NOTIUNEA DE SUCCESIUNE 1. Definite. Terminologie Noul Cod civil debuteaza in aceasta materie definirea notiunii de mostenire.

Potrivit definitiei legale, mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta. Definitia poate fi mai cuprinzatoare, relevand izvoarele si totodata felul mostenitorilor ca si ordinea actiunii lor. Definim deci mostenirea ca fiind transmiterea patrimoniului lui de cuius mostenitorilor desemnati de lege, in lipsa organizarii devolutiunii succesorale de acesta, printr-un testament. Prin definitia legala termenului de mostenire i se atribuie un sens foarte larg. El include orice transmisiune pentru cauza de moarte, fara a interesa izvorul acesteia: legea sau testamentul. Noul Cod civil schimba sensurile cunoscute ale termenului mostenire sau mostenire legala astfel ca trebuie sa evidentiem aceste deosebiri, inlaturand riscul utilizarii lor imprecise. Vechiul Cod civil nu definea mostenirea. Din modul de reglementare a materiei succesiunii se subintelegea ca termenul de mostenire este sinonim cu mostenire legala. Astfel, sub denumirea de succesiune" era cuprins intregul corp de reguli privind materia mostenirii: conditii generale, devolutiunea legala, transmisiunea mostenirii si partajul. Separat, era reglementata materia liberalitatii, incluzand si reductiunea si raportul donatiilor. Vechiul Cod civil reglementa astfel cele doua tipuri de mosteniri (legala si testamentara) fard a defini un gen proxim al acestora, ca in Noul Cod civil. Mostenirea legala, din vechiul Cod civil, avand continutul aratat, diferade sensul dat astazi acesteia, cum vom vedea. Doctrina si practica judiciara subintelegea insa si genul proxim utilizat astazi pentru termenul de mostenire. Asa cum se observa, termenul de mostenire definit de noul Cod civil este sinonim cu eel de succesiune. Legiuitorul noului Cod civil prefera pe cel de mostenire, in special in cartea a IV-a, Despre mostenire si liberalitati". Pe cel de al doilea il utilizeaza, ca sinonim, de regula, pentru a evita repetarea primului termen in aceeasi fraza. In afara acestei semnificatii, pe care o denumim activa, mostenirea are si un sens pasiv, desemnand obiectul transmisiunii succesorale, adica: patrimoniu transmis sau mostenirea transmisa, mortis causa, ca urmare a decesului unei persoane. De exemplu, legiuitorul foloseste aceasta semnificatie statuand ca mostenirea se cuvine (...) sotului supravietuitor (...)"; sau Transmisiunea mostenirii" (denumirea data capitolului I din Titlul IV); (;..) in cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri (...) CONDITIILE GENERALE ALE SUCCESIUNII Pentru a se putea aplica regulile succesiunii trebuie ca mai intai sa aiba deschiderea succesiunii, adica decesul lui de cuius si, totodata, sa existe mostenitori, iar acestia sa fie apti pentru a putea mosteni. DESCHIDEREA SUCCESIUNII Deschiderea succesiunii semnifica situatia juridica aparuta cu privire patrimoniul lui de cuius, ca urmare a decesului acestuia, situatie ce consta intr-un proces complex in care, pe de o parte, legiuitorul sau de cuius organizeaza chemarea la mostenire, desemnand succesibilii si intinderea dreptului lor (devolutiune); iar pe de alta parte, in mod exclusiv, legea organizeaza transmiterea patrimoniului succesoral. Acest transfer are loc progresiv, in doua etape: inainte de acceptarea mostenirii, legea conferind doar sezina; si dupa acceptare, prin aceasta legea consolideaza transferul, patrimoniul succesoral fiind stapanit in indiviziune de mostenitori. In fine, procesul aratat se finalizeaza prin lichidarea pasivului mostenirii si partajul activului net ramas. Situatia nou creata prin deschiderea succesiunii poat fi considerata un raport juridic. Cauzele deschiderii mostenirii Decesul persoanei este cauza deschiderii mostenirii Decesul persoanei produce un efect natural, incetarea capacitaii juridice acesteia pentru ca ea nu mai exista fizic si prin aceasta nu mai are nici fiinta juridica. Stingerea fiintarii juridice a persoanei lasa fara titular patrimoniul acesteia. Inca din dreptul roman patrimoniul nu se stinge odata cu titularui, ci este transmis unor persoane in viata, mai exact, in fiinta", in termenii definitiei date mostenirii, care vor succeda celui decedat. Mostenirea, relajie juridica de transmitere a patrimoniului de la de cujus la succesorii sai, este cauzata de decesul primului, debutand in chiar clipa producerii acestui eveniment, moment denumit sugestiv deschiderea mostenirii (art. 954 alin. 1 C. civ.), importanja lui fiind capitala pentru ca determina multiple consecinje juridice relative lapersoanele care succed si la intinderea drepturilor lor. Distingem intre: decesul persoanei, constatat fizic; si decesul prezumat 5.1. Decesul persoanei, constatat fizic. Decesul este evenimentul incetarii din viata. a unei persoane, constatata medical prin cercetarea corpului acesteia, 5.2. Decesul prezumat. Hotararea declarative a decesului. Decesului persoanei ii este asimilata hotararea judecatoreasca definitiva declarativa a decesului (art. 53 C. civ.).

Mostenirea este deschisa chiar daca nu este gasit corpul persoanei insa decesul ei este prezumat printr-o hotararea declarative de moarte tie din cauza fmprejurarilor in care a dispdrut persoana (1), fie a disparifiei acesteia pe o perioada indelungata (2). Disparitfa persoanei, intr-o catastrofa. Cdnd o persoana nu mai poate fi gdsitd si existd certitudinea ca a decedat, avdnd in vedere imprejurdrile deosebite in care a dispdrut, inundatii, cutremure etc., se poate ohtine o hotardre judecatoreasca de declarare a morfii daca au trecut mai mult de 6 luni de la data disparifiei in imprejurdrile ardtate, chiar daca nu a fost gasit cadavrul (art. 50 alin. 3 C. civ.). Hotararea declarativd a morfii fine locul actului de deces, producdnd aceleasi efecte in materia succesiunii1. Prin excepjie, daca exista indicii sigure ca decesul s-a produs, dei cadavrul nu a fost gasit sau identificat, se poate declara moartea fara a mai astepta implinirea termenului aratat (art. 50 alin. 3 C. civ.). Disparifia persoanei o perioada indelungata de timp. Persoana care a dispdrut mai mult de doi ani de la data ultimelor informafii sau indicii din care rezulta ca ar fi in viafd, si existd indicii cd a incetat din viafd, poate fi declaratd moartd printr-o hotardre judecatoreasca la cererea oricdrei persoane interesate (art. 49 alin. 1 C. civ.)2. Cand nu poate fi stabilit momentul de la care se caleuleaza termenul, acesta se socoteste de la sfaritul lunii in care au fost primite ultimele informatii sau indicii, iar cand nici aceasta nu poate fi stabilita se socoteste de la sfarsitul anului calendaristic (art. 49 alin. 2 C. civ.). Data decesului persoanei declarata moarta printr-o hotarare judecatoreasca este stabilita de instanja, tinand cont si de regulile art. 52 C. civ.1 Hotararea declarativa de deces intra In vigoare la data ramanerii definitive a acesteia (art. 53 C. civ.). Daca disparutul a reaparut, hotararea declarativa de deces va fi anulata (art 54 alin. 1 C. civ.)2. Asa acum se observa, noul Cod civil aduce unele inovafii cu privire la declararea mortii persoanei disparate (art. 49-57). Mai intai stabileste ca absentul nu mai este declarat disparut si ulterior mort, potrivit regulilor actuate, ci este declarat mort daca au trecut mai mult de 2 ani de la data la care au existat informatii despre existenta in viata a acesteia (art. 49). In al doilea rimd, a fost scurtat termenul de un an pentru declararea mortii persoanelor disparute in conditii de catastrofa. Potrivit noului text, persoanele disparute in conditii de catastrofa, pot fi declarate moarte dupa 6 luni de la data acestui eveniment (art. 50 alin. 1). In fine, proiectul prevede o a treia ipoteza: in care persoana disparuta este sigur ca a decedat, chiar daca nu i-a fost gasit cadavrul ori nu a fost identificat In acest caz, se poate solicita declararea mortii fara sa se astepte termenul de 6 luni (art. 50 alin. 2). Secjiunea a H-a Data i locul deschiderii mostenirii 1. DATA DESCHIDERII SUCCESIUNII 6. Data decesului lui de cuius este data la care se deschide succesiunea (art. 954 alin. 1 C. civ.). In chiar clipa decesului lui de cuius, stingandu-se personal itatea juridica a acestuia, are loc deschiderea succesiunii lui, aceasta semnificand faptul ca, fara nici o formalitate si fara nici o manifestare a voin(ei succesibililor, patrimoniul sau c>ic transmis acestora, de drept. Aceasta regula traduce principiul de sorginte latina potrivit caruia patrimonial nu poate exista fara subiect. 6.1. Consecinfele atasate acestei date. In mecanismui mostenirii este important sa fie stabilita data decesului sub ambele aspecte: devolutiv; si eel al transmiterii mostenirii caci, In func|ie de aceasta data se stabileste: ce se transmite, cine succede $i cit mosfeneste. Sub aspect devolutiv, In functic de data arafata se stabiJefte: Hsta persoanelor chemate la succesiune In virtutea legii sau a legate lor; mtmderesi vocaftet lor :esorale; si se decide daca acestea indeplinesc condittile pentru a mosteni5. Sub aspeetul obiectului transmisiunii, de la aceasta data are loc frxarea 'onfimittiltii patrimoniului succesoral transmis, succesorii devenind comostetutori asupra aotivului succesoral existent la acel moment si vor fi Jinutj de pasivul lUOoesoral (tn principiu, datoriile lasate de cuius)1. unetje Jtiindu-nostcni fni >xclusi\ Totodata, de la aceeasi data incepe sa curga termenul de opjiune succesoralft (art. 1103 C, civ.), acceptarea mostenirii consolidand transmiterea patrimoniului. In functie de aceeasi datft se stabileste si intinderea drepturilor succesorilor acceptanti. SHindu-se data decesului si persoanele care au acceptat mostenirea se decide care sunt ittortt rezervatari, intinderea rezervei lor si a cotitatji disponibile. tine, dupfl iesirea din indiviziune, comostenitorii vor fi considerafi proprietari ivt de la data decesului, partajul succesoral avand caracter declarativ. Dreptul tranzitoriu. in aplicarea noului Cod civil regulile relative la succesiune lubordoneazfi mostenirile deschise dupa 1 octombrie 2011, data intrarii In vigoare a ;odului (art. 91 din Legea nr. 71/20113). In interpretarea aceluiasi text actele sau aptele neexecutate inca, cum ar fi acceptarea succesiunii, relative la o succesiune leschisa sub Codul civil din 1864, vor cadea sub legea in vigoare la data deschiderii luccesiunii. ?2. PROBA DECESULUI 1A DATEIACESTUIA

6.2. Proba. fn principiu, data deschiderii succesiunii este mentionata in certificatul constatator al decesului emis de medici. In cazul particular al disparitici persoanei, hotftrarea judecatoreascS de declarare a mor|ii stabileste aceasta data (art. '"alin. 1 din Decretul. nr. 31/1954). 6.3. Proba si mljloacele de proba. Cel care solicits un drept de mostenire are sarcina sa dovedeasca decesul defunctului. Din interpretarea art. 34, art. 37. art. 51 si art. 11 din Legea nr. 119/1996 rezulta ca proba decesului se face cu certificatul de deces. Certificatul de deces este un inscris autentic ce dovedeste, potrivit art. 59, si anexa 1C din Legea nr. 119/1996, identitatea persoanei decedatului, data motlii acestuia, ultimul domiciliu si locul decesului. Certificatul medical constatator al mor^ii (art. 36 din Legea nr. 119/1996) ori. dupft caz, hotararea judecfttoreasca declarativa a mortii (art. 52 C. civ.) men^ioneazS nu doar decesul ci si ziua acestui eveniment date preluate in certificatul de deces. Daca a fost omisa sa se prevada data decesului ori a fost trecuta gregit, hotararea judecatoreasca poate fi rectificata (art. 52 alin. 3 C. civ.); gj la fel certjfjcatul de deces, urmfind procedura rectificarii actelor de stare cmU (art. 57-58 din Legea nr. 119/1996). 6.4. CodecedaUr. Noul Cod civil nu a mai preluat teoria comorientflor din art. 21 a Decretului nr. 31/1954. Textul art 957 alin, 2 C. civ. simplified devolupunea motenirii in cazul codecedatilor fn caz special al decesului mai multor persoane ce au vocajie succesorala reciproca, data decesului are o important particular^. Este ipoteza In care eel pufin doua persoane cu vocafie succesorala reciproca au decedat In conditiile unui sinistru (cutremur, inundatie, accident aviatic etc.) si ,/iu se poate stabili c& una a supraviefuit alteia" pentru a se decide care persoana este succesorul celeilalte. Pentru a inlatura dubiul si nesfarsitele litigii care ar putea fi generate In vederea stabilirii ordinii succesiunii, legea prezuma ca persoanele decedate In aceste Imprejurari au murit in aceeasi clipa" si ca in aceste eondifii nu pot succeda una alteia (art. 957 alin. 2 C. civ.). Regula ar&tata este aplicabila i mostenirii testamentare1. Nu se apliea insa regula codecedatilor deeat daca nu poate fi stabilit momentul decesului persoanelor aratate 2. LOCUL DESCHIDERII MOTENIRII 7. Mostenirea se deschide ia ultimul domiciiiu ai defunctului (art. 954 alin. 2 C. civ.) Textul2 nu stabileste ce se infelege prin ultimul domiciiiu: eel din cartea de identitate ori eel unde de cujus a locuit in fapt, in cazul fn care acesta are mai multe locuinfe; statueaza insa ca proba ultimului domiciiiu se face cu certificatul de deces.

7.1. Identificarea ultimului domiciiiu. In lipsa unei deelara|ii data de de cujus in timpul vie|ii, privind locuinja principals si cea secundarft (resedinta), a?a cum il obligS art. 87-88 C. civ., consideram ca ultimul domiciiiu al acestuia este locul unde a locuit in fapt, pentru ca acolo se afla principalele sale afaceri, si nu eel mentionat in cartea de identitate1. 7.2. Situa^i particulare in care nu este cunoscut ultimul domiciiiu al defunctului ori nu se afla pe teritoriul Romaniei. Pentru aceasta ipoteza art. 954 alin. 3 statueaza ca mostenirea se deschide: la locul din tara aflat in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, sub condijia ca in aceasta circumscriptie sa existe eel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea, ori, daca. acesta nu a lasat astfel de bunuri, locul deschiderii mostenirii este In circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea. Cand in patrimoniul succesoral nu exista bunuri situate in Romania, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat. Daca in aceste ipoteze nu a fost sesizat notarul public, ci instanta de judecata, locul deschiderii mostenirii este eel din localitatea aflata in circumscriptia instantei aleasa dupa aceleasi criterii ca cele de determinare a notarului public (art. 954 alin. 4 C. civ.). Aceeasi regula se aplicS i pentru persoanele nomade2. 7.3. UuTitatea stabilirii locului deschiderii mostenirii. In principiu, succesiunea ridica probleme de plata a creditorilor lui de cuius, de administrare a bunurilor lui pana la acceptarea succesiunii, si de partaj, toate acestea antrenand adesea i litigii. Locul eel mai favorabil pentru rezolvarea tuturor acestora este eel din localitatea ultimului domiciiiu al lui de cuius. O aplicare a acestei ra|iuni este art. 14 Cod procedura civila ce statueaza c& instanta competenta s& solutioneze aceste litigii este cea in raza careia se afla localitatea ultimului domiciiiu al defunctului4. CAPITOLUL II CONDIJULE PENTRU A MOTENI Cine poata sa mosteneasca? Pentru a avea acest drept, o persoana trebuie sa existe la data decesului lui de cuius (sect-1), sa nu fie nedemna (sect- II) si sa aiba chemare la mostenire (vocatie succesorala) in virtutea unei legaruri de rudenie cu

de cuius, ori, intr-un caz particular, a legaturii de alian{ii (sect. III). Primele doua conditii sunt comune celor doua tipuri de mosteniri, ultima fiind specific^ doar mostenirii legale. Pentru legatari chemarea la succesiune izvoriiste din legat.

