Drepturile Succesorale

Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea Codului civil
CAPITOLUL I.
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MATERIA
MOŞTENIRII
§1. Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia.
1.1. Noţiunea de moştenire

Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai
multe persoane în fiinţă (art. 953 C.civ.). Pornind de la definiţia dată de Codul civil rezultă
următoarele1:
- moştenirea reprezintă transmiterea unui patrimoniu;
- obiectul transmisiunii este reprezentat de un patrimoniu, aşadar de o universalitate de
drepturi şi obligaţii, şi nu de bunuri individual determinate;
- subiectele raportului juridic de moştenire sunt reprezentate de persoana fizică decedată, în
calitate de transmiţător, şi de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, în calitate de
dobânditori;
Moştenirea este unul dintre modurile de dobândire a proprietăţii, alături de altele, cum ar
fi convenţiile sau prescripţia achizitivă (a se vedea art. 557 C. civ.); ea se deschide numai la moartea
unei persoane fizice, fiind astfel un mijloc de dobândire a proprietăţii mortis causa. Dreptul
succesoral oferă soluţia juridică a transmiterii patrimoniului unei persoane fizice la decesul acesteia2.
Diferenţa dintre moştenire şi celelalte moduri de dobândire nu este numai cauza
declanşatoare a transmisiunii, şi anume moartea unei persoane, distincţia fundamentală constând în
aceea că transmisiunea patrimoniului succesoral este o transmisiune universală, pe când
transmisiunile inter vivos nu pot opera, în principiu, decât cu titlu particular3.
1
I. Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 15.
2
D.C. Florescu, Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 8.
3
C. Macovei, M.C. Dobrilă, Cartea a IV-a. Despre moştenire şi liberalităţi, în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R.
Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), „Noul cod civil. Comentariu pe articole art. 1 – 2664”, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2012, p. 998.
7
1.2. Reglementarea legală a materiei moştenirii

Dreptul la moştenire este unul din drepturile fundamentale fiind prevăzut de art. 42 din
Constituţia României, articol prin care se statuează principiul potrivit căruia „Dreptul la moştenire
este garantat”.
Prevederea dreptului la moştenire ca drept fundamental are ca efect subordonarea faţă de
acesta a întregului drept legislativ în materia succesiunilor; orice normă legală contrară trebuie
lipsită de eficienţă juridică şi nici o convenţie internaţională contrară nu poate fi ratificată.
Reglementarea generală a materiei moştenirii este realizată în prezent de un singur act
normativ, respectiv de Noul Cod civil în Cartea a IV-a intitulată „Despre moşteniri şi liberalităţi”.
Anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, materia moştenirii era reglementată atât de
Codul civil de la 1864 cât şi de numeroase alte acte normative (Legea nr. 319/1944 privind
drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor, Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, Legea
nr. 10/2001, etc.), în prezent reuşindu-se realizarea unei reglementări unitare.
§2. Terminologie specifică
2.1. Noţiunea de „moştenire”

Noţiunea de moştenire are un prim sens de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice
decedate şi un al doilea sens de „universalitate a activului şi pasivului patrimonial care trece de la
defunct la moştenitori săi1”, altfel zis de masă succesorală.
Moştenirea este unul din modurile de dobândire a proprietăţii [art. 557 alin. (1) C.civ.)]. Ea
se deschide numai la moartea unei persoane, fiind astfel un mijloc de dobândire a proprietăţii mortis
causa2.
În vechea reglementare pe lângă termenul de “moştenire” era utilizat termenul de
succesiune. Un exemplu în acest sens, îl constituie majoritatea doctrinei care prefera să utilizeze
termenul de “succesiune”. Chiar Codul civil de la 1864, în art. 650 şi 651, uzitează acest termen.
Deşi prin art. 953 C.civ. este definită noţiunea de “moştenire”, semnalând opţiunea
legiuitorului de a înlocui termenul de „succesiune" cu cel de „moştenire", cel dintâi este în
1
D.C. Florescu, op. cit., p. 8.
2
Ibidem.
8
continuare folosit (de exemplu, art. 553 alin. 2 C. civ. prevede că moştenirile vacante se constată
prin certificatul de „vacanţă succesorală”)1.
În limbajul comun, cuvântul “succesiune” ilustrează „modul în care se succedă fiinţe,
obiecte etc.” (potrivit http://dexonline.ro/definitie/succesiune).
Din punct de vedere juridic noţiunea de “succesiune” este susceptibilă de mai multe
înţelesuri2:
a) lato sensu prin succesiune înţelegem orice transmisiune de drepturi (universale, cu titlu
universal ori cu titlu particular) de la o persoană la alta, fie prin acte între vii (de exemplu donatarul
succede donatorului, etc.), fie pentru cauză de moarte.
b) stricto sensu, termenul de succesiune desemnează transmiterea patrimoniului unei
persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (persoană fizică, juridică ori
chiar şi statul).
Termenul de “succesiune” mai este folosit şi pentru a desemna însuşi patrimoniul
defunctului, care se transmite moştenitorilor, adică masa succesorală (universalitatea activului şi
pasivului patrimonial care trece de la defunct la moştenitori), în acest context, fiind sinonimi
termenii de succesiune și moștenire.
2.2. Subiectele dreptului la moştenire

Defunctul (de cuius) – este persoana despre a cărei moştenire este vorba în materia
moştenirii legale3.
Persoana care lasă moştenirea este persoana decedată sau declarată judecătoreşte moartă, al
cărei patrimoniu se transmite pe calea succesiunii.
Deşi termenul „defunct” este utilizat de Codul civil, literatura de specialitate apreciază că
este impropriu a se vorbi de „moartea defunctului” sau despre „omorul defunctului” şi preferă
folosirea termenului de cuius pentru a numi persoana defunctului4.
Termenul de cuius provine din prescurtarea sintagmei latine is de cuius succesionis agitur
(cel despre succesiunea căruia este vorba) şi este folosită în special în cazul moştenirii legale. Se mai
utilizează uneori şi termenul de autor.
1
A se vedea: I. Genoiu, op. cit., p.13, D.C. Florescu, op. cit., p. 8, L. Stănciulescu, Curs de drept civil.
Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 16.
2
A se vedea: Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic Bucureşti, ed. a II-a actualizată şi
completată, 2002, p. 6, I. Genoiu, op. cit., p. 13, D.C. Florescu, op. cit., p. 7.
3
In cazul moştenirii testamentare, persoana despre a cărei moştenire este vorba se numeşte testator.
4
Fr. Deak, op. cit., p. 5.
9
Moştenitor sau succesor – este persoana fizică sau juridică care dobândesc în tot sau în
parte patrimoniul defunctului.
Noul Cod civil foloseşte, ca regulă, termenul de „moştenitor”, cel de „succesor” fiind foarte
puţin utilizat (ex. art.1093 C.civ.).
În cazul moştenirii testamentare dobânditorul se numeşte, de regulă, legatar.
2.3. Noţiunea de „masă succesorală”

Masa succesorală sau patrimoniul succesoral este reprezentat de patrimoniul defunctului
care va fi transmis succesorilor săi. Din masa succesorală fac parte acele drepturi şi obligaţii
patrimoniale pe care le-a avut defunctul în timpul vieţii - care au un conţinut economic
(patrimonial) - cele personale nepatrimoniale, nefiind transmisibile, acestea încetând la moartea lui
de cuius.
Transmisiunea succesorală nu poate să aibă ca obiect decât bunurile care au aparţinut
defunctului, adăugirile sau îmbunătăţirile aduse de moştenitor bunului sau bunurilor rămase de la
defunct nu se includ în masa succesorală şi nu se evaluează ca atare, ci urmează să facă obiect de
desocotire între moştenitori, în măsura în care nu cad în lotul celui ce le-a făcut. Ca atare, masa
succesorală trebuie stabilită fără aceste adăugiri sau îmbunătăţiri (Trib. Suprem., s. civ., dec. nr.
1593/1979, în C.D.T.S. 1979, p. 124-125)1.
§3. Felurile moştenirii
Art. 955 C.civ. dispune: „(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în
măsura în care acela care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament”.
Rezultă că moştenirea este de două feluri: legală sau testamentară. Moştenirea legală
reprezintă regula, pe când moştenirea testamentară reprezintă excepţia.
3.1. Moştenirea legală

Aşa cum rezultă şi din prevederile art. 955 C.civ., moştenirea legală este situaţia în care
defunctul nu a dispus de bunurile sale pentru cauză de moarte prin testament, iar transmiterea
patrimoniul are loc în temeiul legii.
1
C.S. Ricu, Titlul II. Moştenirea legală, în col. de autori, „Noul Cod civil: comentarii, doctrină, jurisprudenţă.
Vol. II”, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 2.
10
Aceasta mai poartă şi denumirea de „succesiune ab intestat”1, noţiune împrumutată din
dreptul roman.
În cazul moştenirii legale persoanele care vor fi chemate la moştenire, ordinea în care vor
veni şi cotele ce li se cuvin sunt stabilite în mod imperativ de lege.
Moştenirea este legală şi în următoarele cazuri:
- defunctul a lăsat testament dar acesta nu este valabil;
- defunctul a lăsat testament însă acesta nu conţine legate referitoare la patrimoniul său, ci
conţine dispoziţii de altă natură (privitoare la funeralii, la recunoaşterea copiilor din afara căsătoriei
sau despre înlăturarea unor succesibili de la moştenire);
- defunctul a lăsat testament însă legatarii nu au acceptat moştenirea.
3.2. Moştenirea testamentară

Succesiunea testamentară „are loc în temeiul voinţei persoanei decedate, manifestate în
timpul cât acesta a fost în viaţă, prin una din formele de testament prevăzute de lege”2.
Moştenirea este testamentară în cazul în care defunctul a dispus de întregul său patrimoniu,
de o fracţiune din acesta ori de bunuri individual determinate prin testament.
Atunci când succesiunea este culeasă de către persoanele care ar fi venit la moştenirea lui
de cuius dacă s-ar fi aplicat regulile devoluţiunii legale, însă cotele ce le culeg acestea sunt altele
decât cele prevăzute de lege, devoluţiunea succesorală rămâne una testamentară 3 (spre exemplu,
testatorul dispune ca patrimoniul succesoral să se transmită între cei trei descendenţi de gradul întâi,
dar nu în mod egal, însă cu respectarea rezervei succesorale a fiecăruia dintre ei).
De asemenea merită a fi menţionat că şi donaţia, prin includerea ei de către legiuitor alături
de testament în Titlul IV din Codul civil în vigoare, reprezintă un „mod de organizare a moştenirii” 4.
Legiuitorul priveşte donaţia ca fiind „un testament anticipat» ce îşi produce efectele în timpul vieţii,
nu de la decesul lui de cuius”5.
În cadrul moştenirii testamentare defunctul poartă numele de „testator”, iar dobânditorii
patrimoniului succesoral poartă denumirea de „legatari” sau „moştenitori testamentari”.
Moştenirea legală este întotdeauna un mijloc de dobândire cu titlu universal, în timp ce
moştenirea testamentară poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular.
1
Ab intestat =fără testament.
2
I. Dogaru, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 23.
3
C. Macovei, M.C. Dobrilă, op. cit., p. 1001.
4
D. Văduva, Moştenirea legală. Liberalităţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 11.
5
Ibidem.
11
3.3. Coexistența moştenirii legale cu moştenirea testamentară
Dispoziţia prevăzută de art. 955 alin. (2) C.civ. potrivit căreia: „O parte a patrimoniului
defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară iar cealaltă parte prin moştenire legală”
consfinţeşte faptul că cele două feluri de moştenire pot coexista.
Moştenirea este atât testamentară cât şi legală în următoarele situaţii:
- defunctul a dispus prin legate de întregul său patrimoniu succesoral nesocotind rezerva
succesorală, situaţie în care moştenitorii rezervatari îşi vor dobândi în temeiul legii partea de
moştenire corespunzătoare;
- defunctul nu a epuizat întregul patrimoniu succesoral prin legatele instituite, astfel încât
restul masei succesorale va fi deferit moştenitorilor legali potrivit dispoziţiilor legal1;
- defunctul a instituit fie unul sau mai mulţi legatari universali, fie doi sau mai mulţi
legatari cu titlu universal, cu vocaţie la întreaga moştenire2.
3.4.Coexistența calităţii de moştenitor legal cu cea de moştenitor testamentar

În literatura de specialitate3 dar şi în practica judiciară s-a pus problema dacă o singură
persoană poate să cumuleze calitatea de moştenitor legal cu aceea de legatar. Noul Cod civil, prin
dispoziţiile art. 1102 alin. (1) C.civ. 4, reglementează această situaţie, a vocaţiei multiple, preluând şi
consfinţind părerea exprimată de doctrină şi practica judecătorească, şi anume coexistenţa calităţii
de moştenitor legal cu cea de legatar.
De asemenea, în literatura de specialitate s-a pus problema dacă succesibilul care este şi
rudă cu defunctul şi este şi legatar, poate să opteze diferit cu privire la moştenirea testamentară sau
la legat. Noul Cod civil reglementează şi această situaţie prin prevederile art. 1102 alin. (2) C.civ.,
fiind îmbrăţişată şi de această dată părerea doctrinei şi jurisprudenţei5.
1
I. Genoiu, op. cit., p.18.
2
Ibidem, p. 19.
3
4
Potrivit art. 1102 C.civ. „(1) Moştenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează mai multe vocaţii
la moştenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de opţiune distinct.
(2) Legatarul chemat la moştenire şi ca moştenitor legal îşi va putea exercita opţiunea în oricare dintre aceste
calităţi. Dacă, deşi nu a fost încălcată rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze cota ce i s-ar fi
cuvenit legatarului ca moştenitor legal, acesta din urmă poate opta doar ca legatar”.
5
„Când aceeaşi persoană este chemată la moştenire de lege, şi, totodată, este gratificată prin testament cu un
legat, ea poate opta în mod diferit cu privire la moştenirea legală şi la legat, aceasta fiind una dintre excepţiile de la
regula indivizibilităţii opţiunii succesorale.
Astfel, cel aflat într-o asemenea situaţie poate să nu accepte succesiunea legală, dar poate să primească legatul
sau invers, având deplină libertate să hotărască asupra poziţiei pe care să o adopte.
Desigur, cel chemat în dublă calitate la o moştenire, îşi poate manifesta opţiunea succesorală în sensul de a
accepta atât succesiunea legală, cât şi cea testamentară, după cum poate repudia ambele feluri de succesiune” C.S.J.,
Secţia civilă, decizia nr. 698 din 31 ianuarie 2001 în „Curierul judiciar” nr.2 din 2002, p. 86-87.
12
Aşadar, o persoană care cumulează atât calitatea de moştenitor legal cât şi cea de legatar
„poate opta, în principiu, diferit cu privire la moştenire, repudiind moştenirea legală şi acceptând-o
pe cea testamentară, sau invers. Totuşi, persoana cu vocaţie multiplă la moştenire nu poate renunţa la
legatul a cărui valoare este mai mică decât cota legală, dar care însă respectă rezerva succesorală a
acestuia, pentru a accepta moştenirea legală, dacă din testament rezultă că defunctul a urmărit o
dezmoştenire parţială a acestuia”1.
§4.Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni. Scurtă prezentare
Potrivit Legii nr. 287/20092 o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru
a putea moşteni3:
a) să aibă capacitate succesorală;
b) să aibă vocaţie succesorală;
c) să nu fie nedemnă de a moşteni;
d) să aibă vocaţia succesorală utilă, ceea ce presupune inexistenţa dezmoştenirii
succesibilului (condiţie specifică moştenirii legale).
Capacitatea succesorală şi vocaţia succesorală reprezintă condiţii pozitive ale dreptului de
la moştenire, iar nedemnitatea succesorală reprezentând o condiţie negativă.
De asemenea este de remarcat faptul că Legea nr. 287/2009 preia propunerile formulate de
literatura de specialitate ridicând nedemnitatea succesorală la rangul de condiţie generală a dreptului
de a moşteni şi reglementează pentru prima dată vocaţia la moştenire4.
4.1. Capacitatea succesorală

