I.

Capacitatea de a încheia acte juridice civile bilaterale ori de

a emite acte unilaterale – aspecte generale

Capacitatea civilă a fost definită de doctrină ca fiind ”aptitudinea

persoanei fizice sau juridice de fi subiect de drept, adică de a sta în
raporturi juridice civile și de a încheia acte juridice civile spre a deveni
astfel titular de drepturi și de obligații civile” 1.

Capacitatea civilă are două componente esențiale și inseparabile:

capacitatea de folosință, concepută ca și aptitudine generală și
abstractă a persoanelor de a avea drepturile și obligațiile
reglementate de lege și capacitatea de exercițiu, concepută ca fiind
aptitudinea persoanelor de a materializa ori de a se folosi de
capacitatea de folosință, prin încheierea de acte juridice și
asumarea unor obligații corelative drepturilor reglementate de lege.

Capacitatea de exercițiu este capacitatea de folosință în acțiune,

adică mijlocul prin care se pune în valoare personalitatea juridică
recunoscută de lege subiecților de drept. Dintr-o asemenea perspectivă,
capacitatea de a contracta și de a emite acte unilaterale - ca element
structural al actului juridic - respectiv capacitatea de a încheia actul
juridic, este doar una din manifestările specifice ale capacitatății juridice,
”reunind în structura sa o parte din capacitatea de folosință a persoanei
fizice sau juridice, precum și capacitatea de exercițiu a acesteia” 2.

Într-o definiție foarte succintă, dar clară și completă, ”prin

capacitate de a încheia actul juridic civil, se înțelege acea condiție de
fond și esențială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a

1
O.Ungureanu, Drept civil. Introducere. Ediția a VII a , Editura Rosetti, București 2005, p. 12.
2
G.Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ediția a III a, revizuită și adaugată, Editura Hamangiu,
București 2008, p. 203
deveni titular de drepturi și de obligații civile prin încheierea actelor de
drept civil”3. Ideea de bază a acestei definiții este aceea că, în sensul
legii, capacitatea de a încheia acte juridice civile este o condiție de fond,
esențială pentru ca aptitudinea generală și abstractă de avea drepturi și
obligații prin încheierea de acte juridice să poată fi materializată ori pusă
în valoare.

În prezent, sediul materiei capacității de a încheia acte juridice

civile, îl reprezintă, în linii generale, Cartea I a Codului civil, intitulată:
”Despre persoane”(articolele 25-257) precum și prevederile art. 1180-
1181 din aceiași reglementare.

Regula pe care o instituie și o consacră, în același timp, art. 1180 din

Codul civil, este aceea că ”poate contracta orice persoană care nu
este declarată incapabilă de lege și nici oprită să încheie anumite
contracte”. Această regulă, în lipsa unor dispoziții legale contrare, este
aplicabilă și pentru emiterea de acte civile unilaterale. Art. 1181, conține
o importantă trimitere și clarificare: ”regulile referitoare la capacitatea de
a contracta sunt reglementate în principal în cartea I”. Această trimitere
și precizare este foarte importantă și utilă pentru situațiile în care există
dubii cu privire la incapacitatea ori oprirea unei anumite persoane de a
încheia un anumit act juridic. Dacă nici în textul de lege specială nu
regăsim situația de incapacitate ori de oprire de a încheia un anumit act
juridic și nici printre reglementrările Cărții I, înseamnă că libertatea de a
încheia actul juridic avut în vedere este cea comună.

Din examinarea regulii instituită de art. 1180, rezultă că nu pot

încheia orice acte juridice, în general, în nume și pe socotela
proprie, doar persoanele care sunt lipsite de capacitate de exercițiu,

3
Ghe. Beleiu, Drept civil român. Introducere in dreptul civil.Subiectele dreptului civil. Ediția a Xa , revăzută și
adăugită de M. Nicolae și P.Trușcă, Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 147.
adică minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești. De asemenea,
deși capabile, anumite persoane nu au, prin prevederile speciale ale
Codului civil ori prin legi speciale, dreptul de a încheia anumite categorii
de acte acte juridice bilaterale ori unilaterale, din rațiuni de ordine publică
ori privată. Pentru că prin astfel de prevederi legale se aduce
atingere capacității juridice (celei de exercițiu, pentru că celei de
folosință nu i se poate aduce atingere), situațiile avute în vedere de
acele prevederi sunt și trebuie să fie de strictă interpretare și
aplicare, neputând fi extinse prin analogie.

