UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ
PROGRAMUL DE STUDII: ASISTENȚĂ MANAGERIALĂ ȘI
ADMINISTRATIVĂ

Lucrare la disciplina Sisteme Administrative Comparate

Profesor coordonator: Student:

Studiu comparativ al sistemul administrativ din
Finlanda și Italia

1
Cuprins
1. Titlul lucrării și argumentarea alegerii acesteia...................................................................................3
2. Constituția-lege fundamentală.............................................................................................................3
2.1. Finlanda.......................................................................................................................................3
2.1.1. Aspecte generale privind Constituția...................................................................................3
2.2. Italia.............................................................................................................................................4
2.2.1. Aspecte generale privind Constituția...................................................................................4
3. Puterea legiuitoare...............................................................................................................................4
3.1. Finlanda.......................................................................................................................................4
3.1.1. Organizarea și funcționarea Parlamentului Finlandei...........................................................4
3.1.2. Rolul Parlamentului Finlandei.............................................................................................4
3.2. Italia.............................................................................................................................................4
3.2.1. Organizarea și funcționarea Parlamentului Italiei................................................................4
3.2.2. Rolul Parlamentului Italiei...................................................................................................5
4. Puterea judecătorească.........................................................................................................................5
4.1. Finlanda.......................................................................................................................................5
4.2. Italia.............................................................................................................................................5
5. Puterea executivă.................................................................................................................................6
5.1. Finlanda.......................................................................................................................................6
5.1.1. Președintele Finlandei..........................................................................................................6
5.1.2. Guvernul Finlandei..............................................................................................................6
5.1.3. Consiliul de Miniștri............................................................................................................6
5.1.4. Administrația publică în Finlanda........................................................................................6
5.2. Italia.............................................................................................................................................7
5.2.1. Președintele Italiei................................................................................................................7
5.2.2. Guvernul Italiei....................................................................................................................7
5.2.3. Consiliul de miniștri.............................................................................................................8
5.2.4. Administrația publică în Italia..............................................................................................8
6. Identificarea și explicarea asemănărilor dintre sisteme administrative prezentate...............................9
7. Identificarea și explicarea deosebirilor dintre sisteme administrative prezentate...............................10
8. Concluzie...........................................................................................................................................11
Bibliografie................................................................................................................................................11

2
 1. Titlul lucrării și argumentarea alegerii acesteia

Am ales să fac un studiu comparativ al sistemului administrativ între Finlanda și Italia pentru
a-mi oferi posibilitatea de a cunoaște în profunzime particularitățile acestor două sisteme
administrative și pentru a putea înțelege modul prin care au reușit să ofere un strandard de viață
corespunzător cetățenilor.
Finlanda este o țară cunoscută pentru profesionalismul de care dă dovadă în rezolvarea
cerințelor cetățenilor. Are o reţea foarte bună de şosele şi autostrăzi. Campania aeriană
finlandeza, Finair, dispune de o variată ofertă de zboruri internaţionale şi interne, fiind deţinută
în mare parte de Guvern.
Finlanda este un model al profesionalismului și al eticii în ceea ce priveşte modalităţile de
rezolvare a cerinţelor şi de satisfacere a nevoilor cetăţenilor. Acest aspect este vizibil dacă
urmărim evoluţia indicelui de percepere a corupţiei apreciat pe plan internaţional de către factorii
politici şi oamenii de afaceri în cadrul studiului elaborate de organizaţia Transparency
Internaţional.
Italia, oficial Republica Italiană, este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte
pe Peninsula Italică şi cuprinzând şi câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind
Sicilia şi Sardinia. Se învecinează cu Franţa la nord-vest, Elveţia şi Austria la nord şi Slovenia la
nord-est. De asemenea înconjoară două exclave independente: San Marino şi Vatican, şi are şi o
exclavă înconjurată de Elveţia numită Campione d'Italia. Capitala Italiei este Roma.
Astăzi Italia este o republică democratică şi o ţară dezvoltată, ocupând a şaptea poziţie conform
PIB-ului, a opta conform indicelui calităţii vieţii şi a douăzecea conform indicelui dezvoltării
umane. Este membru fondator al Uniunii Europene şi unul dintre membri ai G8, NATO,
Consiliului Europei, Uniunii Europei Occidentale

