi
îmbunătăţirea structurilor agricole. În 1964 a fost împărţit în 2 secţiuni principale - una de Orientare şi
alta de Garantare - care contribuie la implementarea unei politici susţinute de reforme în agricultură şi
la promovarea unor noi forme de dezvoltare rurală.
După aderarea la Uniunea Europeană a Marii Britanii, a Irlandei şi a Danemarcei, în 1973, în
1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regională. Menirea iniţială a acestui fond a fost de
a sprijini regenerarea regiunilor industriale aflate în declin din Marea Britanie şi de a compensa
fondurile reduse pe care Marea Britanie le primea prin intermediul Politicii Agricole Comune9.
La început, politica de coeziune economică şi socială avea un caracter explicit redistributiv.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) contribuia la proiectele de dezvoltare lansate de
guvernele naţionale. S-a înţeles repede că acest concept minimalist avea deficienţe serioase.
Numeroase proiecte erau co-finanţate de FEDR în baza unui sistem de cote naţionale fără priorităţi
explicite de dezvoltare pe termen lung şi fără efect de multiplicare.
Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distribuţie s-a cristalizat după extinderea
sudică, prin includerea Greciei (1981), a Spaniei şi a Portugaliei (1986), toate considerabil în urmă faţă
de media PIB-ului Comunităţii Europene de atunci10.
Integrarea Greciei şi, ulterior a Spaniei şi Portugaliei, au făcut ca, treptat, fondul să se adreseze
tuturor acelor regiuni rămase în urmă, din punctul de vedere al dezvoltării.
Actul Unic European (1986) a introdus prima titulatură pentru desemnarea noţiunii de
coeziune economică şi socială şi a creat premisele pentru o politică regională bazată pe solidaritate.
Astfel se creează bazele unei politici reale de coeziune menite să compenseze constrângerile pieţei
unice pe care le resimt ţările meridionale şi alte regiuni mai puţin favorizate.11
Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieşte modul de funcţionare a
fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale).12
Tratatul de la Maastricht a transformat coeziunea economică şi socială întrunul dintre
obiectivele prioritare ale Comunităţii, alături de o uniune economică şi monetară şi o piaţă unică
europeană. Acesta a fost momentul în care Uniunea a decis crearea Fondului de Coeziune cu scopul
de a sprijini ţările membre mai puţin dezvoltate să se integreze în Uniunea Economică şi Monetară în
cele mai bune condiţii, prin cofinanţarea proiectelor de investiţii din domeniile transport şi mediu.13.
9
***, Institutul European din România, Politica de dezvoltare regională, Editura Blueprint International, Bucureşti, 2003, p. 7;
10
Gabriela Carmen, Pascariu, Contribuţia politicilor comunitare la realizarea coeziunii, ca princiu de bază în integrarea europeană,
Analele Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007, p. 8;
11
Idem, p. 9;
12
Loukas, Tsoukalis, Ce fel de Europă?, Editura ALL, Bucureşti, 2005, p.62;
13
Helen, Wallace, William, Wallace, Procesul politic în UE, Editura ARC, Chişinău, 2004, p. 255;
8
 Un element de noutate în cristalizarea politicii regionale îl reprezintă crearea programului
PHARE, în 1989, în scopul sprijinirii Poloniei şi Ungariei în efortul de reconstrucţie a economiilor lor
naţionale şi revizuirea acestuia, în anul 2000, în scopul susţinerii dezvoltării regionale în ţările
candidate14.
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a decis creşterea fondurilor alocate
în perioada 1994 - 1999 cu peste 40%. Anul următor a fost creat Instrumentul Financiar de
Orientare în Pescuit, ca răspuns la criza din sectorul pescuitului de la începutul anilor 90, cu scopul
de a sprijini restructurarea acestui domeniu.
Obiectivul de a întări coeziunea economică şi sociala este menţionat explicit în Articolul 2 al
Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene. Mai specific,
Articolul 158 menţionează coeziunea ca pe o precondiţie pentru dezvoltarea armonioasă a UE,
precizând voinţa de “a reduce disparităţile între nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni şi
rămânerea în urmă a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale”.15
La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, şefii de Guvern ai Statelor Membre au
ajuns la un consens în privinta Agendei 2000, un plan de acţiune iniţiat de Comisie pentru a întări
Politicile Comunitare şi pentru a oferi Uniunii un cadru financiar, ce a ţinut cont de extinderea din mai
2004. Agenda 2000 a inclus de asemenea reforma fondurilor structurale16.
În aceeaşi direcţie se desfăşoară şi procesul de reformă a fondurilor structurale, început în 1999
în urma summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de funcţionare a acestora.
Reforma are drept scop creşterea concentrării asistenţei comunitare prin aceste fonduri, odată
cu simplificarea şi descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reformă îl
reprezintă complementarea programului PHARE cu alte două instrumente de pre-aderare –
Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) şi Programul Special de Aderare
pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD), ce promovează dezvoltarea economică şi
socială a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est.
Un nou (şi ultim) instrument de solidaritate a fost creat în 2002, în urma inundaţiilor majore
suferite de ţările Europei Centrale, cu scopul de a interveni în cazul dezastrelor naturale majore şi cu
repercusiuni puternice asupra condiţiilor de viaţă în regiunile afectate, asupra mediului sau economiei
acestora17.

14
Idem, p. 256;
15
Ibidem, p 267;
16
Violeta, Puşcaşu, op. cit, p. 56;
17
Helen Wallace, William, Wallace, op. cit, p. 256;
9
 De asemenea, în 2005, Comisia Europeană a prezentat Liniile Strategice Integrate pentru
Creştere şi Ocupare, în care se afirmă că UE trebuie să creeze o economie bazată pe creştere durabilă
şi pe ocupare. În conformitate cu Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare, se
stabileau 3 priorităţi pentru UE pentru perioada 2007-2013, priorităţi cuprinse în Orientările
Strategice Comunitare 2007-2013:
 Europa - un loc mai atractiv pentru investiţii şi muncă;
 Îmbunătăţirea cunoaşterii şi inovării pentru creştere;
 Locuri de muncă mai multe şi mai bune.18
Cu alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să încorporeze obiectivele de la Lisabona şi
Gotheburg, să răspundă strategiei de creştere şi ocupare şi să devină un vector-cheie pentru realizarea
lor prin intermediul programelor naţionale şi regionale de dezvoltare.
Având în vedere noul context european, marcat de extinderea Uniunii Europene şi de
provocările de la nivel global, începând cu anul 2007, a avut loc o nouă reformă a politicii de
coeziune. Reforma urmăreşte să implementeze un nou cadru de programare a politicii de coeziune, să
simplifice procedurile şi să descentralizeze procesul de programare, implementare şi de luare a
deciziei. S-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007-2013, s-au stabilit noi
obiective de intervenţie pentru principalele instrumente financiare prin care se realizează politica
de coeziune.19
Sintetic, în prezent, UE oferă asistenţă financiară în cadrul unor programe regionale
multianuale negociate între regiuni, statele membre şi Comisie, prin intermediul a:
 4 fonduri structurale (FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP),
 1 Fond de Coeziune,
 1 Fond de Solidaritate şi
 4 iniţiative şi scheme comunitare specifice:
 INTERREG,
 LEADER,
 EQUAL,
 URBAN.
Acestor fonduri, susţinute financiar prin intermediul bugetului comunitar, li se adaugă fondurile
oferite de Banca Europeană de Investiţii, pentru obiective legate tot de atingerea coeziunii economice
şi sociale.

18
http://www.uvvg.ro/studia/economice/plugins/p2_news/printarticle.php?p2_articleid=162
19
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/presenta/working2008/work_ro.pdf
10
 Aşadar, concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în
principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin
contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere 20. De fapt, se poate
spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter instrumental, iar prin fondurile sale
de solidaritate contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica
socială, politica de protecţie a mediului.
În plus, politica regională este corelată şi cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin
crearea fondurilor speciale de pre-aderare PHARE (fond de sprijin pentru reconstrucţia economică),
ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigurează Fondul de coeziune) şi SAPARD (program
special pentru agricultură) la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită tranziţia
acestora la standardele şi structurile de organizare ale UE.

I.2. Principiile şi obiectivele politicii de dezvoltare regională

a. Obiectivele politicii de dezvoltare regională

Pentru ca politica de dezvoltare regională să funcţioneze la parametrii optimi, este necesar ca

obiectivele stabilite să fie clare şi concise, deoarece instrumentele politicii regionale diferă în funcţie
de obiectivele stabilite.

Obiectivele politicii de dezvoltare regională pot fi privite atât din perspectiva UE, ca uniune de
entităţi naţionale, cât şi din punctul de vedere al fiecărui stat membru, tendinţa generală fiind aceea de
combinare a obiectivelor de ordin regional cu cele structurale, în scopul susţinerii şi promovării
competitivităţii regionale şi naţionale.21
Obiectivul strategic al politicii regionale este reducerea disparităţilor regionale prin creşterea
competitivităţii regiunilor, în ansamblul lor, din punct de vedere socio-economic. Principalele căi de
atingere a obiectivului strategic sunt:
 reducerea dezechilibrelor regionale printr-o dezvoltare echilibrată, astfel încât să fie
preîntâmpinată producerea de noi dezechilibre. În acest sens, se urmăreşte promovarea dezvoltării şi
ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării generale, prin
susţinere economică, conversie socială şi dezvoltarea sistemelor educaţionale;

20
Este vorba de 35% din bugetul UE (http://europa.eu.int/comm/regional_policy);
21
Claudia, Ionescu, Nicolae,Toderaş, Politica de dezvolatare regională, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 26;

11
  realizarea unui cadru instituţional care să răspundă criteriilor de integrare în structurile UE şi
care să permită accesul la fondurile structurale şi la fondurile de coeziune;
 corelarea politicilor sectoriale la nivelul regiunilor astfel încât să se realizeze stimularea
iniţiativelor şi valorificarea resurselor locale la nivel regional;
 stimularea cooperării interregionale atât la nivel intern, cât şi internaţional22.
Ca urmare a reformării politicii de dezvoltare regională în 1988 au fost formulate următoarele
obiective:
- Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă din punct de vedere
economic;
- Reconversia regiunilor grav afectate de declinul industrial;
- Combaterea şomajului de lungă durată precum şi inserţia profesională a tinerilor şi
egalitatea dintre bărbaţi şi femei;
- Adaptarea forţei de muncă la mutaţiile industriale;
- Modernizarea pescuitului şi adaptarea structurilor agricole;
- Dezvoltarea zonelor rurale;
- Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor având o densitate a populaţiei foarte
redusă (dupa aderarea Suediei si Finlandei)23;
În perioada 1994-1999, politica de dezvoltare regională propunea şase obiective majore:
- promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă din punctul de
vedere al dezvoltării;

- transformarea regiunilor afectate de declinul industrial;

- combaterea pe termen lung a şomajului şi facilitarea integrării în muncă;
- adaptarea forţei de muncă la schimbările industriale;
- dezvoltarea zonelor rurale;

- dezvoltarea regiunilor cu densitate a populaţiei sub media UE.

Pentru anii 2000-2007, UE şi-a restrâns numărul de obiective în scopul realizării unui
concentrări sporite a resurselor financiare24 după cum urmează:
1. Obiectivul de Convergenţă (finanţat cu 80% din bugetul destinat fondurilor structurale
şi de coeziune25) .

22
Elisabeta R., Roşca, Dezvoltarea regională în contextul integrării în UE, Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 34;
23
Idem, p. 40;
24
Ibidem, p. 43;
25
Pentru perioada 2007-2013, bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune este de 308,041 mld şi reprezintă aproximativ 35,6%
din bugetul Uniunii Europene (864,4 mld. Euro);
12
 Urmăreşte accelerarea convergenţei statelor membre şi a regiunilor celor mai puţin dezvoltate,
prin creşterea economică şi a numărului locurilor de muncă, prin sporirea şi îmbunătăţirea calităţii
investiţiilor în capitalul fizic şi uman, dezvoltarea inovaţiei şi a societăţii informaţiei, adaptabilitatea
la schimbările economice şi sociale, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, precum şi a
eficienţei administrative. Acest obiectiv constituie prioritatea Fondurilor Structurale şi de Coeziune (
FEDR, FSE şi FC).
Regiunile eligibile pentru finanţarea din Fondurile Structurale în temeiul Obiectivului de
Convergenţă, sunt regiuni „NUTS 2” în sensul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003, al căror produs
intern brut pe locuitor, este mai mic de 75% din PIB mediu din Uniunea Europeană. Statele membre
eligibile pentru finanţarea din Fondul de Coeziune sunt cele al căror venit intern brut (VIB), este mai
mic de 90% din VIB mediu din Uniunea Europeană26.
2. Obiectivul de Competitivitate Regională şi Ocupare a Forţei de Muncă (finanţat cu
15% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune) – vizează regiunile care nu
sunt eligibile în cadrul obiectivului de convergenţă.
Urmăreşte, în afara regiunilor celor mai puţin dezvoltate, consolidarea competitivităţii şi
atractivităţii regiunilor, precum şi sporirea locurilor de muncă, pentru a se pregăti şi adapta la
schimbările economice şi sociale, prin sporirea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul
uman, inovaţia şi promovarea societăţii informaţiei, spiritul întreprinzător, protejarea şi îmbunătăţirea
calităţii mediului, îmbunătăţirea accesibilităţii, adaptabilitatea lucrătorilor şi a întreprinderilor,
precum şi dezvoltarea pieţelor de muncă; (FEDR şi FSE).
Regiunile eligibile pentru finanţarea din Fondurile structurale în temeiul competitivităţii
regionale şi a numărului locurilor de muncă sunt cele care nu sunt incluse în cadrul Obiectivului
Convergenţă.
3. Obiectivul de cooperare teritorială europeană finanţat cu 5% din bugetul destinat
fondurilor structurale şi de coeziune) – se referă la:
 cooperarea transnaţională;
 cooperarea transfrontalieră;
 cooperarea interregională.

Urmăreşte consolidarea cooperării la nivel transfrontalier prin iniţiative comune locale şi

regionale, consolidarea cooperării transnaţionale prin măsuri favorabile dezvoltării teritoriale integrate

26
Marin Dinu, Cristian Socol, Marius Marinaş, Economie europeană, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 67;
13
legate de priorităţile Comunităţii şi consolidarea cooperării interregionale şi a schimbului de experienţă
la nivelul teritorial adecvat(FEDR)27.

Sumă totală alocată de UE pentru perioada 2007-2013: 336,1 mld Euro sumă ce va fi
repartizată pe cele trei obiective analizate mai sus după cum urmează:

Sursă: http://www.ugir1903.ro/download/Indrumar1.pdf

b. Principiile politicii de dezvoltare regională

Importanţa problemelor legate de situaţiile de decalaj, complexitatea procesului de controlare a

politicilor adoptate precum şi volumul de resurse aflate în exploatare fac necesară stabilirea unor
principii de bază pe care să se sprijine politica de coeziune a UE.
Punerea în aplicare a politicii regionale a U.E se bazează, încă din 1988, pe un număr de
principii, între care menţionăm:

 statele membre trebuie să prezinte planuri de dezvoltare pentru obiectivele prioritare pentru o
perioadă de 3 sau 5 ani şi să explice cum vor fi utilizate resursele comunitare;

 programele se realizează pe bază de parteneriat, prin strânse consultări între Comisia

Europeană, autorităţile naţionale, regionale şi locale precum şi partenerii economici şi sociali;

 adiţionalitatea măsurilor comunitare, ceea ce presupune că guvernele naţionale trebuie să

contribuie cu cheltuieli proprii şi că fondurile UE nu pot fi folosite ca substitut pentru fonduri
provenind din surse naţionale, regionale sau locale. Pentru asigurarea acestui principiu al

27
http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu6_anexe_ro.pdf
14
 adiţionalităţii, fiecare stat trebuie să menţină fondurile sale publice destinate acţiunilor
structurate cel puţin la acelaşi nivel ca în perioada premergătoare programării;

 concentrarea resurselor asupra regiunilor mai puţin dezvoltate şi care se confruntă cu cele mai
mari dificultăţi, prin asigurarea co-finanţării de către UE şi autorităţile naţionale;

 ţinând cont de criticile adresate de unele ţări privind lipsa de transparenţă în procesul de alocare
a fondurilor, Comisia este obligată să asigure o transparenţă totală asupra proiectelor ce
beneficiază de asistenţă comunitară;

 asigurarea unei coordonări adecvate între toate tipurile de finanţări care converg spre
dezvoltarea regională28.
Principiile care stau la baza operaţionalizării fondurilor structurale au fost uşor modificate în
urma reformei din 1999, fiind întărite sau devenind mai specifice. Principiul concentrării nu se mai
regăseşte în mod explicit, fiind însă principiul director al reformei.
Odată cu Agenda 2000 pricipiile se modifică, acestea devenind:
a) principiul programării,
b) principiul parteneriatului,
c) principiul adiţionalităţii,
d) principiul monitorizării, controlului şi evaluării29:.
Schimbarea survenită nu este neapărat una de substanţă cât una de orientare, fiind promovate
simplificarea şi descentralizarea managementului fondurilor structurale, printr-o împărţire mai clară a
responsabilităţilor şi o întărire a principiului general al subsidiarităţii – ceea ce înseamnă creşterea
rolului autorităţilor naţionale şi locale în implementarea programelor Fondurilor Structurale30.
a). Principiul programării este unul din elementele esenţiale ale operaţionalizării Fondurilor
Structurale şi se referă la pregătirea planurilor multianuale de dezvoltare, care se realizează pe baza
deciziilor luate în parteneriat cu statele membre şi printr-o serie de etape succesive, finalizându-se cu
asumarea de sarcini de către organisme publice sau private (care le vor şi realiza). Astfel, într-o
primă etapă, statele membre vor înainta Comisiei Europene planuri naţionale de dezvoltare şi
conversie bazate pe priorităţile naţionale şi regionale şi care vor conţine:
 descrierea detaliată a situaţiei curente în regiunea/statul respectiv;
 descrierea strategiei celei mai potrivite pentru realizarea obiectivelor menţionate;
 indicarea formei şi utilizării contribuţiei fondurilor structurale.
28
Cezar, Bîrzea, Politicile şi instituţiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureşti, 2001, p. 26;
29
Romeo Victor, Ionescu, Strategia de dezvoltare comunitară şi regională, Editura Fundaţiei Academice Danubius, Galaţi, 2006., p. 61;
30
Prelipcean Gabriela, Disparităţile dintre regiuni şi politicile de dezvoltare regională, The fourth International Symposium of the
Romanian Regional Science Asociation, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004, p. 13;
15
 b) Principiul parteneriatului presupune o strânsă colaborare între Comisie şi autorităţile
naţionale, regionale şi locale, parteneri economici şi sociali şi alte organisme competente, în special
prin implicarea acestora în toate etapele Fondurilor Structurale – de la elaborarea şi aprobarea
planurilor de dezvoltare la implementarea şi monitorizarea acestora. Acest principiu subliniază
gradul de descentralizare ce caracterizează întreaga politică regională şi aplicabilitatea
subsidiarităţii31.
c) Principiul adiţionalităţii are în vedere completarea asistenţei comunitare prin finanţare
naţională, astfel încât fondurile comunitare să nu înlocuiască fondurile naţionale alocate pentru
dezvoltarea unui anumit sector, ci să vină în completarea acestora.
d) Principiul monitorizării, evaluării şi controlului este elementul de noutate adus de
reforma din 1999 în domeniul fondurilor structurale. Astfel, conform noului regulament, statele
membre au atribuţii administrative şi au obligaţia de a desemna:
 o autoritate naţională corespunzătoare fiecărui program al fondurilor structurale,
 comitete de monitorizare.

I.3. Instrumentele politicii de dezvoltare regională

Politica de solidaritate şi coeziune a Uniunii Europene este implementată cu ajutorul

instrumentelor sau fondurilor de solidaritate, care se adresează ţărilor membre UE în principal şi
regiunilor în special, dar nu exclude şi ţările în curs de aderare pentru care au fost create instrumente
şi fonduri speciale. Pilonul principal al acestei politici îl constituie Fondurile Structurale, alături de
care stau două fonduri speciale: Fondul de Coeziune Socială şi Fondul European de Solidaritate
(FES şi Fondul de Coeziune fiind numite şi Instrumente structurale).
În ceea ce priveşte ţările în curs de aderare, există trei fonduri de pre-aderare care
prefigurează instrumentele structurale şi exprimă principiul solidarităţii: Phare, ISPA si SAPARD.
Funcţionarea instrumentelor de solidaritate la nivel regional se face conform sistemului
NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică) al Uniunii Europene, ultima dată
amendat în luna mai 2003. Conform acestuia, regiunile UE se împart, în funcţie de populaţia lor, în
trei categorii NUTS:
 NUTS 1 – cu o populaţie între 3 000 000 - 7 000 000 locuitori;
 NUTS 2 - cu o populaţie între 800 000 -3 000 000 locuitori;
 NUTS 3 - cu o populaţie între 150 000 – 800 000 locuitori.
31
Romeo Victor Ionescu, op. cit, pp. 63-64;
16
 NUTS 2 este nivelul la care este implementată politica de dezvoltare regională în statele
membre ale UE32.

I.3.1. Fondurile de Pre-Aderare: PHARE, ISPA, SAPARD

Politica de solidaritate a UE este o politică complexă, ce nu s-a limitat numai la nevoile Statelor
Membre ci, în concordanţă cu strategia de extindere a Uniunii, a avut în vedere şi ţările în curs de
aderare. Pentru acestea au fost create instrumente financiare specifice, ce au avut rolul de a reduce
decalajele de dezvoltare dintre acestea şi statele comunitare şi de a le pregăti încă înainte de aderare
pentru utilizarea Fondurilor Structurale, din punct de vedere instituţional şi al managementului. Ţările
în curs de aderare s-au încadrat în două mari categorii: ţările Europei Centrale şi de Est (Polonia,
Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Bulgaria, România, Estonia, Letonia şi Lituania) şi ţările Europei
Mediteraneene (Cipru, Malta şi Turcia). Astfel, alături de ”Parteneriatele de Aderare” au fost create
instrumente financiare şi aranjamente specifice, pentru a răspunde nevoilor acute ale acestora în
domeniile infrastructurii, restructurării industriei, serviciilor, sectorului IMM, agriculturii şi protecţiei
mediului.
Din perspectiva politicii regionale, sunt reprezentative instrumentele de pre-aderare ce au
acordat asistenţă ţărilor Europei Centrale şi de Est (ECE), în eforturile lor de satisfacere a criteriilor de
la Copenhaga si Madrid, şi anume: PHARE, ISPA şi SAPARD.
PHARE (Pologne et Hongrie – Aide à la Restructuration Economique) a fost creat în 1989
pentru a contribui la restructurarea economică a Poloniei şi Ungariei şi este cel mai vechi program de
asistenţă tehnică şi financiară pentru ţările din ECE. În 1990 a fost extins şi la celelalte ţări din spaţiul
Europei Centrale şi de Est, constituind principalul instrument de pre-aderare pentru aceste ţări. PHARE
corespunde Obiectivului 1 al politicii de coeziune economică şi socială în care acţionează Fondurile
Structurale. Scopul programului a suferit modificări pe parcursul timpului, fiind în permanenţă adaptat
nevoilor statelor beneficiare33.
Astfel, începând din anul 2000 (perioda de programare 2000-2006), asistenţa PHARE a fost
concentrată pe 2 priorităţi:
1. Constructia instituţională şi sprijinirea investitiilor. Phare contribuie la finanţarea

32
Gabriela, Drăgan, Uniunea Europeană între federalism şi interguvernamentalism. Politici comune ale UE, Editura ASE, Bucureşti
2005, p. 245;
33
Karene Smith, Politica externă a Uniunii Europe, Editura Trei, Bucureşti, 2004, p. 127;
17
 construcţiei instituţionale în toate sectoarele, iar asistenţa financiară este asigurată pentru a ajuta
statele candidate:
- să implementeze aquis-ul comunitar şi să pregătească participarea la politicile UE, precum
coeziunea economică şi socială;
- să îndeplinească cerinţele formulate de primul criteriu de la Copenhaga: stabilitatea
instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectul pentru protecţia
minorităţilor. În acest sector, se acordă sprijin şi pentru autorităţile publice şi organizaţiile non-
guvernamentale.
Aproximativ 30% din resursele Phare sunt alocate acestui obiectiv şi sunt în principal utilizate
de statele membre prin instrumentele de twining.
2. Cea de-a doua prioritate, şi anume investiţiile îmbracă două forme:
- investiţiile pentru alinierea la normele şi standardele UE (infrastructura de reglementare)
- investitiile în coeziunea economică şi socială prin măsuri similare celor aplicate în statele
membre prin intermediul fondurilor structurale. Acestea promovează funcţionarea economiei de piaţă
şi capacitatea de a face faţă presiunilor competitive şi a forţelor pieţei din interiorul UE. Aproximativ
70% din resursele Phare sunt alocate celor două forme de investiţii.
O altă schimbare ţine de aspectele de programare, trecându-se de la programarea anuală la cea
multi-anuală. Principalul instrument de programare este reprezantat de Parteneriatul pentru Aderare
(încheiat de ţările în curs de aderare şi UE), care este specific fiecărei ţări şi care stabileşte priorităţile,
obiectivele şi resursele financiare necesare realizării lor. Parteneriatele de Aderare sunt completate de
Programe Naţionale pentru Adoptarea Acquis-ului34.
România beneficiază de acest program din anul 1991.
ISPA (Instrument Structural de Pre-Aderare) este un program creat în 1999 şi funcţional din
2000, cu o abordare similară Fondului de coeziune, concentrându-se pe finanţarea proiectelor de
infrastructură în domeniile mediului şi transportului şi având în vedere 3 aspecte:
1) familiarizarea cu politicile şi procedurile UE;
2) alinierea la standardele de mediu comunitare;
3) extinderea şi conectarea la reţelele de transport trans-european.
Finanţarea celor două domenii este echilibrată şi este orientată spre proiecte specifice
acestora, spre realizarea de studii preliminare referitoare la măsurile eligibile şi la măsuri de sprijin
tehnic (inclusiv acţiuni de informare şi publicitate).

34
Idem, p. 129;
18
 Măsurile de asistenţă tehnică au un rol esenţial în ceea ce priveşte calitatea proiectelor, atât
din punct de vedere al managementului cât şi al impactului lor.35
Începând cu anul 2000, timp de şapte ani, România urma să primească anual, în cadrul acestui
program, fonduri nerambursabile de 200-260 milioane Euro (pentru 2000, suma alocată era de 250
milioane Euro). Alocaţia totală pentru cele zece ţări beneficiare, în perioada de referintă, a fost de un
miliard Euro/an.
SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture Rural Development)
A fost creat în 1999 şi funcţional din 2000, în scopul sprijinirii dezvoltării rurale şi
agriculturii durabile în ţările candidate şi pregătirii acestora în vederea adaptării treptate la politica
agricolă comună. SAPARD corespunde în principal componentei de orientare a FEOGA, pentru
componenta de garantare fiind necesare adaptări complexe ale cadrului legislativ şi financiar.
Prin acest program sunt finanţate măsuri referitoare la ajustarea structurilor de producţie
agricolă calitatea produselor alimentare şi protecţia consumatorului, dezvoltarea rurală, protecţia
mediului şi asistenţă tehnică.
Finanţarea prin acest program se face pe baza pregătirii unor planuri naţionale de către
autorităţile competente ale ţării candidate, acoperind o perioadă de până la 7 ani şi acordând
prioritate măsurilor de creştere a eficienţei pieţii şi a calităţii şi standardelor de sănătate, precum şi
celor referitoare la crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale. O importanţă specială în cadrul
acestui program o are dimensiunea protecţiei mediului.36
Baza legală pentru instrumentul SAPARD este Regulamentul Consiliului 1268/1999
(Regulamentul de baza SAPARD) pentru care există două regulamente de implementare ale Comisiei
(CE nr. 2759/1999 si CE 2222/2000). Deoarece legislaţia comunitară nu este direct aplicabilă în
statele candidate, esenţa acestora se regăseşte întrun instrument special, şi anume Acordul de
Finanţare Multianual încheiat cu fiecare ţară. În toate statele candidate, Fondul Naţional situat în
cadrul Ministerului de Finanţe, aflat în responsabilitatea Ofiţerului Naţional de Autorizare (ONA)
este responsabil pentru administrarea fondurilor SAPARD şi de acreditarea agenţiei SAPARD37.
În perioada 2000-2006 România urma să primească anual 150 milioane euro în cadrul acestui
program (fonduri nerambursabile), alocaţia totală pentru cei zece beneficiari fiind de 500 milioane
Euro/an38.

