Italia

CAPITALA: Roma
ORAS PRINCIPAL: Roma
LIMBA OFICIALA: Italiana
SISTEM POLITIC: Republica
UNIFICAREA STAT: 17 Martie 1861
SUPRAFATA: 301.230 km² (Locul 71 in lume)
POPULATIE: 58.751.711 loc (Locul 22 in lume)
DENSITATE POPULATIE: 192,73 loc./km²
PIB: $2150 miliarde (Locul 8)
MONEDA: Euro (EUR)
MEMBRU FONDATOR AL UE SI NATO

SISTEM POLITIC (harta)

 Italia, oficial Republica Italiană este un stat suveran european,din Peninsula Italica avand
câteva insule Marea Mediteraniana, cele mai importante fiind Sicilia si Sardinia;
 Se învecinează cu Franta la nord-vest, Elvetia şi Austria la nord şi Slovenia la nord-est
 Este o republica democratica parlamentara şi o tara dezvoltata, ocupând a şaptea poziţie
conform PIB-ului, a opta conform indicelui calitatii vietii şi a douăzecea conform
indicelui dezvoltarii umane.
 Este un membru fundator al Uniunii Europene şi unul dintre membri ai G8, OTAN-ului,
Consiliului Europei si al Uniunii Europei Occidentale.
 CONSTITUTIA ITALIEI

Aprobată de către Adunarea Constituantă în 22 decembrie 1947 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie

1948.
Este considerată legea fundamentală în statul italian. Ea a fost astfel concepută încât să facă
imposibil un regim dictatorial de oricare tip.
Suveranitatea aparţine poporului, care o exercită sub formele şi în limitele prevăzute de
Constituţie.
Republica recunoşte şi garantează drepturile inviolabile ale omului, egalitatea socială şi
demnitatea cetaţenilor, fără deosebire de sex, rasă, limbă, religie, opinii politice, condiţii
personale şi sociale.
Cetaţenii au datoria de a contribui la progresul material şi spiritual al societăţii. Republica, una şi
indivizibilă, recunoşte şi promovează autonomia locală. Statul şi Biserica Catolică sunt, fiecare
în domeniul său, independente şi suverane.

Constituţia italiană stabileşte că există o separare a autorităţii între executiv şi juridic. Executivul
este responsabil pentru implementarea legilor în timp ce autoritatea juridică este responsabilă
pentru a urmări dacă aceste legi sunt aplicate corect atât în ce priveşte cetăţenii cât şi între aceştia
şi administraţia publică.

PRESEDINTELE ITALIEI

Giorgio Napolitano
 Născut la 29 iunie 1925
 Este un politician italian , fost senator pe viaţă, cel de-al unsprezecelea presedinte al
Republicii italiene şi fost membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din
partea Italiei.
 Alegerea sa a avut loc în alegerile prezidenţiale italiene în 10 mai 2006, iar actualul său
termen a început după ceremonia jurării credinţei din 15 mai, acelaşi an.
 Şeful statului, preşedintele, este ales pentru un mandat de 7 ani de un colegiu electoral
alcătuit din cele două camere ale Parlamentului şi 58 de reprezentanţi ai regiunilor
Predecesor Carlo Azeglio Ciampi
 EXECUTIVUL

Seful Consiliului de Ministrii (prim-ministru) al Italiei este Silvio Berlusconi, conducator

al partidului Forza Italia. Acesta este ales de catre Presedinte, iar la recomandarea acestuia sunt
alesi ceilalti ministrii.
 Consiliul de Miniştri este format din toţi miniştrii guvernului cu şi fără portofoliu. Pe
baza unor legi nescrise, miniştrii sunt de obicei membri ai Parlamentului
 Consiliul de Miniştri este principala instituţie de fundamentare a deciziilor, responsabilă
pentru toate proiectele Guvernului care urmează a fi aprobate înainte de prezentarea în
Parlament. Exercită şi putere legislativă aprobând decrete şi hotărâri în cadrul
Consiliului.
 Membrii Consiliului de Miniştri numesc Şeful Departamentului de Administraţie publică,
directorii generali din ministere şi intrevin în soluţionarea situaţiilor de conflict dintre
ministere.

