CAPACITATEA JURIDICĂ CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE – PERSOANEI

JURIDICE
Curs 7 on line

Capacitatea juridică civilă este format din capacitatea de folosință și

capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de folosință – persoana fizică (art. 34-36 NCC)

Inceput
Conținut DISCUȚ II (pe art. NCC)
Sfarțit

Capacitatea de exerciţiu ( art. 37- 48 NCC)este aptitudinea persoanei de a încheia

singură acte juridice, definită ca „acea parte a capacită ţii civile a omului care constă în
aptitudinea acestuia de a dobâ ndi şi exercita drepturi civile şi de a-si asuma şi executa
obligaţii civile prin încheierea de acte juridice.”1
Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data câ nd persoana devine majoră . Persoana
devine majoră la împlinirea vâ rstei de 18 ani.
Sub aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernă mâ nt, este de reţinut că , în timp ce
capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernă mâ ntul este o stare de fapt (de
facto), care se apreciază de la persoană la persoană , în raport de aptitudinea şi puterea psiho-
intelectivă ale acesteia; capacitatea izvoră şte numai din lege, pe câ nd discernă mâ ntul este de
natură psihologică . În consecinţă , discernă mâ ntul poate exista, izolat, chiar la o persoană
incapabilă , după cum o persoană capabilă se poate gă si într-o situaţie în care, vremelnic, să nu
aibă discernă mâ nt.
Ca urmare, persoanele fizice pot avea:
 capacitate de exerciţiu deplină,
 capacitate de exerciţiu restrânsă,
 pot fi lipsite de capacitate de exerciţiu
 sau pot avea capacitate de exerciţiu anticipată
(!) Art. 39 alin. (1) C.civ. prevede că persoanele care se că să toresc înainte de a împlini
vâ rsta de 18 ani dobâ ndesc, prin că să torie, capacitatea deplină de exerciţiu. În cazul anulă rii
că să toriei, minorul care a fost de bună credinţă la încheierea acesteia pă strează capacitatea
deplină de exerciţiu.

1
Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, pag. 348.

1
 (!) De asemenea, art. 40 C.civ. dispune că instanţa de tutelă , pentru motive temeinice,
poate recunoaşte minorului care a împlinit vâ rsta de 16 ani capacitate deplină de exerciţiu,
denumind-o capacitate de exerciţiu anticipată .
Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu minorii pâ nă la vâ rsta de 14 ani şi cei puşi sub
interdicţie. Consecinţa este interdicţia încheierii actelor juridice de că tre cei lipsiţi de
capacitate de exerciţiu, în mod direct. Regula generală este că „actele juridice se încheie, în
numele acestora, de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevă zute de lege”. Reprezentanţii
legali ai incapabililor sunt pă rinţii, tutorele sau curatorul.
(!) Cu toate acestea, „persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură
actele anume prevă zute de lege, actele de conservare, precum şi actele de dispoziţie de mică
valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor”, legea prezumâ nd că
aceste nu pot fi vă tă mă toare.
Actele de conservare sunt cele care urmă resc pă strarea în patrimoniul persoanei
lipsite de capacitate de exerciţiu a unui bun sau a unui drept, ori preîntâ mpinarea pierderii
sale, cu cheltuieli, de regulă , mai mici decâ t valoarea bunului2.
Actele de mică valoare, chiar de dispoziţie, le sunt permise de lege incapabililor, în
considerarea unor necesită ţi curente de deplasare cu mijloacele de transport, de cumpă rare a
unor alimente, rechizite, articole de îmbră că minte etc., condiţionat de caracterul lor de „act
curent”, de mică valoare şi să se execute în momentul încheierii lor. Doctrina precizează că , cei
lipsiţi de capacitate de exerciţiu nu pot încheia acte de mare valoare şi nici de mică valoare
afectate de termen, condiţie sau cu executare succesivă 3.
Capacitate de exerciţiu restrânsă are, potrivit art. 41 alin. (1) C.civ., minorul între
14 şi 18 ani.
Minorul participă personal la încheierea actelor juridice, dar, în principiu, cu
încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal (pă rintele, tutorele sau, după caz, curatorul), iar
în unele situaţii şi cu autorizarea instanţei de tutelă .
Art. 41 alin. (3) C.civ. dispune că minorul cu capacitate de exerciţiu restrâ nsă poate să
facă singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază , precum şi acte de
dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii acestora.
(!) Totodată , art. 42 alin. (1) C.civ. permite minorului cu capacitate de exerciţiu
restrâ nsă să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice ori sportive sau
referitoare la profesia sa, însă cu încuviinţarea ocrotitorului legal şi, acolo unde este cazul, cu
respectarea dispoziţiilor legii speciale. Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că minorul
exercită singur drepturile şi execută singur obligaţiile izvorâ te din aceste acte, precum şi că
minorul poate dispune singur de veniturile astfel dobâ ndite.
(!) Sancţiunea pentru actele întocmite de persoana fă ră capacitate de exerciţiu sau cu
capacitatea restrâ nsă este anulabilitatea, „chiar fă ră dovedirea unui prejudiciu”. Aceasta este
2
M. Mureşan, Dicţionar de drept civil,Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2009, pag. 20.
3
E. Chelaru, Codul civil …, pag. 50.