Secfiunea I Existenfa succesibililor (capacitated succesorala) 8. Numai persoanele fizice pot fi mostenitori legal" Persoanele juridice pot succede doar in calitate de legatari1. 8.1. Pentru a mosteni, persoana trebuie sa existe la data deschiderii mostenirii (art. 957 C. civ.). Termenul a exista" nu se refera la existenja fizica a persoanei, ci la cea juridica. Nimeni nu se intereseaza de capacitatea de folosinja a unei persoane pentru a decide daca ea poate succeda sau nu. De aceea, pentru a desemna aptitudinea persoanei fizice de a succede textul ar&tat utilizeaza sintagma: capacitate de a mosteni"2. Conchizand, pentru a avea capacitate succesorala persoana fizica trebuie sa fie nascuta si sa nu fie decedata la data deschiderii mostenirii. Persoana juridica, beneficiarul unei liberalit&ti, exista daca sunt intrunite condifiile legale de recunoastere a personalitStii juridice. in functie de natura persoanei, dob&ndeste personalitatea juridica din momentul inregistrarii actului lor de infiintare, pentru persoanele juridice supuse inregistrarii, ori de la data actului de infiintare (art. 194, art. 201 si art. 205 C. civ.). 8.2. Persoana trebuie sa fie nascuta pentru a putea mosteni. Este ins3 traditional ca si persoanele concepute au drepturi, regul& exprimata prin maxima infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur. Ea este tradusfi in dreptul nostru prin regula generals a art, 36 C, civ, potrivit caruia pturile copilului sunt recunoseute de la e-oncepfiune", sub conditia Bp de a se naste viu". cand art. 36 C. civ. si regulile art. 412 alin. 1 0. civ., copilul nascut la eel ult 300 de zile de la decesul tatalui are dreptul sa~) mosteneasca intrucat el este prezumat a fi copilul sau, fiind conceput de el In timpul viefIL Dupa acelai principiu, si persoanelor jurid/ce 11 Be recunoa^te capacitatea de a primi liberalitati chiar daca nu exista la data fncheicrii Jiberalita^ii, dar se afla in procedure de infiintare, fiind emis actul de infiinfare, dar nu a fost inregistrat (art. 208 teza I.). Mai mult, fiindatiile testamentare au aceasta capacitate din momentul deschiderii mostenirii testatorului. Se intelege ca la aceasta data fundafia nu este mfiintata, existand doar dispozitia testamentara de infiinfare (art, 208 teza a Il-a). 8.3. Persoana nu trebui sa fie predecedata. Pentru a avea capacitate succesorala persoana nu trebuie sa fie decedata la data deschiderii succesiunii. Printr-o ficfiune legala, denumita reprezentare succesorala, in anumite conditii, o persoana care nu avea dreptul la motenire poate urea in locul predecedarului ca si cand acesta din urma ar fi succesor, fiind reprezentat de prima persoana in calitate de mostenitor al predecedarului1. Secfiunea a Il-a Succesibilii sa nu fie nedemni 9. No{iune. Pentru a putea mosteni, nu este suftcient ca o persoana sa aiba capacitate succesorala. Ea trebuie sa indepJineasca si o condfyie negative sa nu fie nedemna. Nu trebuie sa confundam aceasta notiune cu cea apropiata: ingratitudinea care vizeaza donatia (art. 1023-1026 C. civ,). Regulile actuale ale nedemnitafii se aplica i legatarilor. Nedemnitatea este o sanctJune civila2 constand In decaderea nedemnului din dreptul la succesiunea persoanei fa{& de care s-a ffceut vinovat de culpa grava. Nedemnul este astfel lovit de o incapacitate legala de a mofteni. Nedemnitatea ridica trei probleme: cazurile de nedemnitate; modul de operare si efectele nedemnitatii. 10. Tipuri de nedemnitate. Noul Cod civil reglementeaza doua tipuri de nedemnitate: de drept (1) si judiciara (2) 11. NEDEMNITATEA DE DREPT. CAZURI Potrivit art. 958 C. civ., sunt considerate a fi fapte ce atrag sancfiunea nedemnitatii: atentatul la viata lui de cuius (a); si atentatul la viata unui succesibil al lui de cujus (b). Atentatul la viafa celui ce lasa mostenirea. In sensul art. 958 alin. 1 lit. a C. civ., este nedemn de a succede succesibilul condamnat pentru savarsirea cu intense a unei infractiuni de omor sau pentru tentativa la aceasta fapta, savarsita asupra lui de cujus1. Atentatul la viafa unui succesibil al lui de cujus. In sensul art. 958 alin. 1 lit. b C. civ. este nedemn de a succede cel condamnat pentru savarsirea cu intense, inainte de deschiderea succesiunii lui de cujus, a unei infracpuni de omor sau tentativa la aceasta fapta, savarsita asupra unui

succesibil a lui de cujus care, daca ar fi fost deschisS succesiunea la data savarsirii faptei, ar fi intrat In concurs cu faptuitorul restrangandu-i vocatia succesorala ori inlaturandu-1 de la mostenire. 11. CondlJHIe comune cazurilor nedemnitatii de drept 11.1. Intentfa autorulul infractiunii. Pentru a fi considerat nedemn atentatul la viaja lui de cuius ori a succesibilului acestuia, este necesar ca infracfiunea sa fi fost savarita cu intenfie, indiferent ca a fost autor sau coparticipant, pentru care a fost condamnat printr-o hotSrare judecatoreasca ramasa definitive 11.2. Lipsa hotararii penale nu impiedica constatarea nedemnita|ii. Lipsa fit de condamnare a autorului faptelor aratate, datorita prescriptiei raspunderii , a amnistiei ori a decesului autorului, nu impiedica aplicarea sanctiunii ii. Instanfa civila poate constata existenja faptelor aratate suplinind astfel r&rii de condamnare (art. 958 alin. 2 C. civ.). 1.3. Conditji speciale ale nedemnitatii pentru atentatul la viafa unui succesibil cujus. Nu orice atentat la viafa succesibililor lui de cujus antreneaza nitatea. Legea sancfioneaza cu inlaturarea de la mostenire doar a succesibilului in egoism urmfireste sa inlature de la mostenire pe un alt mostenitor care este mainte sa la mostenirea lui de cujus ori in concurs cu el. Atentatul la viaja unui succesibil al lui de cujus care nu il concureaza pe autorul faptei nu antreneaza sanctiunea nedemnitatii. In acest sens textul precizeaza ca este decazut din dreptul de a mosteni pe ck cujus succesibilul care atenteaza la via|a unui alt succesibil care ^arfi inlftturat sau at fi restrdns vocafia la mostenire a faptuitorului" daca mostenirea ft fost deschisa la data sdvdrsiriifaptei. 12. Modui de operare al nedemnitatii legale Oricare ar fi cazul de nedemnitate, este necesar sa" existe o hotarare judeca-oreasca de condamnare (pentru omor sau tentativa de omor), intrata in autoritate de lucrul judecat, pentru a se proba savar^irea uneia dintre faptele aratate ; ori, in caz de existenfa a unei hotarari judecatoreti ori a unei rezolufii a procurorului, de Incetare a urmaririi penale pentru decesul autorului, amnistie sau prescripfie a raspunderii penale a acestuia, sa existe o hotarare defrnitiva a instanfei civile de constatare a existenfei uneia dintre cele doua fapte. Nu este insa necesara o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate nedemnitatea. Ea isi produce efectele de drept. Exist&nd o hotarare de condamnare pentru omor sau tentativa, situatia de nedemnitate este certa. Daca insa, in aplicarea nedemnitatii se nasc contestatii intre mostenitori, ele vor fi olufionate printr-o hotarare judecatoreasca ce va constata existenta unui caz de nedemnitate. Mij locul de sesizare fiind cerere de petifie de ereditate. Aceasta cerere poate fi brmulata oricand, de orice persoana interesata, fiind deci imprescriptibila sau instan|a o poate constata din oficiu (art. 958 alin. 3 C. civ.). Pot fi persoane interesate atat comostenitorii ori motenitorii in rang subsecvent, cat si legatarii, donatarii ori creditorii acestor persoane pe calea unei acfiuni oblice. lotar^rea de constatare a nedemnitatii este declarativa deoarece sanctiunea eaza de drept, nu o aplica judecatorul. e asemenea, existand o hotarare judecatoreasca din care rezulta nedemnitatea, si I public poate constata din oficiu nedemnitatea (art. 958 alin. 3 C. civ.), 'onstatarea nedemnitatii nu poate fi solicitata decat dupa decesul lui de cuius, atunci este prematura. Pana atunci starea de nedemnitate poate fi Iniaturata de de cuius printr-un testament ori printr-o declaratie notariala expresa 2. NEDEMNITATEA JUDICIARA Cazurile nedemnitatii judiciare Succesibilul poate fi declarat nedemn daca savarseste una dintre faptele prevazute | 959 alin. 1 C. civ. a) Fapte grave de violenta. Savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa tiostenirea a unor fapte grave de violent, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei si pentru care succesibilul a fost condamnat penal. b) Inlaturarea sau mistificarea testamentului. Cu intentie, a ascuns, a distrus, a alterat, sau a falsificat testamentul defiinctului. c) impiedicarea testatorului de a decide asupra mostenirii testamentare. Impiedicarea, prin dol sau violenfa, a celui care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul. Conditii comune cazurilor de nedemnitate judiciara Pentru toate cazurile faptele succesibilului trebuie sa fie savarsite cu intense. Conditii specif ice cazului de nedemnitate pentru savarsirea infractiunii de violenta Nu orice acte de violenfa pot fi cauza a inlaturarii de la mostenirea legala ori testamentara, ci doar cele grave, cu atat mai mult daca au provocat moartea lui de cujus, si pentru care autorul faptei a suferit o condamnare penala prin hotarare judecatoreasca definitiya (art. 959 alin. 1 lit. a si alin. 3). Este singurul caz de nedemnitate judiciara pentru care este necesara o hotarare de condamnare penall

Prin excepfie, daca instan|a penala nu mai poate emite hotararea de condamnare datorita stingerii ac|iunii penale in urma decesului autorului faptelor, ori a incetarii raspunderii penale ca urmare a prescriptJei ori a amnistiei, instanfa civila va putea constata existenfa faptelor de violenfa grava (art. 959 alin. 4 C. civ.). 16. Modul de operare al nedemnitatii judiciare In opozifie cu nedemnitatea legala, pentru faptele de nedemnitate prevazute de art. 959 alin. 1 C. civ. succesibilul nu este sancjionat de drept Judecatorul instan\ei civile este abilitat s& aprecieze asupra existenfei faptelor si a celorlalte conditii, nd o hotarare de declarare a nedemnitatii succesibilului.

|1M>.1. Efectul nedemnitatii fa$a de nedemn. Excluderea de la mostenire. in puterea legii, titlul de mostenitor legal ori de legator al nedemnului, relat sueeesiunea Iasata de cel fata de care s-a comportat nedemn, este retroactiv desfi (art 960 alin. 1 C. civ.). Nedemnul este considerat ca nu a avut nkiodata chema mostenire si ca, in consecinta, el nu a fost niciodata succesor. In lipsa acestuia, sueeesiunea va fi transrnisa celorlalti succesori cu succesorala in temeiul legii ori a legatului, care erau inlaturati de nedemn; sau, caz, celor alaturi de care venea la succesiune. Nedemnul fiind exclus de la mostenire trebuie sa restituie toate bunurile pe care le-a dobandit cu titlu de mostenitor, precum si fructele naturale sau civile pe care le-a perceput (art. 960 alin. 2 C. civ.). Sanctiunea pierderii calitatii de mostenitor este retroactive Tot ce si-a insusit m temeiul titlului aratat trebuie sa fie restituit, intinderea obligaiiei sale de restituire fiind subordonata regulilor Titlului VHt Restituirea prestatiilof5 din Carta a V-a. Restituirea se face deci in natura sau in lipsa in echivalent (art 1639-1640 C. civ.). Pieirea bunurilor sau instrainarea lor obliga la restituirea valorii cea mai mare a bunului raportata la momentul primirii, instrainarii ori pieirii bumiM (art. 1641 C. civ.) deoarece este calificat posesor de rea-credinta (art. 960 alin. 2 C. civ.). In virtutea aceleasi calificari pieirea fortuita a bunului nu-1 exonereaza de obligafia de restituire a valorii decat daca dovedeste ca bunul ar fi pierit i daca ar fi fost restituit masei succesorale (art. 1642 C. civ.). La fel daca bunul a pierit fortuit parfial (art 1643 alin. 1 C. civ.). Trebuie sa restituie, de asemenea, fructele, nu de la data constatarii nedemnitatii, ci de la data cand le-a cules ori trebuia sa le culeaga. Trebuie sa restimie, totodata si lipsa de folosinfa a bunului, respectiv dobanzile, daca datoria consta intr-o suma de bani (art. 1645 alin. 2 C. civ.), de la data producerii lor si nu de la data chemarii in judecata1. Daca a facut constructii sau plantafii are dreptul decat la despagubirile prevazute de regulile accesiunii imobiliare pentru constructorul de rea-credinta (art. 1644 C. civ. si art. 582 - 583 alin. 2, art. 584 alin. 2 si art 585 alin. 1 civ.). Renasc drepturile fata de de cuius. Fiind considerat un tert fata de mostenire toate drepturile pe care le avea fata de de cuius si care se stinsesera prin confuziune, vor renaste retroactiv. Anularea actelor juridice incheiate de nedemn in calitate de mostenitor.

19.2. Efectele nedemnitatii fa|a de terti. In cazul in care nedemnul aincheiat acte juridice de dispozijie asupra bunurilor succesorale, sub nume de mostenitor, sunt anulabile. Majoritatea doctrinei califica aceste acte juridice ca fiind vanzarea bunurilor altuia si ca, in consecinta, trebuie sa se aplice efectul retroactiv al nedemnitatii si fata de tert.i Transpunand principiile ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorilor si a siguranjei circuitului civil, textul art. 960 alin. 3 ocroteste pe subdobanditorii de bund-credinfa care s-au aflat intr-o eroare comuna cand si-au dat consmtamantul la incheierea actului intemeindu-se pe aparenfa invincibila ca cel care a facut acte de dispozifie este adevaratul mostenitor si ca el avea deplin temei sa incheie acel act1. Ca urmare, drepturile castigate de terfii de buna-credinj:a prin raporturile juridice cu nedemnul, vor fi pastrate2 daca ei au contractat cu acesta in conditiile aratate (art. 960 alin. 3 C. civ.). In schimb, actele de administrare si conservare vor fi mentinute daca ele au fost necesare si utile, caci acestea profits comostenitorilor (art. 960 alin. 3 C. civ.). 19.3. Inlaturarea extinderii efectelor nedemnitatii fata de descendentii motenitorului sanctlonat. Fiind considerat strain de mostenire, rational nedemnul nu ar putea fi reprezentat succesoral, asa cum este predecedatul. Aceasta ratiune a fost consacrata de vechiul God civil prin regula art. 668 alin. 1 ce prevedea ca persoanele in viaf,a, desigur nedemnii sau renunfatorii, nu pot fi reprezentati3. Impiedicarea descendentilor nedemnului sa il reprezinte la mostenire era considerate insa in doctrina ca fiind o extindere a sanc|iunii nedemnitatii si la descendentii nedemnului4. Sub noul Cod civil nedemnitatea nu mai produce efecte fata de descendentii nedemnului (art. 965 C. civ.). Noua regula corecteaza deci extinderii sanctiunii aplicata nedemnului i descendentilor lui, fara a li se imputa o vina. Pentru a recunoaste succesorilor nedemnului dreptul la reprezentarea acestuia, legiuitorul noului Cod civil a trebuit deci sa inlature vechea regula a inadmisibilitatii reprezentarii persoanelor in viata. In concluzie, mostenitorii nedemnul sanctionat cu inlaturarea de la sueeesiunea lui de cuius, poate fi reprezentat chiar daca este in viata si este strain de mostenirea acestuia. 20. Inlaturarea efectelor nedemnitatii Avand in vedere ca nedemnitatea este o sanctiune civila, ce se aplica membrilor familiei festranse, legiuitorul lasa la aprecierea lui de cuius inlaturarea efectelor acestei sanctiuni. Se da astfel posibilitatea lui de cuius sa salveze relafiile de familie. De cuius poate sa ierte pe nedemn printr-un testament ori un act notarial, sub conditia ca acestea sa cuprinda o declarafie expresa de iertare a nedemnului. Aceasta nu poate fi deci prezumata din interpretarea imprejurarilor intrinseci ori extrinseci actelor aratate (art; 961 alin. 1 C. civ.). Nici chiar un legat lasat de de cuius nedemnului, dupa savarsirea de acesla a uneia dintre faptele ce atrag nedemnitatea, nu prezumS iertarea nedemnului ij inlaturarea efectelor acestei sanctiuni (art. 961 alin. 1 C. civ.). Amnistia, gratierea, prescriptia executatii pedepsei sau reabilitarea nedemnului pentru faptele penale savarsite, ce au antrenat sanctiunea nedemnitatii nu Tnlalurfl efectele acesteia (art. 961 alin. 2 C, civ.). Secfhmea a IH-a Chemarea la mostenirea lui de cuius 21. Persoana ce se pretinde mostenitor trebuie sa aiba chemare la mostenirea lui de cuius (vocajie generala) A treia condifie prevazuta de lege pentru a putea fi succesor este chemarea la mostenire. Aceasta conditie nu confera un drept concret la mostenire lui de cuius, ci acorda persoanelor o vocafie succesorala generala de a face parte din cercul persoanelor ce au chemare la mostenire. Multe persoane au capacitate succesorala si nu sunt lovite de nedemnitate, dar nu toate pot pretinde drepturi succesorale de la un defunct. O prima selectie a persoanelor este facuta prin condhra chemarii la succesiune. Urmeaza apoi alte selector in cadrul regulilor devolutiunii. Legiuitorul recunoaste unei persoane dreptul de a pretinde ca este mostenitor al lui de cuius numai daca aceasta are calitatea prevazuta de lege sau a fost desemnatd de defunct prin legat art. 962 C. civ.; Calitatea la care se refera textul este, dupfi caz: cea de sot supraviepiitor; sau ruda apropiata cu de cuius (art. 963 alin. 1 C. civ.). 21.1. Chemarea la motenire intemeiata pe legatura de rudenie. Natural, sunt indreptatrte sa vina la mostenire rudele lui de cuius. Legatura de rudenie poate fi fireasca, adica ruda de sange ori rudenie civila, adicft survenita prin adoptie. Prima este o legatura bazata pe descenden|a unei persoane din alta sau dintr-un autor comun (art. 405 alin. 1C. civ.). A doua, rudenia civila, este legamra rezultata din adoptie (art. 405 alin. 2 C. civ.). Conditia chemarii la mostenire este indeplinita fara a interesa felul rudeniei. IntereseazS insa apropierea rudelor cu de cuius, pentru a stabili ordinea chemarii la mostenire. Pentru acest scop legiuitorul imparte mostenitorii in douS categorii: rude In linie dreapta sau in linie colaterala (art. 406 C. civ.). Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendentl Rudenia iii linie colaterala este sirul de nasteri ce urea pana la un autor comun si coboarS de la acesta prin sirul de nateri (art. 406 alin. 2 C. civ.).