35
Conform reglementării 1267/1999 din 21 iunie 1999;
36
***, Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România , Institutul European din
România – Studii de impact I, Studiul nr.9
37
Emilian, Epure, România într-o Uniune Europeană extinsă, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007, p. 73;
38
Idem, p. 75;
19
 I.3.2. Instrumentele Structurale sau Post – Aderare: Fondurile Structurale,
Fondul de Coeziune, Fondurile complementare, Fondul European de Solidaritate

Instrumentele Structurale sunt fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru intervenţii

de tip structural, pentru implementarea Politicii de Coeziune Economică şi Socială, Politicii Agricole
Comune şi Politicii Comune de Pescuit. Instrumentele Structurale sunt compuse din 2 Fonduri
Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regionala - FEDR şi Fondul Social European - FSE) şi
un Fond de Coeziune, cărora li se adaugă 2 instrumente de tip structural Fondul Agricol European
pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit (FEP) 39. Aceste fonduri sunt
rezultatul contribuţiei financiare a statelor membre, proporţional cu nivelul lor de dezvoltare
economică, exprimată în valoarea PIB-ului, redistribuite apoi către acele ţări şi regiuni ale UE,
rămase în urmă din punct de vedere economic şi social.

1. Fondurile structurale

Există patru fonduri structurale, fiecare fond putând finanţa mai multe obiective şi fiecare
obiectiv putând fi finanţat din mai multe fonduri, după cum urmează :
1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) – contribuie la finantarea obiectivelor
1 si 2;
2. Fondul Social European (FSE) - contribuie la finanţarea obiectivelor 1, 2 si 3;
3. Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura (FEOGA): contribuie la
finanţarea obiectivului 1 (secţiunea de orientare a fondului);
4. Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP): contribuie la
finanţarea obiectivului 140;
a. Fondul European de Dezvoltarea Regională-FEDR

A fost înfiinţat în 1975 şi are cea mai mare pondere în cadrul fondurilor structurale.
Este principalul instrument al politicii regionale. Contribuie la promovarea dezvoltării şi
ajustării structurale a regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă şi sprijinirea reconversiei
economice şi sociale pentru zone care se confruntă cu dificultăţi structurale. Poate finanţa
infrastructuri, investiţii care creează locuri de muncă, proiecte de dezvoltare locală şi ajutor pentru
întreprinderi mici şi mijlocii;
39
Romeo Victor, Ionescu, Gabriela, Marchis, UE - Prezent şi perspective, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, p. 518;
40
Gheorghe, Miclăuş, op. cit., p. 75;
20
 Rata maxima de intervenţie comunitară este de 85% pentru FEDR.
Din sfera activităţilor eligibile nu vor face parte TVA, dobânzi la credite, achiziţionarea de
terenuri într-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totală eligibilă pentru activitatea respectivă,
construcţii de locuinte.41

Acţiuni finanţate prin FEDR:

1. Cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare, antreprenoriat, inclusiv întărirea
capacităţilor de cercetare şi dezvoltare tehnologică şi integrarea acestora în Zona Europeană de
cercetare, inclusiv infrastructura;
2. Societatea informaţională inclusiv dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii electronice,
îmbunătăţirea accesului şi dezvoltarea serviciilor publice on-line; sprijin pentru IMM-uri pentru
adoptarea şi utilizarea eficientă a tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale sau pentru
exploatarea noilor idei;
Dezvoltarea iniţiativelor locale şi ajutor pentru crearea de servicii pentru crearea de noi
locuri de muncă, atunci când asemenea acţiuni nu sunt acoperite de FSE;
3. Activităţi turistice, inclusiv promovarea valorilor naturale ca potenţial pentru dezvoltarea
unui turism durabil, protecţia patrimoniului natural în sprijinul dezvoltării socio-economice, sprijin
pentru îmbunatăţirea serviciilor turistice prin servicii de înalta calitate si încurajarea turismului
durabil;
4. Prevenirea riscurilor, inclusiv dezvoltarea şi implementarea planurilor pentru prevenirea
şi lupta cu riscurile naturale şi tehnologice;
5. Mediu, inclusiv investiţii legate de furnizarea de apă şi managementul deşeurilor,
tratamentul apelor reziduale, calitatea aerului, prevenirea, controlul şi lupta împotriva secetei,
prevenţia şi controlul integrat al poluării, reabilitarea mediului fizic, refacerea locurilor contaminate
şi a terenurilor părăsite, promovarea biodiversităţii şi protecţia naturii;
6. Investiţii în cultura, inclusiv protecţia, promovarea şi prezervarea moştenirii culturale,
dezvoltarea infrastructurii culturale în sprijinul dezvoltării socio-economice, turism durabil şi
îmbunătăţirea atractivităţii regionale;
7. Investiţii în transport, inclusiv îmbunătăţirea reţelelor transeuropene şi a legăturilor cu
reţelele TEN-T, obţinerea unui transport modal mai balansat, promovarea sistemelor intermodale şi
reducerea impactului asupra mediului;

41
Idem., p. 79;
21
 8. Investiţii în energie, inclusiv îmbunătăţirea reţelelor transeuropene care contribuie la
îmbunătăţirea securităţii furnizării, integrarea aspectelor legate de mediu, îmbunătăţirea eficienţei
energetice şi dezvoltarea surselor de energie regenerabile;
9. Investiţii în educaţie inclusiv training vocaţional care contribuie la creşterea atractivităţii
şi calităţii vieţii;
10. Investiţii în infrastructura de sănătate şi socială care vor contribui la dezvoltarea
regională şi locală şi creşterea calitătii vieţii.42

b. Fondul Social European –FSE

A fost creat în 1958 şi a constituit, încă de la început, principalul instrument al politicii

sociale comunitare. FSE pune accent pe îmbunătaţirea modului în care functioneaza piaţa muncii în
diferite ţări şi pe re-integrarea şomerilor pe piata muncii, prin finanţarea a trei tipuri de acţiuni:
formarea profesională, reconversia profesională şi măsuri ce duc la crearea de locuri de muncă.
Promovează îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare a forţei de muncă pentru şomeri şi
grupuri dezavantajate prin creşterea mobilităţii lor, facilitarea adaptării lor la schimbările industriale,
prin măsuri de instruire şi sisteme de ajutor pentru recrutare; contribuie la implementarea Strategiei
Europene pentru Angajarea Forţei de Muncă;43.
Printre acţiunile eligibile pe Fondul Social European se enumeră creşterea adaptabilităţii
lucrătorilor, a întreprinderilor şi antreprenorilor prin promovarea44:
 Invăţării pe tot parcursul vieţii şi creşterea investiţiilor în resursele umane pentru întreprinderi,
în special IMM-uri;
 Elaborarea şi deseminarea unor forme de organizare a muncii mai productive şi inovative,
inclusiv condiţii mai bune şi mai sigure la locul de muncă, identificarea necesităţilor de formare
şi dezvoltarea unor servicii de sprijin şi formare precum şi de plasare a lucrătorilor în cazul
companiilor şi a sectoarelor care se restructurează;
 Îmbunătăţirea accesului la angajare şi incluziune susţinabilă pe piaţa muncii a
persoanelor inactive, prevenirea şomajului, în special a celui pe termen lung şi în rândul
tinerilor, încurajarea îmbătrânirii active ăi prelungirea duratei de activitate;
 Întărirea incluziunii sociale a categoriilor dezavantajate în vederea integrarii durabile a
acestora pe piaţa muncii şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii45;
42
Ibidem, p. 85;
43
www.fonduri-structurale.ro
44
Romeo Victor, Ionescu, op. cit., p 54;
45
Claudia, Ionescu, Nicolae Toderaş, op. cit., p. 13;
22
 c. Secţiunea de orientare a Fondul European de Garantare şi Orientare pentru Agricultură-
FEOGA

Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură a fost stabilit în 1962 pentru
finanţarea politicii agricole comune a UE şi consumă cea mai mare parte a bugetului comunitar.
FEOGA sprijină dezvoltarea regiunilor rurale şi îmbunătăţirea structurilor agricole, fiind structurat în
două secţiuni:
1. Secţiunea de orientare: finanţează scheme de raţionalizare, modernizare şi ajustare
structurală a sectorului agricol din zonele rurale.
2. Secţiunea de garantare: finanţează măsuri de organizare comună a pieţelor şi de
susţinere a preţurilor produselor agricole;
Secţiunea de orientare acţionează ca fond structural propriu-zis şi are următoarele domenii de
intervenţie:
 investiţii în asociaţiile agricole (în vederea modernizării, reducerii costurilor de producţie,
asigurarea calităţii produselor, protejării mediului, etc.);
 sprijinirea tinerilor agricultori şi a formării profesionale în domeniu;
 sprijinirea pensionării înainte de vârsta limită;
 sprijinirea zonelor mai puţin favorizate46;
 măsuri de protecţie a mediului în interacţiunea cu agricultura (inclusiv de conservare
a peisajului rural);
 procesarea şi promovarea pe piaţă a produselor agricole;
 dezvoltarea şi utilizarea optimă a pădurilor;
 dezvoltarea zonelor rurale prin furnizarea de servicii, sprijinirea economiilor locale, încurajarea
agro-turismului şi a activităţilor meşteşugăreşti, etc.47

d. Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului- IFOP

Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului a fost creat în 1994, prin

gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul. Ca şi celelalte fonduri, IFOP a trecut
printr-un proces de reformă în 1999, însă noul regulament adoptat atunci pentru perioada de
programare 2000-2006 a suferit modificări şi noile măsuri au intrat în vigoare la 1 ianuarie 200348.
46
Council Regulation (EC) No 1258/1999 of 17 May 1999 on the financing of the common agricultural policy
47
Claudia, Ionescu, Nicolae, Toderaş, op. cit., p. 17;
48
www.eurofinantare.ro
23
 Schimbările au apărut din dorinţa Comisiei de a se asigura că fondurile publice nu vor fi
folosite pentru creşterea capacităţii de pescuit, dat fiind că un număr considerabil de stocuri
comerciale sunt încă exploatate în exces. Cu toate acestea, obiectivele IFOP au rămas neschimbate şi
au în vedere:
 contribuţia la realizarea unui echilibru de durată între resursele piscicole şi exploatarea lor;
 întărirea competitivităţii şi dezvoltarea unor activităţi de afaceri viabile în industria pescuitului;
 îmbunătăţirea ofertei de piaţă şi a valorii adăugate a produselor piscicole şi de acvacultură;
 sprijinirea revitalizării zonelor dependente de pescuit şi acvacultură;
Schimbările aduse de noul regulament constau în introducerea unor prevederi ce au în vedere
favorizarea pescuitului la scară mică (şi a pescuitului independent) şi sprijinirea tinerilor pescari în
achiziţionarea primului lor vas de pescuit. Un element de noutate este accentul crescut care s-a pus
pe aspectele de mediu, acordându-se prioritate proiectelor colective dezvoltate în cadrul industriei
piscicole. Alte modificări se referă la regulile de reînnoire a flotelor de pescuit şi introducerea de
condiţii privind crearea de întreprinderi mixte, cu scopul de a preveni pescuitul în exces. Alături de
noile prevederi, au fost reînnoite măsurile privind investiţiile în industria de prelucrare şi
piscicultură, precum: construcţia, lărgirea şi modernizarea fabricilor pentru prelucrarea peştelui şi a
fermelor de peşte.49

3. Fondul de coeziune

Fondul de coeziune apare ca un instrument special al politicii de solidaritate şi, prin

circumstanţele în care a fost infiinţat, trimite în mod direct la principiile acestei politici şi la unul din
scopurile principale ale Uniunii Europene: de a promova progresul economic şi social si de a
elimina diferenţele care există între standardele de viaţă la nivelul diferitelor regiuni şi State
Membre.
Sprijină proiecte în domeniul mediului şi infrastructurilor de transport (reţele trans- europene)
în Statele Membre mai puţin prospere, a căror PIB pe locuitor este sub 90% din media comunitară şi
care au introdus un “program de convergenţă”.

49
Claudia Ionescu, Nicolae, Toderaş, op. cit., p. 15;
24
 Spre deosebire de Fondurile Structurale prezentate mai sus, Fondul de Coeziune nu
cofinanţează programe, ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar
identificate de la început. Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul
Membru beneficiar, în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţile naţionale şi supervizate de
un Comitet de Monitorizare.
Din sfera activităţilor eligibile nu vor face parte dobânzile la credite, achiziţionarea de
terenuri într-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totală eligibilă pentru activitatea respectivă,
construcţii de locuinţe, dezactivarea staţiilor de energie nucleară, TVA recuperabil50.
Domenii de intervenţie ale Fondului de Coeziune:
 Reţelele trans-europene de transport;
 Proiecte majore de infrastructură de mediu;
 Domenii care se pot dezvolta durabil şi care prezintă beneficii evidente în ceea ce priveşte
protecţia mediului (eficienţa energetică şi energie regenerabilă, sisteme de transport în afara
coridoarelor europene, căi ferate, transport fluvial şi maritim, sisteme de transport intermodal
şi interoperabilitatea acestor sisteme, transport urban şi transport public ecologic).51
Domeniile în care acţionează Fondul de coeziune sunt aşadar protecţia mediului înconjurator
şi reţelele trans-europene asociate infrastructurilor de transport.
Sprijinul financiar acordat nu este structurat pe programe ci pe proiecte, fiecare proiect
primind finanţare în proporţie de 80-85% din totalul costurilor eligibile. Finanţarea celor două
domenii este echilibrată, fiecare primind 50% din bugetul alocat acestui fond. Proiectele sunt
selectate şi implementate de către statele membre beneficiare, care sunt responsabile şi de
managementul şi monitorizarea lor financiară.
Referitor la domeniile menţionate anterior, acestea sunt configurate în funcţie de
caracteristicile politicii comunitare aferente şi de direcţiile de dezvoltare prefigurate, ceea ce
înseamnă că sunt acceptate numai proiectele care contribuie la realizarea acestora, sau care sunt
compatibile cu alte politici comunitare sau actiuni din cadrul FS. Astfel, în ceea ce priveşte mediul,
proiectele care vor fi finanţate trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor de mediu ale UE, şi
anume:
• conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
• protecţia sănătăţii populatiei;
• crearea condiţiilor necesare utilizării prudente şi raţionale a resurselor naturale.
În particular, direcţiile prioritare în cadrul acestui domeniu sunt reprezentate de:
50
Romeo Victor, Ionescu, Gabriela Marchis, op. cit, p. 525;
51
Idem., p. 527;
25
 • rezerva de apă potabilă,
• tratarea apei menajere,
• depozitarea deşeurilor solide.
Alaturi de acestea, sunt eligibile şi proiecte ce vizează re-împădurirea terenurilor, controlul
eroziunii solului şi conservarea naturii.
În domeniul infrastructurii de transport sunt eligibile proiectele care îşi propun să creeze sau
să dezvolte infrastructura la nivelul Reţelei Trans-Europene de Transport (TEN), sau care asigură
acces la această reţea52.

3. Acţiuni complementare
a) Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – FEADR

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală este acţiunea complementară

destinată politicii agricole comune a Uniunii Europene. FEADR a fost înfiinţat în 1958 şi finanţează
măsuri de dezvoltare rurală şi ajutoare pentru fermieri, în special în regiuni cu întârzieri în
dezvoltare;
 Acţiunile care vor fi finanţate prin FEADR sunt:
a. Investiţii în holdinguri agricole;
b. Sprijin de început pentru tineri fermieri;
c. Instruire profesională;
d. Sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;
e. Alocaţii compensatorii pentru zone dezavantajate;
f. Măsuri de agro-mediu;
g. Procesarea şi marketingul produselor agricole;
h. Dezvoltarea şi promovarea pădurilor;
i. Măsuri pentru adaptarea şi dezvoltarea zonelor rurale.
 Axe prioritare:
Axa 1- Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier;
Axa 2 - Îmbunătăţirea mediului în spaţiul rural;
Axa 3 - Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale;
Axa 4- LEADER;53

52
Ibidem, p. 158;
53
Ibidem, p. 530;
26
 b) Fondul European pentru Pescuit – FEP

Fondul European pentru Pescuit (FEP) este acţiunea financiară complementară destinată
politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creşterea competitivităţii
sectorului piscicol, în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse şi capacitatea de
exploatare54;
FEP contribuie la implementarea schimbărilor majore ale reformei PCP pe 5 axe prioritare:55
1) Măsuri pentru ajustarea flotei de pescuit comunitare
Ajutorul financiar va fi acordat proprietarilor de nave şi echipajelor navelor afectate de
planurile de refacere a stocurilor pescăreşti, sistarea temporară a activităţii datorită măsurilor de
urgenţă, nereînoirea acordurilor de pescuit sau alte dezastre naturale. Fondurile vor fi disponibile
pentru compensări socio-economice în vederea sprijinirii gestionării flotei (incluzând pregătire
profesională), finanţarea investiţiilor la bordul navelor cărora li se cere schimbarea tehnicilor de
pescuit.
2) Acvacultură
FEP poate sprijini investiţiile în acvacultură. Asemenea investiţii pot fi făcute în vederea
dezvoltării şi aplicării de metode şi practici care să reducă impactul negativ al acvaculturii asupra
mediului şi să îmbunătăţească condiţiile privind igiena, sănătatea animală, siguranţa alimentară şi
calitatea produselor.
3) Măsuri de interes colectiv
Ajutorul va fi acordat organizaţiilor din sectorul pescăresc sau de acvacultură în vederea
sprijinirii acţiunilor colective care contribuie la gestionarea durabilă sau conservarea resurselor şi la
transparenţa pieţelor produselor de pescuit şi acvacultură şi pentru promovarea parteneriatului între
cercetare şi operatorii din sector.
4) Dezvoltare durabilă a zonelor costiere pescăreşti
Ajutorul financiar va fi îndreptat către zonele afectate de măsurile luate pe baza planurilor
multi anuale în vederea reducerii dependenţei faţă de acest sector. Va fi acordat sprijin financiar
pentru promovarea "turismului verde", protecţia mediului marin, costier şi lacustru, diversificarea
economiilor locale şi refacerea potenţialului productiv după dezastre naturale sau industriale.
5) Asistenţă tehnică
FEP va putea finanţa măsurile de evaluare, audit şi control necesare implementării legislaţiei
propuse.
54
Narcisa R.oxana, Moşteanu, Problemele dezvoltării regionale în România, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2001, p. 57;
55
Idem, p. 58;
27
 4. Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (The European Union Solidarity Fund) este cel
mai nou fond al politicii regionale şi a fost înfiinţat în noiembrie 2002, în urma inundaţiilor ce au
afectat Franţa, Germania, Austria şi Republica Cehă.
Obiectivul acestui fond este de a facilitata exprimarea solidarităţii UE faţă de populaţia unui
Stat Membru sau în curs de aderare, care a fost afectată de un dezastru natural major. Pentru a estima
amploarea unui dezastru natural şi justifica utilizarea acestui fond, au fost stabilite două criterii:
1. în cazul unui stat: pierderi estimate la 3 mld. EURO (preţuri 2002), sau la mai mult de
0,6% din venitul naţional brut;
2. în cazul unor dezastre regionale extraordinare: daune mai mici decât această limită (3
mld EURO), care afectează cea mai mare parte a populaţiei şi au consecinţe majore şi de durată
asupra condiţiilor de viaţă şi stabilităţii economice a regiunii respective (se acordă o atenţie specială
regiunilor îndepărtate şi izolate)56;
Suma maximă alocată anual Fondului de Solidaritate este de 1 mld. EURO.
Modalitatea de asistenţă a acestui fond constă în acordarea unei singure tranşe de finanţare
pentru ţara/regiunea solicitantă, care este complementară eforturilor naţionale şi care nu necesită co-
finanţare din partea statului afectat. Pentru a obţine acest sprijin, statul în cauză trebuie să înainteze o
cerere Comisiei Europene, în termen de 10 săptămâni de la înregistrarea primei pagube cauzate de
dezastru. În cadrul acestei aplicaţii trebuie oferite informaţii referitoare la amploarea şi impactul
pagubelor înregistrate, trebuie estimată suma solicitată şi indicate alte surse de finanţare naţională,
comunitară şi/sau internaţională. În cazul în care estimarea finală a dezastrului este semnificativ mai
mică decât s-a prevăzut iniţial (şi s-a solicitat de către statul în cauză), Comisia Europeană va cere
rambursarea diferenţei.
Acţiunile eligibile pentru finanţare din cadrul acestui fond sunt:
• reabilitarea imediată a infrastructurii, a uzinelor electrice, uzinelor de apă (atât de alimentare
cu apă, cât şi a staţiilor de epurare), a telecomunicaţiilor, transportului, sănătăţii şi educaţiei;
• asigurarea de locuinţe temporare şi servicii de salvare, ca răspuns la nevoile imediate ale
populaţiei afectate;
• asigurarea imediată a structurilor şi măsuri imediate de protecţie a patrimoniului cultural;
• curăţarea imediată a zonelor lovite de dezastru, inclusiv a zonelor naturale.

56
Luciana Alexandra, Ghica, România şi Uniunea Europeană, Editura MERONIA, Bucureşti, 2006, p. 45;
28
 Implementarea grantului primit constituie responsabilitatea statului beneficiar, precum şi
coordonarea cu alte fonduri comunitare în vederea complementării finanţării, cu menţiunea ca
acestea să nu fie celelalte fonduri ale politicii regionale. Suma alocată trebuie cheltuită pe parcursul
unui singur an, iar ceea ce nu s-a utilizat în acest interval trebuie rambursat.
Evaluarea impactului, utilităţii şi eficienţei acestui fond se realizează anual. Astfel, la data de
1iulie a fiecărui an, Comisia trebuie să prezinte un raport referitor la activitatea Fondului de
Solidaritate.
*
Finalizăm analiza instrumentelor structurale prin prezentarea sumei de bani alocate fiecărui
intrument financiar pentru perioda 2007-2013.
Structura financiară pentru perioada 2007 – 2013 la nivelul Uniunii Europene
Instrumentele financiare miliarde euro

 Fonduri Structurale (FEDR, FSE) 273,1

 Fondul de Coeziune (FC) 63,0
 Total Instrumente Structurale 336,1
 Fonduri complementare 37,8
 FEADR 32,9
4,9
 FEP

Instrumentele Structurale în valoare totală de 336,1 miliarde euro, reprezintă 30% din întregul buget al
Uniunii Europene.
Sursa: http://www.seap.usv.ro/~carmenn/cursuri/rezumat_ghid_fonduri_structurale_finantare%5B1%5D.ro.pdf

I.4. Cadrul legal si instituţional al coordonării, implementării,

monitorizării şi evaluării politicii de dezvoltare regională
a. Cadrul legal

Baza legală a politicii comunitare de dezvoltare regională este stabilită prin Titlul XVII al
Tratatului Uniunii Europene (respectiv XIV în Tratatul de la Roma), ce defineşte obiectivul politicii
regionale – „reducerea disparităţilor existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a
rămânerii în urma a regiunilor mai puţin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale” –
si principiile ce stau la baza realizării acestuia57.

57
Nicoleta Diaconu, Viorel Marcu, Drept comunitar, Editura Lumina Lev, Bucureşti, 2003, p. 283;
29
 La Tratat se adauga Regulamentul Consiliului No. 1260/99 9, prin care sunt stabilite
prevederile generale de funcţionare a Fondurilor structurale (şi amendat prin Regulamentul No.
1447/200110) precum şi alte reglementări privitoare la funcţionarea FS şi a Fondului de Coeziune.
Modul de funcţionare şi implementare a Politicii de Coeziune Economică şi Socială şi a
Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene în perioada 2007 – 2013 a fost stabilit
prin Regulamentele Fondurilor Structurale şi de Coeziune a Uniunii Europene:
 Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi Consiliului European asupra
Fondului European de Dezvoltare Regională;
 Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi Consiliului European asupra
Fondului Social European;
 Regulamentul nr. 1082/2006 al Parlamentului European şi Consiliului European asupra
Cooperării Teritoriale;
 Regulamentul Consiliului European nr. 1083/2006 care stabileşte principiile generale ale
Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondului Social European şi Fondului de
Coeziune;
 Regulamentul Consiliului European nr. 1084/2006 asupra Fondului de Coeziune;
 Regulamentul Consiliului European nr. 1828/2006 privind Implementarea Fondurilor
Structurale;
 Liniile Directoare ale Comunităţii Europene cu privire la coeziunea economică, socială şi
teritorială58.


b. Actori instituţionali ai politicii de dezvoltare regională

Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce subîntinde
mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituţionali să fie
implicaţi în elaborarea şi implementarea ei.
Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea implementării
politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniţia şi definitiva noi acte legislative în
domeniu şi de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. În
cadrul acestui organism funcţionează mai multe Direcţii Generale, printre care Direcţia Generală
pentru Politica Regională. Aceasta trebuie să asigure asistenţă în vederea implimentării politicii

58
www.gloriagrup.ro/finantari-legislatie.
30
 regionale în statele menbre, pe baza gestionării resurselor financiare aferente Fondului Europenean
de Dezvoltare Regională, Fondului de Coeziune şi instrumentul ISPA.
Direcţia Generală (DG) pentru Politica Regională este principalul departament responsabil
pentru măsurile de asistenţă în vederea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor la nivel
European, în baza articolelor 158 si 160 ale Tratatului UE. DG Politica Regională este sprijinită în
activitatea sa de alte direcţii generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind
DG Agricultură, DG Pescuit, DG Educaţie şi Cultură, DG Mediu şi DG pentru Forţa de Muncă şi
Probleme Sociale. În prezent DG pentru Politica Regională gestionează 3 fonduri: FEDR, Fondul de
Coeziune şi ISPA59.
Parlamentul European dispune de un Comitet pentru Politica Regională, Transport şi
Turism, cu multiple atribuţii în activitatea de control asupra implimentării politicii regionale şi
realizarea obiectivelor acesteia.
De asemenea, acest comitet exercită şi activitatea de control asupra instrumentelor instituite
pentru realizarea obiectivului coeziunii economice şi sociale, şi implicit asupra politicilor economice
naţionale, a politicilor şi actiunilor comunitare în vederea realizării Pieţei Interne, precum şi asupra
Fondurilor structurale, Fondului de coeziune şi Băncii Europene de Investiţii.
Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniştri la nivel european şi
se reuneşte de câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor economice ale SM60
Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune
economică şi socială, reţele de infrastructură trans-europeană, sănatate, educaţie, cultură, ocuparea
forţei de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională şi transport, fiind şi cea
mai nouă instituţie europeană (creat in 1991, prin Tratatul de la Maastricht- funcţional odată cu
intrarea în vigoare a Tratatului, în 1993). Comitetul Regiunilor este constituit din reprezentanţi ai
autorităţilor regionale şi locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din fiecare
stat membru61.
Banca Europeană de Investiţii (BEI) este instituţia de finanţare a politicilor UE şi are dublu
rol la acest nivel, fiind percepută atât ca actor instituţional al politicii de dezvoltare regională, cât şi
ca instrument de finanţare (şi, implicit, implementare a acesteia) 62
. Banca acordă împrumuturi şi
garanţii, cu dobână redusă, tuturor statelor membre pentru finanţarea de proiecte din toate sectoarele

59
Violeta , Puşcasu, op.cit., p. 67;
60
Romeo Victor, Ionescu, op. cit., p. 89;
61
Poede, George, Instituţii politice europene, în volumul Filosofie şi ştiinţe politice, Editura Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşi,
2008, pp. 195-197;
62
Romeo Victor, Ionescu, op. cit., p. 93;
31
 economiei, susţinând prin acţiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar,
obiectivele FS şi a celorlalte instrumente financiare ale UE.63

Concluzionând, putem susţine că, primul capitol al lucrării de faţă trasează liniile esenţiale ce
stau la baza politicii de dezvoltare regională la nivelul UE şi aceasta deorece nu putem discuta despre
modalitatea de coordonare a instrumentelor structurale în România (cu referire la municipiul
Moineşti) decât dacă amplasăm acest fenomen în context istoric, geografic, economic şi politic. Au
fost subliniate astfel necesitatea aplicării la nivelul UE a unei politici de dezvoltare regională,
obiectivele şi principiile ce stau la baza conturării, implementării şi evaluării ei, precum şi
instrumentele financiare prin intermediul cărora acestea devin tangibile. Ultima parte a primului
capitol s-a concentrat asupra cadrului legislativ şi a actorilor instituţionali implicaţi în coordonarea şi
implementarea instrumentelor utilizate în cadrul politicilor de dezvoltare regională.

