Sunteți pe pagina 1din 13

1.

CONDIȚIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOȘTENI

1.1. ENUMERAREA CONDIȚIILOR.REGLEMENTARE LEGALĂ

Oricare ar fi temeiul prin care se transmite moștenirea (în temeiul legii sau prin dispozițiile
testamentare),pentru ca o persoană să poată moșteni,in general,trebuie să îndeplinească două
condiții pozitive,capacitatea de a moșteni și vocația la moștenire,precum și o condiție
negativă,nedemitatea succesorală.(art 957-962 C.civ).

Capacitatea de a moșteni și vocația la moștenire sunt valabile atât pentru moștenirea


legală,cât și pentru cea testamentară,pe când nedemnitatea privește numai moștenirea
legală,corespondentul ei pentru moștenirea testamentară fiind revocarea judecătorească a legatelor
pentru ingratitudine,prevăzută de art 831 si 930 C.civ.

Vocația succesorală își are temeiul,in cazul moștenirii legale,in lege,iar în cazul celei
testamentare, în testament.

Raportul dintre capacitatea succesorală și vocația succesorală este de la general la particular


căci,dacă o persoană există sau este concepută și se naște vie,are un drept general și abstract
prevăzut în Constituție (art 42) de a moșteni,care o parte a capacității de folosință,are capacitate
succesorală generală,pe când vocația succesorală întemeiată pe lege sau pe testament se raportează
la o succesiune concretă și rezultă din raporturile concrete de rudenie sau de căsătorie cu
defunctul,în cazul moștenirii legale și din cuprinsul testamentului, în cazul moștenirii
testamentare.Nici vocația generală succcesorală și nici cea concretă nu se confunda cu dreptul de
moștenire prevăzut de art 42 din Constituție .Sugestiv s-a spus că dreptul de moștenire ca aptitudine
abstractă,devine potențial prin intermediul vocației succesorale generale și efectiv prin vocația
concretă la moștenire.

1.1.2. CAPACITATEA SUCCESORALĂ

Potrivit art 957(1) din Codul civil „O persoană poate moșteni dacă există la momentul
deshiderii moștenirii”.O persoană are capacitate succesorală și va putea culege o moștenire doar
în cazul în care există la data deschiderii succesiunii.Această condiție era necesară și în vechiul
drept românesc:„Numai un viu poate moșteni pe un mort.”spune Codul Caragea.

În literatura de specialitate s-a susținut că noțiunea de capacitate succesorală are în vedere


existența în viață la momentul deschiderii succesiunii a persoanei chemate la moștenirea celui
1
decedat,fiind considerată ca ceva diferit de capacitatea de folosință și de exercițiu,având un sens
specific.

Pornind de la definiția dată capacității de folosință care reprezintă acea parte a capacității civile
a omului care constă în aptitudinea acestuia de a avea drepturi și obligații civile,înseamnă că și
capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei categorii restrânse de persoane,succesibili,de
a dobândi drepturi și obligații specifice dreptului de moștenire,intrând în cuprinsul capacității de
folosință.

Potrivit art 1169 din Codul civil de la 1864,cel care face o propunere înaintea judecății trebuie
să o dovedească astfel că, dovada existenței în momentul deschiderii moștenirii încât incumbă
aceluia care pretinde drepturi asupra moștenirii și care poate să fie moștenitorul în cauză sau
succesorii săi în drepturi.

Moștenitorul poate face dovada în mod direct sau prin reprezentanții săi legali.Dovada vizează
atât ”existența”persoanei în momentul deschiderii moștenirii ,dar și ”corelația” ei cu momentul
morții celui care lasă moștenirea.1

1.1.2.1. PERSOANELE CARE AU CAPACITATE SUCCESORALĂ

Următoarele categorii de persoane au capacitate succesorală:persoanele fizice în viață la data


deschiderii succesiunii;persoanele fizice dispărute;persoanele concepute,dar nenăscute la data
deschiderii succesiunii și persoanele juridice în ființă la data deschiderii succesiunii.

a)Persoanele care sunt născute și se află în viață la data deschiderii moștenirii

Acestea au capacitate succesorală fără deosebire de rasă,de naționalitate,de origine etnică,de


limbă,de religie,de sex,de opinie,de apartenență politică,de avere sau de origine socială (art 4 din
Constituție).