La mijlocul secolului XX o categorie de mostenitori a dobandit drepturi depline la mostenire. Prin Decretul nr. 32/19541 a fost abrogat art. 652 C. civ. si astfel copii naturali, indiferent ca sunt adulterini sau incestuosi (art. 63 C. fara.), ca si adoptatii. au fost asimilafi mostenitorilor legitimi. Dreptul nostru este astfel In eoncordama cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului care, prin art. 8 interzke discrtminarca copiilor nascufi din afara casatoriei1 in raport cu cei n&scufj din casatorie . Egalitaiea copiilor din afara casatoriei cu cei din casfltorie este consacrata fi In noul Cod civil prin art. 448 C. civ.). La fel, copiii provenifi din adopt ie au aceleasi drepturi ca $i clnd ar fi copii fireti asa cum si adoptatorii au aceleasi drepturi fata de adoptajt (art. 47! alin. 1 i 3 C. civ.). Relativ la adoptafi, inca din 1997, prin Ordonan{a de urgenpl nr. 25/1997 exist! doar adopfia cu efecte depline, regula preluata si de norma juridica actuals, alt t din Legea nr. 273/20043, insa vechiul regim a) adoptici cu efecte restranse i$i jwoducc inca efectele . Adoptatul cu efecte restranse are mai mufte drepturi dcdt un mostenitor legitim caci el succede aiat pe pax in pi firesti, cat si parinfii adoptrVL to limitele ce vor fi aratate (art. 75 t art. 77 C ram.*), acesta Hind unui dintre MOuVWC inlaturarii acestui tip de adopjie. Chemarea la succesiune a sotului supraviepjitor intemeiata pe relagia de casatorie. Relafia specials creata intre so(i confcra temet cheixilraJi mostenire a sotului supraviefuitor. Pentru aceasta persoana chemata in lenient! m relatii trebuie sa aiba calitatea de sot supravietuitor la data decesului bit de cunts. Rudele acestuia nu pot veni insa la mostenirea lui de cuius* Accstea sunt afini cu el (art. 407 alin. 1 C. civ.) Chemarea la mostenire a legataruor. Prioritar rudetor sunt chemati la mostenire legatarii. Similar cu rudele, conditia chemarii la rrK)Steniriie5te desemnarca de de cuius printr-un legal, ca succesori ai lui. Chemarea la succesiune a unita|U administrativ teritortai elor, sotului supraviefuitor si a legatarilor, mostenirea este vacanta. Pstri cuius va fl cules, in virtutea legit, de unitatea adfn!ftistr#iv. tierftormla tacali mna, orasul, municipiul in a caret raza tgriiormli so atlau bunurtle la data deschiderii mostenirii. In vechiul Cod civil statu! fi sojul supra\tefurtof erau denumi|i mostenrton netegulati, opus rudclor, mostenitori regular^ | tens de tegrttniat* prin rodenk Integrarea sotului supravietuttof* dm si a unrtfttii admia&iritfc^eriSOf^ Irs c&fepria mostenitorilor legali" prin art. 963 C. civ., nu inl&tura utilitatea acestei clasificari. Ea a fost insa parasite de doctrina si practica judiciara. Mostenitorii neregulati erau chemap' la mostenire exceptional, numai pentru ipoteza in care nu exista mostenitori legitimi. Astazi, sopil supravieUiitor este asimilat mostenitorilor, fiind chemat la succesiune in concurs cu toate clasele de mostenitori. Singura persoana care nu este ruda cu de cuius si poate mosteni este unitatea administrativ-teritoriala, ea culegand sueeesiunea numai daca mostenirea este vacanta (nu este acceptata de succesorii legitimi ori de legatari sau nu exists). Calitatea statului de raotenitor a fost contestant in doctrina, lui atribuindu-i-se dreptul de a culege sueeesiunea in calitate de putere suveranS ce are dreptul asupra bunurilor fara stapan. Textul art. 963 C. civ. a inlocuit statul cu unitatea administrativ teritoriala careia i-a recunoscut dreptul de a dobandi patrimoniul lasat de de cuius, in lipsa celorlalp' mostenitori, fara a lasa sa se inteleaga natura dreptului acesteia. 22. Dovada Iegaturii de rudenie cu de cuius si a relajiei de casatorie Pentru ca mostenitorul sa poata pretinda aceasta calitate trebuie s& dovedeasca existen|a intre el si de cuius a unui sir neintrerupt de nasteri care releva legatura de filiape dintre el i de cuius, pe care se intemeiaza pretenfia sa, indiferent ca acestea ar fi in linie directa sau in linie colaterala. 22.1. Proba Iegaturii de filiape se face dupa regulile specifice dreptului familiei. In principiu, filiafia se dovedeste cu actul de nastere intocmit in registrul starii civile, precum si cu certificatul de nastere emis dupa acest act (art. 409 alin. 1 C. civ.). In cazul filiatiei din casatorie, la acest act se adaug si actul de casatorie al parinpior intocmit in registrul de stare civila sau cu certificatul de casatorie al parintilor emis dupa acesta (art. 409 alin. 2 C. civ.). Aceasta proba este suficienta pentru a dovedi legatura de rudenie in linie dreapta ascendenta si descendenta, ca si in linie colaterala. Similar, pentru legatura de rudenie civila dovada acesteia se face cu actul de natere intocmit in registrul de stare civila, pe temeiul hotarfirii judecatoresti a instan|ei de tutela, de incuviintare a adoptiei (art. 454 C. civ.), precum si cu certificatul de nastere al adoptatului, emis dupa acesta. Dovada calita|ii de mostenitor a sofului supravietuitor se face cu actul de casatorie Intocmit in registrul de stare civila sau cu certificatul de casatorie emis dupS acesta. Actele de stare civila sunt singurele mijloace de proba ale Iegaturii de rudenie, acestora fiindu-le asimilate actul de recunoastere a paternitatii sau a maternitapi printr-o declarable autentificata la notarul public sau printr-un testament autentic, ori ecatoreasca (art. 408 si art. 416 C. civ.).

acte de stare civila i dupa constatarea existenfei realitajii acestei situatii, se poate admite proba filiatie proband posesia de stat a c&satorie (nomen, tractatus, fama), din care sa rezulte ca de cuius, pretins a fi tatal sau, a fost cunoscut ca fiind sotul femeii, care este cunoscuta ca fiind mama reclamantului. In ipoteza in care nu a fost recunoscuta filiatia in timpul vietii lui de cuius, proba acestei Iegaturii poate fi facuta in cadrul petitiei de ereditate, dovedind, prin orice mijloc de proba, ca de cuius este tatal pretinsului motenitor, nascut de un cuplu ce nu incheiase acte de casatorie sau din relatii extraconjugale.

23. Proba calitajii de legatar Calitatea de legatar se dovedete in exclusivitate cu testamentul incheiat de testator, in condifiile prevazute de regulile speciale ale liberalit^ii1. TTTLOL II DEVOLUTIUNEA MOTENIRII

Devoluliunea mostenirii sernnifica organizarea chemarii la succesiune a rudelor ce au vocape succesorala generald. stabilita dupa criteriul prevazut de art. 962 C. civ. Ea raspunde la intrebarea: care rude sunt chemate la succesiune; in ce ordine; si care este intinderea dreptului (vocatiei) lor succesoral? Cum succesiunea este legala si testamentara, vom studia pe rand modul de organizare a enemarii la succesiune de fegraitor. mai intai (cap. I.) si de de cuius, ulterior (cap. IL). CAPITOLUL I DEVOLUTIUNEA LEGALA 24. Ordinea cbemarii la succesiune a persoanelor care sunt legate prin rudenie cu defunctul Rudele ce au chemare la mostenire (vocatie la mostenire), in conditiile prevazute de art 962 C. civ.), nu vin impreuna la mostenire. ci sunt ierarhizate. Pentru aceasta legiuitorul a trebuit sa aleaga mtre interesele opuse ale rudelor lui de cuius'. succesibilii din generatiik mai apropiate sau mai indepartate; cei legati de de cuius prin descendenta, prin ascendenta ori printr-un autor comun (colateralii). In principiu, legiuitorul a preferat pe cei din generatiile mai noi in detrimentul celor mai vechi; pe cei care sunt legati de de cuius prin descendenta sau ascendenta in detrimentul colateralilor. Uneori a facut insa corectuii pentru a corija inechitatile rezultate din aplicarea stricta a acestor criterii de ierarhizare. Peste aceste criterii legiuitorul aseaza un principiu director pentru ierarhizarea rudelor: gradul de apropiere cu de cuius, prin legatura de rudenie. Pentru a stabili ordinea in care rudele sunt chemate la succesiune, legiuitorul foloseste o tehnica specifica, constand in ierarhizarea rudelor pe clase (de mostenitori), iar in interiorul claselor ei sunt ierarhizati pe grade de rudenie. Tehnica ierarhizarii rudelor este tradusa in dreptul succesoral prin stabilirea principiilor devolutiunii succesorale legale i a mecanismelor de corectare a lor. Pentru a pune in aplicarea aceste principii si mecanismele de corectare legiuitorul a creat nojiuni specifice devolufiunii legale: clase de succesori, grad de rudenie, linie (directa si colaterala), ramura, trunchi, despicatura, reprezentare succesorala etc. Pentru a explica tehnica devolutiunii legale (sect. 1) vom analiza nofiunile aratate (1) pentru ca apoi sa relevam principiile devolutiunii succesorale legale (2) si mecanismele corectoare (3). Ulterior, punand in aplicare tehnica devolutiunii legale vom analiza regimul juridic al drepturilor succesorale ale rudelor, in ordinea dictata de aceasta (sect2). Secjiunea I Tehnica de stabilire a ordinii chemarii rudelor la mostenire NOJIUNILE UTILIZATE PENTRU DETERMINAREA ORDINII CHEMARII RUDELOR 25. Sistemul determinarii ordinii chemarii rudelor ab intestat se bazeaza pe trei nojiunj esemMale: clasa (de mostenitori), grad de rudenie, si linie; la care se adauga nojiunea de ramura si cea de trunchi 25.1. Nofiunea de clasa de mostenitori. Gruparea rudelor pe dase si ierarhia acestor clase. La mostenire nu pot veni toate rudele ce au chemare la succesiune (vocafie generald la mostenire) conferitd prin legatura de rudenie. Pentru a stabili

ordinea in care succesibilii sunt chemafi la succesiune, legiuitorul i-a grupat e clase siastabilit ierarhia acestor clase (art. 963-964 C. civ.)1. Clasa de mostenitori desenmeaza o categorie ce grupeaza rudele chemate la succesiune,, determinate dupa criteriul vechimii generatiilor sau a legaturii directe sau colaterale cu de cuius. Se distinge astfel, in ordinea de preferinfa: prima clasa, a descendentilor, reuneste rudele rezultate din defunct in linie dreapta la infmit (art. 964 alin. 1 lit. a, art. 975 C. civ.); a doua clasa, a ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati. reunete rudele de grad unu din care se trage defunctul (parintii) si respectiv rudele de grad doi ce au cu defunctul un autor comun (fratii si surorile si descendentii acestora pana la gradul patru inclusiv) (art. 964 alin. 1 lit. b si art. 976 C. civ.). Aceasta mai este denumita si clasa mixta; a treia clasa, a ascendentilor ordinari, grupeaza rudele in linie dreapta ascendenta in care se trage defunctul, mai puj:in parinfii (art. 964 alin. 1 lit. c, art. 982 C. civ.); a patra clasa, a colateralilor ordinari, grupeaza persoanele care au cu defunctul un autor comun, pana la gradul patru, inclusiv, mai putin fratii (art. 964 alin. 1 lit. d, art. 983 C. civ). Ordinea claselor determina vocafiq sau rangul mostenitorilor. Spunem astfel, de xemplu, ascendentii sunt mostenitori de rang doi, ei fiind chemati la succesiune dupa escendenfL ( Solul supraviefuitor nu constitute o clasS de mostenitori. El vine la mostenire prin relajia de casatorie nu prin rudenie, fiind incadrat in acest temei in categoria mostenitorilor legali (art. 963 alin. 1 C. civ.). El are chemare la succesiune in concurs cu mostenitorii din fiecare clasS (art. 971 alin. 1 C. civ.) Un loc special este alocat unitafilor aclminjftjirfitiv terlt&rtak chemare la succesiune in caz de vacanja succesorala. Notjunea de grad si utilizarea el pentru ierarhizarea rudelor in Interiorul unei clase. Prima departajare a rudeldf, dupfi aland, nu enle auflcientlb, Ea or crea impedimente serioase dacd toctte ruddle clhilr-o ckuso ur ft chemate la succesiune. Pentru a realiza o noua delimitare a fost aleasti tehnica gradului de rudenie. In interiorul claselor de mostenitori acest fa sunt 'leiwhl'Mt(i dupa criteriul gradului de rudenie. Fiecare nastere din sir alcatuieste un grad. Copiii sunt rude de grad unu cu parinjii, si de grad doi cu bunicii (art. 406 alin. 3 lit. a C, civ,), Rudele in linie dreapta se mostenesc la in fin it, Indiferent de gradul de rudenie (art. 963 alin. 2 C. civ.). De exemplu, copilul mosteneste pe tfttS, pe bunic, str&bunic etc. Pentru a cunoaste numarul de grade existente Intre douft rude In line dreapta se numara, in clasa ascendentilor sau a clescendeiifiJor, nasteri le care le separa, sau generatiile (art. 406 alin. 3 lit. a C. civ.) In cazul rudelor colaterale numarul de nasteri panfi la autorul comun si de la acesta la alta ruda reprezinta grade de rudenie (art. 406 alin. 3 Jit; b C, civ.). De exemplu, fratii sunt rude de gradul doi, verii, adicS fii celor doi frati arfltap', sunt rude de gradul IV, pentru ca de la unui dintre veri pana la autorul comun, bunicul, sunt doua na$teri, iar de la acelai autor comun pana la celalalt var exists un sir de alte doua nateri. Pentru a afla numarul de grade ce separa doua rude aflate din clasa mostenitorilor colaterali se numara nasterile care le separa pn& la autorul comun si de la acesta la ruda faja de care se stabileste gradul (art. 406 alin. 3 lit. b C. civ.). Gradul de rudenie indica rangul unui mostenitor, deducandu-se dacft el este mai bine plasat sau nu, decat alt mostenitor ce are chemare la succesiune in aceeasj clasa. Nojiunea de linie si cea de ramura si utllitatea lor in mecanismul devolutiunii succesorale. Nu este suflcient sti cunoastem clasele si gradele rudelor dintr-o clasa de rude pentru a stabili vocatia succeibralft concrete, Trebuie sa distingem intre rude i in funcfie de liniile sau ramurlle pe care se aflfi acestea. De aceea legiuitorul imparte rudele in doua categorii: rude in linie dreaptd sau in linie colaterala (art. 406 C. civ.). a) Utilitatea nofiunii de linie. Linia este folosita pentru a distinge clasa ascendentilor si a descendenfilor (linie dreapta) de clasa ddlateralilor (linie colaterala). Rudenia in linie dreapta este descendenta unei persoane dintr-o alta persoana (art. 406 alin. 1 C. civ.). irul de nasteri a persoanelor una din alta alcatuieste o linie. Aceasta poate fi ascendenta, alcatuita din ?irul de nasteri de la de cuius la ascendenfii sai: pariri^i, bunici, strabunicii etc. Linia descendenta este alcntuita din sirul de nasteri ale descendenfilor lui de cuius: copii, nepofi tie copii etc. Rudenia in linie colaterala este sirul de nasteri ce urefl panft la un autor comun i coboara de la acesta prin sirul de nateri (art. 406 alin. 2 C^Jv.^Pe exemplu, verii sunt rude colaterale. Ei sunt fiii fiilor bunicului lor. irul de nasteri de la var la tatal lui si de la acesta la tatal celui din urma alcatuieste 0 linie ascendenta. Daca sjrul coboara de la autorul comun din natere in nastere fiecare persoana ce se afla in prima inie descrisa este ruda colaterala cu cele din cealalta linie; incepand cu art. 4 al Legii impozitului progresiv pe succesiuni, din 28 iulie 921 | au fost modificate dispozitiile art. 676 C. civ., restrangandu-se dreptul la succesiune al rude lor colaterale, acestea avand chemare la succesiune numai pana la gradul IV inclusiv. Aceasta regula este preluata i prin art. 963 C. civ,

b) A doua utilitate a notiunii de linie. Notiunea de linie mai este utilizata de legiuitor, pentru a distinge rudele care sunt legate de defunct prin tatal lor (linie paterna) de cei care sunt legate de defunct prin mama lor (linie materna)2 (art. 981 lin. 2 H civ.). Pentru o mai mare precizie terminologica, notiunea de linie trebuie sa fie folosita numai pentru a distinge linia dreapta de cea colaterala, iar pentru a distinge intre rudenia cu de cuius, prin tatal comun de cea prin mama comuna, trebuie sa folosim notiunea de ramurd. Astfel vom spune rude pe ramura materna sau rude pe ramura paterna. i acest termen risca sa produca insa confuzii. Noul Cod civil defineste ramura, dupa regulile naturale ale biologiei, ca fiind subdiviziunea talpinei utilizata in cazul in care opereaza reprezentarea succesorala (art. 968 alin. 3 C. civ.). Daca utilizam insa sintagma ramura materna" sau ramura paterna" vom evita confuzia cu termenul de ramura aratat mai sus. c) Utilitatea notiunii de ramura. Notiune de ramura, paterna sau materna, este folosita pentru ipoteza in care la succesiune vin in concurs fratii buni (din aceeasi casatorie) cu cei uterini (au in comun doar mama) i/sau cu cei consangvini (au in mun tatal). Pentru a stabili intinderea drepturilor succesibililor aflati in ipoteza aratata, legiuitorul a creat mecanismul dehumit despicdturd3 (art. 981 alin. 3-4C. civ.). 25.4. Nopunea de tulpina (art. 968 C. civ.). Aceasta notiune este utilizata in ipoteza in care la mostenire sunt chemati cel pujin doi descendentii ori colateralii privilegiati si cel putin unui dintre ei este predecedat, sub condi^ia ca acesta din urma sa fi lasat cel putin un descendent. Tulpina desemneaza descendenjii lasati de copilul predecedat care intra in concurs cu ceilalti copii ai lui de cuius, acestia constituind fiecare cate o tulpina (art. 968 alin, 2 C. civ.). Daca predecedatul nu avea copii la data decesului sail, mi exista tulpini. Notiunea de tulpina este incidentl mecanismului reprezentarii succesorale. Acest ism va fi explicat maijos4. 2. PRINCIPIILE DEVOLUTIUNII SUCCESORALE LEGALE Departajarea rudelor dupa criteriul claselor de mostenitori. Principiul proximita$ii claselor de mostenitori Principiul proximitatii claselor de mostenitori dicteaza ordinea chemarii la succesiune a claselor de succesori intr-un caz dat (art. 964 alin. 1 C. civ.). In temeiul acestui principiu clasa mostenitorilor lui de cuius, cel mai bine plasata, prin raportare la clasamentul facut prin art. 964 alin. 1 C. civ. inlatura celelalte clase. Pe scurt, clasa de mostenitori cea mai apropiata lui de cuius inlatura de la mostenire celelalte clase. In principiu, motenitorii ce fac parte dintr-o clasa determinata sunt exelusi de la succesiune daca exista cel putin un mostenitor dintr-o clasa preferata. De exemplu, daca de cuius a lasat copii, acestia fund incadrati de legiuitor in clasa intai, a descendentilor, aplicand principiul prbximitatii claselor de rudenie ei vor fi chemaji cu prioritate la mostenire, inlaturand pe parintii lui de cuius, tot rude de grad I, dar situati in clasa a Il-a de mostenitori. De asemenea, daca nu a lasat descendenti si nici parinti ori frati sau surori, ci doar bunici si matusi ori unchi, primii, fiind mostenitori incadrati de lege in clasa a treia, a ascendentilor ordinari, prin aplicarea princirMui proximitatii clasei de mostenitori acestia vor fi chemati la mostenire cu prioritate, inlaturand unchii i matusile lui de cuius, incadrati de lege in clasa a patra, a colateralilor ordinari. Departajarea rudelor dupa criteriul gradului de rudenie. Principiul proximita{ii gradului de rudenie Principiul proximitatii gradului de rudenie dicteaza ordinea chemarii la succesiune a rudelor din eadrul fiecarei clase. Potrivit acestui principiu, in interiorul clasei de mostenitori chemata la succesiune rudele de grad cel mai apropiat inlatura pe cei de grad mai indepartat (art. 964 alin. 3 C. civ.). Ordinea de preferinta a motenitorilor stabilita dupa acest principiu sufera unele atenuari in eadrul clasei intai si a clasei mixte, prin aplicarea mecanismului reprezentarii. Principiul egalitajii succesibililor de acelasi grad Acest principiu completeaza pe cel de al doilea, stabilind chemarea la mostenire a rudelor in ipoteza in care exista mai mul|i succesori de acelasj grad, evident, din aceeasi clasa. In opozi|ie cu primele doua principii, prin cel din urma legea nu mai ierarhizeaza, ci egalizeaza. Potrivit acestuia: in cazul in care in interiorul aceleiasi clase de mostenitori exista rude de grad egal, mostenitorii vin impreuna la succesiune, avnd repturi egale (art. 964 alin. 4 C. civ.). Prin consacrarea acesrui principiu a fost inlaturata departajarea rudelor, din vechiul nostru drept, dupa criteriul sexului (principiul masculinitatii) si dupa eel al ordinii nasterii (primogeniturii). Se pastreaza insa o atenuare a acestui principiu, prin distinctia intre rudele de grad egal, dupa criteriul nasterii din aceeai casatorie sau din casatorii diferite, pusa in aplicare prin mecahiSjnul despicaturii (art. 981 alin. 3-4 civ.), ce va fi relevata la exceptii1. 3. CORECTAREA PRINCIPIILOR Aplicarea principiilor aratate antreneaza uneori inechita|i. Pentru a le atemia legiuitorul a conceput mecanisme particulare de corectare. A. MECANISMUL RAMURII (LINIEI) SAU DESPICATURII 29. Excepjie de la principiul egalitajii mostenitorilor de grad egal