2. Constituția-lege fundamentală
2.1. Finlanda
2.1.1. Aspecte generale privind Constituția

Constituția Finlandei a intrat în vigoare la 1 martie 2000. Ea reiterează cel mai important
principiu al vechiului Act Constituțional: în Finlanda puterea suverană aparține poporului. Ea are
la bază patru acte constituționale mai vechi: Actul Constitutional al Finlandei (1919), Actul
Parlamentar (1928) și două Acte ale Responsabilității Ministeriale (1922) ce vizează dreptul
Parlamentului de a inspecta activitatea membrilor Consiliului de Stat, Cancelarului Justiței și a
funcționarilor parlamentari.
Necesitatea revizuirii constituției a fost explicată prin faptul că în majoritatea țărilor
europene prevederile constituționale sunt cuprinse de un singur act, pe când Finlanda avea
patru[4] ceea ce îngreuna procesul de înțelegere unitară și clară a prevederilor. De aceea , în
1999 [Parlamentul] a aprobat revizurea Constituției, proces ce viza unificarea și sintetizarea
prevederilor constituționale fără a altera însă în vreun fel principiile de bază.
Constituția Finlandei definește sistemul politic. Finlanda este o democrație parlamentară,
iar funcția de prim ministru este cea mai influentă funcție politică. Constituția, în forma sa

3
actuală, a intrat în vigoare la 1 martie 2000, și a fost modificată de la 1 martie 2012. Cetățenii pot
candida și vota la alegeri parlamentare, municipale, prezidențiale și europarlamentare.
2.2. Italia
2.2.1. Aspecte generale privind Constituția
Constituția Italiei (Costituzione della Repubblica Italiana), aprobată de către Adunarea
Constituantă în 22 decembrie 1947 și intrată în vigoare la 1 ianuarie 1948, este considerată legea
fundamentală în statul italian. Ea a fost astfel concepută încât să facă imposibil un regim
dictatorial de oricare tip.
Constituția, dintre structurile statului, învestește Ministerul Justiției cu autoritatea de a
administra instanțele judecătorești datorită funcției, rolului și relației sale speciale cu corpul
magistraților.

3. Puterea legiuitoare
3.1. Finlanda
3.1.1. Organizarea și funcționarea Parlamentului Finlandei
Parlamentul finlandez unicameral, cu 200 de membri, exercită autoritatea legislativă
supremă. El poate modifica Constituția și legile ordinare, poate demite guvernul, și poate trece
peste vetoul prezidențial. Legile sale nu sunt supuse revizuirilor juridice; constituționalitatea
noilor legi se evaluează de Comisia pentru Drept Constituțioanl a Parlamentului. Parlamentul se
alege pe un mandat de patru ani, cu vot proporțional prin metoda D'Hondt în circumscripții cu
mai multe locuri. Diverse comisii parlamentare audiază experți și pregătesc legile.
3.1.2. Rolul Parlamentului Finlandei
În ceea ce privește procesul legislativ, în Finlanda se menține sistemul – valabil în aproape
toate statele europene– ca proiectele de legi să fie mai întâi dezbătute și prezentate plenului cu
avizul comisiilor de specialitate. Inițiativa legislativă aparține membrilor Parlamentului și
Guvernului. Propunerile legislative sunt prezentate Parlamentului, sub formă de proiecte de lege
de către Guvern sau parlamentari. Sunt trei etape:
 Prima presupune comunicarea rapoartelor comisiilor specializate, dezbaterea acestora
și posibilitatea ca deputații să se pronunțe asupra proiectului de lege.
 A doua cuprinde o dezbatere a proiectelor articol cu articol. În această fază, proiectele
pot fi modificate, sau poate fi solicitat un nou aviz din partea comisiei de specialitate.
 A treia etapă are loc la 3 zile după terminarea celei de a doua, când proiectul este
supus la vot. El poate fi adoptat fără modificări, sau poate să fie respins.
O particularitate a sistemului finlandez constă în aceea că un proiect de lege, chiar
adoptat cu majoritate, poate fi „lăsat în asteptare”, la cererea unei treimi din numărul membrilor
Parlamentului. În această situație, conform legii, propunerea legislativă va fi examinată din
nou,într-o ședință a viitorului Parlament.