Dovada se face cu actele de stare civilă,iar,în caz de deces al moștenitorului care a fost în
viață la data deschiderii moștenirii,cu certificatul de deces sau hotărârea judecătoarească
definitivă declarativă de moarte,din care rezultă că moartea moștenitorului a intervenit după
deschiderea succesiunii,persoanele interesate putând dovedi contrariul prin orice mijloace de
dovadă admise de lege.

1
Ion Dogaru,Vasile Stănescu,Maria Marieta Soreață-Bazele dreptului civil.Volumul V.Succesiuni,Editura
CH.Beck,București,2009,pp 16-17.

2
Dacă moștenitorul moare imediat după deschiderea succesiunii,drepturile sale
succesorale(inclusiv dreptul de opțiune succesorală)vor trece la proprii săi moștenitori,ca parte
componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el.

Legea nu condiționează capacitatea succesorală de durata vieții moștenitorului după data


deschiderii moștenirii.

b)Persoanele concepute,dar nenăscute la data deschiderii succesiunii

Conform art 36 C.civ,existența persoanei fizice începe în ziua nașterii,iar copilul conceput
se consideră că există,cu singura condiție de a se naște viu.Este suficient ca acel copil conceput
să se nască viu(și nu neapărat viabil).

Cei care pretinde moștenirea în numele copilului trebuie să dovedească,cu orice mijoace de
probă admise de lege,data concepției copilului,situarea acestei date înainte de momentul
deschiderii succesiunii și că el s-a născut viu.

Întrucât stabilirea cu exactitate a momentului concepției nu este posibilă,art 412 alin 1 C.civ
prevede o prezumție legală cu privire la perioada concepției copilului.De exemplu,dacă se face
dovada că un copil s-a născut viu,înainte de a fi trecut trei sute una zile din momentul morții lui
de cujus,prin aplicarea prezumției timpului legal al concepțiunii,acesta dobândește capacitate
succesorală(chiar dacă,la momentul deschiderii succesiunii,încă nu se născuse).

Prezumția timpului legal al concepției are caracter relativ,în sensul că se poate dovedi în
justiție,prin mijloace de probă științifice,faptul concepției copilului chiar în afara acestui interval
sau într-o anumită perioada din interval (art 412 alin 2 C.civ).

c)Persoanele dispărute

Potrivit art 53 Cod civil „cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu a intervenit o hotărâre
declarativă de moarte rămasă definitivă.”

Se consideră că dispărutul,până la momentul intervenirii unei hotărâri judecătorești


declarative de moarte rămasă definitivă,are capacitate succesorală,aceasta fiind „provizorie”sau
relativă și poate fi înlăturată prin proba contrarie.

Sunt posibile două ipoteze:

-prima,în cazul în care o persoană este declarată judecătorește moartă,atunci capacitatea


succesorală a acesteia depinde de data morții stabilită în hotărârea declarativă de moarte.În

3
situația în care această dată este anterioară celei a deschiderii succesiunii,se consideră că
persoana dispărută nu a avut capacitate succesorală și bunurile care s-au primit din moștenire
vor fi readuse la masa succesorală.

-a doua ipoteză, în cazul în care data morții stabilită prin hotărâre judecătorească declarativă
de moarte rămasă definitivă,este posterioară celei a deschiderii succesiunii,în acest caz,se
consideră că persoana dispărută a păstrat capacitatea succesorală.

d)Persoanele juridice

Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi moștenirea dacă sunt în ființă la data


deschiderii acesteia,având capacitate succesorală de la data înregistrării (dacă sunt supuse
înregistrării) sau de la data actului de înființare ori de la data autorizării constituirii lor (art 205
alin 1 si 2 C.civ).