Potrivit celui de al treilea principiu: rudele in grad egal motenesc in parti egale art 964 alin. 4 C. civ.). Legiuitorul a creat insa o corectare a principiului, inlaturand aceasta egalitate prin aplicarea mecanismului cunoscute sub denumirea de despicatura (sau spdrtura) sau ramura (linie) . Acest mecanism este consacrat de textul art. 981 alin. 3-4 C. civ. din interpretarea caruia rezulta ca: in caz de concurs intre fratii si surorile consangvini si cei uterini cu fratii i surorile nascuti din ambii parinti, fratii buni, motenirea nu se imparte in parti egale, potrivit celui de al treilea principiu. Ipoteza legala este urmatoarea: daca la motenirea unui frate vin in concurs fratii i surorile nascuti din casatorii diferite cu cei nascuti din aceiasi casatorie, patrimoniul succesoral se imparte in doua linii (riguros ramuri): consangvina i uterina (art. 981 alin. 3 C. civ.). Desi sunt rude de aceiasi grad, frati de mama ori/i cei de tata vor culege mostenirea doar pe ramura materna sau, dupa caz, cea paterna, pe cand fratii buni vor culege de la ambele, impreuna cu fratii $i surorile situate pe fiecare din cele doua ramuri (art. 981 aliri. 4 C. civ.). B. REPREZENTAREA SUCCESORALA 30. Nojiune Mecanismul denumit reprezentarea succesorala corecteaza principiul proximitatii gradului de rudenie. in noua conceptie reprezentarea nu mai este definita ca o fictiune a legi,:, ci doar un efect al acesteia (art. 965 C. civ.). Definim reprezentarea succesorala ca fund beneficial acordat de lege unuia sau mai multor rude situate intr-un grad mai indepartat (reprezentantul) fata de de cuius, descendentj din aceeasi tulpina, de a urea in gradul ascendentului sau, predecedat sau declarat nedemn (reprezentatul), intrand una sau mai mule rude, din alta tulpina, aflata in grad mai apropiat cu de cuius pentru a culege partea din succesiunea acestuia ce s-ar entatului, daca I-ar fi supraviefuit1 ori daca nu ar fi fost declarat tied* 31. Cazurfld de apllcare. Reprezentarea se aplica rudelor din ctaia ih endenfllor si colateralilor privilegiati beneflciul reprezentatii se bucura doar rudele din generatiile tinere, ndiefi Jeniii lui de cuius i descendentii colateralilor privilegiati (art, 966 alin. 31.1. Pentru descendenjl reprezentarea se aplica la infinity axllca ruturor descendenfllor: copll, nepo|l, stranepo|i etc. (art 966 alin. 1 si art 975 alin. I C. civ.). Este ?nsa obligatoriu ca in lantul de reprezenfari lice are vefmA il Indeplineasca conditiile reprezentarii, fiind interzisa reprezentarea pet Milium ori lissio medio. Daca unui dintre reprezentatii situati in lantul de reprezenlAii nu conditiile reprezentarii, reprezentantul nu poate sari peste acesta pcnlt u <\ pe alt reprezentat. De exemplu, daca unui dintre copii predecedati ft fiwt renuntator fafa de de cuius, descendentii sai nu pot sa beneficieze de reprezenUtfC caci luntatorii sunt straini de mostenire, efect ce va fi relevat la tirnpu! potrivil. 31.2. Colateralll privilegiati. Textul art. 966 alin. 1 C. civ., chcarfffi hi ccesiune colateralii privilegiati ai lui de cuius, prin intermedin! rcprezenlaxii, In ^leasi conditii ca si descendentii acestuia, cu diferenta ca textul art. 976 aim, 2 C limiteaza sfera succesorilor colaterali privilegiati pana la gradul pa cu defunctul. In consecinta, descendentii fratilor i surorilor, de grad cine nu pot veni la succesiune prin reprezentare deoarece ei nu sunt succesibi in afara sferei rudelor chemate la succesiunea lui de cuius. Subliniem ca, pentru ambele cazuri de reprezentare, reprezentantul c i descendent, ruda legitime ori rezultata din adoptie. 31.3. Nu se aplica reprezentarea. Prin excludere, nu se aplicfi repreaantarca. cazul descendentilor ori a fratilor si surorilor daca in lantul de reprezenUVri unui itre acestia au fost renuntatort, De asemenea, nu se aplica leprezcntarc* cesibililor din clasa ascendentilor sau a colateralilor ordinari. In fine, rcpre/cninrca licandu-se devolutiunii legale ea este exclusa in cazul descendenftlor legator dot predecedati. 31.4. Inovatla noulul Cod civil. Acesta, spre deosebire de vechiul Cod civil* aduce o inovatie importanta. Pot II reprezentati nu doar persoanele predecedafo cl I* nedemnii, chiar daca acestia se aild in \?Ja|i, Inovafia este dubla: pe de o parte, pot fi reprezentaf i si permiaaele in viata, daca au fost declarate nedemne; in al doilea rand, nedemnul nu mai poate fi consid&rat mostenitor, pentru cS ii lipseste capacitatea $uceao4al4.,i#l^^ilerni nu mai extinde aceasta sancpune si mostenitori lor nedemnului, acestia putand sa-1 reprezinte pe nedemn la sueeesiunea lui de cuius. 32. Conditii le reprezentarii a) Coadifiile cu privire la reprezentat Din interpretarea art. 967 alin. 1 C. civ., rezulta ca pentru a exista reprezentarea necesar ca, din punct de vedere al reprezentatului sa existe eondifiile:

Predecesul reprezentatului, ori nedemnitatea acestuia, chiar daca este fn vmpk. De cuius trebuie sa fi avut cel putin doi copii ori doi trap* si/sau surori si ca cel pupa unui dintre acestia sd fi predecedat1 ori sa fi fost declarat nedemn (art. 967 alin. 1 Tulpina. Reprezentarea se aplica numai sub condifia existenfei tulpinii. Tulpina extsti numai in ipoteza in care reprezentatul (cel putin un copii ori frate sau sora a lui de cuius, predecedat ori declarat nedemn) a lasat, la randul sau, unui sau mai multi descendfenfi, denumip ramuri (art. 968 alin. 3 C. civ.). Mecanismul reprezentarii nu se aplica daca de cuius, desi a lasat mai mulfi copii, ori frati sau surori, si exista unui sau mai mulp predecedafi, cel putin unui din cei din urma nu a lasat descendenti, ramuri art. 968 alin. 3 C. civ.), deoarece in aceasta ipoteza" nu exista tulpina2. Reprczentatii pot sa lase si doar nepoti ori stranepoti, sub condifia ca tofi copiii, pecttv tofi nepofii, sa fie si ei, la randul lor, predecedafi, deoarece reprezentarea se Ika la infinit si din reprezentat in reprezentat. In cazul in care reprezentatul este un ate sau sora a lui de cuius, acestia nu pot fi reprezentati la infinit ci doar de escendenfii lor panS la gradul patru, inclusiv3. Prioritate reprezentarii In raport cu principiului proximitatii gradului de rudenie. In ipoteza in care top copii sau tofi nepofii sunt predecedafi, reprezentarea ar putea lipsi deoarece top copiii, respectiv toti nepotii, fiind predecedafi, nepofii respectiv stranepofii ar putea veni la sueeesiunea lui de cuius (bunic, strabunic) in nume propriu, ei fiind succesibilii cei mai apropiafi lui. Reprezentarea, fiind o xceppe, se aplica cu prioritate in raport cu principiului proximitatii; gradului de denie. pentru a nu modifica intinderea vocatiei succesorale caci, numai prin acest ecanism nepotii, respectiv stranepofii, vor culege partea care ar fi revenit repre-ntatului daca ar fi trait Importanta aplicSrii cu prioritate a mecanismului reprezentarii este verificabila in cazul in care, de exemplu, de cuius a avut doi copii predecedafi, iar primul a avut cinci copii, iar secundul unui. Daca nu s-ar aplica regula reprezentarii. flecare dintre nepoti ar veni la mostenire Tn nume propriu si ar avea dreptul la 1/6 din mostenire. In schimb. aplicandu-se reprezentarea, fiecarei tulpini t s-ar aloca 1/2 din mostenire, astfel ca, cei cinci descendenti ai primului copil prcdecedai ar dobandi 1/10 din mostenire. iar singurul descendent al celui de al doilea copil predecedat ar dobandi 1/2 din mostenire. :easta aplicare cu prioritate a reprezentarii releva ratiunea ei. Ea este un mod :ul al intinderii drepturilor succesibililor, ales de legiuitor, atunci cand exista rdati si sunt intrunite conditiile tulpinii. Local lasat de reprezentat sa fie vacant. Reamintim ca descendentii unui ill aflat in viata. dar strain de mostenirea lui de cuius, prin renuntare, nu pot veni la mostenirea lui de cuius prin reprezentarea autorului lor. Locul lasat de acesta nu este vacant, pemm ea persoanele in viata, ce au renuntat la mostenire, nu pot fi reprezentate. Reprezentarea nn este permisa per saltum si omissio medio. Daca eel putin una dintre persoanele din lantul reprezentarii nu lasa un loc vacant, succesibilul de grad mai indepartat nu poate sari peste el pentru a reprezenta un alt ascendent ce poate fi reprezentat. b) Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca reprezentantul Acesta trebuie sa aib vocatie personals pentru a culege succesiunea lui de cuius (art. 967 alin. 2 C. civ.). Reprezentantul nu exercita drepturile reprezentatului, ci propriile sale drepturi, ei profitand doar de gradul reprezentatului. In consecinta. reprezentantul poate fi nedemn fata de reprezentat insa nu poate fi nedemn fata de de cuius. De asemenea, poate utiliza mecanismul reprezentarii descendentul care renuntase ia succesiunea reprezentatului ori a fost dezmostenit de acesta, caci el vine la succesiunea lui de cuius nu la cea a reprezentatului (art. 967 alin. 3 C. civ.). 33. Efectele reprezentarii a) Reprezentarea corecteaza principiul proximitatii gradului de rudenie lemind la succesiune succesibilii de grad mai indepartat in concurs cu cei de grad mai apropiat lui de cuius, indiferent de gradul lor (art. 965, art. 966 alin. 2 C. civ.). De exemplu. in ipoteza in care de cuius decedeaza si a lasat unui sau mai multi copii in viafa si unui sau mai multi copii predecedati, care la randul lor au descendenti, aplicand principiul proximitatii gradului de rudenie si regula capacitatii succesorale, copilul sau copii in via$a ar ft singuri chemati sa culeaga mostenirea, ei fiind rude de gradul unu, iar nepotii (rude ce au capacitatea succesorala pentru ca ei existau la data decesului lui de cuius), ar fi exclusi fiind rude de gradul doi. Mecanismul reprezentarii impiedica excluderea nepotilor, chiar daca sunt rude de gradul doi, permitandu-le sa urce in locul autorului lor predecedat, ei venind astfel la succesiune in concurs cu fratii lui. In aplicarea mecanismului reprezentarii partajul se face pe tulpini si nu pe capete (art. 968 alin. 1-2 C. civ.) Aceasta tehnica de partaj atribuie tuturor reprezentantilor aceleiai persoane reprezentate, partea pe care ar fi trebuit sa o culeaga aceasta, si nu o parte egala cu cea pe care o culege fiecare dintre descendentii in viata ai lui de cuius. Egalitatea partiJor atribuite pe tulpina primeaza egalitatii pe grade, dispusa de principiul egalitatii gradelor de rudenie. In consecinta, indiferent cap succesibili de acelasi grad (ramuri) exista intr-o tulpina. fiecarei tulpini i se va aloca aceeasi cota-parte din succesiune.

Partea culeasa de reprezentanp" in eadrul tulpinii, va fi impart ita intre ei, pe capete. Renuntarea unui succesibil din eadrul unei tulpini va profita celorlalti succesibili din eadrul acelei tulpini. Efectul particular al reprezentarii nedemnului Aceasta constituie o noutate a Codului civil, impusa de existenta riscului tratamentului diferit a copiilor nedemnului existenp' la data decesului lui de cuius, ce au cules mostenirea acestuia prin reprezentare, in raport cu cei nascuti dupa acest moment. Copii nedemnului, conceputi inainte de deschiderea mostenirii lui de cuius* care au cules mostenirea prin reprezentare, la moartea nedemnului vor raporta bunuri le dobandite astfel, daca acestia intra in concurs cu copii nascuti ulterior mortii lui de cuius. Nu pot fi obligap' la raport decat daca valoarea activului a depasjt pe cea a pasivului masei succesorale a lui de cuius (art. 969 C. civ.). Incidents reprezentarii fn calculul cotitatii disponibile Lasand de o parte reprezentarea in cazul fratilor si surorilor. avand in vedere ca aceasta se aplica si in cazul descendentilor, mostenitori rezen atari prin deftui|ie, este necesar sa decidem daca la calculul cotitatii disponibile se tine cont de numarul tulpinilor ori de numarul succesorilor. Avand in vedere ca reprezentarea este un mecanism exceptional ce corecteaza principiul proximitatii gradului de rudenie. acest mecanism va prevala si in cazul calculului cotitatii disponibile. Astfel, daca de cuius a lasat un copii in viata si unui predecedat care avea trei copii. cotitatea disponibila se va calcula tinand cont de cele doua tulpini si nu de cei patru descendenti. Cotitatea disponibila va fi deci de 1/3 din mostenire si nu de 1/4. Sec|iunea a H-a Mostenitoril legali 36. Aplicarea regulfjor devolujiunii legale Fiind deja cunoscuta tehnica devolutiunti succesorale legale prin care legiuitorul a dictat ordinea in care rudele sunt chemate la mostenirea lui de cuius, vom putea face acesteia orezentlnd astfel Hecate clasa de mcftenKori pentru a releva categoriile de rude ce fac parte din fiecare clasa, rangul succesoral, regimul juridic si intinderea dreptului la mostenire al iiecareia dintre aceste categorii. Pentru aceasta vom urma clasamentul mostenitorilor legal i" impus de lege Tn mod expres (art. 963 alin. 1 C. civ.): -,sotul supravietuitor"; ^rudele defunctului'' si ,,unitatea administrativ teritoriala locala". In cadrul categoriei ,,rudelor defunctului" vom urma ordinea fireasca a chemarii la succesiune a clase lor de mostenitori. 36.1. Categorii de mostenitori considerate desuete. Asa cum se observa, noul Cod civil nu mai utilizeaza distinctia intre mostenitorii regulati (rudele de sange si asimilatii lor) si neregulati, ori cei legitimi, rudele din casatorie, si cei nelegitimi. In prezent doar unitatea administrativ teritoriala poate fi incadrata propriu-zis in categoria mostenitorilor neregujafi, ea fiind calificata de lege ca mostenitor caci este enumerate printre mostenitorii legali" (art. 963 alin. 3 C. civ.). Sotul supraviefuitor de asemenea, mostenitor neregulat, are acum un drept propriu la succesiune, in concurs cu ceilalti mostenitori regulati, apropiindu-l, daca nu chiar privilegindu-l, cu mostenitorii rude ale defunctului (regulati). Pentru aceste considerente impartirea mostenitori reglati - mostenitori neregulati a fost utilizati doar incidental chiar si sub vechiul Cod civil, fiind considerate a avea o utilitate neinsemnata. Cu toate acestea observam ca si legiuitorul distinge mostenitorii rude ale defunctului" de celelalte doua categorii. Este inlocuit astfel termenul de mostenitori regula{i, plurisemantic, cu sintagma mostenitori, greu de utilizat. In analiza devolutiunii legale, pentru acuratefe a explicatiilor, este totusi utila folosirea sintagmei rude ale defunctului'' sau mostenitor regulat i neregulat Nu mai este utila distinctia dintre mostenitorii legitimi si cei nelegitimi avand in vedere ca, asa cum a fost aratat, copii din afara casatoriei au aceleasj drepturi fate de parinti si rudele lor, ca si copii din casatorie. Incidental este nevoie sa fie utilizafi i acesti termeni. 36.2 Categoria mostenirilor anOmale. Codul civil nu reglementeaza expres, ca o categorie distincta, regimul succesoral al bunuri lor a caror devoluliune deroga de la regimul comun al devolutiunii legale. In dreptul nostru exista insa o serie de bunuri ce au un astfel de regim. Anormalitatea" regimului acestora a determinat denumirea devolufiunii lor: succesiuni sau mosteniri anomale". Sub denumirea aratata vom incheia analiza mostenirii legale cu relevarea celor mai importante bunuri ce exced regimului comun al devolutiunii. 1. SOTUL SUPRAVIETUITOR1 Noul Cod civil a asezat sotul supravietuitor in fruntea mostenitorilor legi (art. 963 alin. 1 C. civ., iar in reglementarea drepturilor mostenitorilor legali cele . sotului supraviefuitor au fost asezate inaintea mostenitorilor rude ale defunctului".