În cele ce urmează, vom prezenta, foarte succint, principalele reguli

pe care le instituie Cartea I, în materia capacității civile a
persoanelor fizice și a celor juridice:

- Potrivit prevederilor art. 28, capacitatea civilă este recunoscută

tuturor persoanelor fizice sau juridice. Orice persoană are
capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de
lege, capacitate de exercițiu;
- În baza art. 29, nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea sa de
folosință, sau lipsit în total sau în parte, de capacitatea de
exercițiu, decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege;
- Art. 35, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și
încetează odată cu moartea acesteia;
- Art. 38, capacitatea de exercițiu deplină începe la data când
persoana devine majoră.Persoana devine majoră la împlinirea
vîrstei de 18 ani, cu excepția minorului care devine major prin
căsătorie(în prezent căsătoria se poate încheia și al împlinirea
vârstei de 16));
- Art. 41, minorul care a implinit vîrsta de 14 ani are capacitate
de exercițiu restrânsă. Actele juridice ale minorului cu capacitate
 de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu
încuviințarea părinților sau după caz, a tutorelui iar în cazurile
prevăzute de lege, și cu autorizarea instanței de tutelă.
Încuviințarea sau autorizarea poate fi dată cel mai târziu la
momentul încheierii actului. Minorul cu capacitate de exercițiu
restrânsă poate încheia singur acte de conservare, acte de
administrare care nu il prejudiciază precum și acte de dispoziție
de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data
încheierii lor( adică fară termene ulterioare de executare);
- Art. 42, minorul poate să încheie acte juridice privind munca sa,
îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa,
cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și cu
respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este cazul. În astfel
de cazuri, minorul exercită singur drepturile și execută tot astfel
obligațiile izvorâte din aceste acte și poate dispune singur de
veniturile dobândite;
- Art. 43, în afara altor situații prevăzute de lege, nu au capacitate
de exercițiu, minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani și
interzișii judecătorești. Pentru aceste categorii de persoane acte
juridice se încheie, în umele acestora, de către reprezentanții lor
legali. Chiar și persoana lipsită de capacitate de exercițiu, are
dreptul să încheie singură anumite acte prevăzute de lege, acte
de conservare, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu
caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor. De
asemenea, și reprezentantul legal al minorului poate încheia
actele pe care poate face minorul singur, cu excepția situațiilor
în care legea ar dispune altfel ori natura actelor avute în vedere
nu i-ar permite acest lucru;
 - Art. 44, actele făcute de persoana lipsită de capacitate de
exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, altele decâ
cele pe care acele persoane le pot face singure, precum și cele
făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când
legea cere o astfel de autorizare, sunt anulabile, chiar fără
dovedirea unui prejudiciu. Mai mult decât atât, cel lipsit de
capacitate de exercițiu și cel cu capacitate de exercițiu restrânsă
poate invoca și singur cauza de anulabilitate a actelor încheiate
în astfel de condiții;
- Art. 46, persoanele capabile de a contracta nu pot opune
minorului sau celui pus sub interdicție judecătorească
incapacitatea acestuia. Acțiunea în anulare poate fi exercitată
de reprezentantul legal, de minorul care a împlinit vârsta de 14
precum și de către ocrotitorul legal, inclusiv de procuror, în cazul
prevăztu de lain3 al art. 46.

II. Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice

Capacitatea civilă de exercițiu desemnează aptitudinea juridică a

persoanei de a încheia singură acte juridice civile, pe această cale
dobândind drepturi și asumându-și obligații.
Nicio persoană nu poate fi lipsită în întregime sau în parte de
capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și în condițiile prevăzute de
lege și totodată, nimeni nu poate renunța în tot sau în parte la această
capacitate.
În ceea ce privește persoana fizică, vom vorbi despre trei momente
ce caracterizează existența fiecărui individ, respectiv lipsa capacității
de exercițiu, capacitatea de exercițiu restrânsă și capacitatea
deplină de exercițiu.
Sunt lipsiți de capacitatea de exercițiu, minorii care nu au împlinit
vârsta de 14 ani, precum și interzișii judecătorești, 4întrucât se prezumă
ca aceste persoane nu au discernământ. În cazul acestor persoane
lipsite de capacitate de exercițiu, actele juridice se vor încheia în numele
lor de către reprezentanții lor legali.
« Persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia
singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare 5, precum
și actele de dispoziție6 de mică valoare, cu caracter curent și care se
execută la momentul încheierii lor »7.
Minorii care au împlinit vârsta de 14 ani dobândesc o capacitate de
exercițiu restrânsă, în baza căreia vor încheia personal actele juridice,
însă cu încuviințarea părinților sau, acolo unde este cazul, a tutorelui, iar
în anumite situații expres prevăzute de lege, și cu autorizarea instanței
de tutelă. Actele de conservare, de administrare 8 care nu îl prejudiciază
și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se
execută la data încheierii lor, vor putea fi încheiate de minorul ca
capacitate restrânsă de exercițiu singur, fără încuviințarea ocrotitorului
legal. Mai subliniem faptul că « minorul poate să încheie acte juridice
privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la
profesia sa, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și cu
respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este cazul» 9. În această
ipoteză, minorul își exercită drepturile și își execută obligațiile ce izvorăsc