CAPITOLUL II
POLITICA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA ŞI COORDONAREA
INSTRUMENTELOR STRUCTURALE

Începând cu acest capitol demersul nostru teoretic se îndreaptă asupra României fiind
analizate succint aspectele legislative ce susţin această politică de dezvolare regională, precum şi
instituţiile naţionale şi regionale ce au responsabilitatea coordonării, implementării dar şi evaluării
63
Idem, p. 95;
32
 activităţilor din acest domeniu. Ulterior, vom observa că principiile şi obiectivele discutate în
capitolul precedent se regăsesc în documentele de programare (cele prezentate fiind pentru perioda
2007-2013) şi anume: Planul Naţional de Dezvoltare, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi
Programele Operaţionale. Având în vedere faptul că subiectul lucrării de faţă îl constituie
coordonarea fondurilor structurale vom menţiona, în a doua parte a acestui capitol, punctele cheie
privind aceesarea instrumentelor structurale cu referire la beneficiarul eligibil, proiectul eligibil,
cofinanţarea necesară, documentaţia necesară şi paşii în obţinerea finanţării. Şi mergând pe aceeşi
premisă vom arăta în ultima parte a acestui capitol nivelul de absorbţie al instrumentelor structurale
atins până în aprilie 2010.
În România, politica de dezvoltare regională a început să se contureze odată cu funcţionarea
programului PHARE, în 1996. Astfel, dezvoltarea regională a devenit unul dintre cele patru
programe prioritare incluse în Programul Naţional Indicativ Phare 1994-1997 aprobat atât de
Guvernul României cât şi de Comunitatea Europeană.64
În 1997, Comisia şi-a exprimat opinia în legatură cu cererea României de a deveni membră a
UE menţionând că: "România nu are o politică specifică de dezvoltare regională. Totuşi planificarea
teritorială realizată sub autoritatea Ministerului Lurcărilor Publice şi Amenajării Teritoriului se
bazează pe un cadru legal, administrativ şi operaţional comprehensiv… Planul de dezvoltare include
dezvoltarea regională ca unul din principalele sale obiective. Întradevar, prioritatea sa de a reduce
disparităţile regionale vizează în acelaşi timp dezvoltarea socio -economică a regiunilor rămase în
urmă cât şi programele de dezvoltare spaţială."65.
În 1998 a fost stabilit cadrul legal prin intermediul Legii 151/1998, ce stabileşte obiectivele
politicii naţionale în domeniu, instituţiile implicate, competenţele şi instrumentele specifice
promovării politicii de dezvoltare regională.66
Din 1998 până la 1 ianuarie 2007 evoluţia României a fost monitorizată în toate domeniile
vieţii sociale şi economice, care au făcut obiectul procesului de negociere prin "Rapoartele periodice
ale Comisiei în legatură cu progresul României pe calea integrării" elaborate anual.67
La 25 octombrie 2005, Comisia Europeană publică primul Raport Comprehensiv de
Monitorizare pentru România care confirmă progresele importante în pregătirea internă, şi măsurile
ce urmează să fie luate pentru asigurarea aderării la 1 ianuarie 2007.
64
Antonescu, Daniela, Dezvoltarea regională în România, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003, p. 23 ;
65
Cezar, Avram, Roxana, Radu, Gheorghe, Pîrvu, Ramona, Gruescu, România şi exigenţele integrării europene, Editura Alma, Craiova,
2007, p. 47;
66
Idem, p 53;

67
***, Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România , Institutul European din
România – Studii de impact I, Studiul nr.9, p 8;
33
 Începând cu 1 ianuarie 2007 obiectivul principal al României îl constituie consolidarea
progreselor şi reformelor realizate, pentru asigurarea unei integrări depline în structurile comunitare
şi definirea politicilor de dezvoltare regională. Pe de altă  parte, România doreşte să aducă o
contribuţie activă la realizarea proiectelor aflate pe agenda europeană şi să sprijine soluţii eficiente
pentru problemele Uniunii .
În definirea politicilor de dezvoltare regională, în România se au în vedere următoarele:
1. Constituirea regiunilor şi subregiunilor de dezvoltare ale României;
2. Utilizarea harţilor de dezvoltare regională şi a celei statistice;
3. Aspecte instituţionale ale regiunii;
4. Managementul dezvoltării regionale, harta şi rolul actorilor implicaţi în dezvoltarea
regională;
5. Aspecte socio-economice regionale:
a.Structura socio-demografică a forţei de muncă, coordonatele pieţii muncii;
b. Structura şi potenţialul economic al regiunii, dimensiuni ale procesului de
restructurare;
c.Sistem financiar regional;
d. Infrastructura regională;
6. Alocarea fondurilor destinate programelor de dezvoltare regională va ţine seama de
aplicarea principiilor de bază ale fondurilor structurale:
a. Principiul subsidiarităţii se aplică la nivelul la care apar probleme, sau la cel la care
ele sunt soluţionate optim;
b. Principiul concentrării permite concentrarea sprijinului financiar, dezvoltării
regiunilor sarace şi/sau activităţilor cu impact maxim la nivel regional;
c. Principiul programării presupune alegerea programelor pentru realizarea
obiectivului dezvoltării regionale;
d. Principiul parteneriatului solicită cooperarea între actorii publici şi privaţi
implicaţi în dezvoltarea regională;
e. Principiul adiţionării constă în selecţionarea proiectelor cu costuri adiţionale
minime şi cuantificarea iniţială a obiectivelor;
f. Principiul co-finanţării condiţionează existenţa finanţării proprii programului,
incluzând sprijinul financiar particular, internaţional sau de alta natură, în afara
celui public68.

68
Daniela, Antonescu, op. cit, p 67
34
 Dat fiind că politica de dezvoltare regională reprezintă un asamblu de măsuri guvernamentale
ce au drept scop sprijinirea creşterii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, prin
valorificarea efiecientă a potenţialului regional şi local, obiectivele sale principale au în vedere:
 diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate
şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată), şi prevenirea creării de noi
dezechilibre;
 pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de intregrare în structurile UE şi
de acces la FS şi de coeziune;
 integrarea politicilor sectoriale la nivel regional şi stimularea cooperării interregional (interne
şi internaţionale) în vederea dezvoltării economice şi sociale durabile69.
Aceste obiective sunt realizate în practică prin adoptarea de măsuri şi strategii, finanţarea de
proiecte şi prin diverse programe, toate acestea însă fiind dezvoltate pe baza unui set de principii ce
stau la baza elaborării şi aplicării lor, după cum urmează:
 principiul descentralizării procesului de luare a deciziei, prin trecerea de la nivelul
central/guvernamental la cel regional;
 principiul parteneriatului, prin crearea şi promovarea de parteneriate între toţi actorii
implicaţi în domeniul dezvoltării regionale;
 principiul planificării, în vederea atingerii obiectivelor stabilite;
 principiul co-finanţării, adică obligativitatea contribuţiei financiare a diverşilor actori
implicaţi în realizarea programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.
Aceste principii naţionale nu exclud şi nu sunt contradictorii principiilor ce stau la baza
funcţionării politicii structurale la nivel comunitar, prezentate în capitolul anterior, adică: principiul
programării, principiul parteneriatului, principiul adiţionalităţii şi principiul monitorizării, controlului
şi evaluării; dimpotrivă, ele subliniază direcţionarea politicii naţionale înspre pregătirea accesului la
instrumentele financiare ale politicii comunitare de dezvoltare regională70.

II.1. Aspecte legislative şi instituţionale

II.1.1. Legislaţia privind dezvoltarea regională

69
Romeo Victor, Ionescu, Gabriela, Marchis, Strategii de dezvoltare Comunitară şi regională, Editura Fundaţiei Academice Danubius
Galaţi, 2006, p 78;
70
http://www.mdrl.ro/index.php?p=159
35
 Legislaţia românească în domeniul politicii de dezvoltarea regională şi de coeziune a început
să se conceapă la mijlocul deceniului trecut. În procesul de negociere a României cu U.E. legislaţia
din acest domniu a început să se conformeze rigorilor şi prevederilor aquis-ului comunitar.
Legislaţia românească privind dezvoltarea regională are următoarele două componente:
► prevederi la nivel de Constituţie;
► prevederi la nivel de acte normative;
A) Prevederi la nivel de Constituţie
Constituţia României în varianta revizuită prin Legea nr. 429/2003, nu prevede în mod
explicit aspectele politicii de dezvoltare regională. Însă art. 148 din Constituţia României stipulează
că în procesul aderării României la U.E., prevederile Tratatelor constitutive ale U.E., precum şi
celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritatea faţă de dispoziţiile contrare
din legile interne.
Astfel, conform art. 148, legislaţia internă trebuie să corespundă Tratatelor constitutive ale
U.E. precum şi actelor normative adoptate la nivel comunitar.71
B) Prevederi la nivel de acte normative
 Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională din România, aceasta reglementează
statutul de clasificare teritorială de tip NUTS, existente în U.E.. Este legea fundamentală a
dezvoltării regionale în ţara noastră, care stabileşte obiectivele, cadrul instituţional, competenţele şi
instrumentele specifice necesare promovării politicii de dezvoltare regionale;72
 H.G. nr. 497/2004 privind desemnarea cadrului instituţional responsabil de coordonarea,
implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale, modificată prin H.G. 128/2006 - stabileşte
cadul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale, cu
modificările şi completările ulterioare;
 H.G. nr. 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare şi
stabileşte structurile parteneriale şi modul de elaborare a documentelor de planificare strategică şi de
programare financiară multinaţională a României. Principiul fundamental de elaborare a acestui
document este parteneriatul interinstituţional;
 Legea nr. 529/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi
recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate
necorespunzător - reglementează modalităţile de control şi de recuperare a sumelor provenite din

71
Claudia, Ionescu, Nicolae, Toderaş, op. cit., p 37;
72
Romeo Victor, Ionescu, Dezvoltarea regională, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2008, p.100;
36
 asistenţa financiară nerambusabilă, acordată României de Conumitatea Europeană, precum şi a
sumelor reprezentând fondurile de cofinanţare aferente;
Alte acte normative sunt date de legislaţia privind cadrul financiar general pentru gestionarea
asistenţei comunitare nerambursabile alocate României73 :
1. O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a Instrumentelor Structurale şi utilizarea
acestora pentru Obiectivul Convergenţă;
2.   Ordin nr. 12 privind modificarea si completarea Ordinului nr. 2548/2009 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG 64/2009;
3.  Ordinul nr. 2548/25 august 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a
instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru Obiectivul Convergenţă;
 4.   Ordinul MFP nr. 469/10.03.2009 pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 (abrogat);
5.  Ordin nr. 3154/2008 al ministrului economiei şi finanţelor pentru modificarea şi
completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007
privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la
bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în
gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 249/2007, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi
finanţelor nr. 911/2007 (abrogat);
7.  Legea nr. 249 din 12/07/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 privind
modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de
stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea
instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă (abrogat);
8. Ordin MEF nr. 911 din 10/08/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor
structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul Naţional
de Dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea
acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 249/2007
(abrogat)74;

73
http://www.ucdc.info/cd/doc/1030/CURS_8.doc

74
http://www.fonduri-ue.ro/legislatie-nationala-189;
37
 Deasemenea mai menţionăm în acest capitol şi legislaţia privind controlul şi recuperarea
fondurilor comunitare:
1.  O.G. nr. 79 din 28/08/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum
şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător;
2. Legea nr. 529 din 11/12/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind
controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente
utilizate necorespunzător;
3.   O.G. nr. 94 din 26/08/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare
4.  O.G. nr. 53 din 25/08/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul
bugetar şi al contabilităţii publice;
5. O.G. nr. 12 din 31/01/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.
79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare
aferente utilizate necorespunzător;
6.   Legea nr. 205 din 02/07/2007 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2007 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea
fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător;
7.  H.G. nr. 1510 din 18/12/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi
a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător;
8.  H.G. nr. 2396 din 21/12/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.510/2003;
9. H.G. nr. 1358 din 27/09/2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.510/2003;75
Actele normative enumerate în cadrul acestui paragraf sunt doar o parte dintre multitudinea din
actele normative care reglementează direct sau indirect politica de dezvoltarea regională.
Legea 151 stabileşte obiectivele politicii naţionale în acest domeniu, cadrul instituţional
competenţele şi instrumentele specifice promovării politicii de dezvoltare regională 76. Legea
stabileşte următoarele obiective principale ale politicii de dezvoltare regională:
75
http://www.fonduri-ue.ro/legislatie-nationala-189
76
Claudia, Ionescu, Nicolae, Toderaş, op. cit., p. 41;
38
  Reducerea disparităţilor regionale prin sprijinul acordat zonelor rămase în urmă şi prevenirea
creării de noi dezechilibre.
 Pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de integrare şi eligibilitate în UE
şi ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune;
 Integrarea politicilor sectoriale la nivel regional pentru o dezvoltare economică şi socială
durabilă;
Stimularea cooperării inter-regionale atât la nivel intern cât şi internaţional şi a cooperării
transfrontaliere în special în cadrul Euro - regiunilor77.
Legea stabileşte că regiunile pot fi înfiinţate printr-o convenţie semnată de reprezentanţii
Consiliilor Judeţene. Convenţiile semnate au reprezentat actul de naştere al regiunii de dezvoltare.
Înfiinţarea acestor regiuni a trebuit aprobată de către Guvern.
Compoziţia celor 8 regiuni a urmat îndeaproape recomandările „Cartei Verzi privind
dezvoltarea regionala” elaborată în 1997. Structura lor se bazează pe principiile similarităţii şi
complementarităţii în raport cu caracteristicile economice şi sociale.
Regiunile de dezvoltare nu sunt regiuni administrative şi nu au un statut juridic. Ele sunt
privite ca regiuni funcţionale şi de programare pentru implementarea politicii de dezvoltare regională
la nivel teritorial. Cele 8 regiuni sunt de asemenea regiuni statistice şi începând cu 1998 date
statistice sunt colectate la nivel regional sunt raportate la EUROSTAT.

Au fost astfel constituite următoarele 8 regiuni de dezvoltare:

Regiunea de dezvoltare Judeţe componente

1 Nord - Est Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui
2 Sud – Est Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea
3 Sud Muntenia Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova,
Teleorman
4 Sud – Vest Oltenia Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea
5 Vest Arad, Caraş–Severin, Hunedoara, Timiş
6 Nord – Vest Bihor, Bistriţa–Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj
7 Centru Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

77
Idem, p. 45 ;

39
8 Bucureşti - Ilfov Municipiul Bucureşti, Ilfov
Sursa: Document de poziţie pentru Capitolul 21
Cadrul legal al dezvoltării regionale este mult mai cuprinzător, a fost sau urmează să fie
corelat cu alte domenii înrudite şi este completat prin Memorandumul de Înţelegere semnat în 1998
între Guvernul României (GR) şi Comunitatea Europeană (CE) privind înfiinţarea Fondului Naţional
şi a Oficiului de Plaţi şi Contractare PHARE (OPCP) şi prin Memorandumul de Finanţare (MF)
semnat în fiecare an de către Guvernul Romanâniei şi CE care stabileşte modul de alocarea a
finanţării europene pentru diferite arii geografice sau domenii. 78
România se angajează să asigure stabilitatea cadrului legislativ, principal şi secundar, utilizat,
direct sau indirect, în reglementarea politicii regionale şi instrumentelor structurale. Orice nou act
normativ va fi în conformitate cu acquis-ul comunitar. România se angajează astfel, să analizeze
conformitatea cadrului legislativ actual cu acquis-ul comunitar, implementând, dacă este necesar,
modificări.

II.1.2. Structuri naţionale si teritoriale privind dezvolarea regională

Cadrul instituţional aferent elaborării şi implementării documentelor de programare este

structurat pe două nivele, regional şi naţional.
1. La nivel de regiune, principalii actori instituţionali sunt:
Consiliul de Dezvoltare Regionalã (CDR) este organul deliberativ care coordonează
activităţile de promovare a obiectivelor care decurg din politicile de dezvoltare regională, la nivelul
fiecărei regiuni.
Consiliul pentru dezvoltare regională este alcătuit din:
 preşedinţii consiliilor judeţene ale regiunii de dezvoltare;
 un reprezentant al consiliilor locale orăţeneşti din fiecare judeţ al regiunii;
 un reprezentant al consiliilor locale municipale din fiecare judeţ al regiunii.
 în cazul regiunii de dezvoltare Bucuresti-Ilfov consiliul pentru dezvoltare regională este alcătuit
din preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, primarul general al municipiului Bucuresţi, din
câte un reprezentant al fiecarui consiliu local de sector şi din reprezentanţi ai consiliilor locale
din judeţul Ilfov, la paritate cu reprezentanţii sectoarelor municipiului Bucureşti79.

78
Romeo Victor, Ionescu, op. cit, p 89;
79
Cezar Avram, Roxana, Radu, Gheorghe, Pîrvu, Ramona, Gruescu, op. cit., p 59;
40
 Consiliul pentru dezvoltare regională are un preşedinte şi un vicepresedinte, aleşi pentru un
mandat de un an, din judeţe diferite ale regiunii.
La lucrările Consiliului pentru dezvoltare regională pot participa şi prefecţii judeţelor, fără
drept de vot, pot fi invitaţi şi reprezentanţi ai consiliilor locale, municipale, orăşeneşti şi comunale,
precum şi ai instituţiilor, organizaţiilor cu atribuţii în domeniul dezvoltării regionale. La fiecare
reuniune a consiliului regional participă de drept directorul Agenţiei pentru dezvoltare regională80.
Atribuţii principale:
 analizează şi aprobă strategia şi programele anuale şi multianuale de dezvoltare regională
ale regiunii;
 analizează şi aprobă proiectele de dezvoltare regională, selectate şi propuse de către Agenţia
pentru dezvoltare regională;
 analizează şi aprobă criteriile şi priorităţile de selectare a proiectelor de dezvoltare
regională, precum şi alocarea şi destinaţiile resurselor provenite din Fondul pentru
dezvoltare regională;
 analizează şi aprobă proiectul bugetului Agenţiei pentru dezvoltare regională, destinat
cheltuielilor de organizare şi funcţionare;
 coordonează activitatea Agenţiei pentru dezvoltare regională, urmareşte respectarea
obiectivelor politicii de dezvoltare regională şi asigură un tratament egal şi corect faţă de
toate judeţele care alcătuiesc regiunea;
 numeşte, pe bază de concurs şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, directorul Agenţiei
pentru dezvoltare regională;
 aprobă documentaţiile elaborate de Agenţia pentru dezvoltare regională în vederea obţinerii,
pentru unele zone din cadrul regiunii, a statutului de zonă defavorizată;
 solicită Agenţiei pentru dezvoltare regională să prezinte studii, analize şi să facă
recomandări privind modul de realizare a obiectivelor strategiei de dezvoltare regională81.
Agentia pentru Dezvoltare Regionalã (ADR)
Agenţiile pentru dezvoltare regională sunt organisme neguvernamentale, nonprofit, de
utilitate publică, cu personalitate juridică, care acţionează în domeniul specific dezvoltării regionale.
Acestea se organizează şi funcţionează în condiţiile legii dezvoltării regionale (315/2004) şi ale
statutului de organizare şi funcţionare, aprobat de Consiliul pentru dezvoltare regională. Directorul

80
http://www.mdrl.ro/index.php?p=162
81
http://www.mie.ro/index.php?p=1069
41
 Agenţiei pentru dezvoltare regională este numit pe bază de concurs şi este eliberat din funcţie de
către Consiliul pentru dezvoltare regională82.
Finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională
se asigură din Fondul pentru dezvoltare regională, nivelul acestora fiind aprobat de Consiliul pentru
dezvoltare regională. Consiliul pentru dezvoltare regională aprobă organigrama, astfel încât fiecare
judeţ să fie reprezentat în mod egal83.
Atribuţii principale:
 elaborează şi propune Consiliului pentru dezvoltare regională, spre aprobare, strategia de
dezvoltare regională, programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a
fondurilor; 
 pune în aplicare programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a
fondurilor, în conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul pentru dezvoltare regională,
cu respectarea legislaţiei în vigoare;
 identifică zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, împreuna cu consiliile
locale sau judeţene, dupa caz, şi înaintează documentaţiile necesare, aprobate, în prealabil,
de Consiliul pentru dezvoltare regională, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului
şi Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională;
 asigură asistenţă tehnică de specialitate, împreună cu consiliile locale sau judeţene, după
caz, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc în zonele
defavorizate;
 înaintează Ministerului Dezvoltării Regionale propuneri de finanţare, din Fondul Naţional
pentru Dezvoltare Regională, a proiectelor de dezvoltare aprobate;
 acţionează pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru Dezvoltare Regională;
 gestionează Fondul pentru Dezvoltare Regională, în scopul realizării obiectivelor
prevăzute în programele de dezvoltare regională;
 răspunde faţă de Consiliul pentru dezvoltare regională şi faţă de organele abilitate prin
lege pentru corecta gestionare a fondurilor alocate.84
2. La nivel naţional, unde principalii actori instituţionali sunt:

Consiliul National de Dezvoltare Regionalã (CNDR) - este organ eliberativ fără personalitate
juridică, înfiinţat în temeiul art. 10 din Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România.
C.N.D.R. are ca scop promovarea obiectivelor de bază ale politicii de dezvoltare regională în
82 ?
‚ http://www.ucdc.info/cd/doc/1030/CURS_8.doc
83
Cezar, Avram, Roxana, Radu, Gheorghe, Pîrvu, Ramona, Gruescu, op. cit., p 67
84
http://eufinantare.info/po/agentii_regionale.html
42
 România, stabilite la art. 2 din Legea nr. 151/1998.85 Este format din 8 preşedinţi şi 8 vice-preşedinţi
ai CDR şi un număr egal de reprezentanţi ai organismelor guvernamentale responsabile pentru
politica de dezvoltare regională.86

Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului (MDRT)– organ de specialitate al

administratiei publice centrale, aflat in subordinea Guvernului, este instituţia care exercită, la nivel
national, atribuţiile şi responsabilitatea elaborării, promovării, coordonării, gestionării, implementării
şi monitorizării politicilor şi strategiilor de dezvoltare regională din România, precum şi a
programelor de coeziune economică şi socială.87

Institutul Naţional de Statistică colectează din regiunile de dezvoltare datele statistice

specifice, necesare fundamentării şi monitorizării politicilor de dezvoltare regională88.

Cadrul instituţional al politicii de dezvoltare regională

CoR NIVEL COMUNITAR DG

CNDR NIVEL NAŢIONAL MDRT

Spaţiul
NIVEL REGIONAL SPAŢIUL
comunitar
CND ADR
Spaţiul COMUNITAR
extracomunitar

SPAŢIUL
EXTRACOMUNITAR

85
www.mie.ro/_documente/cndr/hg772_2005.pdf
86
Romeo Victor, Ionescu, op. cit., p. 100;
87
http://www.mie.ro/
88
Claudia, Ionescu, Nicolae, Toderaş, op. cit., p. 42;
43
 Sursa: http://www.ugir1903.ro/download/DezvoltareaRegionala.pdf

La aceste instituţii se mai adaugă şi altele care au responsabilităţi programatorii sau

evaluatorii privind implimentarea politicii regionale. Dintre acestea putem specifica următoarele
instituţii:
- Ministerul Afacerilor Externe;
- Ministerul Finanţelor Publice;
- Ministerul Ecomoniei, Comerţului şi mediului de afaceri;
- Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;89

II.2. Documentele de programare: Planul Naţional de Dezvoltare 2007 –

2013 (PND), Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR),
Programele Operaţionale (PO)

Programarea este definită prin Decizia Consiliului CE nr. 1260 /1999, care stabileşte regulile
generale pentru Fondurile Structurale, care reprezintă "procesul de organizare, luare a deciziilor şi
finanţare derulat într-un număr de etape pentru a implementa, pe o bază multianuală acţiunea
comună a Comunităţii şi a statelor membre în scopul atingerii obiectivelor stabilite la Articolul 1:
promovarea dezvoltării şi ajustărilor structurale ale regiunilor a căror dezvoltare este ramasă în
urmă (Obiectivul 1), susţinerea conversiei economice şi sociale a zonelor care se confruntă cu
dificultăţi structurale (Obiectivul 2) şi susţinerea adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor
de educaţie, instruire şi ocupare a forţei de muncă (Obiectivul 3)” 90

89
Idem, p. 51;
90
Irina, Popescu , Marius, Profiroiu, Politici europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 78;
44
 Pentru perioada 2007-2013, România a pregătit o serie de documente strategice şi
operaţionale pentru a stabili priorităţile de dezvoltare ale României şi pentru a defini alocarea
fondurilor comunitare pe fiecare obiectiv în parte.
Principalele documentele care stau la baza dezvoltării României în perioada 2007-2013 sunt:
1. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND);
2. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR);
3. Programele Operaţionale Sectoriale/Programul Operaţional Regional (POS şi POR);
4. Programul Complement (PC)91.

