Eseu Legistică Formală

-temă seminar-

„Într-o primă apreciere, legistica reprezintă ştiinţa elaborării legii. De-a

lungul timpurilor, teoria contractului social, afirmarea principiului suveranităţii
naţionale şi instituirea unor procedee electorale de legitimare a exercitării puterii
de stat au generat motivaţii şi mecanisme diferite în afirmarea suveranităţii
populare care au dus la legitimarea legii, în sens de poruncă socială, guvernată de
aplicarea organizată a unei sancţiuni.”1
În opinia noastră, cele patru elemente, și anume: legistica formală, procesul
electoral, principiul suveranității naționale și teoria contractului social au în centrul
lor atât noţiunea de „cetăţean”, cât şi exercitarea drepturilor acestuia.
Constituţia României contopeşte ideea de suveranitate naţională cu cea de
suveranitate populară, afirmând că “suveranitatea naţională aparţine poporului
român”.2
Potrivit lui Jean Jacques Rousseau, „suveranitatea nefiind decât manifestarea
voinţei generale, ea nu se poate înstrăina niciodată şi că suveranul, care nu-i decât
o fiinţă colectivă, nu poate fi reprezentat decât prin sine însuşi: puterea se transmite
uşor, dar voinţa nu. ”3 Prin urmare, suveranitatea este atât inalienabilă, cât şi
indivizibilă.
Tot Rousseau face un exerciţiu de imaginaţie, presupunând că „statul este
compus din zece mii de cetateni. Suveranul nu poate fi considerat decât în mod

1
https://www.ujmag.ro/drept/drept-parlamentar/legistica-formala/rasfoire/ - 6.10.2021 Ora 19:09
2
Connstituţia României, Titlul I, articolul 2, alineatul 1
3
Jean Jacques Rousseau, Despre Contractul Social
colectiv şi în bloc, dar fiecare particular, în calitate de supus este considerat ca
individ. ”4
Dar ceea ce îi revine lui Rousseau este ipoteza contractului social. Prin acest
contract, oamenii consimt la abandonarea unei părţi din drepturile lor către
colectivitate pentru a beneficia de avantajele vieţii sociale. Porneşte de la ideea că
individul înstrăinează persoana şi drepturile sale comunităţii şi se angajeaza să se
supună unei legi generale, recunoscută şi respectată de toţi. Aceasta înseamnă că
individul nu renunţă la voinţa sa particulară decât pentru a se plasa sub suprema
conducere a voinţei generale

Astfel, „teoria contractului social legitimează, pe de o parte, drepturile pe

care individul le poate opune statului şi, pe de altă parte, fondează suveranitatea,
deoarece autoritatea va trebui în mod necesar să rezide în corpul social care este
beneficiarul alienării suveranităţii fiecăruia. Suveranul are ca organ voinţa
generală, care nu este altceva decît legea”5
Rousseau face constatarea justă că voinţa generală şi puterea care o execută,
adică guvernul, trebuie să fie de acord. Ca să te plimbi, trebuie s-o voieşti şi să ai
picioare. În stat se aplică aceeaşi regulă: voinţa aparţine tururor, membrii statului
sunt capul. Executarea voinţei este treaba guvernului, care echivalează cu
picioarele.
Modalitatea prin care teoria contractului social se concretizează şi ia formă o
reprezintă procesul electoral. Nu este greu să ne dăm seama de faptul că procesul
electoral are loc preponderent în ţări cu regim democratic, drepturile electorale
fiind „drepturi exclusiv politice care s-au născut ca urmare a dorinţelor membrilor
comunităţii de a dobândi un anumit statut politic, de a se autoguverna. Aşadar din

4
Jean Jacques Rousseau, Despre Contractul Social
5
G. Burdeau, 1984
punct de vedere al naturii lor juridice acestea sunt considerate a fi drepturi politice,
exclusiv politice. ”6

