;;

Subiectele raportului juridic de dreptul afacerilor

Părţile (subiectele) raportului juridic sunt fie persoane fizice (oamenii,

priviţi ca titulari de drepturi şi obligaţii), fie persoane juridice (entităţi care,
îndeplinind condiţiile prevăzute de lege, sunt titulare de drepturi şi obligaţii).

Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi

obligaţii.
Capacitatea de drept civil a persoanei fizice. Are două componente:
capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
A. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
Definiţie Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice reprezintă aptitudinea
(posibilitatea) acordată de lege omului de a fi titular de drepturi şi obligaţii.
Orice persoană fizică are capacitate de folosinţă.
Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
Regula. Capacitatea de folosinţă începe de la data naşterii persoanei, dată
care se dovedeşte cu certificatul de naştere.
Excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la data concepţiei
(capacitatea de folosinţă anticipată) – drepturile copilului sunt recunoscute de la
concepţiune, însă numai cu condiţia ca acesta să se nască viu [art. 36 C. civ.] –
„Infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur” („Copilul
conceput se consideră născut atunci când e vorba de drepturile sale”). Utilitatea
reglementării capacității de folosință anticipată: - potrivit art. 957(1) C. civ. o
persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii1. Copilul
conceput se consideră că există. Copilul născut mort este considerat că nu
există” (exemplu: dacă în timpul sarcinii tatăl decedează, copilul are dreptul la
moştenirea tatălui său, dacă se naşte viu).
Condiţii cumulative pentru aplicarea excepţiei:
-copilul să se nască viu (copilul este născut viu dacă a respirat cel puţin o dată);
-copilul să dobândească doar drepturi, nu şi obligaţii.
Timpul legal al concepţiunii – „intervalul de timp cuprins între a trei suta şi
a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii”
(art. 61 C.fam.). Se instituie astfel două prezumţii:
– concepţia a intervenit cu maxim 300 de zile înainte de naşterea şi cu minim
180 de zile înainte de naşterea copilului;
– este posibilă concepţia copilului în oricare dintre zilele intervalului cuprins
între a 300-a şi a 180-a zi înainte de naştere.
Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice. Capacitatea de folosinţă
încetează:
1
Conform art. 954(1) C. civ. „moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”.

1
a) La data morţii persoanei fizice.
b) La data stabilită în hotărârea judecătorească de declarare a morţii, atunci când
moartea nu a putut fi constatată fizic, direct, prin examinarea cadavrului.
În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din
viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea
oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii
ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă (art. 49(1) C. civ.).
În cazul în care persoana a dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt
inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul
unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte a
se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la
data împrejurării în care a avut loc dispariţia (art. 50(1) C. civ.).
Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi
găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără
a se aştepta împlinirea vreunui termen de la dispariţie (art. 50(3) C. civ.).
Cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care
hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii (art. 52(1) C. civ.).
Hotărârea declarativă de moarte produce aceleaşi efecte ca şi moartea
constatată fizic: încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.
Dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând, anularea
hotărârii prin care s-a declarat moartea. Cel care a fost declarat mort poate
cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în
natură, iar dacă aceasta nu este cu putinţă, restituirea lor prin echivalent. Cu
toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât
dacă, sub rezerva dispoziţiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că
la data dobândirii ştia ori trebuia să ştie că persoana declarată moartă este în
viaţă (art. 54 C. civ.).
Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice reprezintă acele împrejurări
în care o persoană fizică, în baza unei prevederi exprese a legii, nu are
posibilitatea de a realiza anumite acte juridice determinate sau de a încheia acte
juridice cu anumite categorii de persoane.
Îngrădirile (incapacităţile) constituie excepţia de la principiul capacităţii de
folosinţă, fiind de strictă interpretare şi aplicare.
Clasificarea îngrădirilor (incapacităţilor):
1. incapacităţi cu caracter de sancţiune (exemplu – pedeapsa penală
complementară a interzicerii exercitării drepturilor părinteşti ori a dreptului de a
fi tutore sau curator – art. 66 lit. e), f) C.pen.).
2. incapacităţi cu caracter de măsuri de protecţie sau de ocrotire. Exemple:
- sunt incapabili de a avea calitatea de cumpărător într-un contract de vânzare-
cumpărare părinții, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile
persoanelor pe care le reprezintă (art. 1654 lit. b) C. civ.;
- o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o
singură societate cu răspundere limitată [art. 14 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a
societăţilor].

2. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice reprezintă aptitudinea acesteia

2
de a încheia singură acte juridice.
Din punct de vedere al capacităţii de exerciţiu, putem vorbi despre:
I. lipsa capacităţii de exerciţiu;
II. capacitatea de exerciţiu restrânsă;
III. capacitatea de exerciţiu deplină.

I. Lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice

Persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu:

a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
b) persoana pusă sub interdicţie judecătorească (alienaţii sau debilii
mintali).
Justificarea lipsei capacității de exercițiu. Aceste persoane sunt lipsite de
discernământ, neavând reprezentarea consecinţelor juridice ale manifestării lor
de voinţă.
Reprezentarea2 legală a persoanelor fizice lipsite de capacitatea de
exerciţiu. Regula: Pentru cei ce nu au capacitatea de exerciţiu, actele juridice se
încheie, în numele acestora de reprezentanţii lor legali , în condițiile prevăzute de
lege [art. 43(2) C. civ.]. Astfel:
- părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor
minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile, până la data la care
el împlineşte vârsta de paisprezece ani [art. 501(1) C. civ.];
- regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani
se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie judecătorească, în măsura în
care legea nu dispune altfel (art. 171 C. civ.).
Actele juridice civile permise celui lipsit de capacitate de exerciţiu:
a) actele de conservare a patrimoniului: somaţia, inventarul bunurilor la
care o persoană are dreptul, înscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci în
documentele de publicitate, întreruperea unei prescripţii, punerea sigiliilor etc.
Prin intermediul actelor acte de conservare se preîntâmpină pierderea unui drept
subiectiv. Aceste acte prin definiţie nu pot fi vătămătoare minorului sau
interzisului.
b) actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se
execută în momentul încheierii lor: cumpărarea de alimente în magazin,
cumpărarea de bilete pentru transportul în comun etc.
Încetarea lipsei capacităţii de exerciţiu are loc:
- în cazul minorului la împlinirea vârstei de 14 ani sau prin deces;
- în cazul persoanei puse sub interdicţie judecătorească, prin ridicarea
interdicţiei judecătorești sau prin deces.

II. Capacitatea de exerciţiu restrânsă

2
Reprezentarea este procedeul juridic prin care o persoană (reprezentant) încheie un act juridic în numele şi pe
seama altei persoane (reprezentat), consecinţele juridice ale actului producându-se direct în persoana celui
reprezentat.

3
 Dobândirea capacităţii de exerciţiu restrânse. Începutul capacităţii de
exerciţiu restrânse are loc la data împlinirii vârstei de 14 ani.
Justificarea capacității de exercițiu restrânse. Minorii între 14-18 ani au
discernământul în curs de formare şi prin urmare legea trebuie să le asigure o
ocrotire deosebită.
Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse:
a) Regula: Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu
restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a
tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă.
Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii
actului.
b) Actele juridice pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le
poate încheia valabil, personal şi singur, fără nicio încuviinţare prealabilă:
- actele juridice pe care minorul le putea încheia până la împlinirea vârstei
de 14 ani (actele de conservare şi actele de dispoziție de mică valoare, cu
caracter curent și care se execută în momentul încheierii lor);
- actele de administrare dacă nu sunt lezionare. Este vorba despre actele
prin care se realizează normala punere în valoare a unui bun în scopul întreţinerii
sau folosirii lui (perceperea fructelor şi recoltelor, încasarea veniturilor,
reparaţiile de întreţinere, asigurarea unui bun, închirierea unui bun etc.), dacă nu
există o disproporţie vădită de valoare între prestaţii în defavoarea minorului.
- minorul poate să încheie acte juridice privind munca 3, îndeletnicirile
artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau
a tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul
(art. 42(1) C. civ.)
c) Actele juridice civile pe care minorul cu capacitate de exerciţiu
restrânsă le poate încheia valabil numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului
legal (părinţi, tutore):
- actele de administrare. Trebuie subliniat însă faptul că dacă minorul
încheie actul de administrare fără încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal,
actul respectiv va putea fi anulat numai în cazul în care el este lezionar pentru
minor (actul este defavorabil pentru minor datorită disproporţiei vădite de
valoare dintre prestaţia sa şi cea a cocontractantului). Actul este valabil dacă
acesta este încheiat de minor singur, fără încuviinţare, şi nu este lezionar.
d) Actele juridice civile pe care minorul cu capacitate de exerciţiu
restrânsă le poate încheia personal, dar cu dubla încuviinţare a ocrotitorului
legal şi a instanţei de tutelă:
- actele de dispoziţie (ex.: înstrăinarea, ipotecarea şi amanetarea
bunurilor minorului, renunţarea la un drept, acceptarea unei succesiuni etc.).
e) Actele juridice civile interzise minorului cu capacitate de exerciţiu
restrânsă:
- încheierea contractelor de donaţie (art. 146(3) C. civ.);
- încheierea de acte juridice prin care să garanteze obligaţia altuia
(ipotecă, gaj etc.) - art. 146(3) C. civ.;