1. Planul Naţional de Dezvoltare (PND)

Este un concept specific politicii europene de coeziune economică şi socială, menit să ofere o
concepţie coerentă şi stabilă privind dezvoltarea statelor membre ale Uniunii Europene, transpusă în
priorităţi de dezvoltare, programe, proiecte, în concordanţă cu principiul programării fondurilor
structurale.
Planul Naţional de Dezvoltare (PND) reprezintă documentul de planificare strategică şi
programare financiară multianuală care orientează şi stimulează dezvoltarea economică şi socială a
ţării, în conformitate cu principiile Politicii de Coeziune, în vederea reducerii decalajelor de
dezvoltare faţă de Uniunea Europeană. (PND).92
PND-ul are un dublu rol: instrumente de fundamentare şi finanţare a priorităţilor naţionale
sectoriale şi regionale de dezvoltare din fonduri de la bugetul de stat şi bugetele locale, pe de o altă
parte şi în acelaşi timp, instrument de fundamentare a accesului ţării noastre la asistenţă financiară
din fondurile acordate de UE României.93
Prima versiune a acestui document de programare ( PND 2000-2002 ) s-a axat pe planificarea
unui singur fond de pre-aderare – Phare - revizuit pentru ca în următorii ani, documentul să fie
consolidat şi să asigure corelarea celor trei fonduri de finanţare acordate de UE. Următorul ( PND
2002-2005 ) s-a elaborat pe baza Planurilor regionale de dezvoltare ( PDR ) care au fost realizate de
fiecare regiune în parte. Revizuirea continuă a acestui document de programare face ca PND 2004-
2006 să fie considerat de Comisia Europeana un document mult mai adecvat cerinţelor UE,
comparativ cu documentele anterioare, caracterizându-se prin extinderea domeniilor analizate,
creşterea rigorii şi profunzimii analizei socio-economice, cuantificarea obiectivelor şi măsurilor
91
Şerban, Radu, România în Uniunea Europeană, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007, p. 105;
92
http://fonduriue.mfinante.ro/pnd/index.htm
93
Romeo Victor, Ionescu, Gabriela, Marchis, op. cit., p. 96;
45
 propuse şi dimensionarea realistă a eforturilor financiare necesare atingerii obiectivelor prioritare.
PND 2004-2006 e primul document care realizează o planificare şi o programare multianuală a
investiţiilor publice în infrastructură, resurse umane, mediu de afaceri, protectia mediului în vederea
imbunătăţirii constructiei instituţionale în contextul procesului de integrare europeană94.
Planul Naţional de Dezvoltare (2007-2013) realizează o planificare multianuală a dezvoltării
economice şi sociale, integrată sectorial şi regional, pe baza :
- strategiilor naţionale sectoriale de dezvoltare;
- strategiilor naţionale de dezvoltare regională;
- orientărilor strategice la nivel european95;
PND reprezintă documentul pe baza căruia vor fi elaborate Cadrul Strategic Naţional de
Referinţă 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia convenită cu Comisia Europeană pentru
utilizarea instrumentelor structurale, precum şi Programele Operaţionale prin care se vor implementa
aceste fonduri.
PND 2007-2013 este structurat pe următoarele secţiuni:
 Analiza situaţiei economice şi sociale;
 Priorităţile de dezvoltare pe perioada de programare 2007-2013;
 Strategia pentru realizarea priorităţilor stabilite;
 Programarea financiară multianuală;
 Prezentarea mecanismelor de implementare a PND;
 Descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND.96
PND 2007-2013 este elaborat cu respectarea unor principii de programare specifice, stabilite
în regulamentul consiliului nr. 1260/1999 precum şi a Ghidului Comisiei Europene privind Planurile
şi Documentele de programare pentru Fondurile Structurale.
PND 2007-2013 fundamentează, între altele, priorităţile şi obiectivele strategice de dezvoltare
ce vor fi negociate cu Comisia Europeană în vederea finanţării din Fondurile Structurale şi de
Coeziune în perioada 2007-2013.
Obiective specifice al PND-ului
- îmbunatatrirea gradului general de atractivitate şi accesibilitate a regiunilor prin
îmbunătăţirea infrastructurii de transport, educaţie, sănătate;

94
Şerban, Radu , op. cit., p. 216;
95
Romeo Victor, Ionescu, Legătura dintre PND 2007-2013 şi fondurile structurale, Analele Universităţii “Dunărea de Jos”, Galaţi -
Fascicula XXII Drept şi Administraţie Publică Anul I, Nr. 1 – 2007, p.73;
96
Idem, p. 97;
46
 - creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri prin dezvoltarea
infrastructurii şi serviciilor de sprijinire a afacerilor, precum şi sprijinirea micro întreprinderilor;
- valorificarea potenţialului turistic şi cultural al regiunilor prin crearea sau
îmbunătăţirea siturilor turistice şi culturale şi sprijinirea afacerilor în domeniul turismului; 
- creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane prin construirea/reabilitarea de
spaţii publice, îmbunătăţirea serviciilor urbane şi proiecte integrate de dezvoltare urbană;97
Priorităţile identificate în PND 2007-2013 care vor fundamenta după aderare Programe
Operaţionale Sectoriale şi Regionale pentru Fondurile Structurale sunt:
 creşterea competivităţii economice şi dezvoltare economice bazate pe cunoastere;
 dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
 protejarea şi imbunătăţirea calităţii mediului;
 dezvoltarea resurselor umane;
 creşterea gradului de ocupare şi combaterea excluziunii sociale;
 dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;
 susţinerea participării echilibrate a tuturor regiunilor României la procesul de dezvoltare socio-
economică a ţării98.
Programarea financiara a PND 2007- 2013

Sursa: http://www.inforegio.ro/user/File/PND_2007_2013.pdf
Conform estimărilor realizate, România ar putea recupera pâna în anul 2013 cca.10 puncte
procentuale din decalajul general fata de UE, ajungând la cca. 41% din media comunitară
(PIB/capita)
Aspecte negative constatate în fundamentarea PND:
 număr mare de obiective şi priorităţi;
 obiective necuantificabile;
 absenţa sau nedefinirea clară a grupului ţintă vizat de obiective (priorităţi);
97
Ibidem, p. 99;
98
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pnd/documente/pnd/PND_2007_2013.pdf
47
  necorelarea obiectivelor şi a măsurilor cu strategiile sectoriale şi cu cele regionale99;

Sursa: http://www.inforegio.ro/user/File/PND_2007_2013.pdf

2. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă

Scopul principal al Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) este de a întări

concentrarea strategică a politicilor economice, de coeziune socială şi regionale ale României,
precum şi de a stabili legăturile potrivite şi corecte cu politicile Comisiei Europene, în principal cu
Strategia de la Lisabona, care elaborează politici de dezvoltare economică şi de creare de noi locuri
de muncă.
La redactarea CSNR, toate statele membre trebuie să ia în considerare Orientările comunitare
cu privire la coeziune pentru 2007-2013, care pun un accent deosebit pe inovare, cercetare şi
dezvoltare tehnologică, societatea informaţională, protecţia mediului, sursele de energie regenerabile
şi crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune.100
România a transmis Comisiei Europene Cadrul Strategic Naţional de Referinţa(CSNR) în
februarie 2007. Comisarul european pentru politica regională Danuta Hübner şi comisarul european

99
http://74.125.77.132/search?q=cache:5jRkforQm_kJ:www.fonduri-ue.ro/pnd-2007-2013-
173+Planul+National+de+dezvoltare&cd=6&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
100
Şerban, Radu, op.cit, p. 105;
48
 pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale Vladimír Špidla au ajuns la un acord cu România
privind planul naţional şi priorităţile acesteia pentru politica de coeziune 2007-2013.
CSNR îşi are rădăcinile în Planul Naţional de Dezvoltare (PND), care a fost elaborat sub
forma unui instrument care să ghideze abordarea surselor de finanţare naţionale, comunitare şi de alt
tip la care România are acces. CSNR a fost elaborat în parteneriat şi pe bază de consultări şi ia în
considerare Planurile Regionale de Dezvoltare ale celor opt regiuni.
CSNR explică principiile de politică pe baza cărora s-a făcut pregătirea Programelor
Operaţionale, precum şi felul în care vor fi implementate operaţiunile prevăzute a fi finanţate din
Fondurile Structurale şi de Coeziune în România în perioada 2007 – 2013101.
Obiectivele strategice ale CSNR sunt: reducerea disparităţilor sociale şi de dezvoltare
economică dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene şi reducerea disparităţilor faţă de
UE prin generarea unei creşteri suplimentare de 10% a PIB până în anul 2015.
Scopurile CSNR sunt următoarele:
 De a indica direcţia de dezvoltare a Strategiei României pentru implementarea operaţiunilor ce
vor fi finanţăte din Fondurile Structurale şi de Coeziune, în conformitate cu obiectivele CE şi
luând în considerare economiile Europeană şi mondială;
 De a ilustra felul în care România intenţionază să concentreze Instrumentele Structurale pe
priorităţile majore de coeziune conform politicilor CE;
 De a aborda problemele majore cu care se confruntă ţara şi de a reflecta potenţialul de
dezvoltare al regiunilor şi oraşelor;
 De a demonstra modul în care poziţia geostrategică, creşterea calităţii serviciilor, protecţia
mediului, inovaţiile, spiritul antreprenorial şi dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere
vor duce la dezvoltare şi la crearea de noi şi mai bune locuri de muncă;
 De a demonstra legăturile dintre şi conformitatea cu priorităţile liniilor directoare strategice
comunitare, Agenda de la Lisabona şi programele operaţionale, conform obiectivelor de
convergenţă şi cooperare teritorială.
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă realizează programarea strategică a Fondurilor
Structurale şi de Coeziune, având la bază priorităţile strategice stabilite în PND după cum urmează:

101
http://www.minind.ro/fonduri_structurale/CNSR.pdf
49
 PND CSNR
Priorităţi
Transport
Mediu Infrastructură de bază
Resurse Umane Capital uman
Competitivitate Competitivitate
Dezvoltare regională Dimensiunea teritorială/regională
Dezvoltare rurală -
- Construcţia unei capacităţi administrative
eficiente
Surse de finanţare
FEDR, FSE, FC, FEADR, FEP, surse publice FEDR, FSE, FC
naţionale şi locale, surse private, surse rambursabile
(IFI)
Sursa: http://www.minind.ro/fonduri_structurale/CNSR.pdf
În Cadrul Strategic Naţional de Referinţa (CSNR), autorităţile române prezintă modalităţile în
care acestea intenţionează să utilizeze finanţarea UE în valoare de 19,21 miliarde de euro pe o
perioadă de şapte ani, în conformitate cu Agenda Lisabona.
Structura CSNR:
Introducere
1. Analiza socio-economică
2. Analiza SWOT
3. Strategia
4. Sinteza Programelor Operaţionale
5. Planul financiar (incl. verificarea ex-ante a aditionalitatii)
6. Implementare si complementaritate
7. Parteneriat si consultare
Strategia stabileşte patru priorităţi tematice:
1. Dezvoltarea infrastructurii la standarde europene;
2. Îmbunătăţirea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti;
3. Dezvoltarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman;
4. Construirea unei capacităţi administrative eficiente102.

Alocarea financiară indicativă

pe Priorităţi Tematice
102
http://www.fonduri-ue.ro/upload/118786175226.pdf
50
 Infrastructura de bază 60%
Competitivitate economică 15%
Capitalul uman 20%
Capacitate administrativă 5%
Sursa: http://www.fonduri-ue.ro/upload/118786175226.pdf

3. Programele Operaţionale

Programul Operaţional reprezintă un document strategic de programare elaborat de Statul

Membru şi adoptat de către Comisia Europeană, prin care este stabilită o strategie de dezvoltare
sectorială sau regională printr-un set de priorităţi coerente.
Pentru perioada de programare 2007-2013, România elaborează 7 Programe Operaţionale în
cadrul Obiectivului „Convergenţă” (Creşterea competitivităţii economice, Mediu, Transport,
Dezvoltare regională, Dezvoltarea resurselor umane, Dezvoltarea capacităţii administrative şi
Asistenţă tehnică) şi colaborează cu ţările vecine şi alte state membre UE la elaborarea altor
Programe Operaţionale sub Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”103.
Implementarea strategiei CSNR se realizează prin programele operaţionale după cum se poate
observa din tabelul următor:

Strategia CSNR:

103
Romeo Victor, Ionescu, op. cit, p. 120;
51
 Sursa: http://www.fonduri-structurale-europene.ro/programe-operationale.html

POS cuprinde un set de axe prioritare. O axă prioritară conţine domenii majore de intervenţie,
care la rândul lor pot cuprinde una sau mai multe operaţiuni indicative ce urmează a beneficia de
finanţare din fondurile structurale.
Proiectele celor şapte Programe Operaţionale au fost elaborate de către Autorităţile de
Management responsabile (ministerele de linie), în coordonarea Autorităţii pentru coordonarea
Instrumentelor Structurale, în cadrul grupurilor de lucru inter-instituţionale şi parteneriale. 
1. Programul Operaţional Sectorial  Creşterea Competitivităţii Economice
Comunitatea Europeană finanţează:
- extinderea capacităţii de producţie;
- modernizarea întreprinderii;
- sprijin financiar pentru accesul instituţiilor publice şi IMM-urilor la internet şi servicii
conexe, precum şi pentru achiziţionarea de hardware şi software;
- extinderea şi modernizarea reţelelor de transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice,
gazelor naturale şi petrolului, în scopul reducerii pierderilor.
2. Programul Operaţional Sectorial Transport (lb. română, draft)

52
 Comunitatea Europeană finanţează:
- modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea măsurilor necesare pentru
protecţia mediului înconjurător;
- modernizarea şi dezvoltarea reţelelor naţionale de transport, în conformitate cu principiile
dezvoltării durabile;
- promovarea transportului feroviar, naval şi intermodal;
- sprijinirea dezvoltării transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale
transportului asupra mediului şi îmbunătăţirea siguranţei traficului şi a sănătăţii umane104.
3. Programul Operaţional Sectorial Mediu
Comunitatea Europeană finanţează:
- proiectele care vizează construirea sau reabilitarea staţiilor de tratare a apei potabile;
- proiectele de extindere sau reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei potabile şi a sistemelor
de canalizare;
- proiectele de construcţie sau reabilitare a staţiilor de epurare;
- proiectele de achiziţionare a vehiculelor de transport al deşeurilor;
- proiecte de construire a unor facilităţi adecvate pentru deşeurile periculoase (medicale,
provenite din echipamente tehnice etc);
- proiecte de reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei calde şi a căldurii;
- proiecte de restaurare ecologică a habitatelor şi speciilor;
- proiecte care susţin biodiversitatea;
- proiecte de infrastructură pentru prevenirea inundaţiilor şi reducerea consecinţelor acestora;
- proiecte de elaborare a unor hărţi de pericol şi risc al inundaţiilor şi inclusiv proiectele de
informare publică şi de instruire în domeniul reducerii riscurilor;
- proiecte de reabilitare a zonei costiere a Mării Negre afectate de eroziune105.
4. Programul Operaţional Regional
Comunitatea Europeană finanţează:
- reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de transport, educaţională, de sănătate;
- dezvoltarea structurii de sprijinire de afaceri (parcuri industriale, logistice, de afaceri, etc);
- reabilitarea siturilor industriale neutilizate şi pregătirea acestora pentru noi activităţi şi
sprijinirea dezvoltării infrastructurii turistice şi a iniţiativelor antreprenoriale din domeniu, sprijinirea
dezvoltării oraşelor cu potenţial de creştere economică106.

104
http://www.fonduri-ue.ro/programe-operationale-190
105
http://www.fonduri-ue.ro/programele-operaionale-pentru-obiectivul-convergen-190-a2
106
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/programe-operationale.html
53
 5. Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative  
Comunitatea Europeană finanţează:
- studii şi cercetări privind experienţele de reformă ale administraţiei locale din alte state
membre;
- studierea şi dezvoltarea aspectelor privind reforma avansată, precum şi managementul
cunoaşterii şi folosirea tehnologiilor inovative în administraţie;
- managementul reformei, inclusiv furnizarea de echipament pentru reformarea structurilor de
management;
- asistenţă tehnică pentru elaborarea de strategii privind informatizarea instituţională;
- asistenţă tehnică pentru planurile de formare profesională;
- training-ul şi asistenţa tehnică pentru sprijinul receptării bunelor practici;
-studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activităţilor de
monitorizare şi evaluare.
6. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
Comunitatea Europeană finanţează:
- organizarea de seminarii pentru instruirea angajaţilor în vederea adaptabilităţii la tehnologii
avansate;
- pregătirea de campanii de conştientizare cu privire la responsabilitatea socială a
întreprinderilor şi de programe ce au ca scop transformarea muncii nedeclarate în muncă legală;
- implementarea de programe şi noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale, precum şi pentru demararea unei afaceri;
- dezvoltarea şi promovarea abilităţilor manageriale moderne, în special pentru IMM-uri.107
7. Programul Operaţional Asistenţă Tehnică
Comunitatea Europeană finanţează:
- asigurarea sprijinului şi a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări şi
implementări eficiente a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 şi pregătirea pentru
următoarea perioadă de programare a instrumentelor structurale;
- asigurarea unei diseminări coordonate la nivel naţional a mesajelor generale cu privire la
instrumentele structurale şi implementarea Planului de Acţiuni al Autorităţii pentru Coordonarea
Instrumentelor Structurale pentru comunicare în linie cu  Strategia Naţională de Comunicare pentru
Instrumentele Structurale108.

107
http://www.fonduri-ue.ro/programe-operationale-190
108
http://www.portal.structuralfunds.ro/PO/DCI-POS-T.pdf
54
 4. Programul Complement

Programul Complement reprezintă documentul elaborat de autoritatea de management în

vederea detalierii implementării POS/POR. Fiecare Program Operaţional va fi completat de un
Program Complement, documente ce nu sunt supuse aprobării Comisiei Europene, dar care cuprind
detalii practice privind proiectele şi cheltuielile eligibile, potenţialii beneficiari, modurile de
decontare, rolul autorităţilor, etc109.

II. 3. Puncte cheie pentru accesarea instrumentelor structurale

Ca urmare a procesului de descentralizare şi a responsabilizării continue au fost acordate din

ce în ce mai multe responsabilităţi Statelor Membre privind politicile comunitare. Dacă la
începuturile politicii regionale, Comisia Europeană era cea care decidea, în cea mai mare parte, unde
se duc fondurile, iar controlul era foarte riguros, acum Statele Membre au responsabilităţi din ce în
ce mai crescute în implementarea fondurilor comunitare ce le revin prin alocările financiare stabilite
de Comisie.110 La nivelul unui Stat Membru este obligatoriu ca pentru coordonarea, gestionarea şi
implementarea asistenţei financiare acordată de UE prin instrumentele structurale să desemneze:
- Autoritatea de Management, care poate să delege o parte din atribuţii unui
Organism Intermediar;
- Autoritatea de Certificare şi Plată;
- Autoritatea de Audit.

1. Autoritatea de Management (AM) este autoritatea publică naţională,

regională, locală sau un organism public sau privat desemnat de către Statul Membru pentru a
asigura gestionarea unuia sau mai multor programe operaţionale. AM rămâne exclusiv responsabilă
pentru implementarea programului operaţional respectiv, chiar în cazul în care deleagă o parte din
competenţe Organismelor Intermediare. 111

109
http://www.fonduri-structurale.ro/forum/viewtopic.php?t=267
110
Ion, Niţă - Economia tarilor membre ale Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pp. 216-217;
111
Radu, Şerban, op.cit., p. 216;
55
 2.
Organismele Intermediare (OI) sunt instituţiile desemnate de autorităţile de management, care, prin
delegare de atribuţii de la acestea, implementează operaţiunile din programele operaţionale.
Delegarea de atribuţii către organismul intermediar şi reglementarea mecanismelor de coordonare şi
control ale acestuia de către autoritatea care deleagă se fac pe bază contractuală. Autorităţile de
management rămân responsabile pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor delegate, precum
şi pentru operaţiunile finanţate prin instrumentele structurale. În cazul POR, Organismele
Intermediare sunt cele 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) 112.
3. Autoritatea de Certificare şi Plată (ACP) reprezintă organismul care elaborează şi
înaintează către Comisia Europeană cererile de plată şi primeşte de la aceasta sumele aferente
Fondurilor Structurale şi Fondului de Coeziune.În cadrul POR, Autoritatea de Certificare şi Plată este
Ministerul Finanţelor Publice.

4. Autoritatea de Audit (AA) este structura care efectuează

acţiuni de audit pentru a verifica dacă sistemele de gestiune şi control ale programelor operaţionale
funcţionează în mod eficient şi transparent. AA este independentă din punct de vedere operaţional
faţă de Autoritatea de Management şi Autoritatea de Certificare şi Plată.
În cadrul POR, Autoritatea de Audit a fost desemnată o structură asociată Curţii de Conturi a
României113.
Etapele accesării fondurilor structurale:
1) . Consiliul Ministerial, la propunerea Comisiei, negociază cu Parlamentul European,
decide asupra regulilor de bază pentru utilizarea lor;
2) . Fiecare stat membru sau regiune îşi elaborează propriile propuneri, le reuneşte în
cadrul unui plan de dezvoltare şi le detaliază pe zone sau grupuri sociale vulnerabile;
3) . Planurile astfel finalizate sunt înaintate Comisiei;
4) . Statele membre discută cu Comisia Europeană conţinutul acestor documente şi
identificarea fondurilor care pot fi folosite pentru finanţarea lor;
5) . Comisia aprobă programele/planurile asupra cărora s-a convenit;

112
Ilie, Bădescu, (coord.)- Geopolitca integrarii europene, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2003, pag. 168.
113
http://www.inforegio.ro/index.php?page=INSTITUTIONS_AA
56
 6) . Detaliile acestor programe sunt stabilite de către autorităţile naţionale sau regionale;
7) . Autorităţile competente selectează proiectele care corespund cel mai bine scopurilor
programului;
8) . Beneficiarii proiectelor selectate trebuie să ia toate măsurile de finalizare a proiectelor
înainte de termenul stabilit în program;
9) . Autorităţile competente supraveghează derularea programelor, informează punctual
Comisia şi garantează că banii sunt folosiţi adecvat114.
După ce sunt definitivate Programele Operaţionale, ministerele au obligaţia să
prezinte Comisiei Europene şi MFP „programul complement”, unde primele vor fi detaliate. Apoi, se
va elabora ghidul solicitantului, asemănător celor din programele Phare. Aici se vor descrie cerinţele,
cum trebuie să se pregătească, ce documente sunt necesare. Dacă programele Phare şi programele de
preaderare au fost dedicate pregătirii pentru regulile europene, fondurile structurale şi de coeziune au
scopul de reduce diferenţele de dezvoltare în plan social şi economic între regiuni şi între statele
membre UE.

Prin programele Phare, beneficiarii au fost obişnuiţi cu

alocarea sau implementarea proporţională. A fost acordat un avans, apoi alte plăţi intermediare,
astfel încât beneficiarul a avut fonduri suficiente pentru a derula activităţile propuse în proiect. Prin
fondurile structurale beneficiarul va primi o plată în avans realizând activităţi, plăţi, pe propria
cheltuială, după care, cu facturile va solicita decontări. Proiectele trebuiesc contractate, finalizate,
implementate şi plăţile efectuate în doi ani de la acordarea finanţării.
Implementarea fondurilor structurale se va realiza cu contribuţia sectorului privat. Niciun
proiect nu va fi implementat de către stat, totul se va face pe baza unor licitaţii. Sectorul privat va
avea o contribuţie decisivă, cu toate componentele lui: IMM din producţie, furnizori de servicii,
furnizori de bunuri şi echipamente, ONG-uri, ca furnizoare de servicii şi expertiză.115

114
Romeo Victor, Ionescu, op. cit, p 126;
115
http://www.fondurile-structurale.ro/
57
 Sursa: http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/object/index_ro.htm

II.3.1 Beneficiarul eligibil

 Îndeplineşte criteriile de eligibilitate stabilite în Programul Complement pentru fiecare
domeniu major de intervenţie (Programele Complement trebuie prezentate pe paginile de
internet ale ministerelor în care se află Autorităţile de Management);
 Respectă eventuale cerinţe specifice stabilite de Autoritatea de Management la momentul
lansării „cererii de proiecte”, precum şi în Ghidul Solicitantului.;
 Are o forma de organizare conformă legislaţiei române şi să fie înregistrat în România116.
Beneficiarii eligibili pentru obţinerea de finanţări nerambursabile din Fondurile Structurale şi de
Coeziune ale Uniunii Europene sunt autorităţile centrale şi locale, instituţiile de învăţământ şi
centrele de formare, asociaţiile patronale şi sindicale, societăţile comerciale, asociaţiile profesionale
şi ONG-urile care doresc să implementeze în România proiecte care se încadrează într-unul din
obiectivele generale: creşterea competitivitătii economice, dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea
regiunilor, infrastructura de transport, infrastructura de mediu, dezvoltarea capacităţii administrative
şi cooperarea teritoriala117.
116
http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/fonds/index_ro.htm
117
http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/region/index_ro.htm
58
 În sectorul agricol şi economia rurală, se vor acorda finanţări din Fondul European Agricol
pentru Dezvoltare Rurala producătorilor şi grupurilor de producători, cooperativelor, persoanelor
fizice autorizate sau asociaţiilor familiale şi IMM-urilor cu activitate în domeniu pentru
îmbunătăţirea competitivităţii agricole şi forestiere, protecţia mediului şi a zonelor rurale şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii şi diversificarea economiei rurale.118

II.3.2 Proiectul eligibil

Proiectul eligibil are următoarele caracteristici:

 Este dezvoltat şi implementat pe teritoriul României;
 Se regăseşte pe lista operaţiunilor eligibile prezentate în Programul Complement, pentru
fiecare domeniu major de intervenţie;
 Se adresează unei zone sau grup ţintă (dacă este cazul), aşa cum este prezentat în Programul
Complement sau în Ghidul Solicitantului;
 Durata şi valoarea finanţării solicitate se încadrează în limitele stabilite în „cererea de
proiecte”;
 Respectă politicile şi normele comunitare şi naţionale în ce priveşte ajutorul de stat,
achiziţiile publice, respectiv egalitatea de şanse, dezvoltare durabilă. 119

II.3.3 Cofinanţare necesară pentru un proiect cu fonduri structurale

Din costul total al proiectului, beneficiarul trebuie să acopere cheltuielile neeligibile, precum
şi cofinanţarea.
Cofinanţarea poate fi reprezentată şi de contribuţia în natură a beneficiarului, aşa cum este
prezentată în Manualul privind eligibilitatea cheltuielilor şi în Ghidul Solicitantului.
De asemenea, cheltuielile eligibile pentru fiecare proiect în parte vor fi stabilite de către
Autorităţile de Management în conformitate cu regulile naţionale de eligibilitate. Astfel, în momentul
lansării unei „cereri de proiecte”, Autoritatea de Management va face cunoscută şi lista cu
cheltuielile eligibile pentru acele proiecte120.

118
http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/manage/index_ro.htm
119
http://www.finantare.ro/.
120
http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/feder/index_ro.htm
59
 II.3.4 Documentaţia necesară

Documentele necesare depind de tipul de proiect:

 Analiza economico-financiară;
 Analiză de risc;
 Studiul de fezabilitate;
 Proiectul tehnic, acolo unde este cazul;
 Autorizaţia de construcţie;
 Aviz de mediu;
 Evaluarea strategică de mediu;
 Documente de confirmare a cofinanţării;
 Detalii privind contribuţia în natură;
 Titlul de proprietate/ Act de concesiune;
 Documente contabile ale firmei;
 Cazierul fiscal al persoanei autorizate să depună cererea de finanţare şi al persoanei
responsabile de proiect;
 Adeverinţa că solicitantul nu are datorii la bugetul de stat (obţinuta de la Administraţia
Financiara)121.