2
o sancţiune de protecţie a incapabilului, poate fi invocată atâ t prin acţiune directă
nepatrimonială , câ t şi pe cale de excepţie, de că tre acesta sau de că tre reprezentantul legal,
dar nu şi de cealaltă parte a actului juridic ( a se vadea art. 46 Cod civil)
(!) În cazul anulă rii actului, potrivit art. 47 Cod civil, „Persoana lipsită de capacitate de
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrâ nsă nu este obligată la restituire decâ t în limita
folosului realizat”, apreciat la data cererii de restituire, fiind aceasta o excepţie legală de la
principiul restitutio in integrum, consacrat de art. 1531 Cod civil.
Încetarea capacită ţii depline de exerciţiu a persoanei fizice are loc:
 odată cu încetarea capacităţii de folosinţă, adică la moartea persoanei;
 prin punerea sub interdicţie judecătorească;
 faţă de minorul de rea-credinţă, prin anularea căsătoriei mai înainte ca persoana să
împlinească 18 ani (în acest din urmă caz este vorba de o încetare temporară a capacită ţii
depline de exerciţiu, respectiva persoană revenind la capacitatea restrâ nsă de exerciţiu, dar
numai pâ nă la împlinirea vâ rstei de 18 ani sau, după caz, pâ nă la o nouă că să torie înainte de
această vâ rstă ).4

CAPACITATEA DE FOLOSINŢĂ A PERSOANEI JURIDICE

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice, respectiv aptitudinea de a avea

drepturi şi obligaţii, începe la data înregistră rii pentru cele care sunt supuse acestei cerinţe
prin legea specială . Art. 205 alin 2 Cod civil le permite acestora să dobâ ndească drepturi şi să
îşi asume obligaţii, chiar de la data actului de înfiinţare, însă numai în mă sura necesară pentru
ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. (!) Este capacitatea de folosinţă anticipată,
manifestată pentru încheierea unor contracte necesare constituirii: de închiriere, de cont
bancar, de dobâ ndire a bunurilor patrimoniale, angajare de personal.
Ră spunderea pentru aceste acte juridice revine fondatorilor, fiind preluată ulterior, de
persoana juridică constituită . În caz de eşec al constituirii, ră spunderea ră mâ ne în sarcina
pseudo - fondatorilor.
Fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şi orice alte persoane care au lucrat în numele
unei persoane juridice în curs de constituire ră spund nelimitat şi solidar faţă de terţi pentru
actele juridice încheiate în contul acesteia cu depă şirea mă surii necesară pentru ca persoana
juridică să ia fiinţă în mod valabil. Ră spunderea revine persoanei juridice, numai după
dobâ ndirea personalită ţii juridice, doar dacă preia actele încheiate cu depă şirea necesită ţilor
de înfiinţare.

4
G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ed.a 2-a Editura Hamangiu, București,
2012

3
 Persoanele juridice nesupuse înregistră rii au capacitatea de a avea drepturi şi
obligaţii, după caz, de la data actului de înfiinţare, de la data autoriză rii constituirii lor sau de
la data îndeplinirii orică rei alte cerinţe prevă zute de lege.
Capacitatea de folosinţă încetează prin radierea persoanei juridice din registrul de
publicitate şi este anticipată de dizolvare şi lichidare.
Persoana juridică are o capacitate de folosinţă limitată neputâ nd avea drepturile şi
obligaţiile rezervate de lege doar persoanelor fizice. Persoana juridică cu scop lucrativ,
concretizat în actul de constituire, denumit „obiect de activitate”, poate încheia acte juridice
conforme cu scopul să u licit, moral şi în acord cu interesul general, acte care la râ ndul lor
trebuie să fie licite. Scopul lucrativ, patrimonial al persoanei juridice justifică încheierea unei
multitudini de acte juridice în vederea derulă rii afacerilor legate direct de specificul
obiectului de activitate, dar şi acte conexe sau accesorii obiectului de activitate, necesare
realiză rii obiectivului să u.
Persoana juridică cu scop nepatrimonial poate avea doar acele drepturi şi obligaţii
civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau
statut.
Se vorbeşte, aşadar despre principiul specialităţii capacităţii de folosinţă şi orice act
juridic încheiat cu încălcarea sa este sancţionat cu nulitatea absolută( art. 206 alin.2 şi 3 C. civ).
În cazul activită ţilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a
desfă şura asemenea activită ţi se naşte numai din momentul obţinerii autorizaţiei respective,
dacă prin lege nu se prevede altfel. Este vorba despre autorizaţii sau licenţe de operare în
industria de medicamente, armament, minerit, energie, transport, activită ţi de monopol, de
asigurare, bancare, cluburi sportive.
Actele şi operaţiunile să vâ rşite fă ră autorizaţiile prevă zute de lege sunt lovite de
nulitate absolută , iar persoanele care le-au fă cut ră spund nelimitat şi solidar pentru toate
prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sancţiuni prevă zute de lege ( art.207
alin.2 C. civ.). Rezultă că legea limitează capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice
supuse autorizării, doctrina numind-o incapacitate specială de folosinţă.
Legea 359/2004 privind simplificarea formalită ţilor la înregistrarea în registrul
comerţului, introduce noţiunea de funcţionare conformă a comercianţilor în privinţa
amplasamentului, dimensiunilor, organiză rii, logisticii, protecţia contra incendiilor, a
mediului, respectarea normelor sanitar-veterinare atestată printr-o autorizare
administrativă . Lipsa autorizaţiei administrative, fie că se refuză acordarea, fie că este retrasă
în timpul funcţionă rii, nu conduce la nulitatea actelor încheiate de persoana juridică ,
spunâ ndu-se că , “Legea nr.359/2004 nu stabileşte o incapacitate specială de folosinţă , ci o
cerinţă de conformitate.” Încă lcarea cerinţei de conformitate atrage ră spunderea
contravenţională .

