Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice

Subiecții dreptului civil se împart în 2 mari categorii, și anume: persoanele fizice și persoanele
juridice. Ambele categorii de persoane participă activ la circuitul civil, precum și la diferite
categorii de raporturi juridice. Actualmente, persoana fizică se consideră unul dintre elementele
cheie ale nașterii drepturilor și obligațiilor, fiind una dintre cele mai vaste instituții ale dreptului
civil și, totodată, participantul cu o calitate destul de importantă la raporturile de drept civil.

Art. 17 al Codului Civil al RM definește persoana fizică ca fiind “omul, privit individual, ca
titular de drepturi și obligații civile.”. Astfel, orice persoană fizică constituie un subiect de drept.
Însă, pentru ca o persoană fizică să poată participa la un raport juridic, aceasta trebuie să posede
capacitatea civilă, compusă la rândul ei din 2 elemente structurale: capacitatea de folosință și
capacitatea de exercițiu.

În timp ce capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea generală și abstractă a ființei

umane, constând în drepturi și obligații, dobândindu-se de la data nașterii și uneori încă de la
concepțiune, capacitatea de exercițiu reprezintă aptitudinea persoanei de a dobândi și exercita
drepturi și de a-și asuma și executa obligații, prin încheierea de acte juridice civile.

Aceasta, ca componentă a capacității civile are anumite caractere juridice care o

individualizează:
-Legalitatea, ce presupune că capacitatea de folosință ține de latitudinea legiuitorului, nefiind de
domeniul voinței individuale;
-Generalitatea este caracterul care exprimă aptitudinea persoanei fizice de a dobîndi şi exercita
drepturile subiective civile şi de a executa obligaţiile civile prin încheierea oricăror acte juridice
civile, cu excepţia celor oprite de lege;
- Inalienabilitatea este caracterul care prevede faptul că nici o persoană fizică nu poate să se
lipsească în tot sau în parte, prin înstrăinare, de capacitatea de exerciţiu;
- Intangibilitatea presupune acel caracter, conform căruia, lipsirea totală sau parţială de
capacitate de exerciţiu, intervine numai în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege.

Un fundament al capacității de exercițiu este existența capacității de folosință, precum și

discernământul, ce reprezintă facultatea persoanei fizice de a înțelege corect acțiunile
realizate, cât și consecințele acestora, având o reprezentare clară și logică asupra situației de
fapt. Acestea din urmă sunt considerate premisele nașterii(apariției) capacității civile de
exercițiu a persoanei fizice.
Respectiv, în funcție de nivelul de discernământ al persoanei, capacitatea de exercițiu nu este
egală pentru toate persoanele fizice, iar, potrivit articolelor 20-25 ale Codului Civil al RM,
deosebim:
- Persoane fizice cu capacitate de exercițiu deplină;
- Persoane fizice cu capacitate de exercițiu restrânsă;
- Persoane fizice cu capacitate de exercițiu limitată;
- Persoane fizice lipsite de capacitate de exercițiu.
1. După regula generală, capacitatea de exercițiu deplină apare odată cu împlinirea unei
anumite vârste stabilită expres de lege. Conform art.20 alin.1 din Codul Civil al RM, “
capacitatea de exercițiu deplină începe la data cînd persoana fizică devine majoră, adică
la împlinirea vîrstei de 18 ani.”, atunci când persoana fizică atinge un anumit grad de
dezvoltare mintală și experiență necesară vieții juridice civile.

De la regula generală, în Codul Civil sunt prevăzute 2 excepții. Prima excepție se referă
la persoanele care s-au căsătorit înainte de împlinirea vârstei matrimoniale. Potrivit art. 14
din Codul Familiei, vârsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbați și de 16 ani pentru
femei. Însă, vârsta matrimonială pentru bărbați poate fi redusă, dar nu mai mult de 2 ani, în
cazul în care există motive temeinice. După înregistrarea căsătoriei, minorul dobândește
capacitate deplină de exercițiu, iar în cazul desfacerii căsătoriei până la împlinirea
majoratului,conform prevederilor Codului Civil, aceasta nu afectează capacitatea deplină de
exercițiu a minorului. Însă, în cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecată îl poate
lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea.

Cea de-a doua excepție se referă la minorul care a atins vârsta de 16 ani și lucrează în
baza unui contract de muncă sau practică activitatea de întreprinzător cu acordul
părinților, adoptatorilor sau curatorului. Atribuirea capacității de exercițiu, în aceste
cazuri, se numește emancipare. Respectiv, minorul emancipat dobândește și exercită în
volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exercițiu deplină și își
asumă personal obligații civile și le execută.