II.3.5 Paşi în obţinerea finanţării

Paşi urmaţi în procesul de obţinere a finanţării:

Pasul 1: Beneficiarii eligibili completează cererea de finanţare şi anexele solicitate de Autoritatea de

Management. Există un model unic de cerere de finanţare pentru toate cele trei instrumente
structurale, cu anexe diferenţiate pe fiecare fond în parte;

Pasul 2: Cererea de finanţare este transmisă Organismului Intermediar / Autorităţii de Management;

Pasul 3: Se verifică conformitatea administrativă a cererii de finanţare, în conformitate cu

procedurile interne ale fiecărei AM;

Pasul 4: După verificarea conformităţii administrative urmează verificarea eligibilităţii proiectului.

Criteriile de eligibilitate a proiectelor sunt prezentate în Programul Complement şi trebuie aprobate
de către Comitetul de Monitorizare;

Pasul 5: Evaluarea tehnică şi financiară a proiectului;

121
http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/cf/index_ro.htm
60
 Pasul 6: Selectarea proiectului conform criteriilor aprobate de Comitetul de Monitorizare;

Pasul 7: Aprobarea proiectului şi semnarea contractului de finanţare122.

II.3. Nivelul de absorţie a instrumentelor structurale atins până în

aprilie 2010 în România

Aşa cum s-a văzut de-a lungul acestui capitol unul dintre numeroasele avantaje ale aderării
României la Uniunea Europeană este posibilitatea de a accesa fonduri structurale, instrumente
financiare menite să acţioneaze pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între diferite
regiuni.
Absorbţia integrală a fondurilor europene ar permite României să înregistreze, în 2013, un
ritm de creştere a PIB cu 15% mai mare decât în cazul absenţei acestora. O altă consecinţă a
absorbţiei fondurilor europene ar fi reducerea şomajului la circa 5%, faţă de 10%-12% în cazul lipsei
finanţărilor. Domenii precum infrastructura, educaţia, sănătatea, dezvoltare locală şi întreprinderi
mici şi mijlocii vor cunoaşte o creştere substanţială. De asemenea, aceste fonduri pot fi folosite
pentru sprijinirea măsurilor de ocupare a forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane.
Tot în cazul în care România va reuşi să contracteze integral sumele alocate de UE, veniturile
bugetare se vor situa la un nivel inalt, ceea ce va conduce la menţinerea unor deficite bugetare mai
scăzute, în pofida cheltuielilor prevăzute pentru co-finanţarea proiectelor europene. Astfel, în cazul
în care România ar absorbi în 2010 integral fondurile UE, deficitul bugetar ar urma să fie de
aproximativ 2,2% din PIB123.
Potrivit datelor ACIS (Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale), s-au depus
până acum la Autorităţile de Management 15.620 de proiecte europene în valoare de 131 miliarde de
lei. Dintre acestea, 6,939 de proiecte au fost respinse, aprobate fiind doar 3.962, alte 4.706 proiecte
fiind în curs de evaluare 124. Proiectele aprobate au o valoare de aproape 37 miliarde de lei, cele mai
multe, 1.691, în valoare de 12,8 miliarde de lei, fiind pentru POS Dezvoltarea Resurselor Umane,
alte 1.283 de proiecte, în valoare de 5,1 miliarde de lei, accesând POS Creşterea Competitivităţii
Economice.
122
http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/fse/index_ro.htm
123
http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/romania-se-impiedica-in-absorbtia-fondurilor-structurale-90813.html
124
http://www.business-adviser.ro/finantare_absorbtie_fonduri_structurale.html
61
 În faza de contractare au ajuns însă numai 2.333 de poiecte, cu o valoare totală de 24,8
miliarde de lei, din care contribuţia UE este de 15,1 miliarde de lei. Cele mai multe contracte
semnate (973), în valoare de 3,6 miliarde de lei, au în vedere Creşterea Competitivităţii Economice.
Alte 591 de proiecte, cu o valoare de 3,5 miliarde de lei, vizează Dezvoltarea Resurselor Umane, iar
pentru 574 de proiecte, în valoare de 6,6 miliarde de lei, au fost semnate contractele în cadrul PO
Regional125. 

Program operaţional Alocari 2007-2010 Alocări 2007-2010 Total plăţi către

(cumulat) euro (cumulat) lei beneficiari (lei)
PO Regional  1,6 miliarde 7 miliarde 1 miliard
 POS Mediu  1,9 miliarde 8,1 miliarde 800 milioane
 POS Transport  2 miliarde 8,4 miliarde 157 milioane
 POS Creşterea  1,2 miliarde 5 miliarde 539 milioane
Competitivităţii
Economice
 POS Dezvoltarea  1,5 miliarde 6,3 miliarde 329 milioane
Resurselor Umane
 PO Dezvoltarea  130 milioane 541 milioane 9 milioane
Capacităţii
Administrative
 PO Asistenţă Tehnică  81 milioane 335 milioane 5,8 milioane
 Total  8,6 miliarde 35,8 miliarde 2,8 miliarde
Sursa:http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//Stiri/00006788/9sj0l_Comunicarea%20CE
%20martie%202010%20-%20ro.doc

Până la 28 februarie 2010, către beneficiarii fondurilor structurale s-au făcut plăţi de 2,8 miliarde
de lei, potrivit datelor Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale. Banii proveniţi din
bugetul UE reprezintă doar 7,7% în raport cu alocarea UE pentru România, aferentă anilor 2007-
2010. Din aceşti bani, prefinanţările au fost de aproape 2 miliarde de lei şi doar 854 milioane de lei au
fost reprezentate de rambursările din contribuţia UE, iar 50 de milioane de lei au fost plătite de la
bugetul de stat. Întrucât proiectele din cadrul Programului Operaţional Regional au valori foarte mari,
şi plăţile efectuate către beneficiarii acestui program sunt cele mai mari. Este vorba despre plăţi de un
miliard lei, adică mai bine de o treime din total. Pentru proiectele vizând Programul Operaţional
Sectorial de Mediu, au fost rambursate 800 de milioane de lei, iar pentru cele privind Creşterea
Competitivităţii Economice s-au plătit 539 de milioane de lei. Cei mai puţini bani s-au recuperat
pentru proiectele de Transport (157 milioane de lei) şi pentru cele privind Dezvoltarea Capacităţii
Administrative (9 milioane de lei)126.

125
http://www.capital.ro/articol/romania-absorbtie-infima-a-fondurilor-structurale-133067.html

126
http://www.finantare.ro/fonduri_structurale.html
62
  Concluzionând, putem afirma că, din păcate, Romania nu se poate lauda cu performanţe notabile
în ce priveste absorbţia fondurilor europene. Conform ultimelor date furnizate de Autoritatea pentru
Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), la finalul lunii martie gradul de absorbţie ajunsese la
8,22% în raport cu alocarea pentru perioada 2007-2010127.

Rezultatele obţinute până în prezent, precum şi dificultăţile instituţionale şi procedurale cu

care se confruntă România nu au ramas neobservate şi neanalizate de către Comisia Europeană. La
începutul lunii aprilie 2010, aceasta a dat publicităţii un raport intermediar privind stadiul
implementării politicii de coeziune la nivelul UE, precum şi a punerii în aplicare a programelor
operaţionale pentru perioada 2007-2013 în statele membre.
Cu toate că în document se afirma faptul că programele pentru perioada 2007-2013 se află
încă în „stadii timpurii de finanţare pe teren”, fiind „prea devreme pentru a avea date extinse
privind realizările, rezultatele sau, în mod special, privind impacturile”, pe baza rapoartelor
strategice naţionale transmise de fiecare stat membru a fost realizată o statistică cu privire la
progresele înregistrate până la acest moment.
Astfel, la nivelul întregii Uniuni, până la acest moment, volumul financiar raportat al
proiectelor selectate este de 93,4 miliarde euro, reprezentând peste 27 % din resursele disponibile
pentru UE.
Prin prisma acestui indicator, situaţia defalcată pe state plasează România pe penultimul loc
cu o rată de doar 14,1%, singura ţară cu un rezultat mai slab fiind Grecia cu aproximativ 12%.

127
http://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-7120141-rata-absorbtie-fondurilor-structurale-urcat-2-ultimele-3-luni.htm
63
 Sursa : http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//Stiri/00006788/9sj0l_Comunicarea%20CE%20martie%202010%20-
%20ro.doc

Este de menţionat faptul că datele prezentate de Comisia Europeană nu indică nivelul absorbţiei
reale a fondurilor structurale şi de coeziune, singurul indicator exact pentru cuantificarea acesteia fiind
reprezentat de raportul între plăţile efective virate catre beneficiari şi alocarea disponibilă pentru o
anumită perioadă.
Din acest punct de vedere, conform situaţiei prezentate de ACIS, până la finalul lunii martie,
circa 3 miliarde de lei fuseseră virate efectiv către beneficiari (sub forma de prefinanţări şi rambursări),
ceea ce reprezintă 8,22% din alocarea financiară pentru 2007-2010.
Programul operational cu cel mai mare grad de absorbţie este POR cu 15,14% şi cu plaţi totale
de peste 90 de milioane de lei, acesta fiind, de altfel, şi singurul program care a înregistrat o evoluţie
semnificativă în luna martie128.Cel mai relevant exemplu de pierdere a fondurilor europene este situaţia
din agricultură. Cele 440 de milioane de euro pe care fermierii români ar trebui să le primească în 2010
de la bugetul UE, prin schema de plăţi directe pe suprafaţă, ar putea fi pierduţi, nu numai pentru că din
cei 1,5 milioane de posibili beneficiari au depus cereri doar 700.000 de persoane, dar există şi riscul
activării clauzei de salvgardare pentru agricultură de către Comisia Europeană.

Aceasta permite Bruxelles-ului să suspende 25% din alocarea financiară pe 2007 pentru plăţile
directe, întrucât în raportul de ţară din 26 septembrie 2009 se specifică clar că Agenţiile de plăţi care
gestionează fondurile europene destinate fermierilor trebuie să funcţioneze129.

Sintetizând putem afirma că până în aprilie 2010 la nivelul tuturor programelor operaţionale se
înregistrează 16.093 de proiecte depuse, 4.065 proiecte aprobate şi 2.450 de contracte de finanţare
semnate. Sumele virate prin intermediul acestor proiecte sunt mici raportândune-la la faptul că
alocările UE pentru România aferente perioadei 2007-2010 sunt de 35,8 miliarde de lei, adică 8,6
miliarde de euro gradul de absorbţie, fiind, aşa cum s-a văzut mai sus de a 8,22%.

Creşterea nivelului de absorbţie a fondurilor europene trebuie să reprezinte o prioritate pentru

Guvern în perioada imediat următoare. Altfel, România este pe punctul de a pierde caţiva ani pe
drumul integrării europene, timp în care decalajul care ne separă de celelalte state din UE va creşte, în
loc să se diminueze.

128
http://www.capital.ro/articol/romania-absorbtie-infima-a-fondurilor-structurale-133067.html

129
http://www.immromania.ro/retrieve.php?e=inf_noutati&m=229
64
 Aşa cum s-a văzut de-a lungul acestui capitol unul dintre avantajele aderării României la
Uniunea Europeană este posibilitatea de a accesa fonduri structurale, instrumente financiare menite
să acţioneaze pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între diferite regiuni. Am
prezentat în acest sens legislaţia naţională ce stă la baza accesării şi coordonării acestor fonduri
structurale precum şi instituţiile naţionale şi regionale cu responsabilităţi în acest domeniu. S-a văzut
că România s-a angajat să asigure stabilitatea cadrului legislativ, principal şi secundar, utilizat, direct
sau indirect, în reglementarea politicii regionale şi instrumentelor structurale. Prezentând
documentele de programare pentru intervalul 2007-2013 s-a observat că acestea sunt în concordanţă
cu obiectivele şi principiile politicii de dezvoltare europeană aşa cum au fost ele formulate de către
Comisia Europeană. Au fost prezentate deasemenea elementele esenţiale în ceea ce priveşte
modalitaea de accesare a fondurilor structurale şi anume ce condiţii trebuie să împlinească
beneficiarul, proiectul, ce documente sunt necesare şi bineînţeles despre cofinanţarea ca element
indispensabil accesării. Ultima parte a acestui capitol a avut în vedere nivelul de absorbţie al
instrumentelor structurale atins pâna în aprilie 2010. S-a văzut că din păcate, Romania nu se poate
lauda cu performanţe notabile în ce priveste absorbţia fondurilor europene. Conform datelor furnizate
de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), în aprilie 2010 gradul de
absorbţie ajunsese la 8,22% în raport cu alocarea pentru perioada 2007-2010. Altfel spus până la
această dată la nivelul tuturor programelor operaţionale se înregistrează 16.093 de proiecte depuse,
4.065 proiecte aprobate şi 2.450 de contracte de finanţare semnate. Sumele virate prin intermediul
acestor proiecte sunt mici raportândune-la la faptul că alocările UE pentru România aferente
perioadei 2007-2010 sunt de 35,8 miliarde de lei, adică 8,6 miliarde de euro gradul de absorbţie,
fiind, aşa cum s-a văzut mai sus de a 8,22%.
Pentru ca situaţia să se schimbe în momentul de faţă în România sunt necesare încă, deşi au
trecut 3 ani de la aderare, progrese privind întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a
organismelor responsabile pentru programarea şi gestionarea fondurilor de coeziune economică şi
socială, stabilirea sistemelor necesare de monitorizare şi evaluare, în special a evaluării ex-ante şi ex-
post - precum şi pentru colectarea datelor şi informaţiilor statistice, şi întărirea capacităţii
administrative în direcţia recrutării şi formării de personal.

65
 CAPITOLUL III
COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE ÎN
MUNICIPIUL MOINEŞTI-JUDEŢUL BACĂU

În acest capitol în vederea exemplificării aplicabilităţii politicii de dezvoltare regională şi

coordonarea fondurilor structurale, înţeles în primul rând prin gradul de accesare al acestor fonduri, s-a
ales ca subiect municipiul Moineşti din judeţul Bacău, judeţ amplasat în Regiunea de Dezvoltare Nord
- Est. Având în vedere faptul că funcţionarea instrumentelor de solidaritate la nivel regional se face
conform sistemului NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică) al Uniunii
Europene, NUTS 2, aşa cum s-a văzut în primul capitol, fiind nivelul la care este implementată
politica de dezvoltare regională, în prima parte al acestui capitol vom amplasa municipiul Moineşti în
Regiunea Nord - Est. În a doua parte vom prezenta Strategia de dezvoltare economico-socială a
municipiului Moineşti, iar în ultima parte vom enumera proiectele de absorbţie a fondurilor structurale
existente în municipiul Moineşti.

III.1. Amplasarea în cadrul Regiunii Nord – Est

Parte a provinciei istorice Moldova, regiunea nord-estică a României este o zonă în care istoria,
cultura şi tradiţia sunt prezente şi completează mediul natural, deosebit de atrăgător. Ea a fost multă
vreme considerată o zonă îndepartată şi misterioasă a Europei, astăzi fiind graniţa estică a Uniunii
Europene şi a NATO
Regiunea Nord-Est este cea mai întinsă regiune de dezvoltare a României, o unitate teritorial-
statistică de nivelul al doilea (NUTS 2), conform clasificării EUROSTAT. Grupează 6 judeţe - unităţi
administrativ teritoriale de nivelul al treilea (NUTS 3): Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava şi
Vaslui.
Datorită costurilor scăzute şi a forţei de muncă bine calificată, Regiunea Nord Est una din cele
mai avantajoase zone pentru investiţii din Europa.
Iaşi, puternic centru industrial şi totodata unul dintre cele mai importante centre universitare,
de cultură, artă, tradiţie şi spiritualitate din România, a fost vreme de secole capitala Moldovei.
Suceava şi Piatra Neamt, oraşe industriale, dar care nu şi-au pierdut din farmecul istoric, au
devenit centrele unei industrii turistice în dezvoltare şi importante puncte de plecare în călătoria

66
spirituală de vizitare a mănăstirilor sau pentru plimbările montane pe care le oferă Carpaţii.
Botoşani şi Vaslui, vechi centre comerciale şi agricole, aceste oraşe au fost martori ai unor
importante evenimente istorice şi loc de origine pentru artişti, scriitori şi muzicieni români celebri. În
prezent Botoşani şi Vaslui sunt centre importante pentru dezvoltarea regională, în ceea ce priveşte
industria textilă şi prelucrătoare.
Bacău, renumit în Evul Mediu ca punct vamal şi centru comercial, în prezent este de
asemenea un important centru industrial şi universitar, cu o economie puternică, dinamică şi cu
numeroase investiţii străine130.
Judeţul Bacau, unul dintre cele 41 de judeţe ale României, este situat în estul ţării şi se intinde
pe o suprafaţă de 6.606 km2.
Din suprafaţa totală 40% este acoperită de păduri şi 55% reprezintă terenuri destinate
agriculturii. Populaţia la sfârşitul anului 1994 era de 743.176 de locuitori, din care 50.5% concentraţi
în mediul rural.
Din punct de vedere administrativ, judeţul cuprinde 3 municipii: Bacău, Oneşti, Moineşti, 5
oraşe: Buhuşi, Comaneşti, Dărmaneşti, Târgu Ocna, Slanic-Moldova şi un număr de 79 de comune.
Loc Oraş Pop. Loc Oraş Pop.
1 Bacau 175.921 5 Buhuşi 18.746
2 Oneşti 51.416 6 Dărmăneşti 14.194
3 Moineşti 24.210 7 Târgu Ocna 13.576
4 Comăneşti 23.697 8 Slănic Moldova 4.996
Sursa: http://bacaul.ro/
Judeţul Bacău este bogat în resurse naturale cum ar fi: petrol ( Moineşti, Comăneşti, Zemeş,
Dărmăneşti, Oituz), cărbune ( Comăneşti) , sare ( Tg. Ocna ) şi materiale de construcţie.
Din punct de vedere al dezvoltării pe plan industrial, judeţul Bacău, ocupă al cincilea loc între
judeţele ţării, realizând 4% din producţia totală a României. Deasemenea ocupă un loc important în
producerea cauciucului sintetic, acidului sulfuric, sodei caustice, produselor petroliere etc.
După declinul înregistrat în toate domeniile în anul 1990, începând cu anul 1993 producţia
industrială a început sa fie stabilă urmată de o continuă dezvoltare.
Industria petrolului este una din ramurile cele mai importante ale industriei judeţului Bacău
prin cele doua rafinării importante de la Oneşti şi Dărmaneşti.131

130
http://www.adrnordest.ro/index.php?page=DISCOVER_PRESENTATION
131
http://bacaul.ro/judetul-bacau-date-statistice-142/
67
 Municipiul Moineşti este aşezat în partea central-vestică a Moldovei. Face parte din oraşele aşa
numite “de sub munte”, fiind un oraş de contact încadrat în centura exterioară a oraşelor dintre
Carpaţii Româneşti şi zonele extracarpatice.
De-a lungul secolelor, Moineştiul, ca localitate, a trecut prin mai multe etape şi stadii de
dezvoltare, evoluând de la formarea sa ca sat, la stadiul de comună rurală în anul 1864, a devenit apoi
comună urbană în anul 1921, iar în anul 2001 a fost declarat municipiu.
Analizând principalele sectoare economice din municipiul Moineşti situaţia este următoarea:
 172 de agenţi economici îşi desfăsoară activitatea în comerţ;
 23 de agenţi economici operează în diverse ramuri industriale (extractivă, textilă, panificaţie,
mobilă şi prelucrarea lemnului);
 11 agenţi economici desfăsoară activităţi în unităţi de alimentaţie publică;
 14 agenţi economici îşi desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor;
 33 de agenţi economici operează în domeniul transporturilor de călători şi transport marfă;
 79 de agenţi economici desfăşoară activităţi în servicii;
 3 agenţi economici desfăşoară activitatea în agricultură şi silvicultură132.
Majoritatea firmelor din municipiul Moineşti sunt firme tinere, înfiinţate începând cu anul 2003.
Mediul economic local este dominat de firmele din comerţ şi firmele mici de servicii. Peste
jumătate dintre firme activează în domeniul comerţului (51%) şi aproximativ un sfert din economia
locală revine sectorului serviciilor (24%).
Analiza indicatorilor financiari pentru municipiul Moineşti indică un mediu de afaceri favorabil
lansării de firme pe piaţă prin profitabilitatea ridicată a firmelor cu cifra de afaceri mică, urmată de
firmele cu o cifră de afaceri medie caracterizate printr-un număr mai mare de angajaţi şi o rată a
profitului mai mică. Majoritatea firmelor, 44% are un număr relativ mic de personal, cuprins între 1-
10 angajaţi, acestea fiind şi cele mai profitabile firme dacă analizăm raportul profit total/cifră de
afaceri totală133.

132
http://www.moinesti.ro/3.php
133
http://en.wikipedia.org/wiki/Moine%C5%9Fti
68
 III.2. Strategia de dezvoltare economico-socială a municipiul Moineşti

Aşa cum s-a văzut în celelate două capitole la 1 ianuarie 2007 România a devenit stat
membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, în urma unui lung proces de negociere pe toate
capitolele impuse de legislaţia şi politicile europene.
Negocierile de aderare au stabilit condiţiile în care Aquis-ul comunitar este aplicat în
România, înainte şi după aderare, şi maniera în care România va participa la instituţiile şi la bugetul
Uniunii. Unul din paşii prin care se transpune Aquis-ul comunitar se referă la dezvoltarea regională şi
locală, condiţie necesară pentru creşterea economică armonioasă.134
Instrumentul prin care se definitivează clar obiectivele şi direcţiile principale de acţiune pe un
orizont mediu de timp este „Strategia locală pentru dezvoltare durabilă”. Strategia este un proiect
deschis, capabil să răspundă rapid modificărilor mediului economic, constrângerilor interne şi
externe, conjuncturilor existente şi celor generate de noul statul al României135.
Pentru Municipiul Moineşti elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă s-a bazat pe un proces
participativ unic implicând cetăţenii, autorităţile locale, mediul privat, mediul educaţional şi mediul
non-guvernamental.
În realizarea strategiei, s-a folosit următoarea metodologie:
 chestionarea mediului de afaceri şi a populaţiei, în vederea identificării priorităţilor de
dezvoltare şi a nevoilor cu care se confruntă municipiul;
 crearea structurilor participative de lucru la nivel local;
 consultarea grupelor de lucru constituite de Primăria Moineşti, care au furnizat date necesare
întocmirii strategiei;
 elaborarea unui Profil economic şi socio-cultural al municipiului Moineşti;
 elaborarea analizei SWOT;
 elaborarea direcţiilor de dezvoltare durabilă pentru perioada 2007 – 2013;
 identificarea unui potofoliu de proiecte strategice şi prioritare pentru punerea în aplicare a
strategiei întocmite136.

134
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4951&idlnk=1&cat=3
135
http://www.adrnordest.ro/user/file/library%20strategic%20ro/Strategia%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20Nord-Est3.pdf
136
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
69
 Managementul procesului de elaborare a strategiei de dezvoltare durabilă este în
responsabilitatea Comitetului Local de Coordonare. Acesta a fost ales de Primar în cooperare cu
nivelul executiv al Consiliului Local şi cu sprijinul Consultantului, având în componenţă lideri
respectaţi ai comunităţii, care sunt interesaţi de viitorul economic al localităţii pe termen lung.
Dimensiunea Comitetului este suficient de mare pentru a asigura reprezentarea tuturor grupurilor din
comunitate.
Analiza SWOT, prin abordarea sistemică a fiecărui domeniu de interes, reuşeşte să formuleze
problemele critice pe care le are comunitatea. Sunt foarte multe domenii în care municipiul Moineşti
are perspective bune de dezvoltare prin valorificarea oportunităţilor dar, mai sunt însă şi alte condiţii,
respectiv rezolvarea unor aspecte nefavorabile, care constituie fie factori interni ce trebuie rezolvaţi,
fie ameninţări externe ce trebuie studiate şi evitate.
Toate aceste analize au fost completate prin chestionarea mediului de afaceri şi chestionarea
populaţiei cu privire la problemele de zi cu zi pe care le confruntă. Cele două studii au conţinut de
asemenea şi instrumente prin care să se prelucreze nu numai asteptările oamenilor de afaceri şi ale
populaţiei, ci şi recomandările pe care aceştia le formulează la momentul întocmirii studiului.