4
 3.2. Italia
3.2.1. Organizarea și funcționarea Parlamentului Italiei
Parlamentul are o structura bicamerala perfectă, deoarece este compusă din două camere
având funcții identice: camera deputaților și camera senatului republicii. Prima cameră este
formată din 630 de deputați iar cea de a două din 315 senatori la care se adaugă senatori de drept
pe viață (președinții emeriți ai republicii ) și senatori pe viață. În conformitate cu articolul 59 al
Constituției ei sunt cetățeni ce au ilustrat patria cu înalte merite în câmpul social, stințific, artistic
și literar și sunt nominați de către președintele republicii.
3.2.2. Rolul Parlamentului Italiei
Existența parlamentului poate fi considerată directă consecință al principiului de suveranitate
populară. În Italia acesta este înscris în art.1 paragraful al doilea al constituției : " suveranitatea
aparține poporului ".Rolul său este eficient descris de către Hegel cu expresia de : arcade între
stat și societatea civilă. Parlamentul naște ca organ în care vine exprimat consimțământul sau
neconsimțământul activităților fiscale ale suveranului.

4. Puterea judecătorească
4.1. Finlanda
Sistemul juridic finlandez este un sistem de drept civil împărțit între instanțe cu
jurisdicție normală și instanțe de contencios administrativ, cu jurisdicție asupra litigiilor între
cetățeni și administrația publică. Legislația finlandeză este bazată pe codurile suedeze și, în sens
mai larg, pe legislația romană. Sistemul de instanțe pentru jurisdicțiile civilă și penală este format
din instanțe locale , curți de apel regionale , și Curtea Supremă . Ramura administrativă a
aparatului de justiție constă din instanțe de contencios administrativ și Curtea Supremă de
Contencios Administrativ. Pe lângă instanțele ordinare, există câteva instanțe speciale în anumite
ramuri ale administrației. Există și o instanță dedicată judecării proceselor penale în care sunt
implicați oficiali de rang înalt.
Articolul 98 din Constituţia Finlandei enumeră diferitele instanţe judecătoreşti. Printre
instanţele generale se numără Curtea Supremă, curţile de apel şi tribunalele districtuale. Printre
instanţele administrative generale se numără Curtea Supremă Administrativă şi instanţele
administrative locale.

4.2. Italia
Sistemul juridic italian se bazează pe dreptul roman, modificat de codul napoleonian și de
statutele ulterioare. Curtea Supremă de Casație este cea mai înaltă instanță din Italia pentru
apeluri în cazuri civile și penale. Curtea Constituțională a Italiei (Corte Costituzionale) decide
cu privire la constituționalitatea legilor și este o inovație postbelică.
Sistemul judiciar din Italia se bazează pe dreptul civil.
Funcția de judecător, precum și cea de procuror public, sunt exercitate de membrii corpului
magistraților. Funcția administrativă este exercitată de Ministerul Justiției.
Funcția judiciară poate fi împărțită în următoarele domenii:
 drept civil și penal

5
  administrativ
 contabil
 militar
 fiscal
Președintele Republicii Italiene este și președintele CSM (Consiliul Superior al
Magistraturii). Toate chestiunile privind magistrații trebuie să fie evaluate de către CSM care
protejează independența magistraților și a statutului acestora.