A. CAJRACTERIZAREA GENERALA A DREPTULUI LA MOTENIRE A SOTULUI SUPRAW^UTTOR 37. Evolutia dreptului la mostenire a sojului supraviejuitor. Regim asimilat mostenitorilor legitimi (rude cu de cuius) In sistemul initial al Codului nostru civil, sotul supravietuitor, nefiind ruda cu de cuius, era considerat un mostenitor neregulat, fiind astfel chemat la succesiune dupa ultimul mostenitor ieghim, adica succesorul de grad XII, inclus atunci in sfera mostenitorilor si inaintea statului. Ulterior, dupa legea din 28 iunie 1921, venea la succesiune dupa rudele de gradul patru. Sub influenta vechiului drept romanesc, dar si a sistemelor de drept francez, elvetian, Italian etc., in timp, Codul civil a suferit mai multe modificari prin care s-a acordat sotului supraviepiitor dreptul la mostenire. Este vorba de Legea nr. 609/1941 si de Legea nr. 319/1944. Ultima lege a adus o adevarata reforma a dreptului la mostenire. prin modificarea adusa dreptului la mostenire a sotului supravietuitor. Este motivul pentru care regulile aratate au fost preluate de noul Cod civil. Potrivit noului Cod civil sopil supravietuitor este asimilat mostenitorilor legitimi, pe temeiul Iegaturii de casatorie cu de cuius, venind in concurs cu toti motenitorii. El este chiar privilegiat in raport cu acestia. Acest statut se observa chiar prin plasarea sotului supravietuitor in capul listei mostenitorilor legali (art 963 si art. 970 C. civ.). Aceasta pozitie nu este aleatorie. Ea corespunde regimului privilegiat al dreptului la mostenire al acestuia, manifestat in diferite forme. Facand un tablou al oVepturilor actuate ale sotului supravietuitor observam ca acesta intra in concurs cu toate categoriile de mostenitori lipsindu-le astfel de o parte din dreptul lor, iar in lipsa acestora culege intreaga mostenire (art. 972 alin. 2 C. civ.); irin vocatia succesorala este plasat dupa descendenti, dar la egalitate cu mostenitorii din clasa mixta a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati; prin regulile cotitatii disponibile i ale rezervei el este avantajat. In plus, sotul supraviepjitor are prin regimul comunitatii de bunuri un drept propriu din aceasta masa, in principiu 1/2, si alte drepturi speciale acordate acestuia asupra unor bunuri din masa succesorala. tin movafiile noului Cod civil el are astazi si sezina. Evolupa dreptului sopilui pravietuitor este deci evidenta. De asemenea, in practica, la decesul unui parinte adesea copiii raman in indiviziune cu sopil supraviepiitor pentru a-1 proteja pe acesta, prin pastrarea condifiilor materiale de viafa existente anterior decesului celuilalt sof. B. CHEMAREA LA MOgTENIRE (VOCATIA SUCCESORALA GENERAIA) 38. Conditii generale ale chemSrii la mostenire a sofului supravietuitor: vada subzistenjei cdsdtoriet Pentru a putea mosteni si so^ul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditiile erale Pentru ca nu este ruda cu defunctul (art. 962 si art. 970 C. civ.), sotul Lipraviepjitor trebuie sa indeplineasca doar primele conditii generale pentru a avea vocafie generaia la mostenire: capacitatea succesorala i sa nu fie declarat nedemn. Natural, pe langa cele doua condifii ale vocatiei generale la mostenire trebuie sa fie indeplinita condifia din care rezulta acest drept particular la mostenire: existenta casatoriei la data decesului unuia dintre so|i. Chiar daca aceasta conditie se subinfelege si daca nu ar fi fost scrisa, legea prevede expres ca sotJi au dreptul reciproc de a se mosteni sub conditia ca la data decesului unuia dintre ei sa fie casatoriei (art. 970 C. civ.). Desigur, hotararea care nu este definitivS nu produce efecte. De aceea, textul aratat prevede expres ca existenta hotararii de divort nu impiedica pe sotul supravietuitor sa mosteneasca pe sotul defunct daca aceasta nu era definitiva la data decesului. Pentru ca nu exista relate de casatorie, nu va avea dreptul la succesiune: sotul a carei casatorie a fost constatata nul3 sau anulata dupa decesul celuilalt sot datorita efectului retroactiv al acestei sancfiuni. In schimb, sotul dintr-o casatorie putativa care a fost considerat de buna-credinta are dreptul la mostenirea lui de cuius ca si sotul supravietuitor (art. 972 alin. 3 C. civ.). Acest drept nu poate exista decat daca sojul in culpa a decedat inainte de a se constata nulitatea casatoriei (art. 304 alin. I C. civ.). Sotul supravietuitor p&streazh dreptul la mostenire daca era despartit in fapt la decesului celuilalt sot, indiferent de perioada cat a durat despartirea. C. DEVOLUJIUNE LEGAlA. SOJUL SUPRAVIETUITOR NU ESTE SUBORDONAT PRINCIPIILOR DEVOLUTIUNII LEGALE APLICABILE RUDELOR DEFUNCTULUI 39. Regulile particular ale devolutiunii aplicabile sotului supravietuitor Sotul supravietuitor nu face parte din clasele de rude chemate la succesiune. astfel ca nu este subordonat principiilor sau excepjiilor devolufiunii succesorale legale. ..Regulile de chemare ale sofului supravietuitor sunt distincte de ale mostenitorilor legitimi (rude cu de cuius). 39.1. Principiul chemarii la mostenire in concurs cu fiecare clasa. Pentru nu perturba ierarhia tradifionalft a claselor de mostenitori legiuitorul a preferat ca supravietuitor sa nu alcatuiasca o clasa succesorala care sS inlature de la nire alte clase, ei sa mosteneasca In concurs cu fiecare clasa. 39.2. Imposibilitatea apiicarii principiilor devolutiunii succesorale si a exceptiilor. Sotului supravietuitor nu-i sunt deci incidente regulile privind clasele de raostenitori. grade le si nici regula egalitatii de tratament a rudelor egale.

39.3. Imposibilitatea reprezentarii succesorale. Sotul supraviepiitor, fiind succesor in temeiul Iegaturii speciale de casatorie, nu ar putea beneficia de neeanismul reprezentarii pentru a urea in locul altui mostenitor, si nici sa fie reprezentat pentru ca mostenirea sotului decedat ar ajunge astfel in patrimoniul persoanelor din fam ilia sotului supravietuitor, fara a exista un temei. D. DREPTURILOR SUCCESORALE ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR. ENUMERARE Potrivit regulilor Codului civil, sotul supravietuitor are urmatoarele drepturi: Un drept de mostenire, in concurs cu toate clasele de mostenitori (art. 971 alin. I C. civ.), a carui intindere este diferita in functie de categoria de mostenitori cu care intra in concurs (art. 972 C. civ.). Un drept special asupra bunurilor mobile si obiectelor apartinand gospodariei casniee (art. 974 C. civ.). c) Un drept temporar de abitatie asupra locuintei (art. 973 C. civ.). d) In plus, sotul are dreptul la continuarea contractului de inchiriere a locuintei (ait 323 alin. 3 C. civ.). L DREPTUL LA MOSTENIRE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR IN CONCURS CU DIFERITELE CLASE DE MOSTENITORI 40. Caracterizare generala a dreptului la mostenire al sotului supravietuitor in concurs cu succesorii din diferite clase Sotul supraviepiitor are dreptul sa il mosteneasca pe defunctul sot ca orice mostenitor. El este chemat la succesiune nu prin aplicarea tehnicii devolutiunii succesorale, ci prin recunoaterea dreptului de a mosteni, in concurs cu toate clasele de mostenitori. Intinderea acestui drept este variabila in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs. Daca sopil supravietuitor nu inlatura nicio clasa succesorala de la mostenire, totusi restrange foarte mult dreptul mostenitorilor din unele clase. In functie de o prezumata impartire a atasamentului defunctului intre sopil supravietuitor si mostenitorii cu care acesta intra in concur^, legiuitorul a decis intinderea dreptului succesoral al primului. Asa se explica cota redusa a dreptului la motenire a sotului supravietuitor, de 1/4, cand intra in concurs cu descendentii si cresterea acesteia, cand intra in concurs cu celelalte categorii de mostenitori; egalitatea cotei cu ascendentii priyilegiafi i colateralii privilegiati; pentru a ajunge la cota de 3/4 in concurs cu ascendentii ordinari si colateralii ordinari. In concluzie, observam ca sotul supravietuitor nu inlatura total mostenitorii din ultimele doua clase insa le reduce foarte mult dreptul. Din acest motiv am putea spune ca sotul supravietuitor chiar daca nu alcatuieste o clasa de mostenitori, impropriu am putea sa-1 situam pe poziUa a doua in ierarhia claselor, dupa descendenti, fiind plasat pe pozh/ie egala cu ascendenui privilegiati si colateralii privilegiati, asa cum vom vedea, si inaintea ascendentilor ordinari si a colateralilor ordinari pe care nu-i inlatura, dar le reduce substantial dreptul la mostenire cu cota de 3/4. Din sintagma ,,vin in concurs" prevazuta in art. 972 alin. 1 C. civ. rezulta ca legea are in vedere doar mostenitorii care au acceptat succesiunea, nu toti mostenitorii dintr-o clasa, care ar avea vocatie generala succesorala dar care, din varii motive nu au acceptat mostenirea, sau nu au purut sa mosteneasca. a) In concurs cu descendentii defunctului 41. Intinderea cotei sojului supraviejuitor. Persoanele ce intra in categoria descendenjilor m Indiferent de numarul descendenti lor, in concurs cu acestia sotul supravietuitor osteneste un sfert din patrimoniul lasat de defunct (art. 972 alin. I lit. a C. civ.). Textul nu prevede ce se im;elege prin descendenti insa in articolul 975 C. civ. se precizeaza ca descendentii sunt copiii defunctului sj urmasii lor in linie dreapta la infinit." Se subintelege din regula egalitStii rudelor firesti i civile ca si a acestora cu copii nascud din afara casatoriei (art. 448 si 471 alin. 1 si 3 C. civ.) ca este indiferem felul rudeniei sau al nasterii. Prin descendenti legiuitorul intelege deci copii legitimi si cei asimilati lor: copii naturali recunoscuti sau a carui filiatie a fost stabilita prin hotarare judecatoreasca, ca i copii adoptati; ori descendentii acestora. b) In concurs cu mostenitorii din clasa mixta a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati. 42. Intinderea cotei sojului supravietuitor. Persoanele ce intra in categoria ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati Legiuitorul pune pe sotul supravietuitor pe picior de egalitate cu parintit si fratii. surorile ori descendentii lor, atunci cand acestia intra in concurs, prevaziuidu-le o cota egala din mostenire. Pentru a asigura aceasta egalitate, legiuitorul a reglementat doua ipoteze: cand sopd supraviejuitor intra in concurs cu mostenitori dintr-o categorie sau 1ta; si cand acesta intra in concurs cu mostenitori din ambele categorii. 42.1. in concurs cu mostenitorii din ambele categorii (ascendent privilegiati si colateralii privilegiati, ori descendentii acestora). Indiferent de numarul lor, fiind important sa mosteneasca eel putin cate unui din fiecare categorie. sotul supravietuitor, in concurs cu acestia, mosteneste 1/3 din masa succesorala* (art. 972 lit. b C. civ.). Observam ca punand

pe picior de egalitate pe sotul supravietuitor cu parinti si fratii, surorile ori descendentii lor, fiecaruia ii revine o cotade 1/3 din mostenire. 42.2. tii- concurs cu ascendentii privilegiati ori numai cu colateralii privilegiati sau descendentii lor. Indiferent de numarul acestora, sotul supravietuitor mosteneste jumatate din succesiune (art. 972 lit. c C. civ.). $i in aceasta ipoteza sopil supravietuitor ori parintii sau fratii, surorile sau descendentii lor mostenesc in cote egale, cate 1/2 din mostenire. , Observam ca, parintii, cand vin singuri la succesiune, nu se mai justifies atributul de mostenitor privilegiat, astfel ca ei vor mosteni ca ascendentii ordinari. In schimb, daca intra in concurs cu sotul supravietuitor, ei pot fi considerati privilegiati deoarece dreptul lor este restrains intr-o cota mai mica decat la ascendentii ordinari, asa cum se observa, prin simpla comparape. Mai observam ca, de Iipsa unuia dintre parinti nu beneficiaza sopjl supravietuitor, cisingurul parinte. mostenitor, cota sa fiind in acest caz de 1/2 si nu de 1/4 cat ar fi fost daca mostenea si celalalt parinte. In fine, observam ca in concursul dintre parinti si colateralii privilegiati ori descendentii lor, de lipsa unuia dintre parinti beneficiaza colateralii privilegiati, care ea o cota de 3/4 din mostenire, m comparatie cu cota de 1/2 din mostenire cand in concurs cu ambii parinti (art. 978 alin. 1 lit. a C. civ.). c) In concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari. intinderea cotei sotului supravietuitor cand intra in concurs fie cu ascenden|H ordinari, fie cu colateralii ordinari Legiuitorul a ales sa trateze cu multa favoare pe sotul supravietuitor atunci cand sta intra in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari, dreptul soral al acestuia fiind de 3/4 din succesiune (art. 972 alin. 1 lit. d). d) In concurs cu mostenitorii legali apartinand unor clase diferite ori cu alte persoane ce au statut de sot supravietuitor. Intinderea cotei sotului supravietuitor in concurs cu mostenitori legali apartinand unor clase diferite Aceasta ipoteza poate aparea prin efectul dezmostenirilor (art. 964 alin. 2 C. civ.). Dezmostenirea poate inlatura pe mostenitor de la intreaga mostenire sau in parte (art. 1074 C. civ.). In ipoteza in care in urma dezmostenirii in parte; ori in ipoteza in care dezmostenitul este rezervatar, este posibil sa vina la mostenire un mostenitor subsecvent daca partea dezmostenitului nu este culeasa de mostenitorul cu care acesta este in concurs. In aceasta ipoteza cota sotului supravietuitor va fi stabilita prin raportare la clasa dezmostenitului sau a celui subsecvent? Solutia o da art. 972 alin. 2 stipuland ca sotul supravietuitor intra in concurs cu mostenitori din clase diferite, cota sa va fi stabilita prin raportare la clasa cea mai apropiata. De exemplu, in ipoteza in care un mostenitor rezervatar a fost dezmostenit In tot acesta va veni la mostenire in limita rezervei succesorale. Daca este singunil mostenitor din clasa sa, in locul lui.ya veni la mostenire un succesor subsecvent. In aceasta ipoteza, potrivit art. 972 alin. 2 C. civ., cota sotului supravietuitor va fi iitS ca si cand ar fi venit in concurs doar cu mostenitorul dezmostenit1. Intinderea cotei sotului supravietuitor in concurs cu alte persoane ce beneficiaza, ca efect al casatoriei putative, dreptul la mostenire ca sot supravietuitor Asa cum a fost aratat mai sus, sotul de buna-credinta dintr-o casatorie putativa" Sstreaza drepturile cuvenite sotului dintro casatorie valabila, deci si dreptul la jtenire la decesul fostului sot, daca acesta a decedat pana sa se ft constatat tea casatoriei (art. 304 alin. 1 C. civ.). n aceasta ipoteza, putin probabila, daca sopil in culpa a fost bigam si pana la decesul sau nu a fost anulata cea de a doua casatorie, pot intra in concurs mai multe persoane cu calitatea de sot supravietuitor. Potrivit art. 972 alin. 3 C civ., in caz de concurs intre mai multi soti supraviepiitori cota ce revine sotului supravietuitor potrivit regulilor art. 972 alin. 1 C. civ. se imparte intre sotii aflati in concurs. e) In lipsa mostenitorilor regulati, sotul supravietuitor mosteneste intreaga masa succesorala (art. 971 alin. 2 C. civ.). Calcularea cotei parti din succesiune a sotului supravietuitor in timpul casatoriei sotii au un patrimoniu propriu, alcatuit din bunurile proprii, enumerate in art. 340 C. civ., |i un patrimoniu comun, alcatuit din bunurile comune dobandite in timpul casatoriei, potrivit art. 339 C. civ. Bunurile proprii ale defurictului existente la data decesului fac obiectul transmisiunii succesorale si nu exista opiedica reala in delimitarea acestora. In schimb, masa comuuitatii de bunuri era, la data decesului, stapanita in devalmasje cu sotul supravietuitor. Pentru transmisiunea succesorala a dreptului defunctului din aceasta masa trebuie sa se procedeze, mai intai, la partajarea acesteia. Sottil supravietuitor va avea un drept propriu de 1/2 din masa bunurilor comune la care se adauga, o cota de 1/4, 1/3, 1/2 etc., in functie de clasa cu care vine in concurs, din cealalta cota de 1/2 din masa comunitatii de bunuri, ce ar fi re venit sotului defunct dacatraia, si din masa bunurilor proprii ale acestuia din urma. In lipsa unor reguli legale speciale consideram ca in prezent calculul dreptului la mostenire al sotului supravietuitor se face dupa aceleasi reguli cu cele ale mostenitorilor legitimi.