PUNCTE TARIFactori interni – Puncte Tari

FactoriRegiunea Nord Est interni – Puncte Municipiul Moineşti

Tari
 Existenţa drumului european E 85 ce străbate
regiunea pe direcţia nord-sud, a coridorului pan-
european IX şi a celor trei aeroporturi internaţionale
Bacău, Iaşi şi Suceava;
 Existenţa a trei centre universitare, care au în
preocupările de bază si cercetarea stiinţifică,
inventică, inovarea tehnologică, informatizarea si
promovarea societăţii informaţionale;
 Existenţa unei infrastructuri pe bază de cercetare,
dezvoltare şi inovare;
 Existenţa centrelor culturale, mănăstirilor,
monumentelor istorice de importanţă naţională si
internaţională (patrimoniul UNESCO);
 Oferta turistică diversificată;
 Infrastructura de telecomunicaţii bine dezvoltată şi cu
un grad ridicat de acoperire;
 Cifra de afaceri în domeniul hotelier şi al
restaurantelor este asigurată numai de IMM-uri şi
microîntreprinderi - anul 2003.
 Mediu natural nepoluat, atractiv, climă blândă, aer
curat;
 Lipsa unor surse importante de poluare fonică;
 Existenţa unor resurselor naturale (izvoare minerale)
si arii protejate care, odată evaluate şi amenajate
corespunzător, ar putea creste potenţialul turistic al
zonei;
 Existenţa unui patrimoniu cultural însemnat:
monumente istorice şi arhitectonice, zone
deosebite;
 Existenţa unor zăcăminte importante de petrol
capabile să atragă investitori în zonă;
 Reţeaua de străzi este definită şi acoperă toată zona
locuită;
 Există reţea de iluminat stradal;
 Populaţia este deservită în proporţie de 100% de
reţeaua electrică;
 Mare parte din teritoriul municipiului este deservită
de reţeaua de telefonie;
 Reţeaua de gaze deserveşte marea majoritate a
populaţiei;
 Inexistenţa conflictelor sociale majore;

70

Sursa: http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
PUNCTE SLABE
Regiunea Nord Est
 Cea mai scăzută valoare a indicatorului PIB
regional/locuitor dintre toate regiunile ţării;
 Cea mai ridicată rată a sărăciei dintre toate regiunile;
 Cea mai mare rată de mortalitate infantilă dintre toate
regiunile;
 Productivitatea muncii este inferioară pe toate
sectoarele de activitate celei naţionale în perioada
1998 – 2002;
 Cel mai redus număr de IMM-uri la mia de locuitori
dintre toate regiunile, în perioada 2000 – 2004;
 Slaba productivitate a populaţiei ocupate în
agricultură;
 Nivel scăzut al infrastructurii rutiere modernizate;
 Indicele redus de utilizare a capacităţii de cazare în
funcţiune si a duratei medii de sedere în regiune, în
raport cu potenţialul turistic existent;
 Grad scăzut de atractivitate a majorităţii oraşelor mici
şi mijlocii (cel mai redus procent de ISD, grad
scăzut de ocupare turistică);
 Grad scăzut al populaţiei ocupate în servicii;
 Ponderea ridicată a populaţiei concentrate în mediul
rural (59.23%);
 Rata ridicată a somajului în regiune.
71
 Prezenţa Spitalului de Urgenţă care asigură asistenţă
medicală pentru locuitorii municipiului şi ai
comunelor arondate (aproximativ 150.000
persoane);
 Existenţa unui proiect de modernizare şi extinderea
Compartimentului de Primire Urgenţe;
 Existenţa unor personalităţi culturale cu renume
naţional şi internaţional;
 Existenţa reţelei educaţionale (şcoli elementare,
gimnazii, liceu, şcoală profesională) ;
 Existenţa structurilor asociative de tipul ONG – urilor
(cu profil cultural);
 Existenţa unui proiect în derulare prin care se
construieste un nou sediu pentru Biblioteca
Municipală;
 Existenţa multor IMM-uri ce presupune o capacitate
mare de adaptare la nou;
 Existenţa bisericilor de diferite culte ce pot fi un
punct de atracţie pentru turişti;
 Existenţa unui relief propice practicării sporturilor pe
toată perioada anului.
Municipiul Moinesti
 Zonele verzi urbane, deşi bine reprezentate, sunt
parţial amenajate şi dotate cu mobilier urban;
 Inexistenţa unui studiu de fezabilitate pentru izvoarele
minerale din Parcul Băi, privind caracteristicile
terapeutice;
 Monumentele istorice şi arhitectonice se află în stadiu
avansat de degradare;
 Drumurile orăsenesti cu infrastructura aferentă
(trotuare, locuri de parcare etc.) sunt în stare
precară şi lipşeste şoseaua ocolitoare;
 Starea necorespunzătoare a iluminatului public;
 Nu există suficiente locuri de parcare;
 Inexistenţa serviciului de transport urban;
 Reţea învechită de alimentare cu apă potabilă cu un
grad avansat de uzură fizică şi morală: apa furnizată
consumatorilor este necorespunzătoare calitativ (în
unele cazuri chiar infestată);
 Reţeaua de canalizare nu acoperă întregul teritoriu al
Municipiului, existând chiar zone de case unde nu
sunt nici măcar fose septice;
 Staţia de epurare este depăsită moral;
 Nu există reţea specială pentru hidranţi;
 Nu există alternativă pentru circulaţia căruţelor pe
drumul naţional;
 Locuinţele colective din cartiere au subsolurile
puternic afectate;
 Nivelul scăzut al dezvoltării economice: lipsa unui

Sursa: http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
OPORTUNITĂŢI
Regiunea Nord Est
 Posibilitatea dezvoltării schimburilor comerciale
datorită amplasării regiunii pe graniţa de est a
Uniunii Europene;
 Reducerea prognozată a ratei inflaţiei şi scăderea
implicită a costului creditului;
 Încurajarea unor noi forme de turism şi valorificarea
moştenirii istorice, culturale spirituale şi de tradiţie;
 Posibilitatea dezvoltării mediului de afaceri ca
rezultat al construcţiei parcurilor industriale,
stiinţifice şi a incubatoarelor de posibilitatea
atragerii turiştilor şi investitorilor străini prin
îmbunătăţirea imaginii oraşelor regiunii;
 Existenţa materiilor prime: materiale de construcţii şi
a lemnului (vezi resurse naturale) capabile să atragă
investitorii străini;
 Posibilitatea ca prin modernizarea aeroporturilor din
regiune, acestea să susţină mediul de afaceri
regional si să devină puncte de plecare pentru
itinerariile turistice regionale;
 Posibilitatea ca infrastructura de servicii sociale,
existentă prin modernizări si reabilitări, să
servească ca spaţii pentru dezvoltarea de servicii
integrate destinate categoriilor dezavantajate.
72
incubator de afaceri, lipsa investitorilor;
 Preponderenţa activităţilor de comerţ în rândul
firmelor din municipiu;
 Lipsa terenurilor în proprietatea Primăriei care să
permită dezvoltarea zonelor economice;
 Nivel redus de dezvoltare a infrastructurii de servicii;
 Inexistenţa unui birou specializat în sprijinirea
întreprinzătorilor particulari;
 Inexistenţa unui hotel care să atragă deopotrivă
investitori si turisti;
 Disponibilizările în masă si migraţia forţei de muncă;
 Grad ridicat de sărăcie a populaţiei din localitate;
 Puterea de cumpărare redusă a populaţiei;
 Rata mortalităţii infantile este peste rata naţională;
 Lipsa locurilor de muncă pentru anumite categorii
sociale (tineri, persoane cu handicap);
 Lipsa structurilor asociative cu profil social;
 Servicii sociale reduse;
 Cresterea numărului de probleme medicale ca urmare
a procesului de îmbătrânire a populaţiei;
 Număr mare de bolnavi TBC;
 Nu există suficiente spaţii de joacă pentru copii;
 Posibilităţi de recreere reduse (ex: ştrand, stadion,
cinematograf, casă de cultură);
 Dificultăţi în şcolarizarea copiilor de etnie rromă.
Municipiul Moineşti
 Situarea la graniţa de est a Comunităţii Europene;
 Situarea pe drumul naţional DN 12A şi apropierea de
drumul european E85 şi de Aeroportul Internaţional
Bacău;
 Posibilităţile de a accesa Fondurile Structurale POR,
POS Mediu, POS Transport;
 Posibilitatea valorificării mostenirii istorice, culturale
si de tradiţie;
 Posibilitatea valorificării zonei protejate pentru
atragerea turistilor şi a investiţiilor în zonă;
 Existenţa unor bănci care pot să imprime un ritm
accelerat de dezvoltare a orasului, prin facilităţile
acordate întreprinzătorilor;
 Interes crescut al unor posibili investitori în domeniul
economic al zonei;
 Asocierea cu localităţile de pe valea Trotuşului, în
vederea realizării unei strategii comune de
dezvoltare economico-socială şi turistică;
 Dezvoltarea sectorului zootehnic, prin valorificarea
păşunilor şi fâneţelor existente;
 Posibilitatea dezvoltării industriei uşoare;
 Existenţa unor personalităţi literare cu renume
naţional şi internaţional care au locul de naştere în
 Moinesti;
 Existenţa Asociaţiei cultural-literare Tristan Tzara
care ar putea iniţia festivaluri europene;
 Posibilitatea desfăşurării de către ONG – uri de
acţiuni si programe în sprijinul comunităţii locale.
Sursa: http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf

RISCURI

Regiunea Nord Est Municipiul Moinesti

 Lipsa de coeziune a măsurilor de dezvoltare
economică si socială pe fondul accentuării lipsei de
încredere a populaţiei în redresarea economică a
ţării;
 Slaba competitivitate a firmelor de profil din regiune
cu cele din statele membre ale UE;
 Continuarea exodului „materiei cenuşii” către alte
regiuni şi în străinătate;
 Creşterea în continuare a gradului de sărăcie a
populaţiei în regiune;
 Existenţa unor zone predispuse la dezastre naturale
(alunecări de teren, inundaţii).
Sursa: http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
 Situarea în regiunea cu cea mai scăzută valoare a
indicatorului PIB regional/ locuitor, cu cea mai
ridicată rată a sărăciei şi cea mai ridicată rată a
şomajului;
 Nivel scăzut al infrastructurii rutiere modernizate în
zonă;
 Existenţa în apropiere a unor staţiuni
balneoclimaterice, ce reduc afluxul de turişti în
municipiu;
 Instabilitatea legislativă;
 Migrarea forţei de muncă;
 Exploatarea neraţională a pădurilor;
 Fenomene naturale cu influenţă asupra patrimoniului
natural şi edilitar (inundaţii, alunecări de teren);
 Implicarea redusă a societăţii civile în problemele
comunităţii locale;
 În zonă nu există operator unic de apă (condiţie
absolut necesară pentru accesarea fondurilor POS
Mediu);
 Migrarea turistică către alte ţări sau regiuni.

În urma efectuării unor analize interne şi externe, au fost identificate punctele tari şi punctele
slabe ale comunităţii, încheidu-se astfel etapa de identificare a problemelor. Prin colectarea
informaţiilor furnizate de Structurile Locale de Lucru, sub îndrumarea Consultantului, a fost
demarată activitatea de identificare a problemelor critice ale comunităţii, o sarcină dificilă pentru
toate persoanele implicate în aceste structuri, datorită volumului mare de informaţii ce caracterizează
întreaga comunitate a mediul local de afaceri.
Sunt listate în continuare cele mai critice problematici cu care se confruntă comunitatea:
 Mediu economic şi turistic care să asigure un ritm de creştere susţinut şi locuri de muncă
permanente;
 Infrastructura tehnico- edilitară, accesul populaţiei şi agenţilor economici la servicii de
utilitate publică;
 Conservarea şi protecţia mediului înconjurător;

73
  Coeziunea şi incluziunea socială.
Aceste probleme critice, corect identificate, reprezintă prima decizie luată de Structurile
Locale de Lucru privind viitorul comunităţii: sunt cele mai urgente, cele de a căror rezolvare depinde
viitorul întregii comunităţi şi creionează viziunea, direcţia generală de evoluţie.
Importanţa documentului de planificare strategică
 Documentul este un instrument pentru o guvernare mai bună: model de management ce
coordonează politicile de dezvoltare economică, socială şi de mediu, care mobilizează
eficient resursele locale şi planifică pe cele atrase în contextul avantajelor competitive;
 Documentul va genera o întreagă platformă de proiecte multisectoriale pregătite pentru
competiţia reală în accesarea fondurilor structurale în perioada imediat următoare;
 Politica proprie a Autorităţii Publice Locale este de întărire a dialogului cu populaţia şi
implicarea acesteia în procesul participativ de formulare a deciziei. Prin acest instrument se
va facilita şi mai mult procesul de dezbatere si consultare periodică necesar în guvernarea
locală137.
În fapt, identificarea problematicilor critice necesită ca răspuns identificarea şi selecţia
obiectivelor strategice pentru comunitate care să răspundă viziunii dezvoltării industriale, astfel:
1. Dezvoltarea unui mediu economic şi turistic competitiv care să asigure cresterea
susţinută a economiei locale (cod: METC)
2. Reabilitarea infrastructurii de bază şi asigurarea furnizării unor servicii continue şi
de calitate către populaţie şi agenţi economici (cod: RIB)
3. Conservarea şi protecţia mediului înconjurător (cod: CPM)
4. Relansarea coeziunii şi incluziunii sociale (cod: CIS)

1. Dezvoltarea unui mediu economic şi turistic competitiv care să asigure creşterea economică
locală (cod: METC)
Economia locală, bazată într-o pondere însemnată pe activitatea de comerţ, trebuie să fie
încurajată în direcţii ale căror efect sinergetic aduc bunăstare în principal rezidenţilor. Chestionarea
mediului de afaceri a relevat cele mai importante direcţii de intervenţie strategică prin intermediul
unui astfel de document programatic.
Relansarea economică şi accelerarea dezvoltării durabile reprezintă obiectivul esenţial pentru
asigurarea depăşirii condiţiei actuale a Regiunii Nord-Est. Acesta vizează crearea infrastructurilor
necesare pentru favorizarea mediului de afaceri, precum şi sprijinirea dezvoltării IMM-urilor,

137
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
74
 dezvoltarea accentuată a spiritului antreprenorial, dezvoltarea rurală şi a agriculturii. De o importanţă
strategică este prezervarea şi dezvoltarea selectivă a potenţialului industrial existent pentru
promovarea amplasării în regiune a ramurilor industriale noi, inovative, precum şi a ramurilor cu
productivitate ridicată138.
Pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a regiunii se impune cooperarea întreprinderilor
în scopul integrării pe verticală şi pe orizontală, dezvoltarea activităţilor de marketing şi consultanţă
în vederea formării şi dezvoltării unor abilităţi manageriale, antreprenoriale şi de piaţă, precum şi
susţinerea sectorului de cercetare-dezvoltare şi transfer tehnologic, promovarea tehnologiilor curate
şi a celor bazate pe reciclarea materialelor.
Obiectivul strategic formulat răspunde cerinţelor Planului Naţional de Dezvoltare (PND)
2007 – 2013, Programului Operaţional Regional (POR) pentru Regiunea de Dezvoltare NE – Axa
prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local” şi a Programului
Operaţional Sectorial - Creşterea Competitivităţii Economice (POS-CCE), iar proiectele precizate
urmăresc implementarea acestui obiectiv139.
Una dintre priorităţile naţionale de dezvoltare, conform Planului Naţional de Dezvoltare
(PND) 2007 – 2013, este „Cresterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe
cunoaştere”, care se va realiza prin: îmbunătăţirea accesului pe piaţă al întreprinderilor în special al
celor mici şi mijlocii, prin promovarea cercetării şi inovării şi accelerarea dezvoltării societăţii
informatice şi prin îmbunătăţirea eficienţei energetice140.
Obiectivul general al Programului Operaţional Sectorial - Cresterea Competitivităţii
Economice (POS-CCE) este creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti pentru reducerea
decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul UE, prin obiectivele specifice:
 Consolidarea şi dezvoltarea sectorului productiv;
 Constituirea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor;
 Valorificarea potenţialului TIC şi aplicarea acestuia în sectorul public şi privat;
 Cresterea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sectorului energetic141.
Pentru realizarea acestui obiectiv strategic general, ţinând cont de programele operaţionale
menţionate şi de cadrul legislativ, au fost stabilite următoarele obiective specifice pentru susţinere:
METC 1.1 Sprijinirea iniţiativei private prin eliminarea barierelor birocratice şi dezvoltarea
serviciilor de asistenţă şi consultanţă pentru afaceri
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri:
138
http://www.adrnordest.ro/user/file/library%20strategic%20ro/Strategia%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20Nord-Est3.pdf
139
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
140
http://www.inforegio.ro/user/File/PND_2007_2013.pdf
141
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/por.html
75
  Măsura METC 1.1/1 Implicarea în analiza mediului de afaceri şi simplificarea
procedurilor administrative
Proiecte:
1. Elaborarea unor sondaje de evaluare a atitudinii şi nevoilor mediului de afaceri;
2. Studii de identificare a bunurilor şi serviciilor aflate într-o cantitate insuficientă pe piaţă;
3. Înfiinţarea unui Centru de Promovare şi Dezvoltare a mediului de afaceri;
4. Înfiinţarea unui birou unic specializat de informare şi comunicare în relaţia cu mediul economic,
inclusiv cu acces permanent on - line;
5. Îmbunătăţirea serviciilor publice;
6. Adoptarea de hotărâri locale care să încurajeze înfiinţarea de noi firme;
7. Instituirea unui sistem eficient de emitere a certificatelor, autorizaţiilor şi a altor permise de
funcţionare.
 Măsura METC 1.1/2 Servicii de consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea afacerilor,
în special microîntreprinderilor şi IMM-urilor
Proiecte:
1. Diseminarea standardelor de calitate practicate în UE;
2. Susţinerea participării microîntreprinderilor şi IMM-urilor la târguri, conferinţe şi expoziţii interne
şi internaţionale;
3. Stimularea unui sistem de formare profesională în domeniul serviciilor;
4. Realizarea unui birou de consiliere în afaceri care să faciliteze servicii de instruire, de incubare;
5. Aplicarea unui sistem de facilităţi pentru retenţia populaţiei tinere active şi eliminarea relocării
afacerilor;
6. Susţinerea accesului IMM-urilor la sursele de finanţare;
7. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare.
METC 1.2 Facilitarea investiţiilor în infrastructura de afaceri în vederea asigurării creşterii
economice locale;
Pentru acest obiectiv specific au fost identificate următoarele proiecte:
Proiecte:
1. Dezvoltarea infrastructurii de acces la servicii, în special a serviciilor IT;
2. Facilitarea investiţiilor în reţeaua de drumuri către localităţile învecinate;
3. Realizare de investiţii ale firmelor în capital fizic şi în tehnologii moderne, nepoluante.
METC 1.3 Sprijinirea dezvoltării resurselor umane
76
 Pentru acest obiectiv specific au fost identificate următoarele proiecte:
1. Corelarea cererii de pe piaţa muncii cu oferta educaţională, prin crearea unui cadru în care cei trei
factori interesaţi (şcoli, administraţia locală, mediul de afaceri) să poată comunica;
2. Realizarea unui studiu al cererii pe piaţa de muncă;
3. Dezvoltarea de parteneriate între municipalitate şi mediul privat de afaceri, prin implementarea de
programe de educaţie şi formare antreprenorială142.
METC 1.4 Dezvoltarea turismului ca factor cheie de dezvoltare economică
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri :
 Măsura METC 1.4./1 Consolidarea şi promovarea parteneriatelor public – privat în
dezvoltarea sectorului turistic
Proiecte:
1. Iniţierea demersurilor pentru obţinerea statutului de staţiune turistică;
2. Iniţierea unor parteneriate cu staţiuni similare din România şi din Europa, în vederea realizării
unor circuite turistice;
3. Participarea la programele ANT, ANTREC şi ale organizaţiilor internaţionale de profil (turistic);
4. Sprijin pentru mediul economic în vederea înfiinţării unei Agenţii de voiaj;
5. Realizarea unui Program special adresat microîntreprinderilor şi IMM-urilor pentru construcţia de
noi facilităţi de cazare şi agrement: ecoturism în zonele limitrofe municipiului;
6. Facilitarea investiţiilor prin parteneriat public-privat în cadrul activităţilor de turism balnear şi
ecoturism;
7. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare;
8. Facilităţi fiscale pentru microîntreprinderi şi IMM-uri din zona serviciilor turistice;
9. Sprijinirea microîntreprinderilor şi IMM-urilor în formularea ofertei eco-turistice;
10. Realizarea traseelor turistice;
11. Realizarea unui centru SPA143.
 Măsura METC 1.4/2 Diversificarea în îmbunătăţirea standardelor de calitate a ofertei
turistice
Proiecte:
1. Reconversia profesională pentru a creea personalul implicat în turism;
2. Promovarea unei oferte turistice formulate pe categorii de grupuri ţintă, prin intermediul
operatorilor din turism;
142
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
143
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
77
3. Sprijinirea IMM-urilor pentru diversificarea ofertei turistice.
METC 1.5 Îmbunătăţirea şi promovarea imaginii localităţii pe plan naţional
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri :
 Măsura METC 1.5/1 Realizarea de materiale de promovare;
Prioecte:
1. Promovarea cadrului instituţional şi public pentru elaborarea şi implementarea unui plan de
marketing urban;
2. Deschiderea unui centru de informare turistică şi asigurarea legăturii permanente on-line cu
structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare;
3. Editarea de pliante turistice, în diverse limbi de circulaţie internaţională, pe categorii de atracţii
(turistice, culturale, ecumenice) şi a unui ghid turistic de buzunar;
4. Realizarea unui site de promovare integrată a turismului local;
5. Realizarea şi implementarea unui calendar anual de evenimente culturale/sportive/turistice la
nivelul staţiunii şi a zonei periurbane;
6. Realizarea unor circuite speciale la monumentele, mănăstirile, ansamblurile şi siturile protejate din
localitate şi împrejurimi;
7. Realizarea de trasee turistice pentru vizitarea centrelor meşteşugăreşti din zonă specializate pe
tradiţiile locale;
8. Semnalizarea obiectivelor turistice cu indicatoare de orientare şi informare;
9. Realizarea de marcaje turistice la standarde internaţionale şi panouri de interpretare ale acestora;
10. Promovarea şi includerea în circuitul european a monumentelor, mănăstirilor, ansamblurilor şi
siturilor protejate;
 Măsura METC 1.5/2 Dezvoltarea şi diversificarea infrastructurii de cazare, agrement şi
sănătate;
Proiecte:
1. Valorificarea potenţialului natural existent: reabilitarea izvoarelor minerale din Parcul Băi;
2. Realizarea unui studiu de fezabilitate caracteristicile terapeutice şi de exploatare ale izvoarelor din
Parcul Băi;
3. Amenajarea Parcului Băi;
4. Reabilitarea spaţiilor de cazare existente, inclusiv modernizarea şi extinderea dotărilor aferente;
5. Modernizarea terenurilor de sport existente şi înfiinţarea altor spaţii pentru sport în aer liber;
6. Construirea unui club multifuncţional dotat cu piscină, cinema şi discotecă;
7. Amenajarea de noi terenuri de joacă pentru copii şi modernizarea celor existente;

78
 8. Sprijinirea iniţiativelor de îmbunătăţire a serviciilor medicale şi de tratament balnear;
9. Amenajarea şi dotarea unor servicii de revigorare, săli pentru întreţinere (fitness)144.
METC 1.6 Îmbunătăţirea aspectului general al localităţii
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite trei măsuri :
 Măsura METC 1.6/1 Reabilitarea patrimoniului istoric, cultural, ecumenic
Proiecte:
1. Realizarea unui studiu de oportunitate şi a unui plan de reabilitare şi protejare a monumentelor,
ansamblurilor şi siturilor cu valoare culturală şi ecumenică;
2. Amenajarea zonelor de protecţie prin delimitarea şi împrejmuirea obiectivelor de patrimoniu;
3. Reabilitarea şi conservarea obiectivelor turistice ce aparţin patrimoniului cultural;
4. Reabilitarea şi conservarea obiectivelor turistice ce aparţin patrimoniului istoric;
5. Reabilitarea şi conservarea obiectivelor turistice ce aparţin patrimoniului ecumenic;
 Măsura METC 1.6/2 Reabilitarea spaţiilor comerciale şi publice
Proiecte:.
1. Realizarea unui Studiu de oportunitate în vederea identificării unei imagini unitare a spaţiilor
comerciale;
2. Realizarea unui design unitar a mobilierului urban, a faţadelor clădirilor şi a formelor de
publicitate stradală;
3. Realizarea unui Regulament de organizare a spaţiilor comerciale aflate în proprietate privată şi a
APL;
 Măsura METC 1.6/3 Îmbunătăţirea aspectului peisagistic al localităţii
Proiecte:
1. Reamenajarea spaţiilor verzi prin includerea plantării de puieţi şi aranjamente florale;
2. Amenajarea peisagistică a Pădurii cu Pini;
3. Amenajarea unei esplanade pentru promenadă145.

2. Reabilitarea infrastructurii de bază şi asigurarea furnizării unor servicii continue şi de

calitate către populaţie şi agenţi economici (cod: RIB)

144
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
145
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
79
 Versanţii, care au cea mai mare răspândire în teritoriu, cu expuneri şi pante foarte diferite,
sunt afectaţi de eroziunea torenţială şi alunecările de teren, dat fiind faptul că pâraiele ce coboară
vijelios din munte sunt încărcate cu aluviuni. Pe timp de iarnă, astfel de fenomene apar la topirea
bruscă a zăpezilor, iar pe timp de vară apar în momentul în care sunt ploi torenţiale. Acest aspect
necesită eforturi considerabile din partea locuitorilor în vederea îndiguirilor, canalizărilor. Mai mult
decât atât, o parte din gospodării nu sunt racordate la sistemul de utilităţi publice – apă, canalizare.
Astfel, asigurarea accesului populaţiei şi agenţilor economici la servicii continue şi de calitate a
devenit una dintre priorităţi.
Obiectivul strategic formulat răspunde cerinţelor Planului Naţional de Dezvoltare (PND)
2007 – 2013, Programului Operaţional Regional (POR), 2007 - 2013 pentru Regiunea de Dezvoltare
NE – Axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – potenţiali poli de creştere”,
Pogramului Operaţional Sectorial - Transport (POS-T), Pogramului Operaţional Sectorial - Mediu
(POS-M) cu Axa prioritară 1 „Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată” şi Axa 5
„Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse
la risc”, iar proiectele precizate urmăresc realizarea acestui obiectiv146.
Una dintre priorităţile naţionale de dezvoltare, conform Planului Naţional de Dezvoltare
(PND) 2007 – 2013, este „Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport, al cărui obiectiv
general este asigurarea unei infrastructuri de transport extinse, moderne ş durabile, precum şi a
celorlalte condiţii privind dezvoltarea sustenabilă a economiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraselor - potenţiali poli de creştere” din cadrul
Programului Operaţional Regional (POR) are ca domeniu major de intervenţie – Realizarea de
planuri integrate de dezvoltare urbană - ce presupune următoarele tipuri de activităţi:
- Reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane inclusiv a transportului
public urban;
- Dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri ;
- Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuinţelor sociale şi îmbunătăţirea serviciilor
sociale147.
Obiectivul Pogramului Operaţional Sectorial – Transport (POS-T) este să promoveze un
sistem de transport durabil, care să permită deplasarea rapidă eficientă şi în condiţii de siguranţă a
persoanelor şi bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător standardelor europene, la nivel
naţional, în cadrul Europei, între şi în cadrul regiunilor României148.
146
http://www.adrnordest.ro/user/file/library%20strategic%20ro/Strategia%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20Nord-
Est3.pdf
147
http://www.inforegio.ro/user/File/PND_2007_2013.pdf
148
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
80
 Pentru realizarea obiectivului strategic general menţionat, ţinând cont de programele
precizate, au fost stabilite următoarele obiective specifice pentru susţinere:
RIB 2.1 Inventarierea urbană si periurbană a terenurilor, fondului de locuit, spaţiilor
comerciale şi publice
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri:
 Măsura RIB 2.1/1 Organizarea spaţială şi fondul construit
Pentru acest obiectiv specific au fost identificate următoarele proiecte:
1. Actualizarea Planului Urbanistic General;
2. Identificarea posibilităţilor de exploatare a terenurilor aflate în proprietatea Administraţiei Publice;
3. Extinderea intravilanului municipiului în conformitate cu PUG;
4. Sprijinirea asociaţiilor de proprietari pentru reabilitarea fondului de locuinţe existent;
5. Reabilitarea termică a clădirilor publice şi clădirilor cu destinaţie de locuinţe (apartamente);
Reabilitarea subsolurilor blocurilor;
7. Atragerea de investitori pentru terminarea hotelului din municipiu;
8. Modernizarea şi construirea de locuinţe sociale;
9. Reabilitarea şi modernizarea clădirilor de patrimoniu cultural şi istoric.
 Măsura RIB 2.1/2 Spaţiile comerciale şi publice
Proiecte:
1. Elaborarea de regulamente concrete de utilizare a spaţiilor comerciale, în special în privinţa
destinaţiei şi imaginii acestora;
2. Studiu de oportunitate în vederea identificării unei imagini unitare a spaţiilor comerciale (cu
respectarea esteticii şi utilităţii zonelor istorice ale oraşului);
3. Realizarea unui design unitar al mobilierului urban şi a tuturor formelor de publicitate stradală.
RIB 2.2 Modernizarea infrastructurii rutiere şi a iluminatului public
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite trei măsuri:
 Măsura RIB 2.2/1 Modernizarea infrastructurii stradale şi a spaţiilor pietonale
Proiecte:
1. Realizarea variantei de centură cu legatură la drumurile naţionale apropiate;
2. Realizarea unei alternative pentru circulaţia căruţelor pe drumul naţional;
3. Amnajarea unor locuri de parcare în zonele aglomerate din municipiu;
4. Modernizarea străzilor şi a benzilor pentru pietoni;
5. Reparaţii trotuare şi accese pietonale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi;
6. Reabilitare-extindere transport urban şi periurban.
81
  Măsura RIB 2.2/2 Modernizarea sistemului de iluminat public
Proiecte:
1. Modernizarea sistemului actual de luminat public;
2. Realizarea sistemului de iluminat de panoramă şi decorativ pentru principalele obiective turistice
din municipiu (monumente istorice şi arhitecturale).
 Măsura RIB 2.2/3 Modernizarea infrastructurii feroviare
Proiecte:
1. Modernizarea infrastructurii feroviare învechite şi electrificarea căii ferate
RIB 2.3 Reabilitarea infrastructurii de mediu
Pentru acest obiectiv specific au fost identificate următoarele proiecte:
1. Iniţierea asocierii între localităţi, în vederea operării serviciului de alimentare cu apă şi canalizare
la nivel periurban/regional (constituirea operatorului unic);
2. Extinderea şi modernizarea reţelei de alimentare cu apă potabilă;
3. Realizarea unei reţele de siguranţă pentru incendii şi calamităţi naturale;
4. Reabilitare şi extindere reţea de canalizare apă menajeră;
5. Realizarea unei reţele de apă pluvială;
6. Reabilitarea şi extinderea staţiei de epurare a apelor uzate;
7. Realizarea de toalete publice în zona centrală a municipiului149.