Cele mai importante componente ale Biroului

Preşedintelui Consiliului de Miniştri sunt:
 Subsecretarul Biroului Preşedintelui Consiliului
de Miniştrii, este principalul colaborator al Preşedintelui
şi Secretarul Consiliului de Miniştri;
 Departamentele, câteva cu sarcini de coordonare, altele responsabile pentru activităţi
desfăşurate în sectoare specifice
 Secretariatul General care coordonează activitatea diferitelor ministere
 Secretariatul General care coordonează activitatea diferitelor ministere.

 Fiecare minister este condus de un ministru, responsabil pentru activitatea propriului minister
şi de cel puţin un secretar de stat. Acesta este asistat de un birou format din şeful biroului şi
persoane responsabile pentru problemele legislative şi relaţii cu presa.

 Un minister este de obicei structurat în direcţii, care reunesc divizii.

 În fiecare din cele 92 provincii există un Prefect al Republicii, potrivit modelului francez, numit
de Consiliul de Miniştri. Acesta acţionează ca reprezentantul guvernului în provincie şi este
subordonat Ministerului Public.

 Fiecare municipalitate are un secretar municipal ataşat, care se subordonează direct

Ministerului Public. El este de fapt un funcţionar public de stat, supervizeză şi coordonează
administraţia la nivel local.

Impartire administrativa: (harta)

Este impartita in 20 de regiuni si anume:

Abruzzi, Basilicata, Calabria, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia Giulia

Lazio, Liguria, Lombardia, Marche, Molise, Piemonte, Puglia, Sardegna, Sicilia,
Toscana, Trentino-Alto Adige, Umbria, Valle d'Aosta, Veneto.

Motivul constituirii regiunilor a fost dezamorsarea încercărilor separatiste ale Siciliei si

Sardiniei, ca si a altor regiuni în care există importante minorităti lingvistice.

 Nu este vorba de minorităti nationale, ci doar de deosebiri de dialect.

 In cadrul fiecărei regiuni, electoratul alege un Consiliu regional, care, la rândul său,
desemnează un presedinte si un organism executiv. Acesta este responsabil pentru
controlul funcţiilor administrative delegate de stat regiunilor şi pentru coordonarea la
nivel regional, a funcţiilor statului şi administraţiei regionale. Atât presedintele, cât si
organismul executiv local răspund politic pentru activitatea lor în fata Consiliului
regional.

 Nu toate regiunile beneficiază de acelasi grad de autonomie locală. Consiliul regional

adoptă acte normative (legi) care nu pot aduce atingere ordinii juridice stabilite la nivel
central, ca si principiilor constitutionale în domeniul economic si social.

 Unele regiuni beneficiază de un statut special (Sicilia, Sardinia etc), iar altele de un statut
de drept comun .
 LEGISLATIVUL

 Iniţiativa legislativă în Italia aparţine:

-Guvernului;
-Camerei Deputaţilor;
-Senatului;
-Adunărilor Regionale;
-Consiliului Naţional pentru Economie şi Probleme de Muncă;
-Cetăţenilor dacă această dorinţă este exprimată în scris şi este susţinută de cel puţin 50000 de
votanţi

Parlamentul este bicameral, Camera Deputaţilor şi Senatul Republicii. Ambele camere au aceeaşi
autoritate şi funcţii identice: fiecare lege trebuie să fie aprobată de ambele camere, ceea ce în
Italia se numeşte "bicameralism perfect".

Membrii ambelor camere sunt aleşi pentru cinci ani şi pot fi eliberaţi din funcţii înainte de
expirarea mandatului dacă nu reuşesc să formeze majoritatea guvernului.

Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în Palazzo di Montecitorio şi este compusă din 630
deputaţi aleşi prin vot direct universal. Numărul deputaţilor este proporţional cu populaţia, iar
vârsta lor trebuie să fie peste 25 de ani.