Nu se mai aplica deci vechea regula a prelevarii cu prioritate a cotei ce reprezinta 1 sotului supravietuitor din masa succesoralapentru ca asupra restului sa se calculeze dreptul celorlalti mostenitori. Din' acest mOtiv, masa de calcul a drepturilor mostenitorilor este aceeasi pentru tofi, adica maSa succesorala. Exista o singura exceptie, determinata de nevoia aplicarii regulii acrescamantului pentru rudele lui de cuius care culeg partea dezmostenitului. In acest eaz, singurul, se stabileste o ordine, dar nu doar pentru sotul supravietuitor. Astfel, potrivit art. 1075 alin. 2 C. civ., cand in urma dezmostenirii pe langa sotul supravietuitor yin la mostenire atat dezmostenitul, cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma culege partea ramasa dupa atribuirea cotei sotului supravietuitor si a cotei celui dezmostenit1. In principiu, pentru a calcula dreptul la mostenire al; sotului supravietuitor (i al oricami mostenitor in genere) trebuie sase stabileasca masa de calcul, i valoarea acesteia, pentru a sti la ce vafeare se raporteaza cota-parte a sotului supravietuitor i a mostenitorilor cu care intra in concurs. Aceasta masa este activul net mostenirii prin scaderea din activul brut, masa de bunuri existenta la data decesului lui de cuius, pasivul succesoral (art. 1091 aim. 1 lit. a si b C. civ.). Trebuie apoi sa se stabileasca masa de exercitiu, adica masa de bunuri existenta efectiv pentru a sti asupra a ce se va imputa cota-parte a carei valoare a fost calculate. Pentru so|ul supravietuitor trebuie sa se deduca masa bunurilor ce reprezinta dreptul sau special atunci cand sunt intrunite conditiile de dobandire a acestui drept (art. 974 C. civ.) Regimul juridic al dreptului succesoral al sotului 47.1. Soful supravietuitor este un mostenitor asimilat rudelor defunctului Sotul supravietuitor este mostenitor universal si in aceasta calitate este |inut, ca si mostenitorii rude ale defunctului", la plata pasivului succesoral proportional cu cota succesorala in limita activului primit (art. 1114 alin. 2 C. civ.). 47.2. SotAil supravietuitor este mostenitor rezervatar i in concurs cu descendenfii raporteaza liberalitatile. In afara dreptului la motenire, sotul supravietuitor este protejat prin recunoaterea rezervei succesorale (art. 1087 C. civ.), a caret intindere este de 1/2 din drepturile sale succesorale (art. 1088 C. civ.). Prin acordarea rezervei, legea creeaza sotului supravietuitor o situajie asemanatoare celei de care se bucura rudele in linie directa: descendentii i ascendent privilegiati. Asemanarea cu situatia descendentilor este accentuata de dispozitiile art. 1146 alin. 1 C. civ,, care obliga pe sotul ce vine in concurs cu descendenfii sa raporteze liberalitatile intre yii (darurile sau donatiile de la sotul predecedat), precum si legatele. Aceasta obligate este reciproca, copiii si descendentii lor fiind \mu\i sa raporteze liberalitatile cand mosteneste impreuna cu soful supravietuitor. Aceasta exprima ireocuparea legiuitorului de a asigura egalitatea ?ntre ascendent si descended! pe <j parte, cu sopil supravietuitor, pe de alia parte. Codul civil stabileste ca sotul supravietuitor este mostenitor legal. Din economic odului civil rezulta el este asimilat mostenitorilor regulafj, regimul dreptului s&u k ostenire fiind asemanator cu cel al acestora. Astfel, el vine in concurs cu escendentii, este rezervatar, ca si rudele fn linie directa; este tinut de obligatia de aportare a liberalitatilor si are sezina ca si descendentii. II. DREPTUL SPECIAL AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR ASUPRA MOBTLELOR 1OBIECTELOR APARTINAND GOSPODARIEI CASNICE 48. Notiunea de drept special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice In afara de partea din succesiune care i se cuvine cu titlu de mostenitor legal, In temeiul art. 971 si 972 C. civ. sotul supravietuitor, daca vine in concurs cu ceilalti mostenitori decat descendentii, are dreptul la mobilele si obiectele apartinand gospodariei (art. 974 C. civ.). 49. Obiectul dreptului succesoral special al sotului supravietuitor In reglementarea actuala a noului Cod civil sopil supraviefuitor are dreptul doar la mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, fiind excluse darurile de nunta la care avea dreptul in temeiul art. 5 din Legea nr. 319/1944. 49.1. Notiunea de mobile i obiecte apartinand gospodariei casnice. Noua dispozrtie (art. 974 C. civ.) nu modifica nimic cu privire la aceste bunuri in raport de dispozidile art. 5 din Legea nr. 319/1944. Av&nd in vedere practica si doctrina cu privire la aceste bunuri, definim mobilierul si obiectele de uz casnic ca fiind: lucrurile care, prin natura si qfectaftunea lor sunt destinate sa serveascft gospodariei casnice si pe care sotii le-au folosit in acest scop, corespunzator nivelului obisnuit de trai al sotilor. Intra in aceasta categorie: mobilierul, televizorul, aparatul de radio, obiecte de menaj, maina de spalat, aragaz, frigider etc. Nu au insS, prin natura lor, acest caracter: automobilul, pianul etc.

49.2. Domeniul bunurilor mobile i obiectelor apartinand gospodariei casnice. Criteriul de determinare a caracterului de bun mobil si obiecte apartinand gospodariei casnice este cel al destinafiei pe care sotii au dat-o in fapt acestor lucruri fara a interesa provenienfa lor. AstfeL este indifferent ca la data incheierii casfttoriei aceste bunuri au fost proprietate exclusivS a defunctului sot1, sau ca au ^ost dobandite in timpul casatoriei1. Printr-o decizie de principiu a fostului Tribunal Suprem s-a pus capat contrdverselor privind domeniul drepturilor prevazute in art. 5 din Legea nr. 319/1944. Aceasta decizie are deplina aplicabilitate si astazi in conditia in care textul art. 974 este similar, relativ la bunurile aratate, cu eel al art. 5 din Legea nr. 319/1994. Potrivit acestei decizii, nofiunea de mobile si obiecte apartinand gospodariei casnice la care se refers art. 5 din Legea nr. 319/1944 semnifica bunurile mobile care prin natura lor sunt destinate a servi in cadrul gospodariei casnice si care au fost folosite efectiv de soti in acest scop2. 49.3. Natura juridica a drepturilor prevazute de art. 974 C. civ. Dupa modelul dreptului german din care s-a inspirat legiuitorul nostru in reglementarea Legii nr. 319/1944, dreptul sotului supravietuitor asupra bunurilor mobile au fost considerate a fi un legatprezumat facut acestuia de sotul predecedat3. Avand aceasta natura rezulta consecintele: soful predecedat poate sa dispuna de aceste bunuri fie prin acte intre vii, fie prin xheredare; soful supravietuitor poate sa renunte la legatul prezumat si sa accepte moste-irea legala; in concurs cu ascendent^ sotului predecedat urma ca dreptul sotului praviefAiitor asupra acestor bunuri sa fie restrans prin deducerea cotitatii rezervei cendentilor privilegiati. Incepand cu anii 1960-1970 aceasta calificare a fost contestation doctrina si ractica. S-a susfinut ca sistemul nostru de drept nu cunoaste decat motenirea legala i cea testamentara i ca, in consecinta, legatul prezumat riu are temei juridic. Locul estei doctrine a fost luat de teoria care atribuia dreptului sotului supravietuitor upra acestor bunuri natura unui drept de mostenire legal, cu o destinatie speciald. Consecintele naturii dreptului aratat sunt: lipsptul supravietuitor dobandeste aceste bunuri peste partea sa succesorala4. cest drept nu este de ordine publica astfel ca de cuius poate sa dispuna liber de ele rin liberalitati; daca sotul predecedat a dispus de aceste bunuri prin testament, ele vor fi luate in calculul rezervei sotului supravietuitor. Teoria aratata a fost consacrata defmitiv prin decizia de indrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem1 potrivit c&reia: ln cazul in care sopil supravietuitor vine in concurs cu parinpi sotului decedat, bunurile apartinand gospodariei casnice si darurile de nunta sunt culese in totalitate de sotul supravietuitor. Daca sopil predecedat a dispus prin acte intre vii sau prin testament de partea sa din aceste bunuri, ele vor fi luate in calcul la stabilirii masei succesorale". III. DREPTUL DE ABITAJIE AL SOTULUI SUPRAVIETOITOR 50. Notiunea de drept de abitatie Potrivit art. 973 alin. 1 C. civ., sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale beneficiaza de un drept de abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte din bunurile mostenirii". Acest text, ce preia art. 4 din Legea nr. 319/1944 traduce preocuparea doctrinei din perioada mijlocului secolului XX de a gasi o solutie pentru a evita privarea sotului supravietuitor de locuinta pe care o ocupase efectiv inaintea decesului defunctul sot. in calitate de locuinta principal! Se intelege ca ipoteza legala este cea in care sotul supravietuitor a locuit in casa proprietatea exclusiva a sopilui decedat Dreptul real de folosinta gratuita a locuintei ce a avut aceasta destinatie in timpul casatoriei, este recunoscut de drept, Chiar daca nu este prevazut de lege, se subintelege ca sotul supraviejuitor are dreptul sa foloseasca in aceleasi conditii sj mobilierul aflat in locuinta, desfinat acestui scop altfel, dreptul la locuinta ar fi iluzoriu. Caracter juridic. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor asupra casei in care a locuit cu defunctul sotnu este de ordine publica. Nimic nu-1 poate impiedica pe soUil predecedat sa dispuna de casa aratata printr-un testament i astfel sotul supravietuitor nu va putea pretinde dreptul de abitatie, deoarece acest bun nu mai face parte din masa succesorala lasata de defunct. Natura si regimul juridic. Dreptul de abitatie nu este un drept de mostenire, deoarece el nu se regasete in patrimoniul defunctului pentru a ft cules de sotul supravietuitor. Daca ar fi un drept succesoral valoarea abitatiei ar trebui sa se impute asupra partii succesorale a sotului supravietuitor. Cu privire la continutul lui, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor este subordonat regimului juridic de drept comun al dreptului de uzufruct, reglementat de art. 703 si urm. C. civ;, cu urmatoarele derogari prevazute de art. 973 alin. 2 C. civ., rezultate din scopul acestui drept: asigurarea unei locuinte gratuite sotului supravietuitor, pe o perioada scurta de timp.

Sunt legitimafi, descendentii a caror paternitate ori a maternitate a fost recunoscuta ori a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca. Astazi, copii naturali, adicfi cei nascufi in afara casatoriei, cei adulterini ori incestuosi sunt asimilati legal copiilor legitimi (art. 448 C. civ.), evident sub conditia de a se fi stabilit filiatia faja de de cuius, chiar si dupfi deschiderea succesiunii sau dupa ce a avut loc partajul. Sunt, de asemenea, asimilati rudelor de sange si adoptafii (art. 470-471 C. civ.). Descendentii asimilati au aceleasi drepturi ca si cei legitimi, incepand cu data legitimarii sau a hotararii judec&toresti de stabilire a paternitatii sau maternitafii. i descendentii adoptafi au aceleasi drepturi ca cei legitimi, de la data hotararii de adoptie (art. 469 C. civ.) cu unele particularitafi pentru adoptafii cu efecte restranse, care isi produc in continuare efectele potrivit regimului juridic stabilit de legea sub care a fost incuviinfata1. Acestia din urma si descendenfii lor mostenesc atat pe parintii firesti, si rudele lor, cat si pe adoptatori. Nu mostenesc insa rudele adoptatorilor (art. 75, 77 C. fam.). In schimb, adoptafii cu efecte depltne rup legatura familia fireasca si vor mosteni parinfii adoptivi in aceleasi conditii ca fii legitimi 79 C. fam.)2. II. APLICAREA REGULILOR DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII 3. Excluderea vechilor privilegii Prin textul art. 975 alin. 1 C. civ.) sunt chemafi la mostenire toti descendenfii liferent de sex si de ordinea nasterii exclude implicit regula privilegiului masculinitafii si pe cea a primului nascut. In consecinfa, descendenfii sunt chemafi la succesiune dupa regulile celor trei principii, asa cum se prevede implicit prin regulile art. 975 alin. 2-4 C. civ.). Descendenfii exclud toate celelalte clase de motenitori (art. 975 alin. 2 C. civ.). Prin aplicarea principiului proximitafii claselor de mostenitori descendenfii exclud de la succesiune toate celelalte clase de mostenitori, excepfie facand totusi soful supraviefuitor care vine in concurs cu descendenfii, partajand astfel prioritatea chemarii la succesiune (art. 975 alin. 3 C. civ.). In concurs cu descendenfii, indiferent de gradul lor, sofului supraviefuitor i se atribuie 1/4 din mostenire (art. 972 alin. 1 lit. a C. civ,), restul fiind alocat descendenfilor. Descendentii de grad mai apropiat exclud pe cei de grad mai indepartat (art 975 alin. 2 C. civ.). In cadrul acestei clase, aplicand principiul proximitafii gradului de rudenie, descendenfii de grad mai apropiat exclud pe cei de grad mai Indepartat; Astfel, copii lui de cuius, exclud proprii fii, nepofii lui de cuius. Mostenitorilor din clasa descenden|iiorA$ se aplica regulile reprezentarii, mecanism de corectare a principiului proximita|ii gradului de rudenie (art. 975 alin. 4 C. civ.). Daca sunt indeplinite condifiile reprezentarii, descendentii de grad mai indepartat pot urea in locul lasat vacant de ascendentii lor predecedati, pentru a culege partea din mostenire care ar fi revenit acestora daca traiau. Descendentii vin in acest caz la mostenire pe tulpini, imparfind mostenirea dupa numarul tulpinilor si nu dupa numarul succesorilor. Descenden|ii de grad egal mostenesc in parti egale, impartind mostenirea pe capete (art. 975 alin. 4 C. civ.). Aplicand principiul egalitafii oVepturilor mostenitorilor de grad egal, daca exista o singura tulpinS descendenti de aceiasi grad vin la succesiune pe capete, impartind mostenirea in parti egale. HI. REGIMUL DREPTURILOR SUCCESORALE ALE DESCENDENTILOR 54. Regim complet Descenden|ii sunt mostenitori rezervatari (art. 1087 C. civ.). Acest drept constituie un privilegiu legal acordat descendenfil'orj; mostenitori legafi de de cuius prin legatura de filiafie. Descendenfii raporteaza donatiile (art. 1146 C. civ.). Pentru a asigura pacea in familie legiuitorul obliga descendeii^Tsa 'rap*#r|eze- donafiile cand vin la mostenire impreuna. Miza acestei reguli; este;i5as$rarea armoniei Intre'" fiati, ori intre nepoti etc., pe care nici chiar de cuius nu trebuie sa 'o tulbure prin avantajarea unui descendent in detrimentul celorlalti. 54.3. Descendenfii sunt mostenitori sezinari (art. 1126 C. civ.). Avand in vedere apropierea descendenfilor cu de cuius, faptul ca de cele mai multe ori acestia loeuiese si gospodaresc impreuna bunurile lasate de defunct, legi&torul a acordat descendenfilor sezina. 3. ASCENDENTII PRIVILEGIATI 1 COLATERALII PI^xiLrJ^IATI

LINTORCALAREA CLASEIMIXTE A MOSTENITORILOR PRIVILEGIATI 55. Clasa mixta calificata a fi o categorie dtstincta de mostenitori Desi este forfat sa spunem ca este o xategorie/de mostenitori, ea fiind alcatuita din rude de diferite clase, fiind denumita, din acest moti^elasamixta, prin textul art. 964 alin. 1 lit. b C. civ. legiuitorul creeaza o clasa specials de succesibili, enumerand-o in cadrul claselor de mostenitori. Clasa distincta, a ascendenfilor privilegiafi i a colateralilor privilegiafi, cuprinde pe tata si mama, ca si pe fratii si surorile defunctului si descendenfii lor (art. 976 aim. 1-2 C. civ.); ei se separa- astfel de clasa ascendentilor ordinari (bunici strabunici) si de cea a colateralilor ordinari (unchii, matusile). Prin aceasta noua clasS legiuitorul a dorit sa concilieze criteriul vechimii generatiilor cu eel al legaturii directe cu de cuius. In acest fel, colateralii cei mai apropiafi, fiind o generate mai tanara, si apropiafi lui de cuius, fratele lor, au fost pu$i pe picior de egalitate cu ascendentii imediafi, dat fiind ca in realitatea cotidiana, de multe ori aceste categorii domiciliaza in aceeasi locuinfa sau chiar se gospodaresc impreuna, astfel ca primii au fost preferafi ascendenfilor mai indepartati, generate mai veche, pe care-i inlatura de la mostenire desi, dupa criteriul ierarhiei claselor orice categorie de ascendent este preferata colateralilor. In esenfa, aceste texte perturba ordinea chemarii la succesiune corectand regula chemarii la mostenire a ascendenfilor deoarece fratii si surorile lui de cuius si descendenfilor acestora sunt colaterali si acestia ar fi trebuit sa vina la mostenire dupa bunici. Originalitatea riormelor textului art. 964 aM 1 lit. b C. civ. consta in faptul ca, in ipoteza in care de cuius are frati ori surori (sau succesori ai acestora pana la gradul IV, inclusiv), acestia sunt chemafi la succesiune in concurs eu parinfii, diminuandu-le cu jumatate dreptul, iar daca parinfii nu vin la mostenire, ei vor fi chemafi singuri, inaintea bunicilor si strabunicilor lui de cuius dei, in lipsa regulii aratate cei din urma ar fi fost preferafi inaintea fratilor si surorilor ori descendenfilor acestora. In practica, un exemplu de aplicare a regulii corectoare este urmatorul: daca de cuius nu a lasat descendenfi si nici parinti, ci doar frafii si/sau surori si bunici, primii, fiind mostenitori incadrafi in clasa mixta a ascendenfilor privilegiafi si a colateralilor privilegiafi, situata astfel in ierarhia legala a claselor dupa descendenti, acestia vor fi chemafi la mostenire cu prioritate, inlaturand bunicii lui de cuius, ascendenfi de grad doi, dar incadrafi de lege in clasa a treia, avand chemare la succesiune dupa nostenitorii din clasa mixta, a ascendenfilor privilegiati si a colateralilor privilegiafi. II. COMPUNEREA CLASEI 56. Clasa ascendenfilor privilegiafi si a colateralilor privilegiati este alcatuita din tatal si mama lui de cuius (art. 976 alin. 1 C. civ.) si din frafii si surorile acestuia, ca si din descendenfii lor pana la gradul patru (nepofi, stranepofi de sora si frate) (art. 976 alin. 2 C. civ.) Acetia sunt chemafi la succesiune numai sub condifia de a nu exista descendenti (art. 976alin. 3 C. civ). Parinfii pot fi din casatorie sau din afara casatoriei ori adoptatori. In cazul adopfiei cu efecte restranse vin la mostenire atat prinfii adoptivi, cat si cei firesti; Frapl si surorile pot fi din casatorie, din afara casatoriei ori prin adopfie. In cazul adopfiei cu efecte restranse adoptafii nu pot veni la succesiunea copiilor adoptatorilor deoarece, potrivit art. 77 C. fam., primii nu au dreptul la mostenirea rudelor adoptatorilor. rintii vin la mostenire numai fn nume propriu. Colateralii privilegiati sunt chemafi la succesiune in nume propriu, Descendentii lor, nepotii, stranepo|ii, de frate si sora, potsa-i reprezinte pe stia (966 alin. 1 C. civ.). Prin art. 963 alin. 2 C. civ. a fost restransa sfera cesorilor colaterali pana la gradul patru, inclusiv. in consecinta, descendentii atilor si surorilor pot veni la succesiune prin reprezentare numai in limita aratatav HI. APLICAREA REGULILOR DEVOLUJIUNII LEGALE A MOSTENIRII 57. Fiind o clasa mixta, intereseaza, in special, ipoteza in care cele doua categorii intra in concurs Din art. 978-979 C. civ, se deduc trei ipoteze care pot exista in eadrul acestei clase de succesori: ascendentii, .privilegiati intra in concurs intre ei; colateralii privilegiati intra in concurs intre ei; cele doua categorii, colateralii privilegiati si ascendentii privilegiati intra in concurs intre ei. In fiecare din aceste ipoteze ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati succed im^etma eu^So^ul sujpravietuitor drepmrile lor fiind astfel diminuate prin prelevarea in favoarea acestuia din urma a unei cote prti din mostenire, variabila in functie de categoria cu care intra in concurs (art. 977 C. civ.). Legiuitorul trateaza diferit aceste categorii de succesori cu privire la beneficiul reprezentarii, Colaterali privilegiati pot fi reprezentap' insa parintii 'nu...'AsfJ^^ reamintim ca descendentii colateralilor privilegiati, pana la gradul patru, inclusiv, fata de de cuius, urea in locul lasat vacant de ascendentul lpr predecedat, dupa regulile reprezentarii1. Nu are importanta ca acestia vin singuri la mostenire ori in concurs cu ascendentii privilegiati (art. 981 alin. 2 C. civ.). Totodata, interpretand a contrario art. 982 C. civ.i, ascendentii ordinari (bunicii, strabunicii lui de cuius) nil ar putea veni la sueeesiunea nepotului, stranepotului' decedat, prin reprezentare, in lqcul parintilor acestuia. De asemenea, mecanisrhul despicaturii se aplica la colateralii privilegiati (art. 981 alin. 3-4 C. civ.), asa cum vom arata mai joC.'Parirjtiilor nu li se aplica insa'^acest mecanism.