3. Conservarea şi protecţia mediului înconjurator (cod: CPM)

Prioritatea acestui demers rezidă din faptul că mediul înconjurător, cadrul natural, constituie o
premisă importantă în desfăşurarea oricărei activităţi a comunităţii.
Obiectivul strategic formulat răspunde cerinţelor Planului Naţional de Dezvoltare (PND)
2007 – 2013, Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS-M) pentru Regiunea de Dezvoltare
NE - Axa prioritară 2 „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea
siturilor istorice contaminate” şi Axei 4 „Implementarea Sistemelor Adecvate de Management pentru
Protecţia Naturii”, iar proiectele precizate urmăresc implementarea acestui obiectiv150.
Una dintre priorităţile naţionale de dezvoltare, conform Planului Naţional de Dezvoltare
(PND) 2007 – 2013, este „Protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului”, care se referă la aspectele:

149
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
150
http://www.adrnordest.ro/user/file/library%20strategic%20ro/Strategia%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20Nord-Est3.pdf

82
 protecţia apei, sisteme specifice de management al deşeurilor, conservarea şi îmbunătăţirea resurselor
naturale, calitatea aerului.151
Axa prioritară 2 „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitarea
siturilor istorice contaminate” abordează aspectele de mediu critice - poluarea apei, solului, aerului
provocată de depozitarea neadecvată a deşeurilor şi are ca obiective:
- Creşterea gradului de acoperire a populaţiei care beneficiază de colectarea deşeurilor
municipale şi de serviciile de management de calitate corespunzătoare şi la tarife acceptabile;
- Reducerea cantităţii de deşeuri depozitate;
- Creşterea cantităţii de deşeuri reciclate şi valorificate;
- Înfiinţarea unor structuri eficiente de management al deşeurilor;
Axa prioritară 4 „Implementarea Sistemelor Adecvate de Management pentru Protecţia
Naturii” urmăreşte conservarea biodiversităţii şi a naturii prin acţiuni de dezvoltare a cadrului de
management pentru ariile protejate, dezvoltarea infrastructurii şi activităţi de întreţinere, operare şi
monitorizare şi are ca obiective:
- Conservarea diversităţii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună
sălbatică;
- Asigurarea managementului eficient al ariilor protejate.
Pentru realizarea acestui obiectiv strategic general, ţinând cont de cadrul legislativ şi de
programul operaţional menţionat au fost stabilite următoarele obiective specifice pentru susţinere:
CMP 3.1 Asigurarea unui management durabil al deşeurilor
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri:
 Măsura CMP 3.1/1 Controlul şi monitorizarea producerii, transportării şi depozitării
deşeurilor industriale şi menajere
Proiecte:
1. Realizarea unui Sistem integrat de colectare selectivă a deşeurilor solide la nivelul întregului
municipiu, inclusiv a dotărilor aferente. Faza 2 - extindere la nivel periurban;
2. Realizarea unui Sistem de avertizare a situaţiilor de urgenţă (poluarea apei, aerului şi solului);
3. Iniţierea unui sistem local de penalizare a depozitării neautorizate a deşeurilor, inclusiv stradale;
4. Introducerea valorificării deşeurilor colectate selectiv.
 Măsura CMP 3.1/2 Responsabilizarea socială a indivizilor, asociaţiilor de proprietari şi
agenţilor economici privind protecţia mediului
Proiecte:

151
http://www.inforegio.ro/user/File/PND_2007_2013.pdf
83
 1. Informarea şi pregătirea populaţiei în domeniul situaţiilor de urgenţă;
2. Educaţia ecologică a copiilor în toate formele de învăţământ - includerea în activităţile şcolare a
unor campanii de colectare a deşeurilor;
3. Responsabilizarea asociaţiilor de proprietari şi agenţilor economici privind deşeurile stradale;
4. Iniţierea parteneriatului cu ONG-urile de mediu pentru promovarea protecţiei mediului, inclusiv a
normelor UE152.
 CMP 3.2 Îmbunătăţirea calităţii atmosferei, protejarea cadrului natural şi peisagistic
Detalierea strategiei în domeniul protecţiei mediului
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri:
 Măsura CMP 3.2/1 Iniţierea unor programe de replantare a spaţiilor verzi
Proiecte:
1. Iniţierea unui proiect de plantare perdea naturală de-a lungul arterelor cu trafic intens;
2. Extinderea spaţiilor verzi din cartiere şi cu ornamente florale;
3. Amenjarea şi dotarea cu material verde a spaţiilor de joacă pentru copii;
4. Elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru izvoarele minerale din Parcul Băi, privind
caracteristicile terapeutice;
5. Reîmpădurirea zonelor defrişate;
6. Reabilitarea siturilor poluate cu exploatarea petrolului în vederea reducerii impactului negativ
asupra mediului.
 Măsura CMP 3.2/2 Responsabilizare socială a indivizilor, asociaţiilor de proprietari şi
agenţilor economici privind protecţia mediului
Proiecte:
1. Campanii de conştientizare privind zonele protejate ale municipiului, inclusiv igienizarea lor;
2. Realizarea în parteneriat cu instituţiile de educaţie a unor studii privind valorile
culturale/etnografice şi naturale din zonele protejate;
3. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare153.
4. Relansarea coeziunii şi incluziunii sociale (cod: RCIS)

Strategia de dezvoltare locală trebuie să aibă drept scop creşterea bunăstării şi calităţii vieţii
rezidenţilor. Această bunăstare este atât de natură economică (acces la locuinţă şi la loc de muncă)
dar şi de natură socială (educare şi formare continuă, sănătate, acces la actul de cultură şi recreere).
152
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
153
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
84
 În acest fel abordarea problemelor critice se încheie prin adresarea componentei sociale a
comunităţii, astfel încât să se asigure flexibilitatea necesară schimbărilor inevitabile.
Obiectivul strategic formulat răspunde cerinţelor Planului Naţional de Dezvoltare (PND)
2007 – 2013, Programului Operaţional Regional (POR) 2007 - 2013 pentru Regiunea de Dezvoltare
NE – Axa prioritară 3 „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, Programului Operaţional Sectorial –
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS – DRU) – Axa prioritară 6 „Promovarea incluziunii sociale”,
iar proiectele urmăresc implementarea acestui obiectiv.154
Una dintre priorităţile naţionale de dezvoltare, conform Planului Naţional de Dezvoltare
(PND) 2007 – 2013, este „Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale
şi întărirea capacităţii administrative”, care are ca sub-priorităţi: dezvoltarea capitalului uman,
promovarea ocupării depline, promovarea incluziunii sociale şi dezvoltarea capacităţii administrative
şi a unei bune guvernări155.
Principalele domenii de intervenţie pentru Axa prioritară 3 din cadrul Programului
Operaţional Regional (POR) sunt:
- Reabilitare /modernizarea/echiparea serviciilor de sănătate;
- Reabilitare /modernizarea/dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale;
- Reabilitare/modernizarea/dezvoltarea si echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare,
universitare si a celei pentru formare profesională continuă.
Pentru Axa prioritară 6 „Promovarea incluziunii sociale” din cadrul Programului Operaţional
Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane (POS –DRU) domeniile de intervenţie vizează facilitarea
accesului pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile şi promovarea unei societăţi inclusive şi coezive în
scopul asigurării bunăstării tuturor cetăţenilor, prin:
- Dezvoltarea economiei sociale;
- Îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii;
- Promovarea oportunităţilor egale pe piaţa muncii;
- Iniţiative trans-naţionale pe piaţa inclusivă a muncii156.
Pentru realizarea acestui obiectiv strategic general, ţinând cont de cadrul legislativ şi de
programele operaţionale menţionate au fost stabilite următoarele obiective specifice pentru susţinere:
RCIS 4.1 Educare si formare continuă
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite patru măsuri:
 Măsura RCIS 4.1/1 Educaţia formală

154
http://www.adrnordest.ro/user/file/library%20strategic%20ro/Strategia%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20Nord-Est3.pdf
155
http://www.inforegio.ro/user/File/PND_2007_2013.pdf
156
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/programe-operationale.html
85
Proiecte:
1. Realizarea de proiecte cu parteneriat local/naţional - APL, ONG, cadre didactice - cu impact
asupra domeniului curricular şi extracurricular;
2. Sprijinirea şi realizarea programelor adiacente programului de instruire - ex: after school, internat
săptămânal, centru de zi pentru copiii ce provin din familii sărace;
3. Implicarea părinţilor şi familiei alături de cadrul profesoral în procesul de formare;
4. Realizarea unor programe de facilitare a tranziţiei de la scoală la locul de muncă - stagii de
practică, orientare şi consiliere de specialitate;
5. Înfiinţarea unui Campus pentru Şcoală elevi;
6. Realizarea unui program de integrare socială a copiilor rromi.
 Măsura RCIS 4.1/2 Educaţia informală, inclusiv implicarea comunităţii
neguvernamentale
Proiecte:
1. Sprijinirea perfecţionării continue a cadrelor didactice;
2. Sprijinirea reciclării/reconversiei forţei de muncă disponibile;
3. Iniţierea de programe pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial şi cursuri de etică în afaceri,
parterneriat şi leadership;
4. Promovarea educaţiei non-formale în rândul tinerilor, în vederea dezvoltării personale, a
voluntariatului, a implicării civice si spijinirea înfiinţării Organizaţiilor de tineret şi a activităţilor
desfăşurate de acestea;
5. Implementarea măsurilor active pentru ocuparea forţei de muncă: orientare, formare şi consiliere
profesională, medierea locurilor de muncă.
 Măsura RCIS 4.1/3 Întărirea capacităţii instituţionale a administraţiei publice locale şi a
serviciilor: Poliţia comunitară, Evidenţa persoanei şi Departamentul de jandarmi
Proiecte:
1. Realizarea de cursuri în scopul formării continue a funcţionarilor publici pentru creşterea eficienţei
serviciilor publice;
2. Realizarea de cursuri de perfecţionare pentru personalul angajat din cadrul serviciilor: Poliţia
comunitară, Evidenţa persoanei şi Departamentul de jandarmi
3. Instruirea persoanelor cu responsabilităţi în atragerea şi gestionarea surselor externe - inclusiv a
fondurilor structurale - pentru proiectele comunitare;
4. Organizarea unui birou pentru coordonarea implementării planului de dezvoltare strategică;
5. Promovarea şi diseminarea Planului Strategic de Dezvoltare Durabilă a municipiului Moineşti.

86
  Măsura RCIS 4.1/4 Facilitarea investiţiilor în infrastructura de învăţământ
Proiecte:
1. Dezvoltarea si reabilitarea clădirilor de învăţământ din localitate;
2. Continuarea dotării cu mobilier, echipamente IT şi multimedia în şcoli;
3. Achiziţionarea de autobuze/microbuze pentru transportul elevilor.
RCIS 4.2 Sănătate si asistenţă socială, inclusiv sprijin şi solidaritate pentru grupurile
defavorizate
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite trei măsuri:
 Măsura RCIS 4.2/1 Îmbunătăţirea actului de asistare socială şi a serviciului de
asigurare a sănătăţii publice
Proiecte:
1. Îmbunătăţirea serviciilor medicale în unităţile de învăţământ;
2. Îmbunătăţirea şi dotarea Serviciului social din cadrul Primăriei;
3. Asigurarea serviciilor de urgenţă pentru persoanele aflate în situaţie critică (abuz, violenţă
domestică, bătrâni, persoane cu dizabilităţi, subzistenţă – inclusiv cantină socială, etc);
4. Îmbunătăţirea serviciilor oferite persoanelor vârstnice;
5. Înfiinţarea de servicii pentru persoane fără adăpost (familii, copiii străzii);
6. Înfiinţarea unui birou de consiliere pentru cetăţeni, inclusiv pentru prevenirea violenţei în familie;
7. Extinderea, modernizarea şi dotarea Compartimentului Primire Urgenţe;
8. Construirea unui Centru de Boli Transmisibile;
9. Renovarea, modernizarea, dotarea, informatizarea şi monitorizarea video a spitalului, inclusiv
amenajarea unei piste pentru elicopter;
10. Construirea unui lăcaş de cult pentru bolnavi;
11. Extindere ambulator specialitate şi mansardarea acestuia;
12. Izolarea termică a spitalului.
 Măsura RCIS 4.2/2 Responsabilizarea faţă de persoanele defavorizate
Proiecte:
1. Organizarea unor campanii de sensibilizare a cetăţenilor pentru creşterea gradului de acceptare a
persoanelor aflate în risc de marginalizare socială;
2. Înfiinţarea de servicii noi, sau extinderea celor existente, pentru creşterea accesibilităţii
persoanelor defavorizate (persoane cu dizabilităţi, romi etc);
3. Promovarea voluntariatului în domeniul asistenţei sociale;

87
4. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare;
5. Spijinirea programelor multiculturale.
 Măsura RCIS 4.2/3 Facilitarea investiţiilor în infrastructura de sănătate, asistenţă
socială şi culte
Proiecte:
1. Construcţia unor centre de zi pentru şcolari şi pentru persoane vârstnice în parteneriat public -
privat
2. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare;
RCIS 4.3 Actul de cultură, sport şi agreement
Pentru acest obiectiv specific au fost stabilite două măsuri:
 Măsura RCIS 4.3/1 Sport şi agrement
Proiecte:
1. Modernizarea sălilor de sport şi dotarea cu echipamente sportive noi;
2. Construirea de noi săli de sport la standarde moderne;
3. Reabilitarea ştrandului municipal;
4. Reabilitarea stadionului din municipiul Moineşti;
5. Amenajarea ariei protejate “Parcul cu Pini”;
6. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare.
 Măsura RCIS 4.3/2 Actul de cultură
Proiecte:
1. Program de creştere a fondului de carte ce aparţine de bibliotecă;
2. Iniţierea şi organizarea unor evenimente culturale care să pună în valoare personalităţile culturale
ale oraşului;
3. Organizarea de evenimente pentru punerea în valoare a produselor culturale realizate de artiştii
locali.
4. Organizarea Zilelor Culturale ale localităţii;
5. Realizarea de parteneriate între consiliul local şi ONG-uri în vederea promovării proiectelor
comunitare;
6. Reabilitarea clădirilor vechi cu valoare istorică şi culturală;
7. Realizarea unui complex muzeal;

88
 8. Realizarea unui studiu privind oportunitatea exploatării turistice a vestigiilor cu specific evreiesc.
RCIS 4.4 Securitate socială
Proiecte:
1. Îmbunătăţirea serviciilor ce asigură siguranţa cetăţeanului: informatizarea, dotarea şi reabilitarea
sediilor Poliţiei comunitare, Evidenţei persoanei şi Departamentului de Jandarmi;
2. Îmbunătăţirea serviciilor de supraveghere a siguranţei copiilor şi tinerilor în scoli şi în perimetrul
acestora;
3. Înfiinţarea unui centru de primire în regim de urgenţă;
4. Înfiinţarea unui centru de noapte pentru copii şi adulţii străzii;
5. Înfiinţarea unui centru de consiliere;
6. Înfiinţarea unui centru de integrare socio-profesională pentru persoanele cu dizabilităţi.157
RCIS 4.5 Societate civilă
Proiecte:
1. Crearea unei structuri specializate în relaţia cu ONG-urile în cadrul Primăriei;
2. Realizarea în cadrul Primăriei a unei baze de date cu ONG-urile din localitate;
3. Concesionarea anumitor servicii către ONG-urile active;
4. Sprijinirea cresterii capacităţii de absorbţie a fondurilor europene de către ONG-uri.

Ultima componentă a planului de implementare este reprezentantă de elaborarea listei de

proiecte prioritare, ca răspuns direct la opţiunile de dezvoltare menţionate, pe tot parcursul acestui
proces, de factori implicaţi.
Ierarhizarea proiectelor şi identificarea acestei liste se face în funcţie de impactul asupra
comunităţii, de resursele financiare necesare şi sursa acestora (public, privat sau combinaţie public şi
privat), efectul de multiplicare (la o unitate monetară cheltuită din sursă publică să îi corespundă
cel puţin o unitate monetară cheltuită/generată din sursă privată), eficienţa investiţiilor (valoarea
prezentă netă şi rata internă de rentabilitate a investiţiei), etc.
În această listă au fost incluse cele mai importante proiecte identificate de toţi partenerii de
dialog, proiecte pe care comunitatea trebuie să le abordeze în perioada următoare. Au fost luate în
considerare priorităţile mediului de afaceri, opinia generală şi specifică a populaţiei, oportunităţile
date de continuarea accesului la fondurile structurale prin instrumentele operaţionale, precum şi
priorităţile planurilor politice de la nivelul administraţiei locale.

157
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
89
 Planul de implementare cuprinde, aşadar, o listă de proiecte a căror implementare este
recomandabil să acopere o perioadă relativ medie de timp 2007-2013 cu extensie 2014 - 2018, din
care doar o parte sunt prioritare.
În continuare se prezintă proiectele identificate ca fiind prioritare, în ordinea dată de direcţiile
de dezvoltare strategică. Pentru fiecare proiect în parte se vor identifica elemente definitorii
(organizaţia responsabilă de implementare, organizaţiile partenere - dacă este cazul, sursa
identificată, perioada de implementare158):
Direcţia strategică de dezvoltare: METC Dezvoltarea unui mediu economic competitiv care să
asigure creşterea susţinută a economiei locale
METC 1.1 Sprijinirea iniţiativei private prin eliminarea barierelor birocratice şi dezvoltarea
serviciilor de asistenţă şi consultanţă pentru afacerimire proiect:
 Denumire proiect: 1. Înfiinţarea unui birou unic specializat, de informare şi comunicare
în relaţia cu mediul economic, inclusiv cu acces permanent on-line (măsura METC
1.1/1)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2009
 Denumire proiect: 2. Diseminarea standardelor de calitate practicate în UE (măsura
METC 1.1/2)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2008
 Denumire proiect: 3. Elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru izvoarele minerale
din Parcul Băi, privind caracteristicile terapeutice (măsura METC 1.1/1)
Parteneri Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2009
 Denumire proiect: 4. Susţinerea accesului IMM-urilor la sursele de finanţare (măsura
METC 1.1/2)
Parteneri Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2008 - 2013

158
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
90
METC 1.2 Facilitarea investiţiilor în infrastructura de afaceri în vederea asigurării creşterii
economice locale
 Denumire proiect: 5. Facilitarea investiţiilor în reţeaua de drumuri către localităţile
învecinate (măsura METC 1.2/2)
Parteneri: Consiliile Locale vecine
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2008 – 2013
METC 1.3 Sprijinirea dezvoltării resurselor umane
 Denumire proiect: 6. Dezvoltarea de parteneriate între municipalitate şi mediul privat
de afaceri, prin implementarea de programe de educaţie şi formare antreprenorială
(măsura METC 1.3/3)
Parteneri: Public-privat, Sistemul educaţional
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2008 - 2013
Direcţia strategică de dezvoltare: RIB Reabilitarea infrastructurii de bază si asigurarea
furnizării unor servicii continue si de calitate către populaţie şi agenti economici (cod:RIB)
RIB 2.1 Inventarierea urbană si periurbană a terenurilor, fondului de locuit, spaţiilor comerciale şi
publice
 Denumire proiect: 7. Identificarea posibilităţilor de exploatare a terenurilor aflate în
proprietatea Administraţiei Publice (măsura RIB 2.1/1)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2008
 Denumire proiect: 8. Actualizarea Planului Urbanistic General (măsura RIB 2.1/1)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2008
 Denumire proiect: 9. Modernizarea/construcţia de locuinţe sociale (măsura RIB 3.1/1)
Parteneri: public- privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 - 2013
 Denumire proiect: 10. Sprijinirea asociaţiilor de proprietari pentru reabilitarea
fondului de locuinţe existent (măsura RIB 2.1/1)

91
Parteneri: public - privat
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2008 - 2013
RIB 2.2 Modernizarea infrastructurii rutiere şi a iluminatului public
 Denumire proiect: 11. Realizarea unei alternative pentru circulaţia căruţelor pe drumul
naţional (măsura RIB 2.2/1)
Parteneri: public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2009 - 2013
RIB 2.3 Reabilitarea infrastructurii de mediu
 Denumire proiect: 12. Iniţierea asocierii în vederea operării serviciului de alimentare cu
apă şi canalizare la nivel periurban/regional (constituirea operatorului unic) (măsura
RIB 2.3/1)
Parteneri: Consiliile locale din zonă
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2008
 Denumire proiect: 13. Reabilitarea şi extinderea staţiei de epurare a apelor uzate
(măsura RIB 2.3/6)
Parteneri: public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2008 - 2011
 Denumire proiect: 14. Reabilitare şi extindere reţea de canalizare apă menajeră
(măsura RIB 2.3/4)
Parteneri: public – privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2008 - 2011
 Denumire proiect: 15. Realizarea Reţelei de siguranţă pentru incendii (măsura RIB
2.3/3)
Parteneri: public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2009 - 2013
Direcţia strategică de dezvoltare: CMP Conservarea şi protecţia mediului înconjurător
CMP 3.1 Asigurarea unui management durabil al deşeurilor

92
  Denumire proiect: 16. Realizarea unui Sistem integrat de colectare selectivă a deşeurilor
solide la nivelul întregului municipiu, inclusiv a dotărilor aferente. Faza 2 - extindere la
nivel periurban (măsura CMP 3.1/1)
Parteneri: public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile, credite bancare
Perioada de implementare: 2007 – 2010
 Denumire proiect: 17. Informarea şi pregătirea populaţiei în domeniul situaţiilor de
urgenţă (măsura CMP 3.1/2)
Parteneri: IPJ, IJSC
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 - 2010
 Denumire proiect: 18. Educaţia ecologică a copiilor în toate formele de învăţământ –
includerea în programa şcolară a unor campanii de colectare a deşeurilor (măsura
CMP 3.1/2)
Parteneri: Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2007 - 2010
CPM 3.2 Îmbunătăţirea calităţii atmosferei, protejarea cadrului natural şi peisagistic
 Denumire proiect: 19. Iniţierea unui proiect de plantare perdea naturală de-a lungul
arterelor cu trafic intens (măsura CMP 3.2/1)
Parteneri Public – privat, Sistemul educaţional
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 - 2010
 Denumire proiect: 20. Campanii de conştientizare privind zonele protejate ale
municipiului, inclusiv igienizarea lor (măsura CMP 3.2/2)
Parteneri Public – privat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Sursă finanţare: Buget local, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 – 2010
Direcţia strategică de dezvoltare: RCIS Relansarea coeziunii şi incluziunii sociale
RCIS 4.1 Educare şi formare continuă
 Denumire proiect: 21. Implementarea măsurilor active pentru ocuparea forţei de
muncă: orientare, formare şi consiliere profesională, medierea locurilor de muncă
(măsura RCIS 4.1/2)

93
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2008 - 2013
 Denumire proiect: 22. Instruirea persoanelor cu responsabilităţi în atragerea şi
gestionarea surselor externe - inclusiv a fondurilor structurale - pentru proiectele
comunitare (măsura RCIS 4.1/3)
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2008
 Denumire proiect:23. Organizarea unui birou pentru coordonarea implementării
planului de dezvoltare strategică (măsura RCIS 4.1/3)
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2008
 Denumire proiect: 24. Promovarea şi diseminarea Planului Strategic de Dezvoltare
Durabilă a municipiului Moinesti (măsura RCIS 4.1/3)
Sursă finanţare: Buget local
Perioada de implementare: 2007 – 2008
 Denumire proiect: 29. Înfiinţarea unui serviciu nou pentru persoanele aflate în situaţii
de urgenţă (violenţă domestică)(măsura RCIS 4.2/1)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2007 - 2013
 Denumire proiect: 30. Înfiinţarea de servicii noi sau extinderea celor existente, pentru
creşterea accesibilităţii persoanelor defavorizate (persoane cu dizabilităţi, rromi, etc)
(măsura RCIS 4.2/2)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 - 2013
 Denumire proiect: 31. Renovarea, modernizarea, dotarea, informatizarea şi
monitoritarea video a Spitalului de urgenţă (măsura RCIS 4.2/2)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 - 2013

94
  Denumire proiect: 32. Constituirea unui Centru de Boli Transmisibile (măsura RCIS
4.2/2)
Parteneri: Public - privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private, fonduri nerambursabile
Perioada de implementare: 2008 – 2013
RCIS 4.4 Securitate socială
 Denumire proiect: 37. Îmbunătăţirea serviciilor de supraveghere a siguranţei copiilor şi
tinerilor în scoli şi în perimetrul acestora (măsura RCIS 4.4/2)
Parteneri: Public – privat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2007 - 2013
RCIS 4.5 Societate civilă
 Denumire proiect: 38. Sprijinirea cresterii capacităţii de absorbţie a fondurilor
europene de către ONG-uri (măsura RCIS 4.5/4)
Parteneri: Public – privat
Sursă finanţare: Buget local, fonduri private
Perioada de implementare: 2008 – 2013159.