Capacitatea succesorală reprezintă „aptitudinea generală a unei persoane de a fi titular al
drepturilor şi obligaţiilor care decurg din calitatea de succesor”5.
Are capacitate succesorală persoana care există în momentul deschiderii moştenirii şi nu are
capacitate succesorală persoana care nu mai există sau care nu există încă la data deschiderii
moştenirii.
1
I. Genoiu, op. cit., p. 19.
2
Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni sunt reglementate în Cartea a IV-a, Titlul I “Dispoziţii
referitoare la moştenire în general”, Capitolul II, intitulat “Condițiile generale ale dreptului de a moșteni”, art. 957 – 962
C.civ.
3
4
I. Genoiu, Tema IX. Succesiuni, în S. Neculaescu, L. Mocanu, Gh. Gheorghiu, I. Genoiu, A. Ţuţuianu,
„Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 416.
5
I. Genoiu, Al.-L. Turza, Drept succesoral. Caiet de seminar, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2011, p. 28.
13
Persoanele care au capacitate de a moşteni sunt următoarele:
 persoanele fizice în viaţă la data deschiderii moştenirii, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine
socială;
Dovada existenţei persoanei se face cu actele de stare civilă, iar în situaţia în care
moştenitorul moare la puţin timp după de cuius, cu certificatul de deces sau hotărârea definitivă
declarativă de moarte, din care reiese că data la care moştenitorul a decedat este situată în timp după
deschiderea moştenirii lui de cuius.
Dacă moştenitorul moare la scurt timp după deschiderea succesiunii, dreptul său de opţiune
succesorală, alături de celelalte drepturi succesorale vor trece la proprii săi moştenitori, „ca parte
componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el” (L. Stănciulescu 1). Capacitatea succesorală nu
este influenţată de durata vieţii moştenitorului după data deschiderii moştenirii.
 persoanele dispărute;
„Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte
rămasă definitivă” (art. 53 C.civ.) şi prin urmare acesta are capacitate succesorală.
În ceea ce priveşte capacitatea succesorală a persoanei dispărute ne putem confrunta cu
următoarele situaţii:
- persoana dispărută reapare, caz în care prezumţia că persoana dispărută este în viaţă se
consolidează, aceasta putând culege moştenirile deschise în favoarea sa;
- persoana dispărută este declarată judecătoreşte moartă, sau se constată fizic moartea
acesteia, la o dată ulterioară deschiderii moştenirii, situaţie în care persoana declarată moartă este
considerată ca fiind în viaţă la data deschiderii succesiunii şi drepturile sale succesorale vor trece la
moştenitorii săi, ca efect al retransmiterii;
- persoana dispărută este declarată judecătoreşte moartă, sau se constată fizic moartea
acesteia la o dată anterioară deschiderii moştenirii, situaţie în care capacitatea „provizorie” se
desfiinţează cu caracter retroactiv. Drepturile succesorale ale persoanei dispărute deja culese, fie vor
fi restituite către moştenitorii înlăturaţi sau ale căror cote au fost diminuate prin prezenţa acestuia,
fie vor trece la succesorii persoanei dispărute ca efect al aplicării reprezentării succesorale (în cazul
în care persoana dispărută face parte din categoria moştenitorilor care beneficiază de reprezentare,
respectiv descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi);
 persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii moştenirii;
1
L. Stănciulescu, op. cit., p. 28.
14
Potrivit art. 36 C.civ. „Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai
dacă el se naşte viu.”. Prin urmare copilul conceput la data deschiderii moştenirii, dar nenăscut, este
considerat că există şi are capacitate succesorală, neavând importanţa durata vieţii acestuia.
Dovada capacităţii succesorale a copilului cade în sarcina celui care pretinde un drept
asupra succesiunii, acesta având la dispoziţie oricare din mijloacele de probă admise de lege.
În ceea ce priveşte dovada concepţiei, art. 412 C.civ. în alineatul (1) instituie prezumţia
potrivit căreia „Intervalul de timp cuprins între a treia sută şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii
copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi de zi”.
Această prezumţie prevăzută de lege priveşte materia stabilirii filiaţiei faţă de tată însă
doctrina a considerat în mod unanim că această prezumţie are o aplicabilitate generală.
În plus faţă de Codul civil de la 1864, în noua reglementare, potrivit art. 412 alin. (2) se
dispune că „Prin mijloace ştiinţifice, se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită
perioadă a intervalului prevăzut de alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”.
Remarcăm astfel că „Codul civil schimbă natura juridică a prezumţiei în discuţie,
transformându-i caracterul absolut, consacrat de Codul civil de la 1864, în caracter relativ”1.
 Persoanele juridice înfiinţate la data deschiderii moştenirii;
Persoanele juridice au numai capacitate succesorală testamentară, întrucât nu fac parte din
categoria moştenitorilor legali.
Pentru a putea culege moştenirea, persoana juridică trebuie sa aibă capacitate succesorală.
„Dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalităţi în
condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din
momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare
pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal” (art. 208 C.civ.).
Aşadar, în lumina noului Cod civil, persoana juridică beneficiază de capacitate anticipată de
folosinţă de la data actului de înfiinţare, mai înainte de dobândirea personalităţii juridice, chiar şi
atunci când bunurile succesorale nu-i sunt necesare pentru ca aceasta să ia fiinţă în mod valabil, ceea
ce reprezintă o noutate în raport cu normele legale anterioare datei de 1 octombrie 2011.
Persoanele care nu au capacitatea de a moştenii sunt următoarele:

 persoanele care nu mai există la data deschiderii moştenirii;
În această categorie sunt incluse atât persoanele precedate (deces fizic constatat sau stabilit
prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă), copilul conceput la data deschiderii moştenirii
1
I. Genoiu, Condiţiile dreptului de a moşteni în noul Cod civil, în „Dreptul”, nr. 6/2011, p. 15.
15
dar născut mort, precum şi persoana juridică care a încetat a mai avea fiinţă la data deschiderii
moştenirii.
În cazul persoanelor precedate, succesorii acestora pot culege prin reprezentare partea
succesorală ce s-ar fi cuvenit autorului lor.
 Comorienţii şi codecedaţii.
Comorienţii1 sunt „persoane decedate în aceeaşi împrejurare de natură a nu se putea stabili
dacă una a supravieţuit celeilalte”2.
Codecedaţii3 sunt două sau mai multe persoane „decedate în împrejurări diferite, de natură
a nu se putea stabili care a supravieţuit celeilalte4”.
Precizăm că, în materia dreptului succesoral, prezintă importanţă situaţia comorienţilor şi a
codecedaţilor numai în măsura în care aceştia au vocaţie succesorală reciprocă.
Astfel, art. 957 alin. (2) C.civ. prevede că: „Dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu
se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta”.
Rezultă că, atunci când avem de-a face cu persoane decedate în acelaşi timp (indiferent dacă au
murit în aceeaşi împrejurare sau în împrejurări diferite), deşi acestea au vocaţie succesorală
reciprocă (de exemplu într-un accident auto decedează tatăl şi fiul) nu vor dobândi capacitate
succesorală şi deci nu se vor putea moşteni una pe alta.
Aşadar, după cum se poate observa, noul Cod civil, spre deosebire de Codul civil de la
1864, reglementează şi situaţia codecedaţilor nu numai cea a comorienţilor.
Precizăm că prezumţia morţii concomitente a mai multor persoane este o prezumţie legală
relativă şi poate fi răsturnată prin orice mijloc de dovadă de cel interesat.
4.2. Vocaţia (chemarea) la moştenire

Noul Cod civil - Legea nr. 287/2009 -, spre deosebire de vechiul Cod civil, reţine vocaţia
succesorală printre condiţiile dreptului de a moşteni.
Potrivit art. 962 “Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege
sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament”, astfel vocaţia la moştenire capătă
semnificaţia unei chemări la moştenire şi ea poate fi legală sau testamentară.
1
Ex.: persoanele decedate în urma unu accident aviatic, naufragiu, cutremur etc..
2
3
Ex.: când persoanele au decedat în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, din cauze diferite (boală, accident etc.), iar
minutul morţii nu poate fi stabilit. Alt exemplu este dispariţia a două sau mai multe persoane, când nu se poate constata
direct moartea acestora şi este imposibil de dovedit că au murit în aceeaşi împrejurare
4
Ibidem.
16
Vocaţia succesorală legală are un prim sens general prin care „stabileşte în principiu vocaţia
virtuală a unor persoane de a culege moştenirea defunctului”1 şi un al doilea sens „concret şi util”2
care presupune alegerea succesorilor de clasa şi rang preferabili dintre succesorii „virtuali”,
potenţiali. În cazul vocaţiei succesorale testamentare nu se poate vorbi decât de vocaţie concretă de a
moşteni.
4.3. Nedemnitatea succesorală

Noua reglementare ridică nedemnitatea succesorală la rang de condiţie generală a dreptului
de a moşteni. Drept urmare, nedemnitatea succesorală operează atât în cazul moştenirii legale cât şi
în cazul moştenirii testamentare.
Instituţia nedemnităţii succesorale, reglementată de Codul civil de la 1864 prin dispoziţiile
art.655 se regăseşte şi în Codul Civil actual la articolele 958-961, cu precizarea că cea din urmă
stabileşte noi cazuri ce atrag nedemnitatea succesorală şi totodată face distincţie expresă în
dispoziţiile sale între nedemnitatea de drept în art. 958 şi nedemnitatea judiciară în art. 959.
Nedemnitatea a fost caracterizată ca fiind o pedeapsă civilă care se fundamentează pe
motive de moralitate publică neputându-se admite ca o persoană vinovată de vreuna din faptele
prevăzute expres de legiuitor faţă de o altă persoană să o moştenească tocmai pe aceasta3.
În prezent, având în vedere faptul că nedemnitatea caracterizează atât moştenirea legală cât
şi moştenirea testamentară, iar prin voinţa expresă a defunctului atât efectele nedemnităţii de drept
cât şi cele ale nedemnităţii juridice pot fi înlăturate, se poate concluziona că nedemnitatea
succesorală reprezintă o sancţiune civilă şi nu o pedeapsă.4
A) Nedemnitatea de drept
Potrivit art. 958 C.civ., cazurile care atrag nedemnitatea de drept sunt următoarele:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide
pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a
unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data
săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului;
1
2
Ibidem.
3
4
A se vedea: I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 48., V. Stoica, L. Dragu, Moştenirea legală în noul Cod civil,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 55.
17
Legea nr. 287/2009 a inserat în art. 958 alin. (2) şi alin. (3) două dispoziţii care sunt
rezultatul doctrinei şi jurisprudenţei. Astfel, se prevede în situaţia în care condamnarea este
împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale,
nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă
definitivă1. În ceea ce priveşte constatarea nedemnităţii se dispune că nedemnitatea de drept poate fi
constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată
ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.
Nedemnitatea de drept operează în baza legii, instanţa de judecată sau notarul public având
numai rolul de a o constata şi nicidecum de a o pronunţa.
B) Nedemnitatea judiciară
Art. 959 C.civ. prevede în alin. (1) cine poate fi declarat nedemn de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă
moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut
ca urmare moartea victimei;
b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul
defunctului;
c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să
întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Se poate observa că din cele 3 cazuri de nedemnitate prevăzute în Codul de la 1864, noul
Cod civil o menţine doar pe cea privind atentatul la viaţa defunctului, căreia noua reglementare îi
adaugă încă patru cazuri care erau necesare în societatea zilelor noastre.
Dispoziţiile art. 958 alin. (2)-(3), art. 959 alin. (3)-(6) şi art. 961 alin. (2) C.civ. sunt sinteza
concluziilor adoptate de doctrină privitor la efectele generate de intervenirea unei nedemnităţi, pe
care Codul civil de la 1864 nu le reglementa expres.
1
Prin această reglementare legiuitorul evită litigii precum cauza Velcea şi Mazăre contra României (M. Of. nr.
373 din 7 iunie 2010). Prin hotărârea pronunţată la 1 decembrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
soluţionat o cauză prin care soţul, după ce şi-a ucis soţia din gelozie, s-a sinucis (după două ore), fapt ce a pus instanţa
de judecată în imposibilitatea de a-l condamna penal. În atare circumstanţe, instanţele de judecată române au recunoscut
dreptul la moştenirea soţiei ucise şi fratelui ucigaşului (prin retransmitere), alături de tatăl soţiei. Instanţa europeană însă
a apreciat că interpretarea dată de instanţele române „a fost prea restrictivă, în detrimentul vieţii de familie a
reclamantului”, încălcându-se astfel art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Drept urmare, Statul Român a fost obligat a plăti tatălui soţiei ucise daune morale în sumă de 15.000 de euro plus
cheltuieli de judecată (I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 51).
18
Acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare poate fi exercitată de către orice succesibil în
termen2 de un an de la data deschiderii moştenirii.
Apare ca noutate legislativă calificarea expresă ca act de acceptare tacită a introducerii
acţiunii în constatarea judiciară a nedemnităţii de către un succesibil.
Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la art. 959 lit. a) se pronunţă
ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare.
Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la lit. a) este împiedicată prin decesul
autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara
dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz,
termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit
după deschiderea moştenirii.
În cazurile prevăzute de art. 959 lit. b) şi c), termenul de un an curge de la data când
succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii
moştenirii.
Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se află bunurile la data
deschiderii moştenirii poate introduce acţiunea în declararea nedemnităţii, în cazul în care, nu mai
există alţi succesibili în afara autorului faptelor care atrag nedemnitatea.
Efectele nedemnităţii:
- nedemnitatea produce efecte doar faţă de nedemn şi faţă de terţi, nu şi faţă de moştenitorii
nedemnului, aşa cum, în mod inechitabil, dispunea Codul civil de la 1864;
- nedemnitatea îl decade pe moştenitor numai din dreptul de a culege moştenirea faţă de
care s-a dovedit a fi nedemn, şi nu din dreptul de a culege orice moştenire;
- nedemnul este înlăturat total şi retroactiv2 atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea
testamentară, acesta neputând culege nici măcar rezerva succesorală, în cazul în care ar face parte
din categoria moştenitorilor rezervatari;
- posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-
credinţă3;
2
Potrivit art. 959 alin. (2) C. civ., acest termen este de decădere, acestuia nefiindu-i proprii suspendarea,
întreruperea şi repunerea în termen.
2
Retroactiv din momentul deschiderii moştenirii, indiferent de momentul săvârşirii faptei care atrage
nedemnitatea şi de momentul pronunţării hotărârii.
3
Reaua credinţă nu trebuie dovedită întrucât reiese din constatarea, respectiv declararea nedemnităţii.
Nedemnul este de drept pus în întârziere de la data intrării în folosinţă a bunurilor (data deschiderii moştenirii, ci nu de
la data constatării nedemnităţii).
19
- actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită
moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile;
- se menţin actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de
bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile;
- actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii de rea-credinţă se
desfiinţează retroactiv;
- venirea la succesiune a reprezentanţilor este posibilă dacă persoana reprezentată este
nedemnă, chiar dacă nedemnul se află în viaţă la data deschiderii moştenirii şi chiar dacă renunţă la
moştenire;
- reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a
renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit.
Înlăturarea efectelor nedemnităţii
Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau
printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. Efectele nedemnităţii nu pot fi
înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita după condamnare, graţiere sau prin
prescripţia executării pedepsei penale.
Nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea
faptei care atrage nedemnitatea, fără o declaraţie expresă.
§5. Principiile devoluţiunii succesorale legale
Devoluţiunea moştenirii înseamnă determinarea persoanelor chemate să moştenească