În cazul fundațiilor testamentare,capacitatea succesorală se dobândește din momentul


deschiderii moștenirii testatorului,chiar și în cazul în care liberalitățile nu sunt necesare pentru
ca persoana juridică să ia ființă în mod legal (art 208 C.civ).

Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi moștenirea însă,exclusiv prin
legat cuprins în testament (deci,exclusiv prin moștenire testamentară).

Ca și în cazul persoanelor fizice,legea recunoaște și persoanelor juridice o capacitate de


folosință anticipată(care include incontestabil și capacitatea succesorală),de la data actului de
înființare,în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia
ființă în mod valabil (art 205 alin 3 C.civ).

Ca o particularitate a persoanei juridice,fără scop lucrativ,dreptul care formează obiectul


liberalității(legatului) trebuie să corespundă scopului pentru care aceasta a fost creată,deci
trebuie respectat principiul specialității capacității de folosință (art 206 alin 2
C.civ).Astfel,legatul care nu corespunde scopului va fi nul sau caduc,după cum incapacitatea a
existat în momentul întocmirii testamentului sau a survenit ulterior,dar înainte de deschiderea
moștenirii.2

2
Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu-Instituțiile de drept civil,Editura Hamangiu,București,2012,pp 522-523

4
1.1.1.3. PERSOANE CARE NU AU CAPACITATE SUCCESORALĂ

a)Predecedații și persoanele juridice care au încetat să mai aibă ființă

Potrivit art 957 alin 1 C.civ,numai persoanele care „există”la data deschiderii succesiunii au
capacitate succesorală.

Per a contrario,rezultă că nu au capacitate succesorală persoanele fizice care nu mai sunt în


viață(predecedate),precum și persoanele juridice care au încetat să mai aibă ființă în momentul
deschiderii moștenirii.

Deși predecedatul este exclus de la moștenire în cadrul moștenirii legale,descedenții săi vor
putea veni la succesiune în condițiile prevăzute de lege pentru reprezentarea succesorală.

De exemplu,copii unui predecedat,la momentul morții bunicului lor (tatăl predecedatului)vor


putea totuși veni la noua moștenire deschisă,urcând în locul ascedentului lor.

Daca descedenții nu îndeplinesc condițiile impuse de lege pentru reprezentarea


succesorală,ei nu vor avea drepturi asupra părții din moștenirea lui de cuius(ce s-ar fi cuvenit
persoanei predecedate,dacă ea ar fi existat la data deschiderii moștenirii),iar patrimoniul
succesoral va fi cules de moștenitorii în viață.

Copilul conceput înaintea deschiderii moștenirii,dar născut mort după aceasta,se consideră
că nu a existat(și nu mai prezintă interes în materie).

b)Comorienții și codecedații

Potrivit art 957 alin 2 C.civ,dacă „în cazul morți mai multor persoane,nu se poate stabili că
una a supraviețuit alteia,acestea au capacitatea de a se moșteni una pe alta”.În doctrină persoanele
care decedează în același timp sunt cunoscute sub numele de comorienți”sau „codecedați”(după
caz).

Comorienții sunt persoane decedate în aceeași împrejurare și în condiții de natură a nu se


putea stabili dacă una a supraviețuit alteia.

Codecedații sunt persoane decedate în împrejurări diferite,de natură a nu se putea stabili


care a supraviețuit celeilalte.Astfel,sfera mai largă a codecedaților cuprinde și categoria (mai
restrânsă) a comorienților.

Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările decesului,care pot


fi asemănătoare sau diferite.

5
Asemănarea dintre codecedați sau comorienți constă în imposibilitatea determinării ordinii
în care s-a produs decesele persoanelor respective și a determinării vocației succesorale.3

2.VOCAȚIA LA MOȘTENIRE

Vocația (chemarea)la moștenire este cea de-a doua condiție pozitivă pe care trebuie să o
îndeplinească o persoană fizică sau juridică ori statul pentru a culege moștenirea lasată de
defunct.