2. În cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, se deosebesc:

- Persoane cu vârsta cuprinsă între 7 și 14 ani a căror acte juridice pentru și în

numele minorului pot fi încheiate doar de reprezentanții săi legali. Ca excepție de la regula
generală, minorul care are 7 și nu are 14 ani este în drept să încheie de sine stătător:
- acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor;
- acte juridice de obținere gratuită;
- acte de conservare.

- Cea de-a doua categorie vizează persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.
Respectiv, minorii care au împlinit vârsta de 14 ani sunt în drept să încheie acte juridice,
însă, pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanților legali. Încheierea
actelor fără încuviințare constituie temei pentru a declara actul juridic nul de către instanța
de judecată, la cererea părinților, adoptatorilor sau curatorului. Cu toate acestea, art. 21 alin.
(2) din Codul Civil stabilește o serie de temeiuri când minorul care a împlinit vărsta de 14
ani este în drept să încheie de sine stătător unele acte juridice. Respectiv:
- să dispună de salariu, de bursă sau de alte venituri rezultate din activități proprii;
- să exercite dreptul de proprietate intelectuală;
- să facă depuneri în instituțiile financiare și să dispună de aceste depuneri în conformitate
cu legea;
 - precum și să încheie acea categorie de acte juridice menționate anterior, specifică
minorilor cu vârsta cuprinsă între 7 și 14 ani.

3. Următoarea categorie o reprezintă persoanele cu capacitate de exercițiu limitată, ce presupune

că …

“persoana fizică este lipsită de posibilitatea de a-și dobândi prin acțiunile sale drepturi și de a-
și asuma obligații pe care, în temeiul legii, le-ar putea dobândi și asuma.”. Pot fi limitați în
capacitate de exercițiu atât minorii care au capacitate de exercițiu restrânsă în baza hotărârii
judecătorești la cererea reprezentanților legali, cât și persoanele fizice cu capacitate de exrcițiu
deplină, care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri și de alte
substanțe psihotrope înrăutățesc starea materială a familiei.

Alte abuzuri, precum jocurile de noroc, nu pot servi temei pentru limitarea in capacitate de
exercițiu. Mai mult ca atât, este obligatorie existența legăturii cauzale dintre folosirea drogurilor
și a altor substanțe psihotrope ori a acoolului și starea materială grea a familiei, condiționată
anume de aceste din urmă acțiuni. Astfel, în baza hotărârii judecătorești, asupra persoanei
respective se instituie curatela, cu acordul căreia, acesta va încheia o anumită categorie de acte
juridice reglementată de legiuitor. În cazul în care persoana limitată încetează să abuzeze de
băuturi alcoolice sau de droguri și alte substanțe psihotrope, instanța de judecată, la cerere,
anulează limitarea persoanei în capacitate de exercițiu, iar în baza hotărârii judecătorești, se
anulează și curatela.

4. Așadar, ultima categorie o reprezintă persoanele fizice lipsite de capacitate de

exercițiu. Respectiv, sunt lipsiți în capacitate de exercițiu minorii care nu au împlinit vârsta de 7
ani precum și persoanele declarate incapabile prin hotărâre judecătorească.
Conform prevederilor art.24, alin. 1 din codul Civil al RM, în privința persoanelor fizice care,
în urma unei boli mintale ori a unei deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu poate, în mod
deplin, conştientiza acţiunile sale ori exprima voinţa poate fi instituită, prin hotărîre
judecătorească, măsura de ocrotire judiciară sub forma curatelei, a ocrotirii provizorii sau a
tutelei. Însă, dacă temeiurile în care pesoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut,
instanța de judecată o declară capabilă, respectiv, ocrotirea judiciară asupra persoanei se
anulează.

Un ultim moment cu care voi încheia prezentarea temei respective este încetarea capacității de
exercițiu, care presupune stingerea sau contenirea aptitudinii persoanei fizice de a dobândi și
exercita drepturi și executa obligații datorită unor circumstanțe. Aceasta are loc în următoarele
cazuri:

- la decesul constatat al persoanei fizice;

- la declararea decesului prin hotărâre judecătorească, fiind considerată o situație mult mai
delicată față de simpla constatare , din motiv că hotărârea judecătorească poate fi supusă
condițiilor de anulare, dacă se dovedește că persoana se află în viață;
- precum și în momentul declarării, prin hotărâre judecătorească, a incapacității persoanei
fizice, în condițiile art. 24 Cod Civil.