patrimoniul unei persoane fizice moartă sau declarată judecătoreşte moartă1.
Devoluţiunea moştenirii este legală când legea este cea care stabileşte persoanele, ordinea
şi cotele care se cuvin din moştenire. La baza devoluţiunii legale a moştenirii stă legătura de rudenie
dintre de cuius şi cei chemaţi la moştenirea sa.
Dacă a intrat în posesia bunurilor din masa succesorală, nedemnul va trebui să le restituie în natură, iar dacă se
află în imposibilitatea de a le restitui în natură va fi ţinut să plătească despăgubiri.
Alături de bunurile succesorale va trebui să restituie, de asemenea în natură şi de la data deschiderii moştenirii,
fructele produse de acestea. Dacă nedemnul le-a consumat sau a neglijat să le perceapă, acesta va restitui valoarea lor.
Dacă nedemnul a încasat sume de bani, va fi ţinut să plătească dobânzi aferente de la data deschiderii
moştenirii.
Toate drepturile şi obligațiile faţă de nedemn, stinse prin confuziunea patrimoniului propriu cu cel succesoral
sau prin consolidare, renasc.
1
M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., Ed. Academiei, Bucureşti, 1966, p. 84-150, apud
20
Potrivit art. 963 C.civ., „(1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în
prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi
colateralilor acestuia, după caz.
(2) Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu
defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.
(3) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite
comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data
deschiderii moştenirii”.
Legea instituie o ordine a vocaţiei legale concrete a moştenitorilor, folosind clasa de
moştenitori şi gradul de rudenie şi fixează trei principii ale devoluţiunii legale:
a) principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali;
Clasa a III-a
b) principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii de aceeaşi clasă;

la infinit
c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire.
............
STRĂBUNICI
a)Clasa a IV-a chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali
Principiul
Codul civil
FRAŢI, stabileşte patru clase
SURORI de moştenitori (schema nr.1):
BUNICI
de bunici
- clasa I – formată din descendenţii în linie dreaptă ai defunctului fără limită de grad (adică
copiii defunctului, nepoţii, strănepoţii ai acestuia etc.).; Clasa a II-a
UNCHI,
- clasa MĂTUŞI
a II-a – formată dinPARINŢI
ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului) şi colateralii
privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului precum şi descendenţii lor, până la gradul IV inclusiv) adică
VERI PRIMARI
părinţii defunctului împreună cu fraţii şi surorile acestuia. Ea se mai numeşte clasa mixtă a
DE CUIUS FRAŢI, SURORI
ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi;
- clasa a III-a – formată din ascendenţii ordinari, adică bunicii şi străbunicii defunctului
NEPOTI
de frate, soră
etc., fără limită de grad; Clasa I
COPII ordinari, adică unchii, mătuşile verii primari, fraţii şi
- clasa a IV-a - formată din colateralii
STRĂNEPOTI
surorile bunicilor defunctului. de frate, soră
NEPOŢI
STRĂNEPOŢI
...............
la infinit Schema nr. 1
21
Potrivit art. 964 alin. (1) C. civ., rudele defunctului vin la moştenire în ordinea claselor de
moştenitori. Astfel:
- rudele din prima clasă de moştenitori vin la moştenire excluzând total pe cei care fac parte
din clasele subsecvente;
- rudele din clasa a doua vin la moştenire numai în lipsa oricăror moştenitori din prima
clasă (fie nu există rude din clasa întâi, fie acestea sunt renunţătoare) şi înlătură total pe cei care fac
parte din clasele subsecvente, respectiv clasele a treia şi a patra;
- rudele din clasa a treia vin la moştenire numai dacă nu există moştenitori din prima şi a
doua clasă de moştenitori şi înlătură de la moştenire rudele din clasa a patra de moştenitori;
- rudele din clasa a patra pot veni la moştenire numai dacă nu există moştenitori din
clasele superioare.
Precizăm că, de regulă, o rudă face parte dintr-o singură clasă de moştenitori, însă există
şi situaţii în care un moştenitor face din două clase 1. În acest din urmă caz, moştenitorul poate să
aleagă în ce calitate vine la moştenirea lui de cuius, alegând calitatea conferită de una din cele două
clase din care face parte concomitent.
1
De exemplu, copilul născut din căsătoria încheiată între nepotul defunctului şi nepotul de frate al defunctului.
Acest copil face parte din prima clasă, ca strănepot al defunctului, dar şi din clasa a II-a, în calitate de strănepot de frate.
De asemenea, în aceeaşi situaţie se află şi soţul supravieţuitor dintr-o căsătorie încheiată între veri primari.
22
În cazul în care există moştenitori aparţinând unor clase diferite, ceea ce interesează sub
aspectul chemării la moştenire este apartenenţa la o clasă de moştenitori iar nu gradul de rudenie cu
defunctul. Astfel, nepotul de fiu al defunctului este rudă de gradul II cu acesta, dar aparţinând clasei
I de moştenitori va înlătura de la moştenire pe tatăl defunctului care este rudă de gradul I, dar face
parte din clasa a II-a de moştenitori.
Este posibilă venirea concomitentă la moştenire a două clase de moştenitori, numai în
ipoteza reglementată de Codul civil în art. 964 alin. (2): „dacă în urma dezmoştenirii, rudele
defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se
atribuie rudelor din clasa subsecventă, care îndeplinesc condiţiile de a moşteni”. Prin urmare ne
aflăm în această situaţie numai în caz de exheredare directă a tuturor succesibililor dintr-o clasă
preferată, dacă aceştia sunt rezervatari1. Dacă sunt exheredaţi numai o parte dintre moştenitorii
rezervatari, moştenitorul cu care vine în concurs culegea partea celui dezmoştenit.
Alineatul (2) al art. 964 C. civ. reprezintă o noutate, în Codul civil de la 1864 nefiind
reglementată expres dezmoştenirea şi nici consecinţele ei (M. Paraschiv)2.
Soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu orice clasă de moştenitori întrucât
acesta nu intră în categoria rudelor defunctului.
b) Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

Potrivit art. 963 alin. (3), „Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu
defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care
legea dispune altfel”.
În lumina acestui principiu, în cazul în care la moartea defunctului au rămas mai multe rude
ale sale aparţinând aceleaşi clase, rudele în grad mai apropiat le vor înlătura de la moştenire pe cele
în gard mai îndepărtat. Astfel, fiul lui de cuius va înlătura de la moştenire pe nepotul de fiu al lui de
cuius. Ei aparţin aceleaşi clase de moştenitori, dar în vreme ce fiul este rudă de gradul I, nepotul de
fiu este rudă de gradul II3.
Principiul proximităţii gradului de rudenie prezintă două excepţii:
- în clasa a II-a de moştenitorii, părinţii defunctului deşi sunt rude de gradul I cu defunctul
nu vor înlătura de la moştenire pe fraţii şi surorile defunctului, care sunt rude de gradul II, ci vor
veni împreună la moştenire;
- reprezentarea succesorală.
1
Moştenitorii rezervatari sunt soţul supravieţuitor, descendenţii şi părinţii defunctului.
2
A se vedea: colectiv de autori, Noul Cod civil: note, corelaţii, explicaţii, Ed. C. H. Beck, 2011, p. 358.
3
I. Adam, A. Rusu, Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 6.
23
c) Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi acelaşi grad de rudenie
„Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă
legea nu prevede altfel” [art. 964 alin. (4) C.civ.].
Excepţiile de la acest principiu sunt următoarele:
- împărţirea moştenirii pe tulpini în cazul reprezentării succesorale [art. 968 şi art. 981 alin.
(2) C.civ.];
- împărţirea moştenirii pe linii - cazul în care fraţii şi surorile defunctului, născuţi din
căsătorii diferite, când se moştenesc între ei, deşi sunt rude de acelaşi grad, vor primi părţi diferite.
Partea de moştenire care li se cuvine se împarte în mod egal între linia maternă şi linia paternă. Fraţii
şi surorile care au în comun doar un părinte vor culege pe o singură linie, în timp ce fraţii şi surorile
care au în comun ambii părinţi vor culege pe ambele linii [art. 981 alin. (3) C.civ.];
- clasa a II-a de moştenitori, unde cele două categorii de moştenitori nu sunt rude de grad
egal. Părinţii, rude de gradul I, culeg o cotă fixată de lege în interiorul acestei clase, indiferent de
numărul colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului) cu care vin în concurs.
Soţul supravieţuitor va culege o cotă diferită, în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine
în concurs.
§6. Reprezentarea succesorală. Succintă prezentare
6.1. Noţiune şi reglementare legală

Reprezentarea succesorală reprezintă o excepţie de la principiul proximităţii gradului de
rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori, cât şi de la principiul egalităţii între rudele din
aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.
Conform art. 965 din Legea nr. 287/2009 „prin reprezentare succesorală, un moştenitor
legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile
ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit
acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii”.
Prin reglementarea instituţiei reprezentării succesorale, legiuitorul înlătură unele consecinţe
injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalităţii între rudele de
acelaşi grad.
De exemplu, dacă defunctul D are doi fraţi (F1 şi F2), dintre care unul este decedat (F2) la
data deschiderii moştenirii, lăsând doi copii (N1 şi N2), moştenirea ar urma să fie culeasă în
24
întregime doar de unul din fraţii defunctului (F1), întrucât doar acesta are capacitate succesorală la
data deschiderii moştenirii. Întrucât fratele (F1) este rudă de gradul al II-lea cu defunctul, conform
principiului proximităţii gradului de rudenie, nepoții de frate ai defunctului, rude de gradul al III-lea,
vor fi înlăturaţi de la moştenire. Însă, ca urmare a aplicării instituţiei reprezentării succesorale, se
permite ca cei doi nepoţi de frate să culeagă moştenirea lăsată de unchiul lor, urcând în locul şi
gradul părintelui lor decedat, şi să culeagă partea de moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă era
în viaţă la data deschiderii moştenirii.
6.2. Domeniul de aplicare

Ca şi în vechea reglementare, pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai
descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia.
Descendenţii copiilor defunctului, rude în linie dreaptă, pot veni la moştenire prin
reprezentare fără limită de grad, iar descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude în linie
colaterală, pot beneficia de reprezentare până la gradul al IV-lea inclusiv.
Conform art. 968 alin. (2) C.civ. împărţirea moştenirii, în cazul în care operează
reprezentarea succesorală, se face pe tulpină.
Noul Cod civil introduce un principiu nou dispunând că poate fi reprezentată succesoral
atât persoana lipsită de capacitatea de a moşteni precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data
deschiderii moştenirii1.
Având în vedere faptul că renunţătorul nu poate fi reprezentat, nici nedemnul care a
renunţat la moştenire nu poate fi reprezentat2.
De asemenea reprezintă o inovaţie faptul că reprezentarea operează chiar dacă
reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost
dezmoştenit de el, cel dintâi trebuind să îndeplinească faţă de defunct toate condiţiile generale cerute
de lege pentru a putea moşteni.
Mai trebuie menţionat că dispoziţiile referitoare la instituţia reprezentării sunt de strictă
interpretare, întrucât reprezentarea constituie o excepţie de la principiile devoluţiunii legale, şi în
consecinţă nici o altă persoană în afara celor expres prevăzute de lege nu pot beneficia de efectele
reprezentării succesorale3.
6.3. Condiţiile reprezentării