4
Potrivit art. 164, alin. (1) din Codul civil, “persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de
interesele sale, din cauza alienației sau debilității mintale va fi pusă sub interdicție judecătorească”.
5
Actele de conservare sunt cele care au ca scop păstrarea unor drepturi în patrimoniul unei persoane, urmărindu-
se evitarea pierderii lor.
6
Actele de dispoziție sunt cele prin intermediul cărora un bun iese dintr-un patrimoniu sau e grevat cu sarcini,
cum ar fi gajul, ipoteca.
7
Art. 43, alin. (3) din Codul civil.
8
Actele de administrare sunt cele care au ca scop normala punere în valoare a unui bun sau patrimoniu.
9
Art. 42, alin. (1) din Codul civil.
din aceste acte, singur și totodată poate dispune singur de veniturile
dobândite.
Capacitatea deplină de exercițiu, se dobândește ca și regulă la
împlinirea vârstei de 18 ani, moment la care persoana devine majoră.
Prin excepție de la această regulă, potrivit Codului civil, minorul va
dobândi capacitate deplină de exercițiu prin căsătorie. Dacă există
motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate
căsători în baza unui aviz medical, cu condiția să existe și încuviințarea
părinților în acest sens sau, dupa a tutorelui, precum și autorizarea
instanței de tutelă în a cărei circumscripție domiciliază minorul.
În ipoteza în care se refuză de către unul dintre părinți încuviințarea
căsătoriei, instanța de tutelă este cea care va decide cu privire la
încheierea sau nu a căsătoriei, raportându-se la interesul superior al
minorului, care trebuie să primeze.
Potrivit Codului civil, « dacă unul dintre părinți este decedat sau se
află în imposibilitatea de a-și manifesta voința, încuviințarea celuilalt
părinte este suficientă»10, iar în situația exercitării autorității părintești de
către un singur părinte, este suficientă încuviințarea acestuia.
Mai arătăm că, în cazul anulării căsătoriei, minorul care a fost
de bună-credință la încheierea căsătoriei, va păstra capacitatea
deplină de exercițiu dobândită prin căsătorie. De asemenea, în caz
de desfacere a căsătoriei prin divorț ori încetare a acesteia prin
decesul unuia dintre soți, nu se va pierde capacitatea dobândită.
Codul civil a introdus și instituția capacitații de exercițiu anticipate,
arătându-se în acest sens faptul că « pentru motive temeinice, instanța
de tutela poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani
capacitatea deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții
sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, și avizul consiliului de

10
Art. 272, alin. (3) din Codul civil.
familie »11. Așadar, pe lângă o capacitate de folosință anticipată despre
care am făcut vorbire în analiza noastră, legiuitorul a găsit de cuviință să
introducă și o capacitate anticipată de exercițiu, fără a indica însă în
mod expres ipotezele în care aceasta poate fi recunoscută, impunând
doar existența unor motive calificate generic ca fiind temeinice. Rămâne,
așadar la aprecierea instanței de tutelă, să decidă în fiecare caz în parte
dacă motivele invocate sunt sau nu de natură să justifice o astfel de
măsură. Despre acest tip de capacitate juridică a minorului s-a afirmat,
cu temei, după părerea noastră, că « această instituţie reprezintă o
formă de emanicipare a minorului care exista şi în vechiul Cod civil
(înainte de adoptarea Codului familiei) dar care semăna mai mult cu
capacitatea de exerciţiu restrânsă. Capacitatea de exerciţiu anticipată
este similară emancipării depline, aşa cum este reglementată în Codul
civil din Ouebec, articolele 175-176 »12
Cât privește momentul încetării capacității de exercițiu, acesta se
produce de regulă la moartea persoanei, constată fizic sau declarată pe
cale judecătorească, dar poate avea loc și în timpul vieții persoanei, în
cazul punerii sub interdicție judecatorească a persoanelor care, din
pricina alientației sau debilității mintale, nu au discernământul necesar în
vederea îngrijirii propriilor interese.
Legislaţia de drept civil are în vedere şi reglementează şi aşa
numita capacitate delictuală a persoanei fizice, capacitate care constă
« în aptitudinea persoanei fizice de răspunde pentru faptele sale ilicite,
care cauzează prejudicii terţilor(…)Firul de legătură dintre capacitatea de
folosinţă, capacitatea de exerciţiu şi capacitatea delictuală este
discernământul »13. Aceeaşi autoare, subliniază, pe bună dreptate că,
« capacitatea nu trebuie confundată cu discernâmântul. În timp ce

11
Art. 40 din Codul civil.
12
C.Tamara Ungureanu, op.cit.p. 88.
13
Idem, p. 62.
capacitatea este o stare de drept, recunoscută de lege oricărei
persoane, discernâmântul este o stare de fapt, a cărei existenţă se
apreciază de la caz la caz, în funcţie de împrejurări. Se prezumă că
persoanele capabile au discernâmânt. Este posibil, totuşi, ca o persoană
capabilă, care se găseşte în numite situaţii speciale, de exemplu, sub
hipnoză, în stare avansată de ebrietate, etc, să fie lipsită vremelnic de
discernâmânt. De asemenea, este posibil să se facă dovada că o
persoană incapabilă a acționat cu discernământ »14.

Sursa: T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală.

Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012.

14
Idem, p. 63-64.