5. Puterea executivă
5.1. Finlanda
5.1.1. Președintele Finlandei
Conform Constituției, șeful statului este președintele. Finlanda a fost considerată
republică parlamentară semiprezidențială, dar după adoptarea Constituției din 2000, și mai mult
după modificările ei din 2012, președinția a devenit un post ceremonial, fără atribuții
executive. Funcția prezidențială cuprinde câteva puteri, și anume responsabilitatea pentru politica
externă în afara relațiilor din cadrul Uniunii Europene, în cooperare cu cabinetul, funcția de
comandant al forțelor armate, unele puteri de decret, și câteva numiri. Pentru alegerea
președintelui se țin alegeri prin vot direct, într-unul sau două tururi; mandatele sunt de șase ani și
pot fi maxim două pentru o persoană.
5.1.2. Guvernul Finlandei
Prim-ministrul Finlandei este șeful Guvernului finlandez. Prim-ministrul Finlandei este
șeful guvernului și este numit de către președinte. Primul prim-ministru a fost Pehr Evind
Svinhufvud, care a fost numit în funcție la 27 noiembrie 1917. În prezent, poziția de prim-
ministru al Finlandei este ocupată de Sanna Marin. În temeiul dispozițiilor Constituției Finlandei,
președintele numește un prim-ministru, după ce partidele din parlament au negociat distribuirea
de mandate în noul Consiliu de Stat și programul guvernului. În mod oficial, prim-ministrul îi
numește pe ceilalți membri ai Consiliului de Stat, care sunt, apoi, cu acordul Parlamentului,
numiți de către președinte. În practică, locurile sunt împărțite între partide în timpul negocierilor
pentru formarea guvernului, astfel încât candidatul la funcția de premier trebuie să ia în
considerare opiniile partidelor participante și nu poate desemna sau elimina pe oricine dorește.
5.1.3. Consiliul de Miniștri
Membrii Consiliului de Miniștri trebuie să se bucure de încredrea Camerei
Reprezentanților. Ei sunt aleși de către Președinte dintre cetățenii finlandezi originari cunoscuți
pentru onorabilitatea și capacitatea lor. În legătură cu aceștia mai trebuie reținute următoarele
prevederi înscrise în art.40 :
 Consiliul de Miniștri este prezidat de primul ministru iar în lipsa acestuia de un
ministru desemnat anume de Președintele Republicii
 Membrii Consiliului de Miniștri sunt responsabili pentru gestiunea lor în fața
Camerei Reprezentanților
 Există răspunderea solidară a miniștrilor pentru hotărârile adoptate, afără de cazul
în care au exprimat opinii diferite în legătură cu problemele în cauză

6
 5.1.4. Administrația publică în Finlanda
Din punct de vedere administrativ, Finlanda este împărţită în departamente, arondismente
şi comune. Modificarea numărului departamentelor se poate face numai pe cale legislativă. Orice
alte schimbări în organizarea administrativă se stabilesc de către Guvern, în cazul în care nu
există dispozitiuni legale contrarii (art.50 alin.2).
Sunt de remarcat prevederile art.50 alin.3, care dispun că "Atunci când se efectuează o
modificare a limitelor circumscripţiilor administrative, se va avea în vedere ca noile
circumscripţii, în măsura în care circumstanţele o permit, să cuprindă populaţii vorbind aceeaşi
limbă - finlandeza sau suedeza - sau, în orice caz, ca minorităţile lingvistice £are nu pot constitui
circumscripţii distincte, n.aut.) să fie pe cât de mici este posibil".
Departamentele sunt administrate de către prefecţi. Administrarea comunelor se
întemeiază pe principiul autonomiei, potrivit dispoziţiilor legilor speciale. Participarea
cetăţenilor de origine irlandeză, norvegiană, suedeză şi daneză la administrarea comunelor este
garantată de lege (Legea nr.334 din 23 aprilie 1976).

5.2. Italia
5.2.1. Președintele Italiei
Din 2 iunie 1946, Italia este republică parlamentară unitară; la acea dată, monarhia a fost
abolită în urma unui referendum constituțional. Președintele Italiei (Presidente della Repubblica),
actualmente Sergio Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei. El este ales în funcție pentru
un mandat unic, de șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună.Italia
are o constituție democratică, elaborată de Adunarea Constituantă formată de forțele antifasciste
care au contribuit la înfrângerea fasciștilor și naziștilor în Războiul Civil Italian.
5.2.2. Guvernul Italiei
Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem de vot cu reprezentare
proporțională. Parlamentul este bicameral, dar cele două camere, Camera Deputaților (cu sediul
în Palazzo Montecitorio(en)) și Senatul(en) (cu sediul în Palazzo Madama(en)), au aceleași
puteri. Primul ministru, denumit Presidente del Consiglio dei Ministri, este șeful guvernului.
Primul ministru și cabinetul său sunt numiți de către președinte, dar trebuie să obțină votul de
încredere al Parlamentului.
Deși organizarea guvernării este similară cu cea a majorității sistemelor parlamentare,
primul ministru italian are mai puțină autoritate ca omologii săi din alte republici parlamentare.
Primul ministru nu poate cere dizolvarea Parlamentului și nu poate demite miniștri (acestea fiind
prerogative exclusive ale președintelui) și are nevoie de un vot de aprobare din partea Consiliului
de Miniștri—deținătorul puterii executive efective—pentru majoritatea activităților politice.
O particularitate a Parlamentului Italiei este reprezentarea acordată cetățenilor italieni cu
domiciliul în străinătate: 12 deputați și șase senatori aleși în patru circumscripții distincte ale
diasporei. Senatul Italian este și el caracterizat de existența unui număr mic de senatori pe viață,
numiți de președinte „pentru merite patriotice deosebite în domeniile social, științific, artistic sau
literar”. Foștii președinți sunt senatori pe viață din oficiu.
Cele trei mari partide politice ale Italiei sunt Partidul Democrat, Forza Italia și Mișcarea
Cinci Stele.