1
Codul civil de la 1864 prevedea în art. 668 alin. (1) că „Nu se reprezintă decât persoanele moarte”.
2
Colectiv de autori, op. cit., p. 358.
3
25
Conform dispoziţiilor art. 967 C.civ., pentru a putea opera reprezentarea trebuie îndeplinite
două condiţii:
a) reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, fie lipsit de capacitate succesorală,
fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii moştenirii [art. 967 alin. (1)
C.civ.]
b) reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale1 cerute de lege pentru a
moşteni [art. 981 alin. (2) C.civ.].
Potrivit art. 966 alin. (2) C.civ., dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus,
„reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi
grad ori de grade diferite în raport cu defunctul”.
Ceea ce înseamnă2 că reprezentarea se aplică în toate cazurile3, la infinit4 şi de drept
imperativ.
6.4. Efectele reprezentării succesorale

Efectul principal al reprezentării succesorale, regăsit şi în noul Cod civil în art. 968 sub
denumirea de efect general, este împărţirea moştenirii pe tulpini şi nu pe capete5.
Cu titlu de noutate, noul Cod civil defineşte conceptul de „tulpină” ca fiind:
- înlăuntrul clasei I, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau reprezentat la
moştenire;
- înlăuntrul clasei a II-a, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea
sau este reprezentat la moştenire.
Potrivit art. 982 alin. (2) şi (3) C.civ., „dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în
cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi
grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal”.
Legea nr. 287/2009 stabileşte, ca o inovaţie, efectul particular al reprezentării, prevăzând
obligaţia copiilor nedemnului, concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care acesta a fost
exclus, de a raporta, la moştenirea acestuia din urmă, bunurile moştenite prin reprezentarea
nedemnului, dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după
1
Capacitate succesorală, nedemnitate şi vocaţie la moştenire.
2
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la moştenire… op. cit., p. 72.
3
Reprezentarea operează atât în cazul în care numai unul dintre copii defunctului este predecedat sau nedemn,
cât şi în cazul în care toţii copii defunctului sunt predecedaţi sau nedemni. Prin urmare, chiar dacă la moştenire vor veni
doar nepoţii defunctului (rude din aceeaşi clasă şi acelaşi grad), aceştia nu vor culege moştenirea pe capete, ci pe tulpini.
Similar se întâmplă şi în situaţia în care la moştenire vin, prin reprezentare, descendenţii fraţilor/surorilor defunctului.
4
Reprezentarea fraţilor şi surorilor defunctului este admisă numai până la gradul al IV-lea inclusiv.
5
„Pe capete” - adică în părţi egale între moştenitori.
26
deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul; aceasta, însă, numai în cazul şi în
măsura în care valoarea bunurilor moştenite prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului
succesoral pe care reprezentantul a trebuit să-l suporte ca urmare a reprezentării.
În esenţă, legiuitorul român a urmărit restabilirea egalităţii între descendenţii nedemnului,
în cazul în care doar unul(unii) dintre aceştia a(u) beneficiat de reprezentare, restul nefiind încă
concepuţi la data deschiderii moştenirii reprezentatului1.
Prin reprezentare moştenitorii dobândesc nu numai drepturi, ci şi obligaţii în raport cu
vocaţia succesorală a fiecăruia, însă beneficiarul reprezentării nu este obligat să accepte succesiunea,
el având dreptul de opţiune succesorală al oricărui succesibil.
Reprezentarea succesorală nu trebuie confundată cu retransmiterea dreptului de opţiune
succesorală - atunci când succesibilul chemat să culeagă moştenirea moare după deschiderea
succesiunii (ci nu la o dată anterioară deschiderii moştenirii, cum se întâmplă în cazul reprezentării),
dar înainte de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală şi de a deveni astfel moştenitor. În acest
caz, moştenitorii succesibilului care a decedat fără a fi exercitat dreptul de opţiune succesorală îl
exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind
moştenirea autorului lor2.
De asemenea reprezentarea succesorală nu se confundă, nici nu se aseamănă cu
reprezentarea legală (de pildă a minorului de către părinte) şi nici cu reprezentarea convenţională (de
pildă a mandantului de către mandatar).
În ceea ce priveşte calculul cotităţii disponibile sub incidenţa reprezentării în cazul
descendenţilor, moştenitori rezervatari, se ţine cont de numărul tulpinilor ci nu de numărul
descendenţilor, principiul proximităţii gradului de rudenie având întâietate în faţa reprezentării 3.
Astfel, dacă la data deschiderii moştenirii de cuius are un fiu în viaţă şi unul predecedat care are 3
copii, cotitatea disponibilă se va calcula ţinând cont de cele două tulpini şi nu de cei patru
descendenţi. Cotitatea disponibilă va fi de 1/3 şi nu de ¼.
Pentru o bună înţelegere a instituţiei reprezentării succesorale prezentăm cu titlu de
exemplu următoarea speţă4:
1
De exemplu, la moartea lui A, moştenirea sa este culeasă în nume propriu de fiul său B şi prin reprezentare de
către nepotul său de fiu D, copil al fiului nedemn C al defunctului. După deschiderea succesiunii lui A, este conceput şi
se naşte E, un al doilea copil al lui C. La decesul ultimului, fiul său D va trebui să raporteze la moştenire bunurile culese
prin reprezentare din succesiunea bunicului său A, pentru a restabili egalitatea cu fratele său E îndreptăţit la raport.
2
3
D. Văduva, op. cit., p. 43.
4
I. Turculeanu, C. Băncioiu, Succesiunile în noul Cod civil, www.barouldolj.ro, Craiova, 2011, 09 iunie 2012,
<http://www.barouldolj.ro/files/2626_Material%20prezentat%20de%20Prof%20Univ%20Dr%20ION%20
TURCULEANU%20-%20Lect%20Univ%20Dr%20CATALIN%20BANCIOI.pdf >
27
În acest caz atât în noul cât şi în vechiul Cod civil moştenirea se va împărţi în mod egal
între A, B, C, luând fiecare câte 1/3 din moştenire, D şi E fiind înlăturaţi de la moştenire potrivit
principiului proximităţii gradului de rudenie (A, B, C sunt rude de gradul I cu de cuius pe când D şi
E sunt rude de gradul II cu defunctul).
Dacă C este nedemn potrivit vechiului Cod Civil, D şi E nu vor beneficia de reprezentarea
succesorală, întrucât locul persoanei reprezentate nu este vacant şi util, persoana reprezentată fiind
în viaţă în momentul deschiderii moştenirii, astfel încât moştenirea se va împărţi egal între A şi B
(care îi vor înlătura de la moştenire pe D şi E care sunt rude de gradul II cu de cuius), luând fiecare
câte ½ din moştenire.
Potrivit noului Cod civil însă, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală, astfel încât
vor urca în locul şi gradul lui C, devenind moştenitori de gradul I şi moştenind cât ar fi moştenit C
dacă ar fi acceptat succesiunea. Astfel, A şi B vor culege fiecare câte 1/3 din moştenire iar D şi E vor
lua împreună tot 1/3, respectiv câte 1/6 fiecare.
Dacă C a decedat înaintea lui de cuius în accepţiunea atât a vechiului cât şi a noului Cod
civil, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală, astfel încât A şi B vor culege fiecare câte 1/3
din moştenire iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte 1/6 fiecare.
28
CAPITOLUL II.
DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR
DEFUNCTULUI
Secţiunea 1. Drepturile succesorale ale descendenţilor
§1. Noţiunea de descendent
Potrivit art. 975 alin. (1) C. civ. „Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie
dreaptă la nesfârşit”.
Comparativ cu Codul civil de la 1864 se poate observa că noul Cod civil reglementează
expres faptul că vocaţia succesorală a descendenţilor nu este limitată de gradul de rudenie.1
1
Deşi nu conţinea nici o referire expresă în acest sens, şi potrivit dispoziţiilor Codului civil de la 1864
descendenţii defunctului aveau vocaţie succesorală indiferent de gradul de rudenie.
29
Prin urmare, fac parte din clasa I de moştenitori legali următoarele categorii de
descendenţi1:
a) copiii defunctului din căsătorie şi urmaşii acestora;
Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit, indiferent de
sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, întrucât potrivit
dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României 2 există egalitate între cetăţenii
români şi de asemenea aceştia sunt egali în drepturi „fără privilegii şi fără discriminări”.
De asemenea, provenienţa copiilor defunctului din căsătorii diferite nu prezintă importanţă
în ceea ce priveşte vocaţia acestora la moştenire. Potrivit noului Cod civil, Cartea a II-a – Despre
familie, Titlul III, Capitolul II, art. 448, indiferent că provin din aceeaşi căsătorie, căsătorii diferite
sau din afara căsătoriei, copiii sunt egali în drepturi.
Aceasta egalitate dintre copii se reflecta în toate drepturile şi/sau obligaţiile dintre părinte(i)
şi copil(i).
Anularea sau nulitatea căsătoriei părinţilor nu are nici un efect asupra vocaţiei succesorale a
copiilor întrucât, potrivit art. 305 alin. (1) C. civ. aceştia „păstrează situaţia de copii din căsătorie”;
însă copii născuţi din căsătorii diferite vor moşteni împreună numai pe tatăl lor comun sau pe mama
lor comună, neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv mama vitregă.
b) copiii defunctului din afara căsătoriei a căror filiaţie a fost stabilită potrivit legii şi
urmaşii acestora;
Aşa cum am menţionat şi mai sus, la fel ca şi în cazul copiilor din căsătorii diferite, potrivit
art. 305 alin. (1) C. civ., copii din afara căsătoriei sunt asimilaţi copiilor din căsătorie, cu condiţia ca
filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii.
Tot astfel, dar într-un sens mai larg, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie, copii din afara
căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. Dispoziţiile legale privind filiaţia firească din
căsătorie se aplică, prin asemănare şi filiaţiei fireşti din afara căsătoriei. Între filiaţia firească din
căsătorie şi aceea din afara căsătoriei există unele deosebiri de reglementare în ceea ce priveşte
modul stabilirii lor, privitor la filiaţia faţă de tată. Prin urmare, nu există nici o deosebire dintre
rudenia din căsătorie şi cea din afara căsătoriei, rezultând o concordanţă deplină între legătură de
sânge şi reglementarea juridică a acesteia3.
1
I. Genoiu, Tema IX… op. cit., p. 459.
2
Constituţia României la art. 4 alin. (2) prevede că „România este patria comună şi indivizibilă a tuturor
cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenţă politică, de avere sau de origine socială”, iar la art. 16 alin. (1) reglementează egalitatea în drepturi a
cetăţenilor români: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
30
Bineînţeles, şi de această dată copii care au doar unul din părinţi comun, vor moşteni
împreună numai pe acesta, neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv
mama vitregă.
Copilul născut din afara căsătoriei are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl din
afara căsătoriei (decedat în timpul procesului de stabilire a paternităţii) de la data concepţiei,
hotărârea judecătorească definitivă prin care se stabileşte paternitatea copilului din afara căsătoriei
producând efecte retroactive până la această dată.
De asemenea copilul din afara căsătoriei are vocaţie succesorală şi la moştenirea lăsată de
rudele faţă de care are vocaţie succesorală ca urmare a stabilirii filiaţiei din afara căsătoriei
(descendenţii şi ascendenţii tatălui, rudele colaterale pana la gradul IV, calculat în raport cu copilul
din afara căsătoriei )1.
Deşi nu este expres prevăzut de Codul civil sau alte acte normative, aşa cum copilul din
afara căsătoriei are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl faţă de care şi-a stabilit filiaţia,
tot astfel, acest tată are vocaţie la moştenirea lăsată de copilul său din afara căsătoriei.
Recunoaşterea vocaţiei succesorale legale a tatălui din afara căsătoriei este reclamată de raporturile
de rudenie statornicite între copil şi tatăl său prin stabilirea filiaţiei, de principiul egalităţii între sexe
şi de principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale2.
Copilul din afara căsătoriei vine la moştenirea ascendenţilor tatălui în două situaţii3:
 cea a retransmiterii – tatăl, în calitate de moştenitor legal sau testamentar - supravieţuind
un timp cât de scurt defunctului – dobândeşte el succesiunea acestuia din urmă (chiar dacă nu a
acceptat-o, dar nici nu a repudiat-o) şi - confundată cu a sa proprie - o lasă propriilor săi moştenitori
legali sau testamentari - printre aceştia aflându-se şi copilul din afara căsătoriei. El va trebui să
dovedească “existenţa” moştenitorului în momentul deschiderii primei moşteniri şi propriile drepturi
succesorale asupra moştenirii lăsate de acesta.
 cea a moştenirii prin reprezentare, specifică numai moştenirii legale, copilul din afara
căsătoriei cu vocaţie succesorală legală (reprezentant) pretinde drepturile succesorale ale
ascendentului său, decedat la data deschiderii moştenirii, urcând în locul, gradul şi drepturile
acestuia. În acest caz, reprezentantul trebuie să dovedească că el personal are capacitate succesorală
(existentă la data deschiderii succesiunii) şi că cel reprezentat, la data deschiderii succesiunii, era fie
3
A. Filipescu, Coexistenţa reglementării rudeniei fireşti în codul civil şi în codul familiei, http://drept.ucv.ro,
2006, 08 iunie 2012, < http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2006/RSJ2/0214FilipescuA.pdf>
1
Notă de Fr. Deak, op.cit., p.97.
2
M. Popeangă, Vocaţia succesorală a copilului din afara căsătoriei, www.dreponline.ro, 02 iunie 2012, <
http://www.dreptonline.ro/resurse/vocatie_copil.php>.
3
Ibidem.
31
lipsit de capacitate succesorală, fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data
deschiderii moştenirii [art. 967 alin. (1) C.civ.]
c) copiii adoptaţi de către defunct şi urmaşii acestora (mai puţin urmaşii copiilor
adoptaţi cu efecte restrânse anterior anului 1997);
În categoria descendenţilor vor intra şi copiii adoptaţi, prin adopţie, adoptatul şi
descendenţii săi dobândind fără nici o discriminare, aceleaşi drepturi cu copiii din căsătorie.
În evoluţia sa, regimul juridic al adopţiei a suferit mai multe modificări:
- înfierea cu efecte depline şi înfierea cu efecte restrânse (art. 66-85 C. familiei)
- adopţia cu efecte depline şi efecte restrânse (Legea nr. 11/1990)
- adopţia cu efecte depline (O.U.G. nr. 25/1997 aprobată prin Legea nr. 87/1998).
Odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 25/1997, adopţia a primit un regim
juridic unic şi de la acest moment nu poate fi decât adopţie cu efecte depline.
Cu toate acestea, distincţia dintre adopţia cu efecte depline şi adopţia cu efecte restrânse
rămâne valabilă în caz de moştenire, motivat de faptul că în prezent există încă în fiinţă şi adopţii cu
efecte restrânse încheiate în regimul juridic anterior.
În cazul adopţiei cu efecte depline “adoptatul are vocaţie concretă la moştenirea părinţilor
adoptatori şi a rudelor acestora, însă nu vine la moştenirea părinţilor fireşti şi a rudelor din familia
firească, întrucât, prin efectul acestui tip de adopţie, s-au stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul
şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familia firească”1.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse, “adoptatul are vocaţie concretă numai la moştenirea
părinţilor adoptatori, nu şi a rudelor acestora şi, în acelaşi timp, moşteneşte şi pe părinţii fireşti şi
rudele acestora, întrucât, prin efectul acestui tip de adopţie, s-au stabilit raporturi de rudenie numai
între adoptator şi adoptat şi s-au menţinut cele cu familia firească”.2
Astfel, în situaţia în care persoana care lasă moştenirea este adoptatorul, atât în cazul
adopţiei cu efecte depline cât şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii săi pot
veni la moştenire, deosebirile de mai sus apar doar atunci când defunctul este fie o rudă a
adoptatorului, fie o rudă firească a adoptatului.
1
I. Genoiu, O. Mastacan, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea noului Cod civil
român, în Dreptul, nr. 7/2010, p. 14.
2
Ibidem.
32
Mai trebuie precizat faptul că dacă adopţia a fost realizată cu scopul de a crea adoptatului
vocaţie succesorală la moştenirea adoptatorului, aceasta este lovită de nulitate, vocaţia succesorală la
moştenirea adoptatorului trebuind să fie efectul adopţiei şi nu cauza acesteia3.
d) copiii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator şi urmaşii
acestora.
Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator este reglementată în articolele 441 -
447 din noul Cod civil, în cadrul capitolului destinat filiaţiei şi prezintă importanţă în materia
moştenirii datorită faptului că se generează raporturi de rudenie între copil şi părinţi, aşadar în
categoria descendenţilor fiind incluşi şi copii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu
terţ donator. Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, potrivit dispoziţiilor art. 441 Cod
civil, nu determina nici o legătură de filiaţie intre copil şi donator şi prin urmare copilul astfel
conceput nu are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de terţul donator. În schimb, potrivit art.
446 C. civ., “Tatăl are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere umana
asistata medical cu terţ donator ca şi faţă de un copil născut prin concepţie naturală” rezultând ca
acesta este “asimilat de către Codul civil copilului natural”2 şi prin urmare copilul conceput prin
reproducere umana asistata cu terţ donator şi descendenţii acestuia vor avea vocaţie succesorală la
moştenirea lăsata de defunct.
§2. Împărţirea moştenirii
Potrivit principiului proximităţii clasei de moştenitori, descendenţii făcând parte din clasa
întâi de moştenitori legali înlătură de la moştenire pe moştenitorii din clasele subsecvente3 .
Soţul supravieţuitor, care nu face parte din nici o clasă de moştenitori, vine în concurs la
moştenire cu fiecare dintre acestea, inclusiv cu clasa întâi, având drepturi succesorale proprii.
Descendenţii din clasa întâi de moştenitori sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradului de
rudenie cu defunctul, astfel încât descendenţii în grad mai apropiat înlătură de la moştenire pe cei în
grad mai îndepărtat4.
3
I. Genoiu, Dreptul la moştenire..., op. cit., p. 99.
2
I. Genoiu, Tema IX…, op. cit., p. 459.
3
Art. 975 alin. (2) C. civ. dispune următoarele: “Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte
clase şi vin la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie”.
4
De exemplu, fiul defunctului, rudă de gradul I, înlătură de la moştenire pe nepotul defunctului, rudă de gradul
II.
33
Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 975 alin. (4) C. civ. “Moştenirea sau partea din
moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal, când vin la moştenire
în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenire prin reprezentare succesorală”.
Aşadar, descendenţii din clasa I de moştenitori, de acelaşi grad, chemaţi la moştenire în
nume propriu, împart moştenirea pe capete, adică în părţi egale.
Se impune a fi menţionat faptul că noul Cod civil nu limitează regula împărţirii în cote
egale numai cât priveşte descendenţii de gradul I, cum rezulta din interpretarea literară a
dispoziţiilor art. 669 din vechiul Cod civil. Însă precizăm că, aşa cum s-a arătat în întreaga literatură
de specialitate, reglementarea respectivă din vechiul Cod civil trebuia şi a şi fost interpretată
extensiv, în sensul că beneficiază de împărţirea pe capete nu numai rudele de gradul I, ci şi ceilalţi
descendenţi ai defunctului până la infinit, când vin la moştenire în nume propriu1.
Atunci când ne situăm în cazul reprezentării succesorale, moştenirea se împarte pe tulpini,
astfel încât (prin derogare de la principiul proximităţii gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase
de moştenitori cât şi de la principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad), pe de
o parte pot veni la moştenire descendenţi de grade diferite, iar pe de altă parte este posibil ca
descendenţi, rude de acelaşi grad cu defunctul să primească din moştenire cote diferite, iar nu egale.
În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, ca şi în adopţiei cu efecte depline,
reglementată anterior anului 1997, adoptatul şi descendenţii lui pot beneficia de reprezentare ca şi
copiii din filiaţia firească.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse – întrucât adoptatul şi descendenţii săi devin rudă
numai cu adoptatorul, nu şi cu rudele acestuia – descendenţii adoptatului pot veni la moştenire prin
reprezentare numai dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcute de de cuius (schema 1), el având
calitatea de adoptator2.
D adoptator
adoptat cu efecte
F1 F2 restrânse decedat
Poate veni prin