I in rest, se aplica toate celelalte principii ale devolujtunii succesorale. 57.1. Prima ipoteza. De cuius a lasat paring si colaterali privilegiati ori descendenti ai acestora. Chemarea la succesiune; intinderea drepturilor. Aceasta este singura ipoteza in care se verifies caracterul mixt al acestei clase de mostenitori si caracterul privilegiat al ascenderitilor de prim grad.' Textul art. 976 C. civ., prevede doua sitiiapi: a) Daca la niotenire vine numai unui dintre paring, tatal ori mama' lui de cuius, acesta lasand si fratii, surori sau descendentii acestora, sueeesiunea se divide to doua parji, mamei sau tatalui revenindu^i'doar 1/4 din mostenire, iar restul de 3/4 revenind celeilalte categorii de mostenitori (art! 976 lftTa C. civ.). LegMBrul' a ales sa favorizeze astfel pe cei mai tinefi, colateralii privilegiati, atribuindu-le beneficiul lipsei unuia dintre ascendentii privilegiafi. In lipsa unui text expres, consideram ca, prin interpretarea restrictive a textului art. 976 lit. a C. civ., indiferent de numarul parinfilor firesti ai adoptatului cu efecte restranse, in prezenfa unui singur parinte adoptator partea parinfilor va fi de 1/4. b) in cazul in care ambii parinfii intra in concurs cu colateralii privilegiafi ori descendenfii lor, mostenirea se imparte in doua parti egale, revenind cate o parte fiecarei categorii de mostenitori. Parinfii vor imparfii partea revenita lor in porjiuni egale (art. 976 lit. b C. civ.). Ascendenfii privilegiafi si colateralii privilegiafi, venind impreuna la mostenire intra in concurs cu soful supraviefuitor, in aceasta ipoteza eel din urma are vocafie la 1/3 din iriostenire (art. 977 alin. 1 C. civ.). Soful supraviefuitor mai beneficiaza de dreptul special asupra mobilelor si obiectelor aparfinand gospodariei casnice, ca si de dreptul de abitafie (art. 973-974 C. civ.), j . 57.2. A doua ipoteza. De cuius a lasat paring, nu i colaterali privilegiati ori descendenti ai acestora. Chemarea la succesiune; intinderea drepturilor. A._ Potrivit art. 979 alin. 1 C. civ., Jn cazul in care colateralii privilegiafi nu indeplinesc condmUe necesare pentru a mosteni ascendenfii privilegiafi vor culege mostenirea sau partea din mostenire cuvenitd clasei a doua". In aplicarea textului aratat, ee'face aplicarea principiului proximitafii gradului de rudenie, deducem regula celei de a doua ipoteze: in lipsa descendenfilor si a colateralilor privilegiafi, parinfii exclud de la mostenire ceilalfi succesori ascendenfi". Remarcam ca in ipoteza textului de mai sus (de cuius a lasat tata si mama si nu exista descendenfi si nici colaterali privilegiafi) ascendenfii pierd caracterul de privilegiafi, devenind ascendenfi ordinari, chemarea si intinderea dreptului lor la succesiune fiind aceleai, indiferent ca ii denumim ascendenfi privilegiafi ori ordinari. Numai daca acestia intra in concurs cu colateralii privilegiafi are sens calitatea lor de privilegiafi, caci, in acest caz drepturile lor succesorale sunt altele decat atunci cand vin singuri la mostenire fiind, in realitate, diminuate. Riguros am putea spune ca se mai justifica acest atribut chiar daca nu intra in concurs cu colateralii privilegiafi, cand concureaza cu soful supraviefuitor pentru ca acesta din urma evinge pe ascendenfii ordinari de 3/4 din mostenire pe cand pe parinfi doar de 1/2. ' B. In interiorul clasei, textul art. 980 C. civ. face aplicarea principiului egalitafii de tratament al rudelor de grad egal, prevazand: mostenirea sau partea de mostenire cuvenita ascendenfilor privilegiafi se imparte in parfi egale. In consecinfa, daca mama i tata intra in concurs la mostenirea descendentului lor, succesiunea se imparte in doua parfi egale, ca in orice partaj intre ascendenfi. A pari, daca exista un singur parinte, mama sau tata, aceasta sau acesta mpsteneste intreaga succesiune. Tot a pan, in. ipoteza in care parinfii firesti intra in concurs cu parinfii adoptatori cu efecte restranse, acetia vor mosteni impreuna in parfi egale. C. In concurs cu parinfii, sotul supraviefuitor are vocafie la 1/2 din succesiune, indiferent ca exista un singur parinte sau ambii (art. 977 alin. 2 C. civ.). In plus, acesta mai dobandeste si mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, ca sj dreptul de abitafie asupra casei, ca drepturi speciale ale acestuia (973-974 C. civ.). 57.3. A treia ipoteza. Tatal si mama nu indeplinesc conditiile necesare pentru a moteni i de cuius a lasat colaterali privilegiati ori/fi descendenfii ai acestora. Chemarea la succesiune sj Intinderea drepturilor Fiind inclusi in aceasta clasa si nu in cea a colateralilor, frafii si surorile, sau descendentii lor, rude colaterale, sunt adevarafii succesori privilegiafi caci ei vin la succesiune inaintea ascendenfilor ordinari1. Textul art. 979 alin. 2 C. civ. dispune ca: in cazul in care ascendentii privilegiafi nu indeplinesc condifiile necedare pentru a mosteni, colateralii privilegiati culeg mostenirea sau partea din mostenire cuvenita clasei a doua*'. In interiorul acestei clase, colateralilor privilegiafi li se aplica si mecanismul denumit despicatura ce corecteaza principiul egalitafii chemarii la succesiune (art. 98 alin. 3-4 C. civ.). In temeiul acestui text intinderea drepturilor acestora la succesiun difera dupa cum: fratii si surorile sunt descendenti din aceeasi mama s* tata cu de cuius, fiind astfel frafi, surori, buni; sau au In comun doar mama, fiind frati, surori, uterini; ori doar tatal, fiind frafi, surori, consangvini. in unele cazuri frafii fi surorile mostenesc parfi egale, iar in cazurile in care se aplica mecanismul despkaturir. partile lor sunt inegale.

Astfel, potrivit art. 981 alin. 1 C. civ., daca tofi frafii si surorile sunt din acee parinfi cu de cuius, acestia impart mostenirea in parfi egale. Mostenirea se imparte, de asemenea, in parfi egale daca tofi fratii sau surorile sunt fie consangvini, fie uterini (art. 981 alin. 3 teza a Il-a C. civ.). In schimb, daca unii frafi si surori sunt consangvini, aitii uterini, iar aifii sunt frafi buni cu de cuius, se aplica mecanismul despicaturii, mostenirea miparfindu-se pe cele doua ramuri, fiecare culegand mostenirea pe ramura din care pro vin. iar frafii buni culeg de pe ambele ramuri, intrand in concurs cu cei siiuafi pe ramura uterk" sau consangvina (art. 981 alin. 3-4 C. civ.). Aceeasi regula se aplica daca unii frafi si surori sunt consangvini, iar alfi% uterini. Fiind incident mecanismul despicaturii, mostenirea se imparte In doua pftrfl egale, cate o parte fiecarei ramuri, frafii si surorile culegand partea de mostenire alocata ramurii din care provin, pe care apoi o subimpart in parfi egale intre ei (ait 981 alin. 3 teza a Il-a). C. Frafii si surorile ori descendenfii acestora vin la mostenire in concurs cu soful supraviefuitor, acesta culegand 1/2 din mostenire (art. 977 alin. 2 C. civ.}. Caff la celelalte ipoteze soful supraviefuitor beneficiaza de dreptul special asupra bunurilor enumerate mai sus. IV. REGIMUL DREPTURILOR SUCCESORALE 58. Colateralii privilegiajl nu beneficiaza de rezerva succesorala, nici de sezina. raporteaza donafiile (a contrario art. 1087 si art. 1126 C. civ.). bis Ascendenjii privilegiati au rezerva (art. 1087 C. civ.), sunt mostenitori ~ari (art. 1126 C. civ.), si nu sunt pnup' sa raporteze donatiile (a contrario art. C. civ.). ASCENDENTII ORDINARI I. COMPUNEREA CLASEI Succesorii ordinari alcatuiesc a treia clasa de mostenitori Potrivit art. 982 alin. 1 C. civ., ea este compusa din rudele in linie dreapta "cendenta ale defunctului, cu exceptia parintilor acestuia. Ca si in cazul parintilor, ceilalti ascendenti pot fi legitimi sau naturali (a pari art. 448 C. civ.) ori rezultati din adoptie (art. 470-471 C. civ.), cu menjiunea ca ascendentii adoptatorului cu efecte restninse nu pot veni la sueeesiunea adoptatului deoarece ei nu sunt ruda. In schimb ascendentii parintilor firesti ai adoptatului vin la motenirea acestuia (art. 75 si art. 77 C. fam.). n. APLICAREA REGULILOR DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII Ascendentii ordinari sunt chemati la succesiune cand descendentii, ascendenfii privilegiati si colaterali privilegiati, nu indeplinesc condifiile necesare pentru a mosteni (art. 982 alin. 2 C. civ.). In interiorul clasei, ascendentii ordinari de grad mai apropiat vor culege intreaga mostenire, indiferent de numarul lor (art. 982 alin. 3 C. civ.). Venind la mostenirea pe capete vor imparti sueeesiunea in parti" egale (art. 982 alin. 5 C. civ.); | In concurs cu sotul supravietuitor ascendentii ordinari culeg 1/4 din mOtenire (art. 982 alin. 4), ca i colateralii ordinari. III. REGIMUL DREPTURILOR SUCCESORALE Regim juridic restrans Ascendentii ordinari nu au sezinS, nu beneficiaza de rezerva succesorala si nu sunt tinuti de obligatia raportarii donatiei. 5. COLATERALII ORDINARI Acetia alcatuiesc cea de a patra clasa de succesori. I. COMPUNEREA CLASEI 62. Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului pana la gradul atru inclusiv, cu exceptia colateralilor ordinari, adica unchii si matusile precum si verisorli, indiferent pe ce ramura sunt inruditi cu de cuius, materna sau aterna Ei trebuie sa-si dOvedeasca legatura de rudenie cu de cuius, adica un sir de legaturi ascendente pana la autorul comun si descendente pana la de cuius. Aceasta legatura poate fi legitima sau legitimata, potrivit distinctiilor aratate deja1, sau pot rezulta din adopfie, cu. aceeasi mentiune ca rudele adoptatorului nu au drepturi succesorale in raport cu adoptatul insa cele ale parinfilor firesti ii succed. II. APLICAREA REGULILOR DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII Ei vin la succesiune numai in lipsa tuturor celorlalte categorii de lostenitori (art. 983 alin. 2 C. civ.) Unchii, matusile si verisorii vin la succesiune numai in nume propriu, adica in virtutea vocatiei lor legale data de legatura de rudenie. Cei de grad mai apropiat inlatura de la mostenire pe cei de grad mai indepartat (art. 983 alin. 3 C. civ.). Daca intra in concurs mai multi colaterali ordinari acestia vor imparti mostenirea in parfi egale (art. 983 alin. 5 C. civ.). In concurs cu sotul supravieptitor colateralii ordinari ei culeg 1/4 din mostenire, a si ascendentii ordinari (art. 983 alin. 4 C. civ.). III. REGIMUL DREPTURILOR SUCCESORALE

Regim juridic restrains Colateralii privilegiap' nu au sezina, nu au rezerva succesorala si nu sunt finuti de obligatia de a raporta donatiile. 6. DREPTUL STATULUI 1A UNITATH ADMINISTRATIV-TERITORIALE LOCALE ASUPRA M0TEN1RII VACANTE 65. Reglementarea dreptului statului sau a unitajii administrativ-teritoriale locale de a culege mostenirea vacanta legiuitorul vechiului Cod civil numea mosteniri neregulate succesiunile deferite altor persoane decat rudelor legitime" (art. 677-684 C. civ.). Aceste reguli au fost modificate in deceniul 5 al secolului trecut prin recunoasterea dreptului egal la mostenire al rudelor naturale cu cele legitime si prin acordarea dreptului la mostenire nr. 31/1954 an fost abrogate expres art. 677-678, iar restut, art 679 si art. 681-684 au venit inapiicabile in parte prin Legea nr. 319/1944, art. 680 fund modificat prin xretul nr. 73/1954). In virtutea aeestor modiflcari singura persoana chemata la ccesiune in calitate de motenitor neregulat (fara a avea legatura de rudenie cu de ius. ori de casatorie). era statu!. Dreptul acestuia nu era tratat intr-d sectiune speeiala^ ci dupa raostenitorii legitimi sau legitimafi, in aceleasi articole cu cele ce ii dreptul sofuiui supravietuitor si ale rudelor nelegitime (capitolul IV, cesiunile neregulate"). regulile speciale ale mostenirii nu mai impart mostenitorii in categoriiie mcadreaza unitatile administrativ-teritoriale locale, comuna, orasul, in eategoria mostenitori legali (art. 963 alin. 3 C. civ.). Aplicarea acestei {acuta prin art 1138 C. civ. prin care se prevede ca mostenirea vacanta munei. orasului sau dupa caz, municipiului in a carui faza teritoriala se aflau la data deschiderii mostenirii si intra in domeniul lor privat. in art. 553 alin. 2 C. civ., se anunta deja soarta bunurilor provenite din mostenirile vacante, stipulandu-se ca fac parte din proprietatea private a unitatii adra in istratrvteritoriala local. in schimb, dreptul statului asupra mostenirii vacante este reglementat in alineatul 3 al art 553 din Cartea a Ill-a Despre bunuri", capitolul II Drepturile reale in generaT. Moinn cuvant despre calitatea sa de mostenitor in aceasta parte a Codului civil mentionandu-se doar caMostenirile vacante (...) se cuvin statului roman". Se cuvin" nu poate sugera calitatea de mostenitor a statului. aeestor reguli in practica este redusa* avand in vedere ca persoana care tori instituie un legatar. ita cu reducerea sferei mostenitorilor pe linie colaterala la gradul IV a statului sau a unitatii administrativ-teritoriale locale de a dobandi i de cuius. Pe de alta parte, prin raportare la regulile vechiului Cod sansa a scazut prin recunoasterea dreptului la mostenire a rudelor tuiui supravietuitor incepand cu deceniul 5 al secolului trecut. 66. Conditiile comune i cele speciale ale dreptului unitatii administrativ-teritoriale locale si statului de a culege motenirea vacanta In temeiul art 138 C. civ. i art. 553 alin. 3 C. civ., unitatea ad^nniistrativ-rv statul pot pretinde mostenirile vacante1, daca sunt intrunite ii a putea mosteni: existenfa, nedemnitate i daca au chemare lebuie sa fie indeplinita si o conduce speciala: locul situarii 67. Cond ifiile comune Despre aceste conditii, lasand de o parte pe cea a existentei, usor de verificat, remarcam ca este putin probabil sa poata fi incidents nedemnitatea acestor persoane. Verificarea acestor conditii este subordonata regulilor comune ale mostenirii. Chemarea la mostenire consta in lipsa mostenitorilor legali sau legatarilor universali, adica vacanfa mostenirii. 67.1. Mostenirea vacanta in cazul succesiunii ab intestat. Statul sau unitatea administrativ-teritoriala locala vin la succesiunea ab intestat, cand mostenirea este vacanta. Noul Cod civil inlatura distinctia vechiului Cod civil dintre mostenirea vacanta si cea in desherenfS, subsumandu-le sub denumirea de mostenire vacanta. Mostenirea este vacantS, intr-o succesiune ab intestat, daca nu exista succesibili, rude de sange cu cuius, ori so{ supravietuitor, ce ar putea pretinde mostenirea (mostenire in uesherenffi) sau daca aceste rude sau sotul supravietuitor sunt nedemne si nu sunt reprezentate, ori au renunjat la succesiune (mostenirea vacanta propriuzisa) (art. 1135 alin. 1 C. civ.). 67.2. Motenirea vacanta in cazul succesiunii testamentare. Motenire vacanta partial. Mostenirea nu este vacanta insa, chiar daca nu exista succesibili legali, ori nu o pot culege, dac& de cuius a instituit un legatar universal in favoarea unei terje persoane, ori daca a instituit legatari cu titlu universal pentru intreaga mostenire (art. 1135 alin. 1 C. civ.). Daca" legatul este doar pentru o parte din bunuri, mostenirea este vacanta partial 1135 alin. 2 teza I C. civ.). De exemplu, a fost instituit un legat cu titlu particular asupra unui bun. Pentru restul bunurilor mostenirea este vacanta1. La fel, in cazul unei dezmoteniri parfiale, fara instituirea unui legatar, partea de mostenire de care au fost lipsiti mostenitorii, este tot o mostenire vacanta partial (art. 1135 alin. 2 teza a II-a C. civ.); sau in fine, in cazul unei dezmosteniri a tuturor mostenitorilor legali, daca exista rezervatari restul ramas dupa deducerea acesteia este o mostenire vacanta partial. Un caz particular2, in ipoteza vacantei totale sau partiale a mostenirii lasata de un asociat sau acjionar confera unitatii administrativ-teritoriale locale sau dupa caz statului dreptul asupra actiunilor sau partilor sociale, in condifiile legii