7
 5.2.3. Consiliul de miniștri
Conform Constituţiei Italiei, numărul, atribuţiile şi organizarea ministerelor sunt
determinate prin lege. Structurile ministeriale au cunoscut în Italia, aceeaşi evoluţie ca şi în alte
ţări. La începuturile guvernării, funcţionau 7 ministere, dar ulterior s-au adăugat altele,
ajungându-se în prezent la 19 ministere. Printre ministerele cel mai recent create se pot
menţiona: Ministerul Participaţiilor Publice (1956), Ministerul Sănătăţii (1958), Ministerul
Spectacolului şi Turismului (1959).
Conform opiniei lui C. MORTATI, ministerele se clasifică după finalitatea lor, în 6
categorii şi anume:
1. ministere având ca obiect apărarea ordinii publice şi salvgardarea ordinii juridice între
care se disting: ministerul Afacerilor interne şi ministerul Justiţiei;
2. ministere îndreptate spre apărarea ordinii internaţionale: ministerul Afacerilor externe
şi ministerul Apărării;
3. ministere având ca obiect organizarea activităţilor de producere a bunurilor materiale
şi a serviciilor, cuprinzând: ministerul Agriculturii şi a Pădurilor, ministerul Industriei şi
Comerţului, ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, ministerul Sănătăţii, ministerul
Comerţului Exterior, ministerul Lucrărilor Publice;
4. ministere care girează servicii publice cu caracter industrial sau comercial sau
controlează întreprinderi publice / private care sunt: ministerul Transporturilor, ministerul
Poştelor şi Telecomunicaţiilor, ministerul Participaţiilor Statului;
5. ministere având ca obiect dezvoltarea intelectuală şi culturală, şi anume: ministerul
Instrucţiei Publice (al educaţiei), ministerul Turismului.
6. ministere care furnizează statului, mijloace financiare, în vederea realizării
obiectivelor sale politice, şi anume: ministerul Finanţelor, ministerul Bugetului şi Trezoreriei.

5.2.4. Administrația publică în Italia

Italia este structurată teritorial în 20 de regiuni (regioni), 103 provincii (province) şi
8.100 municipalităţi (comuni). În cadrul municipalităţilor, 14 oraşe au alocat un statut special şi
anume statutul constituţional de zone metropolitane (città metropolitane).Autoguvernarea sub-
naţională este exercitată de 20 de regiuni (regioni) la nivel regional şi de către 8.100
municipalităţi (comuni) la nivel local.
Pe lângă autorităţile locale, sistemul de administraţie descentralizat cuprinde şi serviciile
publice, care au statut de persoane morale, corpuri cu independenţă juridică, constituite sub
dreptul public şi cu diferite grade de putere de autoguvernare. Comunele şi regiunile sunt cele
mai importante componente ale regimului administrativ local. În structura fiecărei comune se
disting trei categorii de organe: consiliul, junta (“giunta”) şi primarul (“sindaco”).
Consiliul comunal este adunarea deliberantă, fiind ales pentru un mandat de câte 4 ani,
asemănător sistemului administrativ francez. În Italia, primarul este “autoritatea supremă” a
comunei, însă atribuţiile sale sunt mai puţin numeroase şi extinse. El îndeplineşte, înainte de
toate, funcţii protocolare, fiind reprezentantul comunei în anumite împrejurări şi având drept de
semnătură asupra documentelor şi contractelor încheiate cu diferiţi parteneri.