Nf
reprezentare
Schema 1
1
I. Genoiu, Tema IX…, op. cit., p. 460.
2
Fr. Deak, op.cit., p.85.
34
În schimb, dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentat (descendent al
defunctului sau frate/soră, ori nepot de frate/soră), respectiv părinţii defunctului, reprezentarea nu
mai poate avea loc, fiindcă reprezentantul nu are vocaţie proprie la moştenirea lăsată de defunct
(schema 2 şi 3)1.
D adoptatori
T M
adoptator
F1 F2 D F1 F2 adoptat cu ef. r.
decedat
adoptat cu ef. r.
Atunci când descendenţii
Nf
decedat –defunctului
nu poate vor veni la moştenire în concurs
nu poatecu
venisoţul
veni prin Nf
prin reprezentare
supravieţuitor,Schema 2 din urmă
acestuia îi va reveni cota de 1/4 din moştenire,
reprezentare Schema 3 iar descendenţilor cote de
3/4, pe care o vor împărţi în mod egal.

Cota de moştenire legală ce va reveni soţului supravieţuitor se va calcula în raport cu
întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi conform regulilor menţionate mai sus.
În ipoteza în care defunctul a dezmoştenit pe toţi descendenţii săi, aceştia vor culege doar
rezerva, iar partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile de a
moşteni [art. 964 alin. (2) C. civ.].
Dacă, în schimb, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară cotei sale
legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmoştenit. [art.
1075 alin. 3 C. civ.]
Prin analogie rezultă că dacă există mai mulţi descendenţi şi numai unul dintre aceştia este
dezmoştenit, acesta va culege rezerva, iar ceilalţi vor culege restul moştenirii în cote egale.
§3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor
Dreptul la moştenire al descendenţilor prezintă următoarele caractere juridice:

a) descendenţii pot veni la moştenire, atât în nume propriu (ca regulă cei de gradul I, şi
prin excepţie cei de gradul II şi III), cât şi prin reprezentare (doar descendenţii de gradele II şi
III);
1
Ibidem, p. 86.
35
Descendenţii de gradul I (copii defunctului) pot veni la succesiune în nume propriu şi
niciodată prin reprezentare).
Datorită faptului că noul Cod civil permite reprezentarea succesorală atât succesibililor
predecedaţi, cât şi a celor nedemni şi chiar în viaţă, descendenţii de gradele II, III etc. pot veni la
moştenirea defunctului de regulă prin reprezentare, însă, ca excepţie, pot veni şi în nume propriu în
cazul în care autorul lor este renunţător sau dezmoştenit.
De asemenea aceştia pot veni în nume propriu la moştenire, doar pentru cotitatea
disponibilă, când descendenţii de grad proxim ar fi fost cu toţii dezmoşteniţi.
b) descendenţii sunt moştenitori rezervatari;
Potrivit art. 1087 C. civ. descendenţii, alături de ascendenţii privilegiaţi şi soţul
supravieţuitor, sunt moştenitori rezervatari. Aceştia beneficiază, în temeiul legii, chiar împotriva
voinţei defunctului, de o fracţiune din moştenire, numită rezervă succesorală1.
Diferenţa între masa succesorală şi rezerva succesorală constituie cotitatea disponibilă care
poate forma obiectul liberalităţilor (donaţii şi/sau legate).
Rezerva succesorală a fiecărui descendent moştenitor rezervatar este de jumătate din cota
succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal2.
Codul civil de la 1864 stabilea cote diferenţiate în funcţie de numărul descendenţilor şi era
de ½ din moştenire dacă defunctul a lăsat un copil, de 2/3 din moştenire dacă a lăsat doi copii, şi de
¾ din moştenire dacă a lăsat trei sau mai mulţi copii. Astfel, se poate observa că sunt mai mici cotele
cuvenite descendenţilor în lumina noilor dispoziţii legale comparativ cu cele prevăzute de vechiul
Cod civil.
Pentru calculul rezervei se au în vedere descendenţii care vin efectiv la moştenire,
neţinându-se seama de succesibilii care nu au capacitate succesorală la data deschiderii moştenirii
sau care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport potrivit art. 1146 alin. (2) C.
civ3.
1
Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa
voinţă, în legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurile moştenirii la care
moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori
dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezerva succesorală, legiuitorul preluând definiţia formulată
de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina în mod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din textele
prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilă a bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea nr.
319/1944) se putea stabili aceea parte din patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor
moştenitori legali.
2
Dacă copii defunctului vin la moştenirea defunctului în concurs cu soţul supravieţuitor, aceştia vor culege ¾
din moştenire. Această cotă se va împărţi la numărul copiilor care vin în nume propriu la moştenire şi rezultatul, care
reprezintă cota lor succesorală, se va împărţi la 2, pentru a afla rezerva fiecărui copil.
3
Potrivit art. 1146 alin. (2) C. civ. „În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, soţul supravieţuitor şi
descendenţii defunctului sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului, în cazul
în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei”.
36
Dacă la data deschiderii moştenirii defunctul are unul sau mai mulţi copii decedaţi1, la
stabilirea cuantumului rezervei se va ţine seama şi de aceştia numai în cazul în care au descendenţi,
în caz contrar nu se va ţine seama şi de aceştia. Cota din rezerva succesorală ce se cuvenea copiilor
care nu mai sunt în viaţă la data deschiderii moştenirii le va revenii descendenţilor acestora, potrivit
regulilor reprezentării.
Pentru a putea culege rezerva, descendenţii trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de
lege pentru a putea moşteni2, să aibă vocaţie utilă şi concretă3 la moştenire şi în acelaşi timp trebuie
să accepte moştenirea4.
Odată cu culegerea moştenirii descendenţii au obligaţia corelativă de a suporta în mod
proporţional datoriile moştenirii. Acestea vor fi suportate numai în limita bunurilor succesorale
astfel cum prevede art. 1114 alin. (2) C. civ., „Moştenitorii legali şi legatarii universali şi cu titlu
universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul
succesoral, proporţional cu cota fiecăruia”5.
Descendenţii, la fel ca şi ceilalţi moştenitorii rezervatari, au dreptul să primească rezerva
în natură, ci nu sub forma echivalentului bănesc. Ei îşi valorifică dreptul al rezervă „nu în calitate de
creditori ai unei creanţe, ci în calitate de proprietari (coproprietari în indiviziune) de bunuri”6.
Dacă defunctul a adus atingere rezervei succesorale, ea trebuie reîntregită în natură 7, numai
în mod excepţional, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, rezerva putând fi atribuită sau
reîntregită sub forma unui echivalent bănesc8.
De asemenea, descendentul, în calitate de moştenitor rezervatar are dreptul la deplina
proprietate asupra bunurilor care formează rezerva succesorală, astfel încât aceasta nu poate fi
grevată de sarcini.
Dacă există pluralitate de moştenitori rezervatari, rezerva se determină şi se atribuie în mod
individual fiecărui moştenitor rezervatar şi nu colectiv.
1
Indiferent dacă sunt predecedaţi sau dacă sunt persoane care au murit în acelaşi timp.
2
Moştenitorul rezervatar trebuie să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii, să aibă capacitate succesorală, să
nu fie considerat nedemn şi să nu fi renunţat la moştenire.
3
De exemplu, părinţii defunctului, deşi sunt moştenitori rezervatari, aceştia nu au dreptul la rezervă în prezenţa
descendenţilor deoarece aceştia fac parte din clasa I de moştenitori, pe când cei dintâi fac parte din clasa a II-a. În
aceeaşi situaţie ne aflăm şi în cazul în care nepoţii vin la moştenire în prezenţa copiilor defunctului, dar fiind că nepoţii
sunt rude de gradul II, pe când copii sunt rude de gradul I (deci nu au vocaţie concretă).
4
Per a contrario moştenitorii legali cu vocaţie la moştenire dar care au renunţat la moştenire nu vor putea
culege nici măcar rezerva ce li s-ar fi cuvenit.
5
În vechea reglementare culegerea rezervei implica obligaţia de plată a datoriilor, ultra vires hereditatis dacă
acceptarea moştenirii era pură şi simplă, sau intra vires hereditatis în cazul în care acceptarea moştenirii s-a făcut sub
beneficiu de inventar (Fr. Deak, op. cit., p. 303).
6
Ibidem, p. 305.
7
Donatarul sau legatarul nu poate obliga pe rezervatar să accepte contravaloarea rezervei.
8
De exemplu dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar înainte de deschiderea moştenirii.
37
Mai este necesar să menţionăm faptul că dreptul la rezervă al descendenţilor este un drept
propriu, care se naşte direct în patrimoniul acestora la data deschiderii succesiunii, nu este un drept
ce a aparţinut defunctului, şi prin urmare el nu se transmite prin succesiune. Acest fapt are
importanţă în privinţa poziţiei moştenitorilor rezervatari în raport de actele dispuse de defunct în
timpul vieţii1, actele ce încalcă rezerva neputându-le fi opozabile moştenitorilor, aceştia având
dreptul să ceară desfiinţarea lor.
Deşi rezerva are un caracter imperativ2, descendenţii pot opta să renunţe în tot sau în parte
la rezerva succesorală care le revine (însă numai după deschiderea moştenirii), întrucât caracterul
imperativ se referă la instituirea dreptului de rezervă, şi nu obligă şi la exercitarea dreptului,
moştenitorul rezervatar având, la fel ca orice alt succesibil, dreptul la opţiune succesorală.
Sunt nule renunţările la rezerva succesorală făcute de moştenitori înainte de moartea
defunctului.
Calculul rezervei descendenţilor3
În cazul în care în calitate de moştenitori rezervatari vin la moştenire descendenţii de gradul
I, cuantumul rezervei acestora va fi de ½ din cota pe care ar fi cules-o, în absenţa liberalităţilor sau
dezmoştenirilor.
Dacă copiii defunctului vin în concurs cu soţul supravieţuitor, ei vor culege ¾ din
moştenire. Cele ¾ se vor împărţi la numărul copiilor, care vin în nume propriu la moştenire şi
rezultatul care reprezintă cota lor succesorală se va diviza cu 2, pentru a afla rezerva fiecărui copil.
Ceilalţi descendenţi, alţii decât copiii (gradul I), adică nepoţii, strănepoţii etc. (descendenţi
de gradul al II-lea, al III-lea etc.) pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală (în cazul
predecesului sau nedemnităţii descendentului de grad mai mic).
Când descendentul în grad subsecvent vine la moştenire prin reprezentarea părintelui lor
predecedat sau nedemn, rezerva se va calcula la cota succesorală calculată după numărul tulpinilor
(adică al descendenţilor de gradul I).
În a doua situaţie, când mai mulţi descendenţi în grad subsecvent vin la moştenire în nume
propriu, ipoteză posibilă numai dacă toţi moştenitorii în gradul I sunt dezmoşteniţi sau sunt
renunţători, rezerva se va stabili la cota succesorală calculată evident din cotitatea disponibilă după
1
Aceasta deoarece, de regulă moştenitorii, ca şi continuatori ai defunctului, sunt ţinuţi a le respecta, şi le sunt
opozabile astfel de acte, însă în acest caz suntem în faţa unei excepţii.
2
Caracterul imperativ al rezervei consta în faptul că legea stabileşte categoriile de moştenitori rezervatari cât şi
cuantumul rezervei şi acestea nu pot fi modificate prin voinţa defunctului nici chiar cu acordul viitorilor moştenitori
rezervatari. Sunt interzise dispunătorului orice dispoziţii, sarcini, condiţii, clauze care ar leza drepturilor moştenitorilor
rezervatari. Orice clauză care aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari asupra rezervei este lovită de nulitate
absolută.
3
38
numărul succesibililor acceptanţi de gradul al II-lea sau eventual al III-lea, dacă descendenţii de
gradul al II-lea sunt cu toţii dezmoşteniţi sau renunţători, adică pe capete.
c) descendenţii sunt moştenitori sezinari;