Cel care pretinde moștenirea poate dobândi vocație succesorală fie în virtutea legii(dacă nu
a fost lăsat testament ori dacă a fost făcut un testament,însă este ineficace),fie în virtutea
testamentului lăsat de defunct(art 962 C.civ).

Legea conferă vocație la moștenire rudelor defunctului,soțului supraviețuitor(iar în cazul


moștenirii vacante,comunei,orașului,municipiului sau statului).

Vocația succesorală testamentară poate să aparțină,în principiu,oricărei persoane cu


capacitate succesorală,testamentul lăsat de defunct fiind recunoscut de lege,cu anumite
limitări,ca temei al vocației la moștenire.

Vocația la moștenire are un înțeles dublu:

-în sens general,desemnează vocația potențială a unor persoane de a culege moștenirea lăsată
de o altă persoană (spre exemplu vocația succesorală legală a rudelor în linie directă,fără limită
în grad);

-în sens concret(vocație concretă,utilă),desemnează prin devoluțiunea succesorală-ca mijloc


de selecție-acele persoane care vor culege efectiv moștenirea lăsată de defunct.

Existența vocației succesorale concrete presupune două condiții:

-una pozitivă:vocație succesorală generală

-una negativă:persoana în cauză să nu fie înlăturată de la moștenire de un alt succesibil.4

3
Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu-Instituțiile de drept civil,Editura Hamangiu,București,2012,p 524.
4
Veronica Stoica,Laurențiu Dragu-Moștenirea Legală,Editura Universul Juridic,București,2012,pp 53-54.

6
3. NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ

Pentru ca o persoană să moștenească trebuie să îndeplinească (alături de condițiile


capacității și vocației succesorale)și o condiție negativă,să nu fie nedemnă de a moșteni.

Nedemnitatea succesorală este sancțiunea civilă a decăderii din dreptul de a moșteni,care se


aplică persoanei(cu capacitate și vocație succesorală)vinovată de o faptă gravă față de de
cujus.Sancțiunea nedemnității operează fie de drept,în temeiul legii,fie în baza unei hotărâri
judecătorești ,iar nu în temeiul voinței defunctului.

Nedemnitatea succesorală,ca sancțiune civilă,prezintă următoarele caractere juridice:

-se aplică numai dacă faptele au fost săvârșite cu vinovăție,implicit de persoanele având
discernământ;

-se aplică atât în cazul moștenirii legale,cât și în cazul moștenirii testamentare

-se aplică și produce efecte numai în privința autorului faptei,nu și față de alte persoane
chemate la moștenirea defunctului,în nume propriu sau prin reprezentare;

-nu poate fi extinsă la alte moșteniri,nedemnul fiind înlăturat numai de la moștenirea persoanei
față de care s-a făcut vinovat prin faptele comise;

-operează de drept,dar poate fi judiciară(declarată de către instanța judecătorească);

-efectele nedemnității pot fi înlăturate expres de către cel care lasă moștenirea,fie prin
testament,fie prin act autentic notarial.

Din dispozițiile art 958 și 959 ale noului Cod civil rezultă că,spre deosebire de dispozițiile
vechiului Cod civil român de la 1864,nedemnitatea este de doua feluri: nedemnitatea de drept și
nedemnitatea judiciară.

În temeiurile art 958 si 959,cazurile de nedemnitate sunt următoarele:

A)Nedemnitatea de drept

Conform art 958 alin 1 din NCC,este de drept nedemnă de a moșteni:

-persoana condamnata penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel
care lasă moștenirea;

7
-persoana condamnată penal pentru săvârșirea,înainte de deschiderea moștenirii,a unei
infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt succesibil care,dacă moștenirea ar fi fost deschisă la
data săvârșirii faptei,ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului.

