Bazele Sectorului Public

Tema de control 2 – studiu de caz - Reinventarea Administrației

Publice

1. Cadrul: Care au fost condițiile sociale, economice, și, în special, cele politice ale
mediului în care a avut loc cazul menționat.

Cadrul social-economic s-a dezvoltat în era industrială, iar pe parcursul anilor s-a
constatat că administrația publică, nu mai funcționează adecvat societății din anii '90,
deoarece economia era foarte complexă, informațiile erau foarte accesibile și se
asimilau uluitor de rapid în toate domeniile de activitate, din această cauză, in ultimul
deceniu, corporațiile din America au întreprins schimbări revoluționare:

➢ Descentralizarea autorității
➢ Aplatizarea ierarhiilor
➢ Focalizarea asupra calității
➢ Apropierea de client

Toate aceste schimbări ducând la o competitivitate constantă, la scară globală unde s-au
format parteneriate strânse între sectorul public și cel privat, care luptau pentru o
schimbare radicală, străduindu-se să devină mai flexibile, mai inventive și mai
întreprinzătoare.

În cadrul social, oamenii erau obișnuiți ca sectorul public și cel privat să reprezinte 2
lumi diferite, unde afacerile trebuie să evite sectorul public, iar sectorul public nu
trebuie să se amestece în afaceri. Ulterior autoritățile publice erau presate să caute
soluții pentru problemele existente fără a cheltui bani suplimentari indiferent de
sectorul vizat.

Asa cum susținea și Harlan Cleveland in “Executivul bazat pe cunoștiințe”: ”Dacă am

susține ștergerea granițelor dintre sectorul public si privat, să nu mai încercăm să trasam
o linie de demarcare pe apă, linie care va dispărea de fiecare dată.”

În cadrul social politic, monopolul reprezintă în America o tradiție în cadrul serviciului

public, însă în sectorul privat există concurență.

De ce? Pentru că în sectorul public s-a constatat că monopolul înseamnă costuri reduse și
eliminarea dublării unor funcții, ceea ce rezultă economii (ex: o singură școală în cartier,
o singură companie de autobuze în oraș etc.). Sectorul privat necesită concurență pentru
a inhiba schimbarea (progresul) și pentru a avea o piața bogată unde cash flow-ul este la
putere.

2.Participanții. Ce persoane, organizații interesate, părți au fost implicate în acest

caz.

➢ Actorul principal este administratția publică ierarhizată și centralizată, care este

depășită într-o societate economică, în continuă dezvoltare, ce dispune de
informații vaste și care asimilează intensiv cunoștiințele. Treptat, administrația
publică adoptă noi instituții care le va inlocui pe cele vechi.
➢ Al doilea participant sunt corporațiile din America ce au întreprins schimbările
revoluționare, schimbări ce au dus la parteneriate complexe între sectorul public
și cel privat, ramânând competitive pe noua piață globală.
➢ Primarii, guvernatorii și legislatorii sunt participanții care s-au legat de vagonul de
impozite și servicii, aceștia creșteau veniturile din impozitele încasate cu 5,3% pe
an, însă creșterea economică a fost numai până în anul 1970 când criza fiscală s-a
instaurat, iar condițiile ecuației s-au schimbat.
➢ Guvernul este participantul care s-a orientat spre necesitățile comunității,
cetățenii fiind priviti ca persoane ce depind și sunt controlate de cei care îi ajută
si de cei care îi conduc. Tot odata ei sunt persoanele care își înțeleg propriile
probleme și cred în abilitatea lor de a acționa, spre deosebire de client care sunt
priviți ca persoane ce se înțeleg pe sine însăși prin prisma deficiențelor lor și care
așteaptă ca alții să acționeze în numele lor.
➢ Voluntarii sunt participanții care au dat o mână de ajutor în San Francisco pentru
bolnavii infectați cu virusul HIV, ei au creat o rețea de clinici locale, adăposturi,
birouri de asistență socială care îi ajută pe bolnavi să se reintegreze în
comunitate, costul mediu de tratament al unui bolnav de SIDA scăzând cu 40%
comparativ cu media pe țară.

