Relatia legalitate-oportunitate

Principiul legalitatii domina teoria actelor administrative, iar activitatea administratiei publice
este supusa regulilor de drept. Legalitatea este elementul central al regimului juridic al actului
administrativ.

Respectarea legii se impune atat particularilor, cat si administratiei publice, dorindu-se

instituirea unor garantii pentru cetateni in fata arbitrariului, incoerentei sau ineficacitatii
acestei activitati.

Conditiile generale de legalitate:

- Actul trebuie sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul Constitutiei, a

ordonantelor si in baza tuturor actelor organelor administratiei publice care sunt
superioare organului administrativ emitent
- Trebuie sa fie emis de organul administrativ numai in limitele competentei sale
- Trebuie sa fie emis in forma si cu procedura prevazuta de lege

In realizarea interesului public, administratia capata libertate de apreciere, o putere

discretionara sau un drept de apreciere a oportunitatii. Oportunitatea reprezinta realizarea
sarcinilor si atributiilor legale in termen optim, cu cheltuieli minime de resurse si spirituale,
dar cu eficienta cat mai mare, precum si capacitatea pe care o are organul emitent al actului de
a alege dintre mai multe solutii posibile si egale, pe cea care corspunde cel mai bine
interesului public care trebuie ocrotit.

Autoritatea publica trebuie sa aprecieze momentul si conditiile concrete de emitere a actului

administrativ, asigurand adaptarea normelor juridice la necesitatile societatii.

Oportunitatea se apreciaza in functie de atributiile cu care a fost investit organul administrativ

de la care emana, in functie de conditiile de timp si de loc date. Nerespectarea conditiilor de
oportunitate are ca efect nulitatea actului.

Oportunitatea se mai poate aprecia in functie de loc, timp, situatie, persoane, scop si trebuie
adoptat tinandu-se cont de competenta teritoriala si cea materiala.