Pentru ca o persoană să fie înlăturată de la moștenire pentru aceste cazuri de


nedemnitate,trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:moștenitorul să fi omorât
sau să fi încercat să îl omoare(omor sau tentativă de omor),cu intenție,pe cel care lasă
moștenirea(uciderea din culpă sau lovituri cauzatoare de moarte nu atrag sancțiunea nedemnității
de drept,deoarece nu sunt comise cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă
moștenirea);moștenitorul să fi fost condamnat penal,în calitate de autor,coautor,instigator sau
complice,pentru omor sau tentativă de omor;hotărârea penală de condamnare să fi rămas
definitivă.Dacă moștenitorul a fost achitat,el nu va mai fi nedemn.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând,la cererea oricărei persoane interesate sau
din oficiu de către instanța de judecată ori de către notarul public,pe baza hotărârii judecătorești
din care rezultă nedemnitatea(art 958 alin 3).

B)Nedemnitatea judiciară

Potrivit art 959 alin 1 ,poate fi declarată nedemnă de a moșteni:

-persoana condamnată penal pentru săvârșirea,cu intenție,împotriva celui care lasă moștenirea
a unor fapte grave de violență,fizică sau morală,ori după caz,a unor fapte care au avut ca urmare
moartea victimei;

-persoana care,cu rea-credință,a ascuns,a alterat,a distrus sau a falsificat testamentul


defunctului;

-persoana care,prin dol sau violență,l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să
întocmească,să modifice sau să revoce testamentul.

Pentru ca o persoană să fie înlăturată de la moștenire de către instanța de judecată,pentru


aceste cazuri de nedemnitate,trebuie să fie îndeplinite cumulativ aceleași condiții,în cazul
nedemnității de drept.

Moștenitorul trebuie să fi comis faptele cu intenție.

Potrivit art 959 alin 2,orice succesibil poate cere instanței judecătorești,sub sancțiunea
decăderii,să declare nedemnitatea,în termen de un an de la data deschiderii moștenirii.

8
Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la art 959 alin 1 lit a) se pronunță
ulterior datei deschiderii moștenirii,termenul de un an se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare.

Atunci când condamnarea pentru faptele menționate la art 959 alin 1 lit a) este împiedicată
prin decesul autorului faptei,prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale,nedemnitatea
se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă
definitivă.În acest caz,termenul de un an curge de la apariția cauzei de împiedicare a
condamnării,dacă aceasta a intervenit după deschiderea moștenirii (art 959 alin 4).

În cazurile prevăzute la art 959 alin 1 lit b) și c) ,termenul de un an curge de la data când
succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate,dacă această dată este ulterioară deschiderii (art
959 alin 5).

Acțiunea în declararea nedemnității poate fi introdusă și de către comuna,orașul sau


municipiul în a căror rază teritorială se află bunurile la data deschiderii moșteniri ,în cazul în
care(afară de autorul faptei care atrage nedemnitatea)nu mai există alți succesibili.5

Efectele nedemnității

Potrivit art 960 alin 1 din NCC,nedemnul este inlăturat atât de la moștenirea legală,cât și de
la cea testamentară.

Efectele nedemnității față de nedemn.Efectele nedemnității constau în desființarea


retroactivă a titlului de moștenitor al nedemnului.

Dacă nedemnul a intrat în posesia bunurilor moștenirii,trebuie să le restituie persoanelor


îndreptățite.Restituirea se face ,în principiu,în natură,iar dacă restituirea în natură nu este
posibilă(de exemplu,bunurile au pierit,indiferent din ce cauză,ori au fost înstrăinate,expropriate)
nedemnul va fi obligat să plătească despăgubiri,fiind considerat posesor de rea credință și de
drept pus în întârziere,de la data intrării în folosința bunurilor moștenirii.