8
 6. Identificarea și explicarea asemănărilor dintre sisteme
administrative prezentate

Atât Finlanda , cât și Italia au un sistem de guvernare parlamentar. Ambele state sunt
conduse de către un președinte: în Finlanda președinte este Sauli Niinisto iar în Italia președinte
este Sergio Mattarela. Constituția reprezintă legea fundamentală a ambelor state, în care sunt
prevăzute principiile de bază ale conducerii statului, atribuțiile instituțiilor fundamentale ale
statului și drepturile, libertățile și obligațiile cetățenilor.
În Finlanda , Parlamentul reprezintă calea de legătură între stat și populația civilă, lucru
valabil și în cazul Italiei, unde se întâmplă același lucru. În ceea ce privește procesul legislativ, în
Finlanda se menține sistemul ca proiectele de legi să fie mai întâi dezbătute și prezentate plenului
cu avizul comisiilor de specialitate, iar Italia prezintă aceeași particularitate. Sistemul juridiciar
finlandez este un sistem de drept civil, sistemul juridiciar italian fiind tot din categoria dreptului
civil, ambele având ca și cea mai înaltă instanță , Curtea Supremă.
Atât Finlanda, cât și Italia dispun de un Consiliu de Miniștri, fiind prezidat de către primul
ministru, iar în lipsa acestuia , de către unul dintre miniștri ales de către președintele statului.
Membrii Consiliului de Miniştri sunt responsabili pentru gestiunea lor în faţa Camerei
Reprezentanţilor în ambele state.

9
 7. Identificarea și explicarea deosebirilor dintre sisteme
administrative prezentate
Structura Parlamentară
Rolul Parlamentului
Puterea executivă:
Președintele
Puterea executivă: Guvernul
Administrația publică:
structură
Administrația publică:
conducere
Finlanda
Parlamentul finlandez are o
structură unicamerală, având
200 de membri.
O particularitate a sistemului
finlandez constă în aceea că
un proiect de lege, chiar
adoptat cu majoritate, poate fi
„lăsat în asteptare”, la cererea
unei treimi din numărul
membrilor Parlamentului.
- Este ales pe o perioadă de
șase ani.
- O persoană poate candida
pentru maxim 2 mandate.
- Președintele este ales prin
vot direct de către cetățeni.
Primul ministru deține o mare
parte din autoritatea supusă
postului său.
Primul ministru îi numește pe
ceilalți membri ai Consiliului
de Stat.
- Statul este împărțit în
departamente, arondismente
și comune.
-Departamentele sunt
conduse de către prefecți
10
Italia
Parlamentul italian are o
structură bicamerală: camera
deputaților și camera
senatului republicii, având
aproximativ 945 de membri
în total.
În sistemul italian, legile sunt
publicate imediat după
adoptarea lor cu majoritate.
- Este ales pe o perioadă de
șapte ani.
- O persoană poate candida
doar pentru un singur mandat.
- Președintele este ales de
către camerele Parlamentului.
Primul ministru italian are
mai puțină autoritate ca
omologii săi din alte republici
parlamentare.
Primul ministru nu poate
demite miniștri sau pe ceilalți
din funcții.
- Statul este împărțit în
regiuni, provincii și
municipalități.
- Autoritatea supremă a
comunei este primarul
 8. Concluzie
Statele europene se caracterizeazǎ printr-o mare diversitate a sistemelor de administraţie. În
afara unor motivaţii de naturǎ economicǎ, social-politicǎ şi istoricǎ, aceastǎ diversitate rezultǎ şi
din modul de organizare politico-administrativǎ a puterii politice în fiecare din statele europene.
Cele două țări, Finlanda şi Italia prezintă numeroase asemănări dar şi deosebiri ce le
caracterizează sistemul administrativ, de aceea reprezintă un interes analizarea lor. Atât Finlanda
, cât și Italia au un sistem de guvernare parlamentar. Ambele state sunt conduse de către un
președinte: în Finlanda președinte este Sauli Niinisto iar în Italia președinte este Sergio
Mattarela.

11
Bibliografie

1. Parrado Diez, Salvador (2006) ,Sisteme administrative comparate, Editura Universității Al.Ioan Cuze,
Iași
2. https://e-justice.europa.eu/
3. https://europa.eu/
4. https://www.senato.it/
5. https://ro.wikipedia.org/
6. https://dreptmd.wordpress.com/
7. https://constitutii.wordpress.com/

12