Acestea "formează o categorie distinctă între drepturile şi libertăţile

cetăţenilor, fiind astfel înscrise în constituţii şi legi şi au ca obiect, în exclusivitate,
participarea cetăţenilor la guvernare".7
Aceste drepturi electorale au fost alături de drepturile civile primele drepturi
care s-au impus în realitatea juridică a fiecărei ţări, tocmai de aceea, în prezent,
acestea sunt considerate a face parte din prima generaţie de drepturi.
Reglementarea acestor drepturi electorale se face atât în constituţia unei ţări,
fiind vorba de drepturile electorale fundamentale, şi anume dreptul de vot şi
dreptul de a fi ales, cât şi în şi în documente internaţionale de o importanţă majoră,
documente care reprezintă piatra de temelie în ceea ce priveşte garantarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Electoratul este componenta decizională a poporului. El este singura putere
originară, pe temeiul căreia se legitimează şi se constituie însăşi puterea şi
autorităţile statului.
Culminând cu alegerea unui nou organism de conducere, legistica formală
are rolul de a urmări „elaborarea legii în parametri necesari utilizatorilor săi. "8
„Legistica este ştiinţa legislativă ce reprezintă ansamblul metodelor,
tehnicilor, procedeelor de exprimare materială sau formală a ideilor care au nevoie
de reflectare normativă în forme adecvate. 9"

6
A. Iorgovan, F. Vasilescu, I. Muraru, I. Vida, Noua lege electorală a României. Text şi comentarii, Ed. Monitorul
Oficial, Bucureşti, 1990.
7
Gh. Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ediţia a-III-a –revizuită şi completată, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2005.
8
CORESPONDENȚA DINTRE TEHNICA LEGISLATIVĂ ŞI LEGISTICA FORMALĂ ÎN LITERATURA DE DREPT
9
Introducere în Legistica formală 2021
 Rolul acesteia este „de a elimina haosul din sistemul legislativ, să găsească
metodele şi căile de trecere de la instabilitatea legislativă la continuitatea
procesului legislativ, fără sincope şi contradicţii. "10
Cea mai bună modalitate de elaborare a unor norme juridice constă în
conlucrarea specialiştilor dintr-un anumit domeniu de reglementare cu cea a
juriştilor pentru ca norma juridică rezultată să fie predictibilă, clară şi simplă.
„Legistica formală este un instrument menit să construiască o punte între
exigenţele univoce ale legiuitorului cu cele ale dialogului social. Aceasta nu se
poate opri la tehnica redactării actelor normative. Ea trebuie să îşi urmeze drumul
până la capăt, respectiv să îmbine exigenţele tehnicii legislative cu cele ale
procedurii legislative pentru a supraveghea integritatea procesului legislativ. "11
„Între procesul de elaborare a legii și activitatea de aplicare a prevederilor
acesteia există o strânsă legătură, astfel că nu se poate vorbi de o autentică
competență în aplicarea legii, fără cunoșterea genezei ei ."12
În concluzie, un stat de drept se consolidează, este apreciat și respectat, în
bună măsură, în funcție de justețea, claritatea și fermitatea legilor sale, precum și
de durabilitatea lor.
Bibliografie
1. A. Iorgovan, F. Vasilescu, I. Muraru, I. Vida, Noua lege electorală a României.
Text şi comentarii, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1990
2. Constituţia României
3.CORESPONDENȚA DINTRE TEHNICA LEGISLATIVĂ ŞI LEGISTICA
FORMALĂ ÎN LITERATURA DE DREPT
4. G. Burdeau, 1984

10
I. Vida,Legistică formală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012,
11
I. Vida, Legistică formală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012
12
CORESPONDENȚA DINTRE TEHNICA LEGISLATIVĂ ŞI LEGISTICA FORMALĂ ÎN LITERATURA DE DREPT
5. Gh. Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ediţia a-III-a –revizuită şi
completată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005
6. I. Vida,Legistică formală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2012,
7. Introducere în Legistica formală 2021 suport curs
8. Jean Jacques Rousseau, Despre Contractul Social
9. https://www.ujmag.ro/drept/drept-parlamentar/legistica-formala/rasfoire/