În privința fructelor naturale,industriale sau civile,fiind posesor de rea-credință de la data


deschiderii moștenirii,nedemnul trebuie să le restituie în natură,iar dacă restituirea în natură nu
este posibilă,întrucât nedemnul le-a consumat ori a neglijat să le culeagă,va restitui valoarea lor.

5
Alexandru Bacaci,Gheorghe Comăniță-Drept civil,Succesiunile,Ediția 2,Editura C.H.Beck,București,2006,p

9
Nedemnul are dreptul să i se înapoieze sumele cheltuite pentru achitarea datoriilor moștenirii
(cu dobânzi),precum și cheltuielile necesare și utile făcute cu privire la bunurile
moștenirii,inclusiv cheltuielile ocazionate de perceperea fructelor.

Efectele nedemnității față de descendenții nedemnului.În sistemul vechiului Cod civil


de la 1864,sancțiunea nedemnității producea efecte și față de descendenții nedemnului,în sensul
că aceștia nu puteau moșteni prin reprezentarea ascedentului lor nedemn.Descendenții
nedemnului puteau veni la moștenirea lui de cujus numai în nume propriu.

NCC la art 967 alin 1 prevede că „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de
a moșteni,precum și nedemnul,chiar aflat în viață la data deschiderii moștenirii.”

În prezent,sancțiunea nedemnității nu produce efecte față de descendenții nedemnului,care


vor putea veni la moștenire atât în nume propriu,cât și prin reprezentarea ascedentului lor
nedemn.

Efectele nedemnității față de terți.Față de terții cu care nedemnul a contractat,în timpul


cât a deținut bunurile moștenirii,art 960 alin 3 din NCC prevede că rămân valabile actele de
conservare și de administrare,în măsura în care profită moștenitorilor.De asemenea,se mențin și
actele de dispoziție cu titlu oneros încheiate între nedemn și terții dobânditori de bună-
credință,regulile din materia cărții funciare fiind însă aplicabile.

Înlăturarea efectelor nedemnității

Potrivit art 961 alin NCC,efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate
expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea.

Fără o declarație expresă,legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care atrage
nedemnitatea,nu înlătură efectele nedemnității.

Invocarea nedemnității succesorale.

Nedemnitatea poate fi invocată de orice persoană interesată,care urmează să profite de


înlăturarea nedemnului de la moștenire,cum sunt:comoștenitorii legali,moștenitorii legali
subsecvenți,legatarii sau donatarii(în cazul în care nedemnul ar fi fost moștenitor rezervatar).

10
Nedemnitatea poate fi invocată și de creditorii acestor persoane,pe calea acțiuni
oblice,întrucât dreptul de a invoca nedemnitatea nu este un drept exclusiv personal.Chiar si
nedemnul ar putea invoca nedemnitatea de drept(nu și nedemnitatea judiciară).6

6
Alexandru Bacaci,Gheorghe Comăniță-Drept civil,Succesiunile,Ediția 2,Editura C.H.Beck,București,2006,p

11
CONCLUZII

Oricare ar fi temeiul prin care se transmite moștenirea (în temeiul legii sau prin dispozițiile
testamentare),pentru ca o persoană să poată moșteni,in general,trebuie să îndeplinească două
condiții pozitive,capacitatea de a moșteni și vocația la moștenire,precum și o condiție
negativă,nedemitatea succesorală.(art 957-962 C.civ).

12
BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Bacaci,Gheorghe Comăniță-Drept civil,Succesiunile,Ediția 2,Editura


C.H.Beck,București,2006.
2. Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu-Instituțiile de drept civil,Editura
Hamangiu,București,2012.
3. Ion Dogaru,Vasile Stănescu,Maria Marieta Soreață-Bazele dreptului civil.Volumul
V.Succesiuni,Editura CH.Beck,București,2009,pp 16-17.
4. Veronica Stoica,Laurențiu Dragu-Moștenirea Legală,Editura Universul
Juridic,București,2012,pp 53-54.

13

S-ar putea să vă placă și