Sunteți pe pagina 1din 1

Capacitatea succesorala. 1.Notiunea capacitatii succesorale. Potrivit art.654 C. civ.

Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii.Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea. Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori. 2.Persoanele care au capacitate succesorala. Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. a)Persoanele fizice in viata. Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art.654 C. civ. Nu are importnata ct anume a trit o persoana dupa deschiderea mostenirii. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba. b)Persoanele disparute. Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala. c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii. Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. nr.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii. Din acelasi moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii personalitatii juridice. 3.Persoanele care nu au capacitate succesorala. a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala. b) comorientii Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman. Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp. Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun. Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor.

S-ar putea să vă placă și