Sistemul administrativ în Marea Britanie

Marea Britanie este un stat independent care are în componență patru

țări: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Marea Britanie poate fi
găsită în Europa de vest și are drept capitală orașul Londra. Numele
complet al țării este Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Limba oficială din Marea Britanie este engleza, deși mai sunt limbi
recunoscute regional, cum sunt galeza, irlandeza sau scoțiana. Sistemul
politic este monarhia constituțională, regina actuală fiind Elisabeta a II-a.
În afara de cele 4 țări care compun Marea Britanie, mai există un număr
de dependente care aparțin de ea: Gibraltar, Insulele Cayman, Insulele
Canalului, Anguilla, Bermude, Falkland, Man, Pitcairn, Turks și Caicos,
Montserrat, Sfînta Elena, Virgine Britanice, Teritoriul Britanic, Teritoriul
Antarctic Britanic, Georgia de Sud și Sandwich de Sud.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este o monarhie

constituţională pe bază deereditate. Şeful statului este monarhul. El (sau
ea) are sarcina să numească, la propunerea primului ministru sau al
membrilor guvernului, episcopii Bisericii Anglicane (biserica de stat
dinMareaBritanică), judecătorul suprem şi conducătorii armatei, toţi
aceştia depunând jurământulîn faţa regelui sau a reginei. Sarcinile
monarhului sunt de natură reprezentativă, ceremonială şi integrativă.
Regina emite acte statale ca de exemplu actul anual de deschidere a
lucrărilor Parlamentului, cu care ocazie ea citeşte declaraţia de guvernare a
primului-ministru, conferindu-i astfel legitimitate. Poziţia ei, deasupra
oricărei dispute dintre partide, o face să apară ca o persoană cu capacităţi
de integrare, recunoscută la nivel naţional, chiar şi pe vreme de război ori
de criză.

Insă cea mai importanta functie politica în sistemul de guvernare britanic

este funcția de prim-ministrul care împreună cu miniștri,formează
Guvernul Maiestății Sale. Acești miniștri sunt responsabili în fața
Parlamentului, corpul legislativ, care este considerat tradițional a fi
„suprem”.
Regatul Unit este una din puținele țări din lume care nu are o constituție
codificată, bazîndu-se pe obiceiurile tradiționale și piese separate al
dreptului constituțional. În timp ce monarhul este șeful statului și teoretic
deține toată puterea executivă, prim-ministrul este șeful guvernului. .

1.1. Autoritatea judecătorească.

Regatul Unit nu are nici o Curte Constituțională, nici un sistem unitar de
Curți și nici o separare clară a legilor private și publice așa cum de altfel
există în majoritatea țărilor europene.
Astfel, managementul public se derulează potrivit unor legi
administrative, ca de altfel și potrivit deciziilor Curții Comunității
Europene. Nu există un Ministru al Justiției, ca în celelalte țări europene.

În anul 1215 apare primul document oficial (scris) constituțional –

Magna Charta Libertatum, care marchează începutul constituținalismului
modern englez.