III. 3. Proiecte de absorbţie a instrumentelor structurale în municipiul

Moineşti

159
http://www.moinesti.ro/pdf/Strategie.pdf
95
 Proiectele realizate in perioada 2004 - 2010 şi care au primit finanţare din fonduri europene
sunt:
1. „Reabilitare şi modernizare Spital municipal Moinesti prin transformarea parţială a
spaţiului din ambulatoriu de specialitate în secţia obstetrică ginecologie”
Proiectul este amplasat în Municipiul Moineşti, strada Zorilor, judetul Bacau.
Costurile totale ale proiectului au fost de 915.962,41 RON
Finanţatorii proiectului sunt:
 Comunitatea Europeană şi Fondul Naţional în cadrul Programului Phare 2001
CES - Schema de finanţare nerambursabilă pentru proiecte de infrastructura mică.
 Consiliul Local al Municipiului Moineşti
Rezultatele proiectului sunt:
• acordarea asistenţei medicale pentru aceasta specialitate atât în regim de ambulatoriu, cât şi de
spital;
• educaţia sanitară a gravidelor;
• posibilitatea efectuării de controale medicale periodice;
• cererea de noi locuri de munca;
• scăderea mortalităţii infantile;
• creşterea natalităţii.
Rolul Consiliului Local al Municipiului Moineşti în realizarea acestui proiect s-a
materializat în:
• Identificarea necesităţilor cu care se confruntă grupul ţintă al proiectului;
• Asigurarea părţii de cofinanţare a proiectului;
• Asigurarea unui personal calificat pentru a gestiona resursele proiectului;
• Monitorizarea proiectului160.
2. „Complex integrat de servicii sociale Moineşti”
Scopul constă în crearea şi implementarea unui sistem local de servicii sociale de îngrijire
axat pe familie şi comunitate.
Proiectul este amplasat în Municipiul Moinesti, strada Căpitan Zăgănescu, judeţul
Bacău.
Rezultatele proiectului sunt:
• îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a standardelor de convieţuire socio-familiale;

160
http://www.moinesti.ro/pdf/primar/finantare.pdf
96
 • promovarea serviciilor sociale la domiciliu (completată cu cele oferite în cadrul Complexului
integrat de servicii sociale);
• ameliorarea situaţiei a 40 vârstnici în dependenţă şi a 70 vârstnici cu handicap mediu (şi implicit a
familiilor lor);
• un număr (estimat) de peste 3000 de persoane din municipiul Moineşti vor fi informate despre
existenţa unor alternative eficiente la institutionalizare.
Rolul Consiliului Local al Municipiului Moineşti în realizarea acestui proiect s-a
materializat în:
• Identificarea necesităţilor cu care se confruntă grupul ţintă al proiectului;
• Asigurarea părţii de cofinanţare a proiectului;
• Asigurarea unui personal calificat pentru a gestiona resursele proiectului;
• Monitorizarea proiectului.
Costurile totale ale proiectului sunt de 43.276 EURO
Finanţatorii proiectului sunt:
 Comunitatea Europeană şi Fondul Naţional
 Consiliul Local al Municipiului Moineşti161
3. „Sistem de colectare selectivă, centru de valorificare şi optimizarea transportului
deşeurilor în arealul municipiului Moineşti şi a comunelor învecinate”
Obiectul proiectului constă în:
1) îmbunatăţirea sistemului de colectare selectivă şi valorificarea deşeurilor în municipiul
Moinesti;
2) implementarea unui sistem de colectare selectivă şi transport a deşeurilor în zone rurale
în care nu exista un sistem public de salubrizare: comunele Zemeş, Măgireşti, Poduri şi
Solonţ;
3) crearea unui parteneriat durabil în domeniul gospodăririi deşeurilor între municipiul
Moineşti şi comunele învecinate: Zemes, Măgireşti, Poduri şi Solonţ, în vederea
protecţiei mediului.
Valoarea finantării externe este de 722.820,31 Euro iar costurile bugetului local sunt de
2.500.000 RON(25 miliarde ROL).
Finanţatorii proiectului sunt :
 Comunitatea Europeană şi Fondul Naţional în cadrul Programului Phare 2004 CES – Schema
de investiţii pentru proiecte mici de gestionare a deşeurilor (faza extinsă)

161
http://www.moinesti.ro/pdf/primar/finantare.pdf
97
  Consiliul Local al Municipiului Moineşti
Rezultatele proiectului sunt:
• îmbunătăţirea calităţii mediului în zona municipiului Moineşti şi a comunelor învecinate (Zemeş,
Măgireşti, Poduri şi Solont) prin creşterea nivelului de colectare selectivă;
• promovarea metodelor de reducere a cantităţii de deşeuri;
• proiectul va deservi un număr de 45.928 locuitori, cantitatea de deşeuri colectate fiind de 34.916
mc/an.
Rolul Consiliului Local al Municipiului Moineţti în realizarea acestui proiect s-a materializat în:
• Identificarea necesităţilor cu care se confruntă grupul ţintă al proiectului;
• Asigurarea părţii de cofinanţare a proiectului;
• Asigurarea unui personal calificat pentru a gestiona resursele proiectului;
• Monitorizarea proiectului.162
4. „Reabilitare reţele distribuţie apă potabilă. Studiu de fezabilitate,Studiu de impact,
Analiza cost-beneficiu.”
Valoarea totală a proiectului de execuţie este de 12.600.000 RON (126 miliarde ROL).
Reabilitare reţele distribuţie apă potabilă Studiu de fezabilitate, Studiu de impact,
Analiza cost-beneficiu – 50.000 Euro.
Finanţatorii proiectului sunt :
 Comunitatea Europeană şi Fondul Naţional în cadrul Programul Phare 2005 COEZIUNE
ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ Schema de Granturi pentru Sectorul Public pentru Pregătirea de
Proiecte în domeniul Protecţiei Mediului
 Consiliul Local al Municipiului Moineşti
Scopul proiectului de investiţii vizat constă în „Reabilitarea reţelelor de distribuţie apa potabilă a
municipiului Moineşti pentru satisfacerea cerinţelor la sursă ale populaţiei urbane, îmbunătăţirea
calităţii resurselor de apă, utilizarea durabilă a resurselor de apă şi extinderea serviciilor şi utilităţilor
publice în vederea reducerii decalajului existent între Uniunea Europeană şi România cu privire la
infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ ".
Lucrările care fac obiectul investiţiei sunt amplasate în intravilanul Municipiului Moineşti, pe
terenuri aparţinând domeniului public al unităţii administrativ – teritoriale aflate în administrarea
Consiliului Local municipal Moinesti.
Rezultatele proiectului sunt:

162
http://www.moinesti.ro/pdf/primar/finantare.pdf
98
  Înlocuirea a cca. 45 km de reţea subterană, cu diametre între 50 mm şi 300 mm, dezvoltată în
sistem inelar pe 60 de străzi din municipiu şi a instalaţiilor aferente.
 Eliminarea pierderilor actuale de cca. 35% din volumul de apă cumpărat.
 Diminuarea costurilor de exploatare a reţelei de distribuţie a apei cu cca. 70.000 RON anual.
 Reducerea cu cca. 15% a preţului actual al m3 apă potabilă.
 Creşterea numărului de ore deservite pe zi consumatorilor cu 100%.
 Echilibrarea presiunilor şi a debitelor pentru beneficiarii a 14.320 locuinţe la bloc şi 3680 de
gospodării, a peste 700 de agenţi economici, a instituţiilor publice, a instituţiilor de
învăţământ, sănătate, cultură, culte.
 Creşterea ratei de satisfacere a utilizatorilor cu 100%.
 Scăderea consumul de energie/m3 cu 20%.
5. „Sistem informatic pentru eficientizarea managementului documentelor şi al fluxurilor de
activităţi în cadrul Primăriei Municipiului Moineşti”
a) Scopul: Proiectul urmăreşte întărirea capacităţii instituţionale a Primăriei municipiului Moineşti în
îndeplinirea atribuţiilor sale specifice în contextul descentralizării serviciilor publice şi al necesitătii
alinierii la standardele Uniunii Europene .
b) Grupul ţintă este reprezentat de angajaţii Primăriei Municipiului Moineşti (funcţionari publici şi
personal contractual), care desfaşoară activităţi specifice, stabilite prin legi, ordonanţe, hotărâri ale
guvernului şi hotarâri ale consiliului local; din grupul ţintă fac parte de asemenea cetăţenii
municipiului Moineşti, precum şi alte grupuri interesate – administraţia centrală, companii,
investitori, ONG-uri, etc.
c) Activitati principale: Prin acest proiect va fi implementat în cadrul Primariei Municipiului
Moineşti un sistem pentru managementul informatizat al documentelor şi al fluxurilor de lucru
(proceduri administrative) specifice instituţiei, şi va fi realizată refacerea portalului internet şi a
reţelei intranet al instituţiei pentru eficientizarea activităţilor realizate .
6. "Modernizare Ambulatoriu Integrat al Spitalului Municipal de Urgenţa Moineşti Judeţul
Bacău”
Valoare proiect - 5.414.425,11 RON (54,15 miliarde ROL).
Ambulatoriul integrat al spitalului face parte din structura spitalului, activitatea medicilor se
desfăşoară în sistem integrat şi utilizează în comun platoul tehnic, cu respectarea legislaţiei în
vigoare de prevenire a infecţiilor nosocomiale, în vederea creşterii accesibilităţii pacienţilor la
servicii medicale diverse şi complete. Serviciile medicale ambulatorii vor fi înregistrate şi raportate
distinct.
99
 Ambulatoriul integrat al spitalului se organizeaza în aceeaşi clădire cu spitalul, de regulă la
parterul unităţii sau în alt spaţiu amenajat, cu respectarea circuitelor organizatorice şi funcţionale în
condiţiile legii.
Deoarece spitalul funcţionează într-o singură clădire, aceasta necesită extinderea, reabilitarea
şi modernizarea spitalului existent pentru a putea organiza cabinetele de specialitate, acestea
constituind ambulatorul integrat al spitalului.
Cabinetele de specialitate nu se organizeaza în spatiile unde funcţionează secţiile sau
compartimentele de profil.
În cazul în care organizarea ambulatoriului integrat va modifica circuitele funcţionale ale
spitalului, aprobate prin autorizaţia sanitară de funcţionare, reorganizarea se va face cu respectarea
legislaţiei în vigoare privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplineasca un spital în vederea
obţinerii autorizaţiei de funcţionare.
Investiţia propusă vizează crearea premiselor necesare pentru asigurarea populaţiei cu servicii
esenţiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului European al coeziunii economice şi sociale prin
îmbunatăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate.
Investiţia este de asemenea în acord cu programul operaţional regional care pentru axa
prioritară 3 - îmbunătăţirea infrastructurii sociale, are ca scop îmbunătăţirea calităţii şi ridicarea
acestor servicii la standarde europene cu implicatii pozitive asupra gradului de sănatate şi al
participării populaţiei la piaţa muncii, precum şi în ceea ce priveşte gradul regional de atractivitate al
regiunilor. În cadrul acestei axe prioritare, proiectul se încadreaza în domeniul major de interventii
„Reabilitarea – modernizarea-echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate”.
Relevanţa proiectului rezultă şi din previzionarea scăderii numărului de pacienţi redirecţionaţi
din cauza lipsei de capacitate şi dotare. Se prevede scăderea timpului necesar pentru diagnosticarea
bolilor şi pentru tratamentele aferente.
Prin înfiinţarea de noi cabinete medicale şi rezerve pentru spitalizare de o zi vor fi puse la
dispoziţia potenţialilor beneficiari noi servicii medicale. Proiectul este important pentru regiune
întrucât ambulatoriul deserveste mai multe localităti (Municipiul Moineşti şi localităţile învecinate),
prezumându-se un număr de 148.000 consultanţi pe an163.
7. "Modernizare strada Mihai Eminescu Moineşti, judeţul Bacău" – Proiectul
"Strada aurului negru"
Valoare totală proiect 7.137.503 RON (71 miliarde ROL) din care:
- proiect tehnic – 22.300 RON (223 milioane ROL)

163
http://www.moinesti.ro/pdf/primar/finantare.pdf
100
- analiza cost beneficiu, studiu de impact – 82.100 RON
Strada Mihai Eminescu (categoria a Ill-a) are o lungime de 1,57 km, cu rol de deservire
pentru traficul greu şi uşor, de tranzit şi local. Este utilizată de aproximativ 960 locuitori din cele 240
gospodării situate de-a lungul acestei artere. Prin proiect se va asigura:
- preluarea fluxurilor de trafic din zonele funcţionale (zonele de extracţie şi prelucrare a ţiţeiului) ale
cartierelor moineştene Găzărie şi Lucăceşti şi dirijarea acestora spre drumul naţional DN 2G Bacău -
Moineşti - Comăneşti.
- creşterea competitivităţii întreprinderilor şi a mobilităţii forţei de muncă, în vederea stimulării
dezvoltării economice durabile a oraşului. Cei 15 agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea în
aria de implementare a proiectului, printre care se numără SC PETROM SA, vor economisi energie
şi timp, creându-se condiţii pentru cresterea eficienţei activităţilor economice; transportul salariaţilor
din sectorul petrolier către zonele de foraj şi extracţie precum şi cel al elevilor şi cadrelor didactice
va fi îmbunătăţit;
- reducerea timpului de transport pe traseul reabilitat cu 40,6%, prin fluidizarea traficului.
Proiectul ‘Strada aurului negru’ propune preluarea fluxurilor de trafic din zonele funcţionale
(unde are loc extracţia şi prelucrarea tiţeiului) ale cartierelor moineştene Gazărie şi Lucăceşti şi
dirijarea acestora spre drumul naţional DN 2G Bacău - Moineşti -Comanesti. Totodată, va fi asigurat
transportul lucrătorilor petrolişti către zonele de foraj şi extracţie.
Proiectul intenţioneaza să aducă îmbunătăţiri reţelelor de utilităţi din corpul drumului. Astfel,
înainte de realizarea modernizării carosabilului, se vor executa lucrări de înlocuire a conductei de
distribuţie a apei potabile existente care prezintă urme de coroziune şi necesită intervenţii frecvente
pentru remedierea defecţiunilor, cu o conductî din polietilenă de înaltă densitate, in lungime de 1,58
km, de o parte şi de alta a străzii.
Sistemul de canalizare a apelor pluviale va fi construit, fiind separat de cel al apelor menajere.
Prezentul proiect prevede şi reabilitarea iluminatului public pe strada Mihai Eminescu. Costurile de
realizare a acestei lucrari vor fi suportate integral de catre Consiliul Local Moineşti, fiind considerate
cheltuieli neeligibile.
Proiectul prevede lucrări pentru siguranţa circulaţiei, care vor stabili o concordanţă între
indicaţiile semnalizării şi situaţia de pe teren. Măsurile întreprinse indeplinesc roluri de dirijare,
avertizare, orientare şi informare, extrem de importante în disciplinarea traficului precum şi pentru o
circulaţie sigură şi confortabilă pe artera ce va fi reabilitată/ modernizată. Ele corespund exigenţelor
europene care guvernează domeniul proiectării reţelelor rutiere sigure.

101
 Proiectul implementează măsuri de îmbunătăţire a calităţii aerului, apelor subterane şi de
suprafaţă, a solului.
De asemenea, proiectul prevede implementarea unui sistem de canalizare a apei pluviale şi
desfiinţarea şanţurilor din pământ, aflate de-o parte şi de alta a străzii, în momentul de faţă
colmatate164.
Alte proiecte:
1) Proiectul „Centru de zi – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, municipiul Moineşti, judeţul
Bacău” (HCL nr. 24)
2) Proiectul „Reabilitare Biserica Sf. Gheorghe Moineşti, judeţul Bacău” ( HCL nr. 27)
3) Proiectul „Reabilitare, extindere, şi supraetajare Sala de spectacole, municipiul
Moinesti, judetul Bacau” (HCL nr. 17)
4) Proiectul „Complex de servicii sociale în municipiul Moineşti, judeţul Bacău” (HCL nr.
18)165

Ultimul capitol al acestei lucrări a avut în centru analiza municipiului Moineşti (jud. Bacău)
din perspectiva dezvoltării regionale şi al coordonării fondurilor structurale. În prima parte a
capitolului am plasat municipiul Moineşti în cadrul Regiunii Nord Est. În subcapitolul 2 a fost
expusă strategia de dezvoltare economică socială a amuniciupui Moineşti. S-a observat că principalii
parametrii impuşi de UE şi anume: elaborarea unui Profil economic şi socio-cultural al municipiului
Moineşti, elaborarea analizei SWOT, elaborarea direcţiilor de dezvoltare durabilă pentru perioada
2007 – 2013, identificarea unui potofoliu de proiecte strategice şi prioritare pentru punerea în
aplicare a strategiei întocmite, au fost respectaţi. Gradul de implementare al strategiei formulate la
nivelul municipiul Moineşti se regăseşte în numărul de proiecte derulate sau care urmează a fi
derulate. Din această perspectivă au fost menţionate în ultima parte a capitolului proiectele cu
finanţare din fonduri structurale existente până în prezent în municipiul Moineşti. Din strategie s-a
văzut că pentru perioada 2007-2013 au fost considerate prioritare 38 de proiecte pe direcţii strategice
de dezvolatare diferite, iar în ultimul capitol s-a observat ca doar 11 proiecte sunt în desfăşurare ceea
ce înseamnă aproximativ 25% . Dezvoltând acestă idee am putea afirma că, cu aproximaţie, până în
momentul de faţă doar 25% din obiective prioritare expuse în strategie au fost implementate sau

164
http://www.moinesti.ro/pdf/primar/finantare.pdf
165
http://www.moinesti.ro/pdf/primar/finantare.pdf
102
urmează a fi. Se menţine aşadar tendinţa observată în capitolul precedent la nivel de ţară şi cu date
statistice generale, şi anume exitenţa unor carenţe în ceea ce priveşte nivelul de absorbţie şi
coordonare al fondurilor structurale.

CONCLUZII

Concluzionând putem susţine că primul capitol al lucrării de faţă trasează liniile esenţiale ce
stau la baza politicii de dezvoltare regională la nivelul UE şi aceasta deorece nu putem discuta despre
modalitatea de coordonare a intsrumentelor structurale în România (cu referire la municipiul
103
Moineşti) decât dacă amplasăm acest fenomen în context istoric, geografic, economic şi politic. Au
fost subiniate astfel necesitatea aplicării la nivelul UE a unei politici de dezvoltare regională,
obiectivele şi principiile ce stau la baza conturării, implementării şi evaluării ei, precum şi
instrumentele financiare prin intermediul cărora acestea devin tangibile. Ultima parte a primului
capitol s-a concentrat asupra cadrului legislativ şi a actorilor instituţionali implicaţi.
Aşa cum s-a văzut de-a lungul celui de al doilea capitol unul dintre avantajele aderării
României la Uniunea Europeană este posibilitatea de a accesa fonduri structurale, instrumente
financiare menite să acţioneaze pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între diferite
regiuni. Am prezentat în acest sens legislaţia naţională ce stă la baza accesării şi coordonării acestor
fonduri structurale precum şi instituţiile naţionale şi regionale cu responsabilităţi în acest domeniu.
S-a văzut că România s-a angajat să asigure stabilitatea cadrului legislativ, principal şi secundar,
utilizat, direct sau indirect, în reglementarea politicii regionale şi instrumentelor structurale.
Prezentând documentele de programare pentru intervalul 2007-2013 s-a observat că acestea sunt în
concordanţă cu obiectivele şi principiile politicii de dezvoltare europeană aşa cum au fost ele
formulate de către Comisia Europeană. Au fost prezentate deasemenea elementele esenţiale în ceea
ce priveşte modalitaea de accesare a fondurilor structurale şi anume ce condiţii trebuie să împlinească
beneficiarul, proiectul, ce documente sunt necesare şi bineînţeles despre cofinanţarea ca element
indispensabil accesării. Ultima parte a acestui capitol a avut în vedere nivelul de absorbţie al
instrumentelor structurale atins pâna în aprilie 2010. S-a văzut că din păcate, Romania nu se poate
lăuda cu performanţe notabile în ce priveste absorbţia fondurilor europene. Conform datelor furnizate
de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), în aprilie 2010 gradul de
absorbţie ajunsese la 8,22% în raport cu alocarea pentru perioada 2007-2010. Altfel spus până la
această dată la nivelul tuturor programelor operaţionale se înregistrează 16.093 de proiecte depuse,
4.065 proiecte aprobate şi 2.450 de contracte de finanţare semnate. Sumele virate prin intermediul
acestor proiecte sunt mici raportândune-la la faptul că alocările UE pentru România aferente
perioadei 2007-2010 sunt de 35,8 miliarde de lei, adică 8,6 miliarde de euro gradul de absorbţie,
fiind, aşa cum s-a văzut mai sus de a 8,22%.
Pentru ca situaţia să se schimbe în momentul de faţă în România sunt necesare încă, deşi au
trecut 3 ani de la aderare, progrese privind întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a
organismelor responsabile pentru programarea şi gestionarea fondurilor de coeziune economică şi
socială, stabilirea sistemelor necesare de monitorizare şi evaluare, în special a evaluării ex-ante şi ex-
post - precum şi pentru colectarea datelor şi informaţiilor statistice, şi întărirea capacităţii
administrative în direcţia recrutării şi formării de personal.

104
 Ultimul capitol al acestei lucrări a avut în centru analiza municipiului Moineşti (jud. Bacău)
din perspectiva dezvoltării regionale şi al coordonării fondurilor structurale. În prima parte a
capitolului am plasat municipiul Moineşti în cadrul Regiunii Nord Est. În subcapitolul 2 a fost
expusă strategia de dezvoltare economică socială a municipiului Moineşti. S-a observat că principalii
parametrii impuşi de UE şi anume: elaborarea unui Profil economic şi socio-cultural al municipiului
Moineşti, elaborarea analizei SWOT, elaborarea direcţiilor de dezvoltare durabilă pentru perioada
2007 – 2013, identificarea unui potofoliu de proiecte strategice şi prioritare pentru punerea în
aplicare a strategiei întocmite, au fost respectaţi. Gradul de implementare al strategiei formulate la
nivelul municipiul Moineşti se regăseşte în numărul de proiecte derulate sau care urmează a fi
derulate. Din această perspectivă au fost menţionate în ultima parte a capitolului proiectele cu
finanţare din fonduri structurale existente până în prezent în municipiul Moineşti. Din strategie s-a
văzut că pentru perioada 2007-2013 au fost considerate prioritare 38 de proiecte pe direcţii strategice
de dezvolatare diferite, iar în ultimul capitol s-a observat ca doar 11 proiecte sunt în desfăşurare ceea
ce înseamnă aproximativ 25% . Dezvoltând acestă idee am putea afirma că, cu aproximaţie, până în
momentul de faţă doar 25% din obiective prioritare expuse în strategie au fost implementate sau
urmează a fi. Se menţine aşadar tendinţa observată în capitolul precedent la nivel de ţară şi cu date
statistice generale, şi anume exitenţa unor carenţe în ceea ce priveşte nivelul de absorbţieşi
coordonare al fondurilor structurale.

BIBLIOGRAFIE

105
1. *** Ghid metodologic privind dezvoltarea regională, Editura Speranţa, Iaşi, 2001;
2. ***Ghid metodologic privind dezvoltarea regională, Editura Speranţa, Iaşi, 2001;
3. ***, Institutul European din România, Politica de dezvoltare regională, Editura
Blueprint International, Bucureşti, 2003;
4. ***, Politica regională şi coordonarea elementelor structurale, Editura Pipera:
Dacris, Bucureşti, 2004;
5. ***, Programul operaţional regional 2007-2013;
6. ***, Planul Naţional de dezvoltare 2007-2013;
7. ANTONESCU, Daniela, Dezvoltarea regională în România, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2003;
8. AVRAM, Cezar, RADU, Roxana, Pîrvu Gheorghe, Gruescu Ramona, România şi
exigenţele integrării europene, Editura Alma, Craiova, 2007;
9. AVRAM, Ion, Uniunea Europeană şi aderarea României, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2001;
10. BĂDESCU, Ilie (coord.), Geopolitca integrării europene, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2003;
11. BÎRZEA, Cezar, Politicile şi instituţiile Uniunii Europene, Editura Corint,
Bucureşti, 2001;
12. CATANĂ, Aida, Elaborarea proiectelor cu finanţare din Fonduri structurale
pentru IMM-uri 2007-2013, Editura ContaPlus, Bucureşti, 2008;
13. CONSTANTIN, Daniela Luminiţa, Economie regională, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 1998;
14.DIACONU, Nicoleta, MARCU, Viorel, Drept comunitar, Editura Lumina Lev,
Bucureşti, 2003;
15. DINU, Marin, SOCOL, Cristian, MARINAŞ, Marius, Economie europeană,
Editura Economică, Bucureşti, 2004;

106
16.DINU, Marin, SOCOL, Cristian, NICULESCU Aura, Fundamentarea şi
coordonarea politicilor economice în Uniunea Europeană, Editura Economică,
Bucureşti, 2006;
17. DRĂGAN, Gabriela, Uniunea Europeană între federalism şi
interguvernamentalism. Politici comune ale UE, Editura ASE, Bucureşti 2005;
18. EPURE, Emilian, România într-o Uniune europeană extinsă, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2007;
19. GHICA, Luciana Alexandra, România şi Uniunea Europeană, Editura Meronia,
Bucureşti, 2006;

20.GILLES Ferréol, Uniunea Europeană între real şi virtual, Editura ALL, Bucureşti,
1999;
21. IONESCU, Claudia, TODERAŞ, Nicolae, “Europa mea”- Politica de dezvoltare
regională, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006;
22. IONESCU, Claudia, TODERAŞ, Nicolae, Politica de dezvoltare regională,
Editura Tritonic, Bucureşti, 2007;
23.IONESCU, Romeo Victor, Dezvoltarea regională, Editura Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti, 2008;
24. IONESCU, Romeo Victor, Legătura dintre PND 2007-2013 şi fondurile
structurale, Analele Universităţii “Dunărea de Jos”, Galaţi - Fascicula XXII Drept
şi Administraţie Publică Anul I, Nr. 1, 2007;
25.IONESCU, Romeo Victor, Stategie de dezvoltare comunitară şi regională, Editura
Fundaţiei Academice Danubius, Galaţi, 2006;
26. IONESCU, Romeo Victor, MARCHIS, Gabriela, UE - Prezent şi perspective,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006;
27. IONESCU, Romeo Victor, MARCHIS, Gabriela, Strategii de Dezvoltare
Comunitară şi Regională, Editura Fundaţiei Academice Danubius Galaţi, 2006;
28.LOUKAS, Tsoukalis, Ce fel de Europă?, Editura ALL, Bucureşti, 2005 ;
29. MATEI, Lucica, Managementul dezvoltării locale, Editura Economică, Bucureşti,
107
 1998;
30. MICLĂUŞ, Gheorghe, Dezvoltare regională, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
31. MOŞTEANU, Narcisa Roxana, Problemele dezvoltării regionale în România,
Editura Sylvi, Bucureşti, 2001;
32. NIŢA, Ion, Economia ţărilor membre ale Uniunii Europene, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2007;
33. PÂRLOG, C., CONSTANTIN, Daniela Luminiţa, Dezvoltare regională şi
integrare europeană, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003;
34. PASCARIU, Gabriela Carmen, Contribuţia politicilor comunitare la realizarea
coeziunii, ca princiu de bază în integrarea europeană, Analele Universităţii
“Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007;
35.POEDE, George, Instituţii politice europene, în volumul Filosofie şi ştiinţe
politice, Editura Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2008;
36.POPESCU, Claudia Rodica, Disparităţi regionale în dezvoltarea economico-
socială a României, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2003;
37. POPESCU Irina, PROFIROIU, Marius, Politici europene, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
38. PRELIPCEAN, Gabriela, Disparităţile dintre regiuni şi politicile de dezvoltare
regională, The fourth International Symposium of the Romanian Regional Science
Asociation, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004;
39. PUŞCAŞU, Violeta, Dezvoltarea regională, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
40. ROŞCA, Elisabeta R., Dezvoltarea regională în contextul integrării U. E., Editura
Economică, Bucureşti, 2006;
41. ŞERBAN, Radu, România în Uniunea Europeană, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2007;
42. SMITH, Karene, Politica externă a Uniunii Europe, Editura Trei, Bucureşti, 2004;
43. WALLACE, Helen, WALLACE, William, Procesul politic în U.E, Editura ARC,
Chişinău, 2004;

108
 *

www.infoeuropa.ro
www.euroactiv.com
www.eurolex.com
www.mie.ro
www.eropa.eu.int
www.ier.ro
www.mdrl.ro
www.ucdc.info
www.fonduri-ue.ro
www.eufinanţare.info
www.minind.ro
www.capital.ro
www.finantare.ro
www.inforegio.ro
www.adrnordest.ro
www.moinesti.ro

109