Senatul Republicii se află în Palazzo Madame, şi este format din 315 senatori aleşi plus senatorii
aleşi pe viaţă( primul Preşedinte al Republicii şi cinci senatori numiţi de Preşedintele Republicii).
Senatorii sunt aleşi la nivelul regiunilor şi trebuie să aibă ca vârstă mai mult de 40 ani.

Desfăşurarea activităţii în cadrul Camerelor este susţinută de implicarea directă a comisiilor

parlamentare diferite ca număr de la o cameră la alta

Camera Deputaţilor are 14 comisii permanente, fiecare cu aproximativ 45 de membri. Acestea

sunt structurate în subcomisii şi subcomisii ad-hoc.

Senatul are 12 comisii, fiecare cu câte 30 de membri structuraţi pe subcomisii, subgrupuri şi

grupuri de lucru.
Comisiile Parlamentare au autoritate în a dezbate actele normative primite de la Guvern şi de a
analiza propunerile legislative formulte de către cealaltă cameră. Aceste propuneri urmează a se
dezbate şi aproba în plen. Frecvent comisiile sunt împuternicite să exercite direct putere
legislativă. De asemenea comisiile parlamentare sunt implicate în exercitarea funcţiei de control
şi chiar derularea de investigaţii în legătură cu activitatea desfăşurată de Guvern

Camerele pot constitui comisii bicamerale şi comisii de interpelare, care colaborează cu

instituţiile juridice pentru a obţine informaţii.

SISTEMUL JUDICIAR

 Constituţia italiană stabileşte că există o separare a autorităţii între executiv şi juridic.

 Executivul este responsabil pentru implementarea legilor în timp ce autoritatea juridică

este responsabilă pentru a urmări dacă aceste legi sunt aplicate corect atât în ce priveşte
cetăţenii cât şi între aceştia şi administraţia publică.

Structura curţilor

În Italia există două tipuri de curţi:

-Ordinare: civile si penale
-administrative

 Fiecare are cel puţin două niveluri de judecată.

 O sentinţă pronunţată la primul nivel poate fi anulată de autorităţile juridice de pe
nivelul superior.
 În cazul curţilor ordinare există un al treilea nivel reprezentat de Curtea de Casare care
are şi dreptul de a analiza situaţiile de jurisprudenţă.
 Constituţia garantează independenţa ambelor tipuri de curţi de celellalte autorităţi ale
statului. Prin urmare, judecătorii nu pot fi transferaţi printr-o decizie a executivului, ei
sunt recrutaţi doar prin concurs şi sunt subordonaţi numai legii. Activitatea lor este
reglementată de Consiliul Superior de Justiţie, ai cărui judecători pot fi numiţi politic.
 I
ţP
()A
g
â
S
m
D
R
re
F
d
c
u
n
s
M
lit“
a
o
C
 Judecătorii Curţii Constituţionale pledează pentru Guvernul Central şi guvernele
regionale. Curtea este compusă din 15 judecători, o treime din ei sunt numiţi de
Preşedintele Republicii, o treime de Parlament şi o treime de membrii curţilor ordinare şi
administrative. Judecătorii sunt numiţi pentru nouă ani şi nu pot fi reînnoiţi. Ei îşi aleg un
Preşedinte dintre ei.

Cea mai înaltă instituţie juridică administrativă este Consiliul de Stat, al cărui Preşedinte
este numit de Preşedintele Republicii. Consiliul are şi o funcţie consultativă, formulând în
toate cazurile opinii şi răspunsuri la solicitările guvernului.

Altă instituţie juridică din administraţia italiană este Curtea de Conturi, responsabilă
pentru exercitarea controlului "ex ante" asupra regularităţii actelor administrative şi a
controlului "ex post" pentru urmărirea modului de gestionare a resurselor publice.

SISTEME DE PARTIDE

Italia este caracterizata de un sistem politic pluripartidist

Principalele sisteme politice:
Grupare de centru stanga

C
sc
u
B
v
S
ţItz
n
e
F
rd
o
a
ig
ă
lb
)A
N
(L
“
-
”
Grupare de centru dreapta