speciale a societa|ilor comerciale. Daca de cuius a fost asociat intr-o societate comerciala cu raspundere limitata decesul sau nu confera de drept statului calitatea de comerciant. Daca actul constitutiv nu prevede altfel, societatea este obligate la plata parjilor sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat (art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/19903). 68. Declararea vacanfei mostenirii 68.1. Declararea vacan|ei motenirii vacante. Mostenirea la care s au optat sa renunte este vacanta. Este o mostenire care nu intereseaza pe nimeni pentru ca. pasivul intrece activul. Totui urmeaza sa fie preluata de cineva pentru a o Unitatea administrativ-teritoriala locala va efectua aceasta procedura. Este icil de stabilit care dintre aceste unitati administrativ-teritoriale locale, in le in care bunurile ar fi raspandite pe raza mai multor astfel de unitati. e. de asemenea, vacanta, mostenirea in care succesibilii legali sunt nedemni si intranite conditiile legale de reprezentare succesorala a nedemnilor. 68.2. Declararea vacanfei motenirii in desheren|a. Mostenirea ce nu a fost endicata de nimeni desi au trecut 6 luni de la data la care a expirat termenul de une succesorala (de un an) poate sa fie interesanta pentru unitatea administratis la. In aceasta ipoteza, la sesizarea oricarei persoane interesate, cum ar fi rii mostenirii, notarul public este obligat sa someze prezumtivii succesibili prin "citate, pentru a lamuri situatia mostenirii (art. 1137 alin. 1 C. civ.). Daca dupa 2 de la efectuarea somatiei publice nu se prezinta niciun succesibil notarul va flonstata ca mostenirea este vacanta pentru lipsa de succesibili (art. 1137 alin. 2 C. civ.). 68.3. Numirea curatomlui administrator i a curatorului special. In aceasta perioada, destul de lunga pentru ipoteza in care mostenirea ar cuprinde bunuri, acestea nu pot fi lasate fara administrator. Notarul public poate numi un curator administrator al mostenirii care sa administreze bunurile si, in caz ca exista litigii legate de aceste bunuri, numeste un curator special care sa stea in justitie in numele mostenirii i totodata incunostinteaza organul care reprezinta unitatea adrninistrativ-teritoriala locala despre situatia acestei mosteniri. 69. Condijiile speciale. Presupunand ca sunt intrunite conditiile generale ale mostenirii, unitatile administrativ-teritoriale nu vin in concurs la o mostenire vacanta, iar statul nu este chemat pentru orice mostenire vacanta. Bunurile mostenirii vacante trebuie sa se afle pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale locale (art. 963 alin. 3 C. civ.); respectiv mostenirea vacanta lasata de cetateanul roman sa se afle pe teritoriul statului strain (art. 553 alin. 3 C. civ.). 69.1. Locul situarii bunurilor motenirii vacante lasata pe teritoriul Romaniei, de un cetafean roman cu resedinfa principala in Romania. Bunurile mostenirii vacante sunt atribuite de lege unita|ilor administrativ-teritoriale locale dupa criteriul locului situarii lor la data deschiderii mostenirii (art. 963 alin. 3 C. civ.) prezumandu-se ca cea mai indreptatita sa le dobandeasca este comunitatea respectiva. Regula este fireasca, ratiunea ei fiind eficienfa administrarii. Daca s-ar fi admis alt criteriu de atribuire ar fi fost dificila administrarea acestor bunuri de unitaji -inistrativ-teritoriale locale aflate la sute de kilometri. 69.2. Bunurile motenirii vacante ale umii cetafean romansa se afle pe teritoriul unui stat strain. In schimb, nu ar putea fi aplicabil criteriul aratat de atribuire in ipoteza in care mostenirea vacanta lasata de un cetatean roman se afla pe teritoriul statului unde acesta a avut resedinfa prineipala. Rational, aceasta este atribuita statului roman. I. UMTATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALA LOCALA ESTE MOTE-OR LEGAL Natura juridica a dreptului unitafii administrativ-teritoriale locale de a culege mostenirea vacanta Textul art. 963 alin. 3 C. civ. enumera unitatile administrativ-teritoriale locale printre mostenitorii legali, clarificand astfel natura juridica a acestora. Ele sunt mostenitori legali (art. 963 alin. 3 C. civ). Devolutiunea legala a motenirii unitajii administrativ-teritoriale a) Proximitatea claselor de mostenitori. Unitatea administrate- teritoriala locala este chemata la mostenire in ultimul; rand. Ea este inlaturata de oricare alt mostenitor din categoriile anterioare: sotul supraviefuitor si rudele lui de cuius, indiferent de grad, dintre cele recunoscute de lege ca avand chemare succesorale. Unitatea administrativ-teritoriala locala are chemare la mostenire, >daca nu exista sot supraviejuitor si nici rude pe linie directa ori pe linie colaterala pana la gradul IV, inclusiv, inaintea unei rude colaterale de grad V caci aceasta nu are chemare succesorala.

b) Proximitatea gradului de rudenie si egalitatea de tratament a mostenitorilor. Aceste principii ale devolutiunii legale nu subordoneaza unitatea admimstrativ-teritoriala locala pentru ca nu este ruda cu de cuius. De asemenea, nu poate veni la mostenire decat in nume propriu, fiind lipsit de beneficiul reprezentarii succesorale. c) Chemarea unei unitatile administrativ-teritoriale. Nutoate unitatile administrativ-teritoriale locale au chemare la mostenirea lui de cuius. Criteriul selectarii unei unitati administrativ-teritoriale locale este existentei buhurilor lui de cuius pe teritoriul sau (art. 963 alin. 3 C. civ.). Dreptul la mostenire unitafii administrativ-teritoriale Momental transmiterii motenirii. Din momentul in care notarul public a constatat vacanta mostenifii, unitatea administrativ-teritoriala locala este de drept proprietara bunurilor aflate in raza sa teritoriala la data decesului lui de cuius (art. 1138 alin. 1 C. civ.). Aceasta transmitere nu poate fi impiedicata printr-o dezmostenire. Eventualul testament ce inlatura de la mostenirea vacanta unitatea administrativ-teritoriala este considerat nescris (art. 1138 alin. 2 G. civ.). Unitatea administrativ-teritoriala locala nu are rezerva si nu raporteaza iberalitatile. 72.2. Nu are nici sezina1. Din texul art, 1126 C. civ. se deduce, a contrario, ca unitatile administrativ-teritoriale locale nu au sezina. Am putea sa judecam insa ca regula aratata stabileste dreptul la sezina in ipoteza in care exista mostenitori ruda cu de cuius si ca ar trebui sa verificam regulile incidente drepturilor unitajilor administrativ-teritoriale locale pentru a stabili daca acestea au sezina pana la declararea vacantei succesorale. Textul art. 1139 C. civ. prevede ca unitatea administrativ-teritoriala locala are o posesie de fapt asupra bunurilor mostenirii vacante. Simpla posesie nu echivaleaza cu sezina pentru ca aceasta din urma se defineste, pe langa posesia de fapt, si prin (...) dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile si acjiunile defunctului." (art. 1125 C. civ.). Reamintim ca sezina este un drept, dar si o sarcina legala, ce se exercita, pana la data exprimarii optiunii succesorale sau eel mult un an de la deschiderea mostenirii, cand expira termenul de optiune, cu scopul de a pastra integritatea patrimoniului lui de cuius, in interesul mostenitorilor si al creditorilor succesiunii. In ipoteza renuntarii sau nedemnitatii mostenirea este declarata vacanta la data constatarii acestor situatii juridice, de regula in interiorul termenului de op|iune. In schimb, in ipoteza desherenfei mostenirea este declarata vacanta in maxim 1 i si 8 luni (1 an si 6 luni + 2 luni). Pana atunci, in ambele ipoteze, daca se contureaza o posibila succesiune vacant^ pentru ca nu exista mostenitori sezinari care sa exercite sezina, aceasta nu revine unitati administrativ-teritoriale locale. Mostenirea este administrate de un curator administrator, numit de notar (art. 1136 alin. 1 C. civ.), iar in justice este reprezentata, ca subiect pasiv, de un curator special (art. 1136 alin. 2 C. civ.), in momentul expirarii perioadei aratate se epuizeaza si termenul de exercitare a sezinei, mostenirea este declarata vacanta eliberandu-se certificat de vacanta succesorala. )in aceea clipft, de drept, bunurile lui de cuius intra in proprietatea privata a unitatii administrate teritoriale locale chemata la mostenire. in concluzie, in ipoteza mostenirii vacante unitatile administrativ-teritoriale locale nu au sezina pentru cS ele nu administreaza drepturile patrimoniale si nici drepturile si ac|iunile injustice ale lui de cuius. 72.3. Nu cere punerea in posesie. Neavand sezina in principiu ar trebui sa ceara punerea in posesie. Potrivit art. 1139 C. civ. unitatea administrativ-teritoriala locala intra in stap&nirea de fapt a mostenirii de indata ce mostenitorii au renunjat la mostenire ori a expirat termenul fixat in Somalia facuta de notar pentru a lamuri soarta mostenirii si nimeni nu s-a prezentat 72.4. Este limit de pasivul succesoral. Ca orice mostenitor, unitatea administrativ-teritoriala locala suporta pasivul mostenirii in limita valor ii bunuriior din patrimoniul succesoral (art. 1114 alin. 2 C. civ.). IL DREPTUL STATULUI ASUPRA MOSTENIRII VACANTE Dreptul statului asupra mostenirii vacante sub noul Cod civil are o reglementare asemanatoare cu cea din vechiul Codul civil Asa cum a fost relevat, dreptul statului asupra mostenirii vacante este regl doar de art. 553 alin. 3 C. civ., in temeiut caruia mostenirea vacanta sh strainatate, lamia de cetafeamd roman, ca $i bunurile abandonale ale a aflate in strainatate, se cuvin statului romdn. Statu! nu este enumerat in categoria mostenitori lor legali prin aft. 963 lasand astfel a se infelege ca legiuitoru! nu a acordat acestuia un drcpt de i mostenirea vacanta similar cu eel al untfjfii administrativ-teritoriale locale, altfel enumera alaturi de aceasta. Mai mult, dreptul statului asupra mostenirii vacante afb in strainatate este reglementat la capitolui fl, nDespre drepturile reale m genera cartea a ITI-a Despre bunuri". t din op|iunea Jegturtorului de reglerncntare statului in aceasta parte a Codului civil si de a nu-1 aminti In nieiun text din mostenirii, se deduce aceeasi intenfie a legiuitorului de a nu recuuoaste calitatea de mostenitor legal.

Prin compafatie, regimul dreptului statului asupra mostenirii, sub noul C este similar cu eel din Codul civil 1864. Este astfel util sa valor i fleam sftjdtite acum asupra acestui drept. Sub vechiul Cod civil natura juridica a dreptului statului asupra burwrifc defunct era controversata1 pentru c& si atonei, ca sj acum, statul nu era mostenitor astfel ca reguliie ce stab vacanta au fost interpretate diierit, Cu toi calificat expres ca mostenitor neregulat, nelegtiime (cap. FV Despre succesiunile n nu mai exista aceasta catiftcare. Doua teze se opun cu privire la n mostenirii vacante, fund actuate i tn pre; acestei rnostentri ftifcid diferit In tunc tie de i A. NATURA DREPTUR1LOR STATULUI ASUPRA MOTENIRII VACANTE1 a) Intr-o concepjie, statul culege bunurile mostenirii vacante interesand in special eie in desherenja, dupa distinctia vechiului Cod civil), in virtutea suveranitafii sale (dreptul regalian). Temeiul acestei teorii era art. 477 C. civ., potrivit caruia joate averile vacante si fara stdpdni, precum si ale persoanelor care mor'fara motenitori, sau ale caror mosteniri sdnt lepddate, sdnt ale domeniului public". In acelasj sens era invocat i art. 646 din vechiul Cod civil, potrivit caruia bunurile ford stdpdn sunt ale statului". Acest text nu aducea nicio noutate fa|a de art. 477 aratat mai sus, fiind doar o aplicafie a lui. Aceste texte traduceau ideea ca este in interesul economiei nationale sa nu existe ostenire fara stapan (succesiune jacenta). Pentru aceste argumente dreptul statului de a culege succesiunea vacanta a fost fondat pe suveranitatea sa. Mutatis mutandis, textul art. 477 din vechiul Cod civil este similar cu art. 553 lin. 2-3 din noul Cod civil. Din ambele se deduc aceleasi concluzii: mostenirile nerevendicate, indiferent care ar fi cauza, sunt vacante; ele au o soarta similara cu cea a bunurilor fara stapan; revenind statului, in vechiul text, respectiv, unitatii administrativ-teritoriale locale sau dupa caz statului, in noul Cod civil. b) Intr-o a doua opinie, ce tinde sa devina dominanta, statul culege mostenirea ca un adevarat mostenitor. Ra^iunea acestei teorii este aceea ca la limita exterioara a cercului familiei chemate la succesiune, ,/amilia mortis causa", delimitata prin stabilirea persoanelor chemate la succesiune pe temeiul legaturii de rudenie, este situat statul. Daca se accepta aceasta interpretare a familiei, statul este un veritabuY succesibil, un fel de ruda subsidiara. M In susfinerea acestei teorii sunt aduse argumente legale: . in primul rand, se invoca faptul ca statul era califtcat, prin art. 680 C. civ., otenitor neregulat, alaturi de soful supravietuitor si de rudele naturale; - el nu dobandeste bunurile cu titlu ut singuli, ci o universalitate, cu obligatia de a plati pasivul in limita activului2 In prezent, avand in vedere exprimarea legii mostenirile vacante (...) se cuvin ...)", locul unde este reglementat dreptul statului asupra mostenirii vacante In Codul civil (cartea despre bunuri) si faptul ca statul nu este men|ionat printre mostenitorii legali, eel putin alaturi de categoria unitate administrativ-teritoriala locala, se menjin argumentele primei teorii ce atribuia statului dreptul asupra mostenirii vacante 'tular al suveranita|ii. Interesul stabilirii naturii juridice aratate rezida in consecinfele pe care le unui titlu sau altul asupra drepturilor statului de a culege succesiunea fa mtor i a intinderii acestora. B. CONSECINJELE NATURII DREPTULUI STATULUI DE A CULEGE MOTENIREA In runcfie de natura titlului statului de a culege succesiunea, consecintele sunt diferite cu privire la dezmostenire, succesiuni internationale, contributia la plata pasivului si a punerea in posesie. Exheredarea statului. Daci statu 1 va culege bunurile lasate de defunct in virtutea suveranitafii sale, el nu va putea fi exheredat direct sau indirect. In opozitie, daca este considerat a fi mostenitor, de cuius poate sa-1 inlature de la mostenire. De exemplu, de cuius ar putea sa lase un testament prin care sa dispuna ca inlatura de la mostenire pe to$i succesorii. Statul nefiind rezervatar el nu va putea culege succesiunea. Succesiunile internationale. Potrivit noului Cod civil, in dreptul international privat motenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defixnctul a avut, la data mortii, resedinta obisnuita (art. 2633); o persoana poate sa aleaga ca lege aplicabila mostenirii, legea statului a carui cetafenie o are (art. 2634); iar in cazul in care conform legii aplicabile mostenirii (cea straina sau cea romana) succesiunea este vacanta, bunurile situate sau dupa caz aflate pe teritoriul Romaniei sunt preluate de statul roman in temeiul dispozijiilor romane privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante (art. 2636 alin. 2). In opinia noastra, in temeiul ultimului text, statul va culege i bunurile aflate pe teritoriul Romaniei, apartinand strainului domiciliat in Jara noastra, ce a lasat o mostenire vacanta Pentru reciprocitate daca aceasta regula se aplica, in conditiile aratate i pentru mostenirile vacante ale cetajeanului roman, cu reedin|a in strainatate, staml roman, ca mostenitor, nu culege bunurile acestuia i deci nu se aplica regula art. 533 alin. 3 civ. In lipsa aplicarii art. 2633 si art. 2636 alin. 2 C. civ. cine va culege bunurile mostenirii vacante ale stramului domiciliat in Romania si ale cetateanului roman domiciliat in strainatate, si ce titlu are acesta? O solujie ar fi ca de cuius sa fi ales legea aplicabila mostenirii sale, potrivit art. 2634 C. civ. In acest caz s-ar aplica regulile art. 2633 C. civ., in conditiile aratate mai sus. In lipsa, potrivit principiilor dreptului international privat, in materia succesorala, bunurile imobile sunt reglementate de legea {arii unde sunt situate acestea; iar bunurile mobile sunt subordonate legii statului unde a fost deschisa succesiunea1.

Daca un strain moare fara mostenitori, pe teritoriul Romaniei, statul, ca titular al suveranitdfii, va putea sa culeaga bunurile mobile lasate de defunct, indiferent ca de cuius a avut ultimul domiciliu in Romania sau nu. in schimb, daca nu a avut ultimul domiciliu in Romania, statul nu va putea s& le culeagS dacS titlul sau de chemare ar fi eel de mostenitor. Pentru reciprocitate, statul roman va culege, ca mostenitor, in temeiul art. 533 alin. 3 C. civ., bunurile mobile ale cetafeanului roman, mort fa succesori, care nu a avut domiciliul pe teritoriul statului strain