4
 CAPACITATEA DE EXERCIȚIU A PERSOANEI JURIDICE

Capacitatea de exerciţiu, înţeleasă ca exercitarea drepturilor şi îndeplinirea

obligaţiilor persoanei juridice, se realizează prin organele de administrare care sunt
desemnate prin lege, actul de constituire sau statut. Organele de administrare, persoane fizice
sau juridice, exprimă voinţa persoanei juridice de a “genera, prin acte juridice, drepturi şi
obligaţii” şi care ră spund delictual, pentru prejudicii, câ t şi pentru riscul de activitate al
persoanei juridice administrate.
(!) Organele de administrare sunt definite de art. 209 alin. 2 Cod civil ca “persoanele
fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să
acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei
juridice”.
Doctrina defineşte noţiunile de „organe de conducere şi administrare” care include, pe
lâ ngă administratori, directori şi manageri, pe cenzori şi administratorii provizorii, precum şi
noţiunea de „organe” echivalent cu „element al structurii de organizare şi funcţionare al
persoanei juridice, cu atribuţii de decizie, de control sau deliberative (cenzorii şi adună rile
generale, ală turi de aceeaşi administratori, directori şi manageri)”.
De asemenea, se menţionează că organele de administrare care exprimă voinţa
persoanei juridice sunt înzestrate cu „atribuţii de decizie şi execuţie,” nefiind şi organe
deliberative, de control şi supraveghere a persoanei juridice. Acestea din urmă stabilesc
politicile şi strategiile persoanei juridice. Astfel, adună rile generale sunt organe deliberative,
iar cenzorii organe de control.
Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcă tuiesc organele sale de
administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului cu reprezentare, dacă nu s-a
prevă zut altfel prin lege, actul de constituire sau statut.
În perioada de lichidare a persoanei juridice, lichidatorii sunt organele de
administrare.
Deşi persoanele juridice de drept privat sunt supuse autoriză rii, prilej cu care se
verifică şi cerinţa legală a existenţei organelor de administrare, art. 210 C. civ. stabileşte că ,
„pâ nă la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de că tre fondatori ori de că tre persoanele
fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop”, determinâ nd şi ră spunderea juridică
în acest caz.
Incompatibilită ţile şi incapacită ţile sunt reglementate expres, neputâ nd face parte din
organele de administrare şi de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de
exerciţiu restrâ nsă , cei decă zuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe,

5
precum şi cei declaraţi prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel
de funcţie.

6
7
8
9
10
 răspunsuri: 126 a, 127 c, 128 b,c , 129 b,c

Speta 48

Autoritatea tutelară a solicitat instanței la data de 2 sept 2006, să constate

nulitatea actului de vânzare cumpărare încheiat între tutorele S.N. în data de 11
septembrie 1991, prin care a vândut un televizor alb-negru unui terț.

Tutorele S.N. a fost numit la data de 10 augist 2001 pentru ocrotirea

intereselor minorului V.N. care avea vârsta de 6 ani și 2 luni la acea dată. A.T.
motivează că tutorele și a depășit puterile, întrucât actul încheiat de el este un act
de dispoziție și nu a respectat prevederile legale atunci când a fost încheiat.

Totodată AT a cerut și anularea unui act de vânzare cumpărare prin care

S.N. a vândut la data de 15 oct. 2001 un câine al minorului. Tutorele a motivat că a
fost nevoit să vândă câinele, întrucât mijloacele financiare pentru procurarea
hranei, medicamente, și îngrijirea sa deveniseră prea oneroase pentru patrimoniul
minorului.

S.N. susține că suma obținută din vânzarea câinelui – 2500 lei, a fost
cheltuită pentru meditații la engleză, și a făcut și economii folosite pentru creșterea
și educarea minorului. Apreciază că actul său a fost unul de administrare.

Întrebări:

Care sunt laturile ocrotirii minorului?

Când suntem în prezenta reprezentării și când în cea a încuviințării actelor

minorului?

În cadrul reprezentării ce acte este îndreptățit să încheie tutorele?

Care este soluția corectă în speță. Argumetați în fapt și în drept.

11
12