4
 - minorul nu poate încheia acte juridice cu tutorele său, cu soţul, rudele în
linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui (art. 147(1) C. civ.).
Încetarea capacităţii de exerciţiu restrânse are loc:
a) la împlinirea vârstei de 18 ani;
b) la data încheierii căsătoriei de către minor (minorul, în condiţiile art.
272(2) C. civ., se poate căsători de la vârsta de 16 ani);
c) la data dobândirii capacității de exercițiu anticipate de către minorul
care a împlinit vârsta de 16 ani, în condițiile prevăzute de art. 40 C. civ..
c) la data punerii sub interdicţie judecătorească;
d) la data decesului.

III. Capacitatea de exerciţiu deplină

Definiţie. Capacitatea de exerciţiu deplină reprezintă aptitudinea persoanei

fizice de a exercita plenitudinea drepturilor sale şi de a-şi asuma obligaţii prin
realizarea personal şi singură a tuturor actelor juridice permise de lege.
Capacitatea deplină constituie regula. Lipsa capacităţii de exerciţiu şi
capacitatea restrânsă de exerciţiu constituie excepţii.
Justificare. De la vârsta de 18 ani se prezumă că persoana fizică are
discernământul şi experienţa de viaţă necesare pentru a încheia acte juridice,
singură şi personal.
Dobândirea (începutul) capacităţii de exerciţiu depline în dreptul civil are
loc:
- la împlinirea vârstei de 18 ani;
- prin încheierea căsătoriei de către minor înainte de împlinirea vârstei de
18 ani. Potrivit prevederilor art. 272(2) C. civ. pentru motive temeinice, minorul
care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu
încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de
tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul.
- la data dobândirii capacității de exercițiu anticipate de către minor. Art.
40 C. civ prevede că pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate
recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de
exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-
se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie.
Conţinutul capacităţii depline de exerciţiu cuprinde aptitudinea omului de a
încheia personal şi singur, orice act juridic, cu excepţia celor interzise expres de
lege.
Încetarea capacităţii depline de exerciţiu are loc:
- prin decesul persoanei fizice;
- prin declararea judecătorească a decesului persoanei fizice;
- prin punerea sub interdicţie prin hotărâre judecătorească;
- prin rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
anulat căsătoria (astfel, de exemplu, va fi anulată căsătoria încheiată între
persoane care sunt rude în linie directă sau colaterală până la gradul patru
inclusiv sau căsătoria încheiată între persoane care nu au vârsta legală), înainte
ca persoana să fi împlinit 18 ani, dacă aceasta a fost de rea-credinţă la

5
încheierea căsătoriei (a cunoscut cauza anulării căsătoriei). Dacă anularea
căsătoriei intervine înainte ca soţul de bună-credinţă (care nu a avut cunoştinţă
despre cauzele de anulare) să fi împlinit vârsta de 18 ani, acesta îşi va menţine
capacitatea dobândită. Este de reţinut faptul că în cazul desfacerii căsătoriei prin
divorţ mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani de către soţ, acesta nu va
pierde capacitatea deplină de exerciţiu dobândită prin încheierea căsătoriei.