Constituția actuală este o constituție nescrisă fiind alcătuită din cutume

și tradiții constituționale, la care se adaugă texte legislative cu o vechime
considerabilă și legi de data recentă care reglementează instituții juridice
cu caracter constituțional.
Cutumele și jurisprudență continuă însă să se aplice și astăzi, cu valoare
de lege, ca simboluri constituționale, tradiționale, fără a fi codificate. Astfel
de cutume, cu valoare deosebită în stabilirea instituțiilor fundamentale și a
raporturilor dintre guvernanți și guvernați sunt:
 formalismul acordului Monarhului la dizolvarea Camerei Comunelor;
 desemnarea Primului Ministru din cadrul partidului politic care a
obținut victoria în alegerile generale;
 regula ca Primul Ministru să fie membru al Camerei Comunelor;
 stabilirea mandatului Camerei Comunelor;
 solidaritatea ministerială în cazul demisiei Primului Ministru;
  obligația monarhului de a nu se opune și de a semna legea votată de
Parlament etc.
Instituțiile fundamentale ale Marii Britanii sunt:
 Parlamentul;
 Regele (regina);
 Guvernul
1.2. Autoritatea legislativă. Parlamentul Marii Britanii
În cadrul regatului, conducerea administrativă este exercitată de către
Parlamentul compus din Camera Lorzilor (compusa din aproximativ 1200
de membri aleși pe viață, 92 de membri ereditari și 26 reprezentanți ai
clerului) constituită potrivit altor principii decât cele electorale, și Camera
Comunelor (646 locuri - membri aleși de către electorat prin vot popular pe
o perioadă de 5 ani). Parlamentul este autoritatea legislativă supremă.
Parlamentul britanic reprezintă una din cele mai vechi instituții
constituționale engleze. El s-a format ca organism politic în jurul Regelui,
pentru strîngerea de subsidii (taxe/impozite) și pentru consilierea
monarhului în problemele regatului.
Camera Lorzilor include aristocrația sau nobilimea britanică cu rădăcini
adînci în istoria Marii Britanii. Inițial Camera Lorzilor purta titulatura de
Magnum Concilium și reprezenta un organism de nobiliar constituit în
preajma Coroanei, de asemenea are și o poziție superioara față de Camera
Comunelor, ca rezultat al poziției privilegiate față de Coroană.

Camera Comunelor la rîndul său este un organism colegial al cărui

membri sunt desemnați în baza votului exprimat de către electorat în
alegerile generale organizate din 5 in 5 ani, sistemul electoral din Marea
Britanie fiind bazat pe scrutinul uninominal majoritar cu un singur tur de
scrutin, legea electorală asigură o reprezentare specifică pentru întreg
Regatul Mării Britanii incluzînd Anglia, Tara Galilor, Scoția și Irlanda de
Nord.

1.3. Autoritatea Executivă

 Regatul Unit este o monarhie constituţională, în care puterea
executivă este atribuită Guvernului ("Guvernul Majestăţii Sale") şi
provine de la Parlament.
Este una din puţinele ţări actuale care nu au o Constituţie. Primul
ministru este Şeful Guvernului şi este responsabil în faţa Camerei
Comunelor, camera inferioară a Parlamentului. Acest sistem de
guvernare a fost emulat şi în alte părţi ale lumii şi este cunoscut sub
numele de modelul Westminster.
Miniştrii Guvernului sunt aleşi prin convenţie dintre membrii Camerei
Comunelor, deşi unii provin şi din Camera Lorzilor. Miniştrii sunt
învestiţi cu putere executivă, dar şi legislativă. Primul-ministru este, în
general, şeful partidului cu cei mai mulţi reprezentanţi în Camera
Comunelor. Actualul Prim-ministru este David Cameron, în funcţie din
2010. Regatul Unit are un sistem de protecţie socială foarte cuprinzător
şi se proclamă un stat social sau "stat asistenţial" (welfare state).
Doua forțe politice tradiționale iși dispută dorința de a fi la guvernare:
-Partidul laburist – aflat în opoziție;
-Partidul Conservator – aflat astazi la guvernare.

Potrivit cutumelor tradiționale, investitura guvernului presupune:

 Desemnarea ca premier a liderului partidului cîștigător în alegeri;
 Primul Ministru are o poziție dominantă în Guvern și în intreaga viață
politică a statului britanic;
 Primul Ministru poartă răspundere politică asupra activitații
întregului guvern pe care îl conduce și este solidar răspunzător
alaturi de miniștrii săi;
 Demisia Primului Ministru determină demisia întrgului Guvern.
 Constituirea Guvernului de către premier cu numirea ministrilor
majoritari din rîndul partidului aflat la guvernare;
Guvernul cuprinde un număr mare de membri cu funcții determinate:
 Titulari de departamente (miniștri);
 Miniștri juniori (secretari de stat);
 Cabinet restrans constituit din titularii celor mai importante
departamente ministriale.