3. Problemele. Identificați și descrieți principalele întrebări și probleme abordate în

studiu:

Principalele probleme identificate in textul dat au vizat urmatoarele aspecte:

Administrația publică ierarhică și centralizată din anii ’30 si ’40 nu mai este
eficientă într-o societate și economie a anilor ’90, motiv pentru care se dorește o
reinventare a administrației publice, care să răspundă nevoilor și intereselor cetățenilor,
aceștia din urmă fiind principalii piloni ai unei societăti moderne. Toate acestea au
pornit de la faptul că administrația din trecut era una tradițională, rigidă, ierarhică și nu
mai corespunde cerințelor actuale privind existența unui spațiu flexibil, dinamic axat pe
inovație și cercetare.
Statele ajung să se confrunte cu dileme majore ce țin de vechile valori și
obiective, în sensul că în trecut, percepția societății era de separare a sectorului public
de cel privat, acestă concepție nemaifăcând față numeroaselor exigențe apărute odată
cu evoluția socio-economică. Astfel că, deși de-a lungul timpului au fost trase bariere
între parteneriatul dintre cele două sectoare, în prezent se tinde către relaționarea lor,
întrucât aceasta ar presupune extinderea calității în ambele sectoare.
O altă problemă cu care se confruntă administrația publică este risipa. Întocmai
cum afirma economistul John Maynard Keynes, „problema nu constă în elaborarea ideilor
noi, ea constă în evadarea de la cele vechi”. Cu alte cuvinte, liderii sunt preocupați mai
mult de promovare, nu de adoptarea unor noi perpective, care să aducă schimbări cât se
poate de eficiente in ceea ce privește asigurarea unor servicii publice de calitate. Prin
urmare aceștia rămând prinși în cursa vechilor metode de percepere a problemelor fără
să observe soluțiile evidente.
O încercare de satisfacere a cât mai multor nevoi ale cetățenilor într-un moment
de stagnare a veniturilor bugetare, prin desfășurarea unor politici de guvernare nu poate
conduce decât la adevărate crize financiare. Pe fondul acestor crize a fost nevoie de o
evoluție, renunțându-se la guvernarea tradițională în favoarea guvernării democratice.
Aceasta din urmă presupune noi instrumente de implementare și control cum ar fi
punerea în aplicare a parteneriatului public privat, aceasta fiind o cale de control a
bugetului de stat dar și o modalitate de a demonstra că resursele statului nu sunt
suficiente pentru a răspunde satisfăcător tuturor nevoilor de dezvoltare a societății.
O altă problemă este aceea că agențiile se bazează pe domeniile lor de activitate,
nu pe misiunea ei. Cercetătorii au vizat faptul că domeniile de activitate erau prea
delimitate și structurate, astfel că o anumită agenție nu-și putea duce la capăt misiunea,
întrucât considera că intră în domeniul de activitate al altei agenții.
Consumul în masă a unei societăți omogene, cu servicii și produse neraportate și
neajustate la nevoile și interesele specifice ale cetățenilor reprezintă o altă problemă
identificată.

4. Deciziile cheie. Enumerați deciziile cheie luate, cine le-a luat și explicați cum
au fost luate. A fost oare important momentul luării deciziei? Ce acțiuni alternative
au fost ignorate?

Au fost identificate următoare decizii principale:

➢ Administrația trebuie să caute în permanentă alternative la serviciile clasice
oferite, implicăndu-se în diferite parteneriate de tip public-privat.;
 ➢ Reinventarea guvernării prin promovarea competiției atât între furnizorii de
serivicii publice și sectorul privat;
➢ Agențiile ar trebui să reducă la maxim numărul de reguli după care operează.
Odată reduse, organizațiile respective ar trebui să fie capabile să se dedice
exlusiv unui obiect de activitate și unei misiuni clare și bine definite.
➢ Evaluarea performanțelor organizaționale și a alocării fondurilor ar trebui să se
bazeze, în principal pe capacitatea organizației de a elabora și de a impementa
politici diverse.
➢ Cetățenii ar trebui să fie priviți ca veritabili clieni, acest lucru ducând la
posibilitatea observării comportamentului lor, ce poate folosi la îmbunătățirea
calității serviciilor oferite.
➢ O bună cooperare între cetațeni și structurile administrative ale statului
determină un climat cât se poate de favorabil pentru dezvoltarea acestuia.
➢ Deschiderea administrației publice către cetăteni sporește încrederea,
cooperarea, siguranța și, în aceeași măsură, ajută cetățeanul să-și formeze o
apreciere față de activitățile administratiei publice;

Osborne și Gaebler subliniază prin elaborarea celor zece principii interdependente

că, să conduci un guvern nu este același lucru cu conducerea unei afaceri. Liderii de
afaceri sunt motivați de profit, în timp ce liderii guvernamentali sunt motivați de dorința
de a fi realeși. Mai mult, afacerile își procură resursele financiare de la clienți, în timp
guvernul și le procură de la plătitorii de taxe.
Ceea ce se poate concluziona însă, este ideea potrivit căreia guvernul nu poate fi
condus ca o afacere, însă, la un moment dat poate deveni un guvern antrepreorial. În
concepția celor doi autori, un guvern antreprenorial presupune o administrație cât se
poate de flexibilă, deschisă, eficientă și în același timp eficace.

Fiind în plină analiză și cercetare, administrația publică reușește să capete noi

modalități de reorganizare și chiar de reinventare. Cercetățorii oferă diferite perspective
în ceea ce privește eficientizarea acesteia și de asemenea formulează diferite teorii și
principii în urma cărora reiese o altă fațetă a acesteia.

5. Rezultatele. Analizați decizia principală sau seria de decizii și acțiunile

întreprinse. De ce s-a pledat pentru aceste opțiuni? Care a fost impactul lor asupra
participanților și cetățenilor?

➢ Unul dintre rezultate este crearea de locuri de muncă prin reconcilierea

afacerilor, construirea de locuințe prin formarea de parteneriate între comunitate
și fundații, scăderea numărului de infracțiuni prin comunicarea dintre activiștii din
cartiere și departamentele de poliție.
 ➢ Micșorarea numărului de agenții, fiecare concentrăndu-se asupra unui scop
concret si asupra atingerii misiunii, eliminând barierele impuse de domeniile de
activitate ale unui număr mare de agenții.
➢ Permiterea cetățenilor de a-și alege prestatorul de servicii, întrucât s-a pledat
pentru oferirea de mai multe opțiuni clienților;

Incapacitatea liderilor de a răspunde la crizele repetate prin care trece sectorul

public în alt mod, decăt prin cele două căi, și anume: creșterea impozitelor sau
reducerea cheltuielilor, a dus la apariția celor zece principii formulate de către Osborne
și Gaebler, care alcătuiesc de fapt un întreg ce se constituie într-o a treia cale de urmat.
Osborne și Gaebler subliniază prin elaborarea celor zece principii interdependente
faptul că a conduce un guvern nu este același lucru cu conducerea unei afaceri. Liderii
de afaceri sunt motivați de profit, în timp ce liderii guvernamentali sunt motivați de
dorința de a fi realeși. Mai mult, afacerile își procură resursele financiare de la clienți, în
timp guvernul și le procură de la plătitorii de taxe.
Ceea ce se poate concluziona însă, este ideea potrivit căreia guvernul nu poate fi
condus ca o afacere, însă, la un moment dat poate deveni un guvern antrepreorial. În
concepția celor doi autori, un guvern antreprenorial presupune o administrație cât se
poate de flexibilă, deschisă, eficientă și în același timp eficace.

6. Generalizările. Ce învățăminte pot fi trase din acest caz? Cum ilustrează acest caz
comportamentul administrației publice?

➢ Administratia ar trebui sa fie flexibila si inovatoare, dar si responsabila fata de

cetateni;
➢ Administratia poate participa in parteneriate cu firme private doar atata timp cat
reprezinta partenerul dominant al acelui parteneriat.

7. Prezentați un caz similar din România.

Un exemplu de problema identificata in tara noastra si vizata spre solutionare a fost

aceea a existentei unor manageri publici experti care sa fie in masura sa identifice
principalele probleme si sa le ofere rezultate pe termen lung, bazandu-se pe eficienta si
eficacitate.
Astfel, prin Ordonanta de Urgenta nr. 56/2004 privind crearea statutului special al
functionarului public denumit manager public, s-a introdus o noua mentalitate in
administratia publica romaneasca, acesta fiind un adevarat agent al schimbarii.
Managerul public din sistemul romanesc al administratiie publice reprezinta o categorie
distincta de functionar publica, el contribuind atat la asigurarea eficientei si
continuitatii reformei in administratia publica cat si la integrarea in structurile Uniunii
Europene prin implementarea si urmarirea aplicarii drepturilor si obligatiilor comune ce
decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene in cadrul autoritatii sau
institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Acesta trebuie sa fie un agent al schimbarii, orientat spre rezultate, spre identificarea si
implementarea de solutii, avand o capacitate deosebita de evaluare a riscurilor,
adaptabilitatie si etica, rolul sau fiind de a sprijini politicile de reforma menite sa
accelereze modernizarea administratiei si serviciilor publice.