Potrivit art. 1126 C. civ., descendenţii, alături de soţul supravieţuitor şi ascendenţii
privilegiaţi, sunt moştenitori sezinari1.
Sezina poate fi definită ca reprezentând un beneficiu, o ficţiune a legii, în virtutea căreia
anumiţi moştenitori (denumiţi moştenitori sezinari) au de drept, din momentul deschiderii
succesiunii, stăpânirea de fapt a acesteia, dreptul de a administra patrimoniul succesoral şi de a
exercita drepturile şi acţiunile defunctului2.
Pentru a beneficia de sezina moştenirii, descendenţii, soţul supravieţuitor şi ascendenţii
privilegiaţi trebuie să aibă vocaţie concretă la moştenire 3. Moştenitorul rezervatar dezmoştenit
păstrează calitatea de moştenitor sezinar cât priveşte rezerva succesorală.
Sezina produce următoarele efecte:
 moştenitorul sezinar intră în stăpânirea de fapt şi administrarea tuturor bunurilor
succesorale fără îndeplinirea vreunei formalităţi prealabile, deci înainte de obţinerea certificatului de
moştenitor.
Însă există şi unele excepţii, moştenitorul sezinar având nevoie de certificatul de moştenitor
pentru a-şi dovedi drepturile succesorale asupra sumelor de bani depuse la unităţile bancare ori
pentru valorile sau alte bunuri mobiliare păstrate în casete de siguranţă bancară [ art. 8 din Legea nr.
58/1998 ]
De asemenea, moştenitorul sezinar deşi intră în stăpânirea de fapt a moştenirii, va fi
împiedicat să exercite acest drept asupra bunurilor mobile succesorale cu privire la care s-ar fi luat
măsuri speciale de conservare de către notarul public. [ art. 72 - 76 din Legea nr. 36/1995 ].
Dacă bunurile succesorale se află în posesia unui terţ, moştenitorii sezinari le pot obţine
folosind acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii, după caz.
 moştenitorul sezinar poate exercita de la data deschiderii moştenirii toate acţiunile
patrimoniale care aparţineau defunctului, petitorii sau posesorii, şi poate fi urmărit ca pârât de
creditorii succesiunii, fără atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor.
1
Sunt sezinari moştenitorii care beneficiază de rezerva succesorală. Aşadar, este înlocuit astfel criteriul folosit
de Codul civil de la 1864 pentru a determina moştenitorii sezinari – rudenia în linie dreaptă.
2
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p.403.
3
Sezina are caracter individual, nu aparţine colectiv tuturor rudelor din clasa beneficiară; de asemenea sezina
are caracter succesiv, locul moştenitorului sezinar cu vocaţie concretă, renunţător sau nedemn, este luat de către
moştenitorul sezinar subsecvent.
39
d) descendenţii au obligaţia de a raporta donaţiile;

Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii
defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care
le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.
În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi mai sus sunt obligaţi la
raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care aceasta s-ar fi
deschis la data donaţiei (art. 1146 C. civ.).
Prin urmare, din analiza conţinutului art. 1146 C. civ. derivă următoarele concluzii:
Din categoria moştenitorilor legali, numai soţul supravieţuitor (când vine în concurs cu
descendenţii) şi descendenţii sunt ţinuţi de obligaţia de a raporta donaţiile făcute de defunct în
favoarea lor; ascendenţii privilegiaţi sau ordinari, colaterali privilegiaţi sau ordinari nu sunt ţinuţi de
această obligaţie.
Având în vedere că legiuitorul menţionează ce descendenţii şi soţul supravieţuitor sunt
obligaţi la raportul donaţiilor când „vin efectiv şi împreună la moştenirea legală” rezultă că
obligaţia legală de raport revine numai donatarului, nu şi legatarului 1. Sunt readuse la moştenire doar
bunurile donate fără scutire de raport soţului supravieţuitor sau descendenţilor de către cel ce lasă
moştenirea.
Prin dispoziţiile art. 1150 alin. (1) lit. a) C. civ., legiuitorul îi permite donatarului să
scutească de raport donaţiile. Scutirea poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sau printr-un act
ulterior, întocmit într-una din formele prevăzute pentru liberalităţi.
Dacă prin donaţia făcută cu scutire de raport s-a încălcat rezerva comoştenitorilor,
moştenitorul donatar nu va fi obligat la raport, dar va suporta reducerea ei în limitele cotităţii
disponibile, conform regulilor generale ale reducţiunii liberalităţilor excesive.
Sunt supuse raportului donaţiile făcute prin act autentic, darurile manuale şi donaţiile
indirecte. De asemenea sunt supuse raportului şi donaţiile grevate de sarcini, însă, obligaţia de raport
priveşte numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, rezultat prin scăderea contravalorii sarcinii
din valoarea totală a donaţiei.
Nu sunt supuse raportului, aşa cum prevede art. 1150 C. civ.:
- donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport;
1
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 311.
40
- donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane
interpuse, cu excepţia în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit alt scop decât
scutirea de raport;
- darurile obişnuite, donaţiile renumeratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele
cheltuite pentru întreţinerea, sau dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a
părinţilor sau a soţului şi nici a cheltuielilor de nuntă, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a
dispus altfel;
- fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul
bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;
- bunul care a pierit fără culpa donatarului.
Legea prezumă că liberalităţi făcute de defunct în timpul vieţii în favoarea soţului
supravieţuitor şi descendenţilor, nu au caracter definitiv, ci au numai un caracter de avans în contul
moştenirii, defunctul neintenţionând să avantajeze pe donatar în detrimentul celorlalţi moştenitori
legali, faţă de care are aceeaşi afecţiune.
În ipoteza în care defunctul ar intenţiona să avantajeze pe donatar în detrimentul celorlalţi
moştenitori legali, acesta poate dispune în favoarea acestuia, de o manieră definitivă, prin donaţii
scutite de raport.
Moştenitorii obligaţi la raport, deşi aduc la masa succesorală donaţiile primite de la defunct,
aceştia păstrează fructele bunurilor culese până la data deschiderii succesiunii (întrucât sun
consideraţi posesori de bună credinţă). De asemenea donatarii beneficiază de posibilitatea de a alege
între două opţiuni: să accepte succesiunea şi implicit să raporteze donaţiile primite de la defunct, fie
renunţă la succesiune şi păstrează donaţia1.
Prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul
donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la moştenire numai
valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca
moştenitor legal. [art. 1147 alin. (2) C. civ.]
Obligaţia de raport are un caracter personal, descendentul donatarului, dacă vine în nume
propriu la moştenirea defunctului, neavând obligaţia să raporteze donaţia făcută ascendentului său,
chiar dacă a acceptat moştenirea acestuia din urmă. În schimb descendentul donatarului care vine la
moştenirea defunctului prin reprezentare este obligat să raporteze donaţia făcută ascendentului său.
1
În caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport,
putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile [art. 1147 alin. (1) C. civ.].
41
Pot cere raportul donaţiilor, potrivit art. 1148 C. civ., numai descendenţii şi soţul
supravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora. Prevederea expresă a
faptului că pot cere raportul donaţiilor şi creditorii personali ai soţului supravieţuitor şi
descendenţilor defunctului reprezintă un element de noutate faţă de reglementarea anterioară.
Modul de efectuare a raportului este reglementat de art. 1150 C. civ.: „Raportul se face prin
echivalent. Este considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul în natură”.
Cu toate acestea, dacă doreşte, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la data cererii
de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l-a dat în
locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani.
Raportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială sau pe cale judecătorească.
[art. 1152 alin. (1) C. civ.]
Raportul cerut de unul din moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţi să solicite
raportul, cu excepţia celor care au renunţat în mod expres la raport. Dreptul la raport poate fi
exercitat şi de creditorii personali ai moştenitorului inactiv, pe cale oblică.
Dreptul la acţiunea prin care se solicită raportul se prescrie în termen de 3 ani de la data la
care cel îndreptăţit să ceară raportul a cunoscut donaţia, dar nu mai devreme de data deschiderii
moştenirii sau de data la care bunul donat i-a fost predat celui obligat la raport, dacă această dată
este ulterioară deschiderii moştenirii.
Secţiunea 2. Drepturile succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor

privilegiaţi
§1. Ascendenţii privilegiaţi
1.1. Noţiune
Ascendenţii privilegiaţi fac parte, alături de colateralii privilegiaţi, din clasa a II-a de
moştenitori legali şi sunt ascendenţii de gradul I al defunctului.
Se numesc „privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi ascendenţi ai defunctului,
numiţi ascendenţi ordinari.
Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ., ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi mama defunctului.
42
În ceea ce priveşte dreptul la moştenire nu prezintă nicio importanţă dacă filiaţia este din
căsătorie sau din afara căsătoriei, părinţii având aceleaşi drepturi asupra succesiunii copilului lor,
indiferent dacă acesta a rezultat în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia.
Art. 448 C. civ.1 stabileşte egalitatea în drepturi a copiilor, indiferent dacă aceştia provin din
aceeaşi căsătorie, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei. Prin urmare, dacă descendenţii au
drepturi egale faţă de părinţii lor şi faţă de rudele acestora, având în vedere şi faptul că vocaţia legală
la moştenire este reciprocă, atunci este logic să acordăm aceleaşi drepturi egale şi părinţilor faţă de
copii.
Deşi nu este consacrată in terminis de Codul civil în vigoare, cum de altfel se întâmpla şi
înainte de intrarea în vigoare a acestuia, vocaţia succesorală a tatălui din afara căsătoriei este pe
deplin recunoscută, aşa cum îndeamnă şi prevederile art. 500 C. civ. care afirmă, fără a face
distincţia între părinţii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, că „părintele nu are nici un drept
asupra bunurilor copilului(...) în afara de dreptul la moştenire şi la întreţinere”.
Dacă însă stabilirea filiaţiei se face prin recunoaştere, însă scopul acesteia nu este cel legal
şi nici nu are în vedere interesul suprem al copilului, ci este dată strict în vederea realizării unei
vocaţii succesorale legale, recunoaşterea este lovită de nulitate absolută, fiind contrară bunelor
moravuri şi ordinii de drept, întrucât „dreptul la moştenire trebuie să fie un efect al stabilirii
raporturilor de rudenie iar nu cauza ei2„.
Oricum, dreptul la moştenire al tatălui din afara căsătoriei într-un astfel de caz este infirmat
nu datorită statutului său de părinte necăsătorit cu mama defunctului, ci datorită faptului că actul
prin care a fost stabilită filiaţia a fost anulat, legătura de rudenie fiind astfel desfiinţată3.
În cazul căsătoriilor anulate sau declarate nule, potrivit art. 305 C. civ. „nulitatea căsătoriei
nu are niciun efect în privinţa copiilor, aceştia păstrând situaţia de copii din căsătorie”, ceea ce
înseamnă că aceştia vor avea dreptul să-şi moştenească părinţii. Ori, în virtutea aceluiaşi principiu al
reciprocităţii vocaţiei succesorale, este firească să recunoaştem şi dreptul părinţilor de a-şi moşteni
copiii rezultaţi dintr-o căsătorie nulă sau anulată.4
De asemenea, mai trebuie menţionat că noţiunea de „ascendenţi privilegiaţi” se referă la
părinţii fireşti ai defunctului, dacă este vorba de rudenia firească, sau la părinţii adoptivi ai
defunctului, dacă este vorba de rudenia civilă stabilită prin adopţie.
1
Art. 448 C. civ. prevede următoarele: „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii
are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie”.
2
Fr. Deak, Tratat... op. cit., p. 101.
3
D. Negrilă, Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi – partea întâi, 2012, 09 iunie 2012,
<http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html .
4
Ibidem.
43
Art. 470 C. civ. prevede că: „Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care
adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii
fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.
Când adoptatorul este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale
adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este
căsătorit cu adoptatorul”.
După cum se poate observa, în cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, la fel
ca şi în cazul adopţiei cu efecte depline, reglementată anterior anului 1997, dacă defunctul a fost
adoptat, la moştenirea acestuia vor avea vocaţie succesorală părinţii adoptatori, ci nu părinţii fireşti,
întrucât, după cum am arătat mai sus, prin adopţie s-au stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul şi
rudele acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familia firească.
Efectele adopţiei cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral şi în prezent
în cazul în care adopţia a fost făcută conform Codului familiei, anterior adoptării O.U.G. nr.
25/1997, în conformitate cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii, în lipsa vreunei
dispoziţii exprese atât în O.U.G. nr. 25/1997, cât şi în Legea nr. 274/2004, dar şi în noul Cod civil,
care să transforme înfierile cu efecte restrânse în adopţii1.
În lumina noului Cod civil, existenţa uneia dintre cele două categorii de părinţi - fireşti sau
adoptatori - o exclude pe cealaltă, însă în practică mai pot fi întâlnite încă şi situaţii în care la
moştenirea adoptatului au vocaţie succesorală atât părinţii adoptatori cât şi cei fireşti, cum se
întâmplă în cazul adopţiei cu efecte restrânse, care, după cum am arătat, mai produce încă efecte şi
prezent.
În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede art. 441 şi
urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o legătură de rudenie între
copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul care şi-a dat consimţământul la
reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul mamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare,
având în vedere că între copilul născut prin reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat
consimţământul se stabileşte o relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe
cale de consecinţă această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu
cunoaşte nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere
copilului.
1
44
Dacă nici la data concepţiunii, nici la data naşterii copilului conceput prin reproducere
umană asistată medical cu terţ donator, părinţii acestuia (cei care au consimţit la aceasta) nu sunt
căsătoriţi, vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de copil va avea doar mama. Filiaţia faţă de tată
poate fi stabilită faţă de partenerul mamei, care şi-a dat consimţământul la realizarea reproducerii
umane asistate medical cu terţ donator, fie pe cale judecătorească, fie pe cale de recunoaştere1.
De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai acestuia, ei
înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ donator.
1.2. Împărţirea moştenirii

Ţinând cont de faptul că devoluţiunea legală a moştenirii este guvernată de principiul
chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori, ascendenţii privilegiaţi vin la
moştenire în următoarele cazuri:
a) defunctul nu are descendenţi (moştenitori legali din clasa I);
b) defunctul are descendenţi, însă aceştia au renunţat la moştenire;
c) defunctul are descendenţi, însă aceştia sunt nedemni de a moşteni şi nu pot fi
reprezentaţi;
d) defunctul are descendenţi, însă aceştia au fost dezmoşteniţi, prin urmare culegând
numai rezerva succesorală legală, restul revenindu-le moştenitorilor din clasa a II-a.
În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul ascendenţilor privilegiaţi se pot întâlni
1) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi
Ca şi Codul de la 1864, noul Cod civil consacră o excepţie de la principiul proximităţii
gradului de rudenie în cazul clasei a II-a de moştenitori legali, ascendenţii privilegiaţi, deşi rude de
gradul I, neînlăturând de la moştenire pe colateralii privilegiaţi, rude de gradele II – IV.
În cazul în care la moştenire ascendenţii privilegiaţi suportă concursul colateralilor
privilegiaţi, moştenirea va fi împărţită în funcţie de numărul ascendenţilor privilegiaţi care vin
efectiv la moştenire. Deci, nu va avea importanţă dacă în viaţă sunt ambii părinţi ai defunctului, ci
numai dacă ambii au vocaţie concretă la moştenire (ambii au acceptat moştenirea, nu sunt nedemni,
nu au fost dezmoşteniţi).
Potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi astfel:
- în cazul în care la moştenire vine un singur părinte al defunctului acesta va culege ¼ din
moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul acestora;
1
V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 108.
45
- în cazul în care la moştenirea defunctului vin doi părinţi, aceştia vor culege ½ din
moştenire, cealaltă jumătate cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor.
Aşadar, cota cuvenită ascendenţilor privilegiaţi se deduce cu prioritate din moştenire sau
din partea de moştenire cuvenită clasei a doua de moştenitori, colateralii privilegiaţi având
posibilitatea de a primi şi împărţi între ei numai diferenţa. Practic, din masa succesorală se va scădea
cota cuvenită ascendenţilor şi abia apoi se va atribui cota cuvenită colateralilor privilegiaţi.
Deducem deci, o prioritate legală (un drept prioritar) în privinţa modului în care culeg moştenirea
ascendenţii privilegiaţi faţă de colateralii privilegiaţi.1.
În ipoteza în care la moştenire vin 3 sau poate chiar 4 părinţi, aceştia vor împărţi în mod
egal cota de ½ din moştenire care revine ascendenţilor privilegiaţi.
Putem întâlni şi cazuri în care defunctul are soţ supravieţuitor şi descendenţi, însă aceştia au
fost dezmoşteniţi, moştenirea împărţindu-se astfel: soţul supravieţuitor va culege o cotă de 1/8
reprezentând rezerva succesorală (adică jumătate din cota de ¼ care i se cuvine atunci când culege
moştenirea în concurs cu descendenţii2. Descendenţii vor culege de asemenea doar rezerva
succesorală, şi anume o cotă de 3/8 din moştenire (jumătate din cota de ¾ ce le revine când vin la
moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor), iar restul de 3/8 va reveni întregii clase a II-a,
respectiv ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. Cota cuvenită clasei a II-a de
moştenitori legali va fi împărţită între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi, în funcţie de
numărul celor dintâi, aşa cum am arătat mai sus.
În cazul în care ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, moştenitori rezervatari, însă
dezmoşteniţi, vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi, cei dintâi vor culege rezerva
legală (1/2 din cota legală), iar restul va fi cules de către cei din urmă. Drept urmare, dacă există un
singur părinte al defunctului şi acesta a fost exheredat, acesta va culege ½ din ¼, adică 1/8 din
moştenire, restul de 7/8 revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor, iar dacă la
moştenirea lui de cuius vin doi, trei sau patru părinţi, toţi dezmoşteniţi însă, aceştia vor culege
împreună ½ din ½, adică ¼ din moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent
de numărul lor. Aşadar, cei doi, trei sau patru ascendenţi privilegiaţi ai defunctului, dezmoşteniţi,
vor culege din moştenirea defunctului următoarele cote:
- dacă sunt doi părinţi, fiecare va culege câte 1/8 din moştenire;
- dacă sunt trei părinţi, fiecare va culege câte 1/12 din moştenire;
1
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html.
2
Potrivit art. 972 alin. (3) C. civ.: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali aparţinând unor
clase diferite, se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”.
46
- dacă sunt patru părinţi, fiecare va culege câte 1/16 din moştenire.
2) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu
colateralii privilegiaţi ai acestuia;
Deşi nu este rudă cu defunctul, soţul supravieţuitor nu este înlăturat de la moştenire de
prezenţa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, acesta venind la moştenire în
concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori. [art. 971 alin.1 C. civ.
Pentru a determina cota care revine fiecărei categorii de moştenitori menţionată se vor
parcurge două etape: în primul rând se va determina cota parte ce revine clasei a II-a de moştenitori,
iar ulterior cota ce va reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.
Pentru a stabili partea ce revine întregii clase a II-a, din întreaga moştenire se va scădea cu
prioritate cota cuvenită soţului supravieţuitor1, restul reprezentând moştenirea ce le va reveni celor
dintâi.
Partea soţului supravieţuitor, în toate cazurile, se impută asupra moştenirii, micşorând astfel
părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori.
Potrivit dispoziţiilor art. 977 alin. (1) C. civ., „Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire
în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii privilegiaţi, ai defunctului, partea
cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire”.
Aşadar, soţul supravieţuitor va moşteni o cotă de 1/3, iar întregii clase a II-a îi va reveni o
cotă de 2/3 din moştenire.
Pentru determinarea cotei ascendenţilor privilegiaţi, după imputarea asupra moştenirii a
cotei soţului supravieţuitor, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota cuvenită ascendenţilor
privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate, iar abia apoi se va atribui diferenţa
colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vine un singur părinte, acesta va primi o cotă de
1/4 din 2/3 adică 2/12, iar dacă la moştenire vin ambii părinţi aceştia vor primi fiecare câte 2/12,
deci 4/12 împreună.
Schema atribuirii moştenirii va fi, în acest caz, următoarea: soţul supravieţuitor primeşte
1/3=2/6; un părinte primeşte 2/12=1/6, urmând ca restul de 3/6 (adică jumătate) să se împartă între
colateralii privilegiaţi; doi părinţi primesc 4/12=2/6, urmând ca restul de 2/6 să se împartă între
colateralii privilegiaţi.
1
Codul civil în vigoare, la fel ca şi Codul de la 1864, nu reglementează acest aspect, însă, potrivit literaturii de
specialitate, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori, se stabileşte mai întâi
cota acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori.
47
Observăm aşadar, că noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la 1864, însă,
în plus, cel dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile succesorale ale rudelor
defunctului şi ale soţului supravieţuitor2.
3) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor
Cota soţului supravieţuitor este de ½ şi se va scădea cu prioritate urmând ca cealaltă
jumătate să se atribuie ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor.
Astfel, un singur părinte venit la moştenire va culege întreaga cotă rămasă, primind deci
1/2, respectiv vor împărţi cota de ½ în 2, 3 sau 4 părţi egale atunci când la moştenire au vocaţie
concretă 2, 3 sau 4 părinţi.
4) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri
Ne aflăm în această situaţie atunci când:
a) defunctul nu are fraţi, surori sau descendenţi ai acestora şi nici soţ supravieţuitor,
precum şi în cazul în care fraţii/surorile şi soţul supravieţuitor nu îndeplinesc condiţiile de a
moşteni;
În această ipoteză ascendenţii privilegiaţi vor culege împreună întregul patrimoniu
succesoral. Se va avea în vedere vocaţia concretă a ascendenţilor privilegiaţi, analizându-se dacă
amândoi sau numai unul dintre ei erau în viaţă la momentul deschiderii moştenirii, demnitatea faţă
de defunct, felul în care şi-au manifestat dreptul de opţiune succesorală.
Deşi Codul civil în vigoare prevede în mod expres că la moştenirea defunctului pot veni
unul sau doi părinţi (fireşti sau din adopţie), având în vedere că efectele adopţiei cu efecte restrânse
continuă să se producă pe plan succesoral până în prezent, se mai pot întâlni încă cazuri când
defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse (anterior anului 1997), la moştenire având vocaţie
succesorală concretă atât părinţii adoptatori cât şi cei fireşti. În această situaţie moştenirea va fi
împărţită în 2, 3 sau 4 părţi egale, în funcţie de numărul părinţilor care vin efectiv la moştenire,
conform principiului egalităţii rudelor din aceeaşi clasă şi acelaşi grad.
Dacă numai unul din părinţi (fireşti sau din adopţie) are capacitate succesorală la data
deschiderii moştenirii, acesta va prelua întreaga moştenire.
În cazul în care defunctul are şi descendenţi, însă au fost dezmoşteniţi, aceştia din urmă vor
culege rezerva succesorală, respectiv ½ din moştenire, iar restul de ½ le va reveni ascendenţilor
privilegiaţi.
b) defunctul nu are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora şi are soţ supravieţuitor dar
acesta a fost dezmoştenit;
2
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 107.
48
Soţul supravieţuitor va culege numai rezerva legală, restul moştenirii cuvenindu-se
părinţilor defunctului [art. 1075 alin. (1) C. civ.]
Drept urmare soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva succesorală) din cota
legală de ½ conferită de lege în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, adică ¼ din moştenire, restul de
¾ revenind părinţilor defunctului.
În cazul în care defunctul are şi descendenţi, însă şi aceştia au fost dezmoşteniţi, moştenirea
se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva succesorală) din cota de
½ din moştenire, care i se cuvine atunci când culege moştenirea în concurs cu descendenţii.
Descendenţii vor culege de asemenea rezerva succesorală (1/2 din cota de ¾ ce le revine când vin la
moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, iar restul moştenirii va reveni ascendenţilor privilegiaţi.
Drept urmare soţul va culege rezerva succesorală de ¼ din moştenire, descendenţii o cotă de 3/8 din
moştenire, reprezentând rezerva succesorală, iar ascendenţii privilegiaţi vor culege o cotă de 3/8 din
moştenire.
c) defunctul are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora precum şi soţ supravieţuitor însă
au fost dezmoşteniţi;
Având în vedere faptul fraţii/surorile defunctului, sau descendenţii acestora nu sunt
rezervatari, în urma dezmoştenirii aceştia vor fi înlăturaţi de la moştenire, patrimoniul succesoral al
defunctului împărţindu-se între soţul supravieţuitor (în calitate de moştenitor rezervatar), şi
ascendenţii privilegiaţi, la fel ca în cazul prezentat mai sus la subpunctul a), fiecare dintre acestea,
partea din moştenire ce li se cuvine.
1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi

Dreptul la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere juridice:
- nu beneficiază de reprezentare. Prin urmare, ascendenţii privilegiaţi vor culege moştenirea
numai în nume propriu, regula generală aplicabilă fiind aceea că ei vor împărţi moştenirea în părţi
egale, ca rude de grad egal, făcându-se aplicarea principiului stabilit de art. 964 alin.4 C. civ.;
- sunt moştenitori rezervatari;
Potrivit art. 1087 C. civ. ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari alături de soţul
supravieţuitor. Aceştia au dreptul la rezervă, în temeiul legii, chiar împotriva voinţei defunctului.
Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este de jumătate din cota succesorală care,
în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor,li s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.
- sunt moştenitori sezinari [ art. 1087 C. civ.];
49
Potrivit art. 1126 C. civ. ascendenţii privilegiaţi cu vocaţie concretă la moştenire
beneficiază de sezina moştenirii, deci pot intra în posesia acesteia înainte de eliberarea certificatului
de moştenitor şi pot exercita de la data deschiderii moştenirii toate acţiunile patrimoniale care
aparţineau defunctului.
- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct.
§2. Colateralii privilegiaţi
2.1. Noţiune
Colateralii privilegiaţi fac parte, alături de ascendenţii privilegiaţi, din clasa a II-a de
moştenitori legali.
Se numesc „privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi colaterali ai defunctului,
numiţi colaterali ordinari, reprezentaţi de unchi, mătuşi, veri primari, fraţi şi surori ai bunicilor.
Potrivit art. 967 alin. 2 C. civ., sunt colaterali privilegiaţi „fraţii şi surorile defunctului,
precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv1", respectiv următoarele categorii
de rude:
- fraţii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea;
- copiii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al III-lea;
- nepoţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al IV-lea.
Potrivit dispoziţiilor art. 672 din Codul civil de la 1864, aparţineau categoriei colateralilor
privilegiaţi: fraţii, surorile sau descendenţii acestora. Aşadar, vechiul Cod civil nu condiţiona
apartenenţa colateralilor privilegiaţi la clasa a doua de moştenitori legali, de gradul de rudenie. Este
adevărat însă că, în art. 676, Codul civil de la 1864 dispunea că rudele succed până la al
doisprezecelea grad inclusiv. Acest text de lege a fost abrogat însă prin dispoziţiile Legii asupra
impozitului progresiv pe succesiuni din 1921, care, în art. 4, restrângea vocaţia succesorală a rudelor
colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. De altfel, acest principiu a fost reluat şi de Legea nr.
319/1944. Aşadar, anterior datei de 1 octombrie 2011, nu Codul civil de la 1864, ci o lege specială
limita vocaţia succesorală a rudelor colaterale ale defunctului la gradul al IV-lea inclusiv,
inconvenient înlăturat însă de noul Cod civil, prin dispoziţiile sale complete2.
1
Rudele de grad mai îndepărtat vor putea veni la moştenire numai ca efect al voinţei defunctului, exprimată
prin testament, deci în calitate de moştenitori testamentari, iar nu în calitate de moştenitori legali.
2
I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 110.
50
Prevederea legala nu face nici o diferenţă între fraţii născuţi din aceeaşi căsătorie a
părinţilor lor, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei, precum şi cei rezultaţi din adopţie sau
prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.
Prin urmare, din categoria colateralilor privilegiaţi fac parte următoarele categorii de fraţi:
a) fraţii buni, care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, fiind rezultaţi din aceeaşi căsătorie;
b) fraţii uterini, care au aceeaşi mamă şi taţi diferiţi, rezultaţi din căsătorii diferite sau din
afara căsătoriei;
c) fraţii consangvini sau consângeni, care au acelaşi tată şi mame diferite, rezultaţi din
căsătorii diferite sau din afara căsătoriei;
d) fraţii rezultaţi din adopţie.
În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, la fel ca şi în cazul adopţiei cu
efecte depline, reglementată anterior anului 1997, fraţii rezultaţi din adopţie au vocaţie la moştenirea
fratelui defunct, întrucât, prin adopţie s-au stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele
acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familia firească.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii lui nu au devenit rude cu
rudele adoptatorului, prin urmare nici cu descendenţii lui.
De exemplu1, dacă soţii au doi copii din căsătorie şi au adoptat cu efecte restrânse un al
treilea copil, acestea din urmă nu a devenit frate cu copiii din filiaţia firească şi nici aceştia cu el,
astfel încât, dacă unul dintre copii fireşti moare, moştenirea va fi culeasă de fratele său din filiaţia
firească, adoptatul neavând vocaţie la această moştenire. Iar dacă adoptatul ar muri întâi, nici unul
dintre copiii din filiaţia firească ai adoptatorilor nu vor avea vocaţie în calitate de fraţi-surori la
moştenirea adoptatului. În cazul adopţiei cu efecte restrânse colateralii privilegiaţi ai adoptatului se
recrutează dintre rudele (fraţii şi surorile) sale fireşti.
În cazul în care adoptatorul a adoptat mai mulţi copii ne putem afla în una din următoarele
ipoteze:
- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte depline, situaţie în care, în urma adopţiei aceştia au
devenit rude şi prin urmare au vocaţie succesorală reciprocă;
- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte restrânse şi prin urmare aceştia se află în relaţie de
rudenie doar cu părinţii adoptatori; ei nu au vocaţie succesorală unii faţă de alţii. Când doi, sau mai
mulţi fraţi fireşti au fost adoptaţi cu efecte restrânse de aceeaşi părinţi adoptatori, ei (şi descendenţii
lor) au vocaţie succesorală reciprocă, întrucât în cazul adopţiei cu efecte restrânse rudenia firească s-
a menţinut. În schimb dacă fraţii din filiaţia firească au fost adoptaţi unul cu efecte depline, altul cu
1
51
efecte restrânse, în mod reciproc, nu au vocaţie succesorală. Cât priveşte vocaţia succesorală a
adoptatului din adopţia cu efecte restrânse la moştenirea lăsată de copiii adoptaţi de părinţii săi
fireşti, acesta va moşteni în calitate de frate sau soră, pe cei care au fost adoptaţi cu efecte depline şi
nu va putea moşteni pe cei adoptaţi cu efecte restrânse 1.
Aceste principii se aplică în mod corespunzător şi în cazul descendenţilor din fraţi şi surori,
atunci când adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora defunctului (ori copilul lor).
De exemplu2, defunctul are doi fraţi din filiaţia firească. Unul dintre ei (F2), decedat la data
deschiderii moştenirii, are un copil din adopţia cu efecte restrânse (Nf). Acesta din urmă – neavând
vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct – nu va putea veni la moştenire prin
reprezentare, astfel încât moştenirea va fi culeasă, în calitate de colateral privilegiat, numai de fratele
din filiaţia firească (F1). Adoptatul nu ar putea veni la moştenire nici în nume propriu, astfel încât –
dacă celălalt frate al defunctului ar fi decedat la data deschiderii moştenirii – ea ar fi culeasă de
ascendenţii privilegiaţi sau, în lipsa lor, de moştenitorii din clasa subsecventă (a se vedea schema 1)
T M
F1 D F2
Nf
Schema 4
e) În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede art. 441
şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o legătură de rudenie între
copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul care şi-a dat consimţământul la
reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul mamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare,
având în vedere că între copilul născut prin reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat
consimţământul se stabileşte o relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe
cale de consecinţă această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu
cunoaşte nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere
copilului.
1
A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 104-106, I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 109.
2
Ibidem.
52
De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai acestuia, ei
înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ donator.
2.2. Împărţirea moştenirii

În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul colateralilor privilegiaţi, în practică pot fi
întâlnite următoarele situaţii:
1) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu
ascendenţii privilegiaţi ai acestuia;
Pentru determinarea cotei ce revine fiecărei categorii de moştenitori, în această situaţie, aşa
cum am arătat şi în cazul subclasei ascendenţilor privilegiaţi, în primul rând se va determina cota
parte ce revine întregii clase a II-a de moştenitori, iar ulterior cota ce va reveni doar ascendenţilor
privilegiaţi.
Când suportă concursul soţului supravieţuitor, potrivit dispoziţiilor art. 977 alin. (1) C. civ.,
partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire.
Pentru determinarea cotei colateralilor privilegiaţi, după imputarea asupra moştenirii a cotei
soţului supravieţuitor, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota cuvenită ascendenţilor
privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate, diferenţa reprezentând partea
colateralilor privilegiaţi. Astfel:
- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur părinte,
cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire, restul de ¼ revenind unicului
ascendent privilegiat al defunctului;
- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi, cei dintâi
vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire, restul de ½ revenind ascendenţilor
privilegiaţi ai defunctului.
Ipoteza specială în care la moştenire sunt chemaţi soţul supravieţuitor, descendenţii – ca şi
moştenitori legali rezervatari exheradaţi de defunct – şi clasa a doua de moştenitori - ca şi
moştenitori chemaţi să culeagă moştenirea în urma dezmoştenirii1 – va determina acelaşi mod de
lucru pe care l-am analizat mai sus. Astfel, în această situaţie, colateralii privilegiaţi vor suporta
calculul prioritar al cotei soţului supravieţuitor, apoi calculul de asemenea prioritar al rezervei
descendenţilor, urmat de calculul cote atribuite ascendenţilor privilegiaţi, urmând ca partea lor să fie
calculată şi atribuită abia în ultimă instanţă. Aşadar, întâi se va scădea cota cuvenită soţului
1
D. Negrilă, Ascendenţii privilegiaţi... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-
privilegiati-si-colateralii.html
53
supravieţuitor, respectiv 1/4, calculată conform art. 972 alin. (2) C. civ. La aceasta se va adăuga
rezerva descendenţilor, adică 3/8 din masa succesorală. Rezultă că cea de-a doua clasă de
moştenitori va avea dreptul să primească, împreună, 3/8 din masa succesorală. Din aceasta se va
scădea cota ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, respectiv 1/4x3/8=3/32 dacă este un
singur părinte şi 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi. Prin urmare, cota cuvenită colateralilor
privilegiaţi va fi de 3/4x3/8=9/32 dacă suportă concursul unui singur părinte şi de 1/2x3/8=3/16 dacă
sunt ambii părinţi.
Dacă dezmoştenirea s-a extins atât în privinţa descendenţilor cât şi a soţului supravieţuitor,
atunci acestuia din urmă nu-i va reveni decât rezerva sa de 1/8. La ea se va adăuga rezerva
descendenţilor, respectiv 3/8, astfel încât partea cuvenită întregii clase a doua de moştenitori va fi de
jumătate din masa succesorală. Din aceasta părinţii vor primi 1/4x1/2=1/8 dacă este unul singur sau
1/2x1/2=1/4 dacă sunt ambii părinţi. Rezultă că fraţii/surorile defunctului vor putea primi 3/8 dacă
vin în concurs cu un singur părinte sau 1/4 dacă vin în concurs cu ambii părinţi.
Noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la 1864, însă, în plus, cel dintâi
reglementează, de o manieră conjugată, drepturile succesorale ale rudelor defunctului şi ale soţului
supravieţuitor1.
2) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor
Cota cuvenită acestuia din urmă, potrivit art. 977 alin. (2) C. civ., va fi de 1/2 din masa
succesorală, urmând ca restul de 1/2 să se împartă între colateralii privilegiaţi, în funcţie de numărul
acestora şi de celelalte reguli care le sunt aplicabile.
3) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu ascendenţii privilegiaţi
În această ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi astfel:
- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur părinte,
cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire;
- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi, cei dintâi
vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire.
Cota colateralilor privilegiaţi nu este influenţată de concursul a 3 sau poate chiar 4
ascendenţi privilegiaţi, aceştia urmând a împărţi în mod egal cota de ½ din moştenire care revine
subclasei ascendenţilor privilegiaţi.
4) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri, caz în care aceştia vor culege întreaga
moştenire.
1
54
Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod diferit, în funcţie de
modul în care vin la moştenire - în nume propriu sau prin reprezentare, şi în funcţie de faptul dacă
sunt fraţi buni cu defunctul sau fraţi numai de mamă ori numai de tată.
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt fraţi buni,
conform prevederilor art. 981 alin. (1) C. civ., moştenirea se va împărţi între aceştia în mod egal,
adică pe capete, potrivit principiului egalităţii moştenitorilor din aceeaşi clasă şi acelaşi grad. Tot
astfel se împarte moştenirea şi între descendenţii din fraţi şi surori, dacă ei vin la moştenire în nume
propriu.
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt atât fraţi
buni, cât şi fraţi consangvini ori uterini, moştenirea se va împărţi între ei pe linii, în conformitate cu
prevederile art. 981 alin. (3) şi 4 C. civ.
Fraţii buni sunt cei care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, indiferent că aceştia sunt rezultaţi
din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite 1, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte depline,
încuviinţată de ambii soţi sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.
Fraţii uterini sunt cei care au aceeaşi mamă, indiferent că sunt rezultaţi din aceeaşi căsătorie
sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte depline, încuviinţată de numai de
mamă sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator, încuviinţată numai de mamă2.
Fraţii consangvini sunt acei fraţi care au acelaşi tată, indiferent că sunt rezultaţi din aceeaşi
căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte depline, încuviinţată de
numai de tată.
Împărţirea pe linii este o modalitate specială de împărţire a moştenirii, în această situaţie
moştenirea sau partea din moştenire ce se cuvine colateralilor privilegiaţi se împarte în două părţi
egale, corespunzătoare celor două linii: linia paternă (dimidia paternis) şi linia maternă (dimidia
maternis). Apoi, jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă, iar jumătatea
maternă se împarte între fraţii defunctului pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe
ambele linii, vor lua cota-parte corespunzătoare din ambele jumătăţi.
După cum se poate observa, împărţirea pe linii reprezintă o excepţie de la principiul
împărţirii egale a moştenirii între rudele de grad egal, întrucât fraţii buni vor avea o cotă mai mare
decât fraţii consangvini ori uterini, deşi sunt rude de grad egal. Această excepţie se manifestă numai
în privinţa rezultatului final al calculului, împărţirea în cadrul fiecărei linii făcându-se totuşi în mod
1
De exemplu, părinţii unui copil din afara căsătoriei se căsătoresc, din căsătorie rezultând doi copii, toţi trei
sunt fraţi buni.
2
Potrivit dispoziţiilor art. 441 alin. (3) C. civ., cu titlu de excepţie, copilul reprodus prin această metodă poate
avea numai mamă.
55
egal . Precizăm că renunţarea unuia dintre fraţii buni va profita tuturor colateralilor, pe ambele linii,
iar renunţarea unuia dintre fraţii consangvini sau uterini va profita celor cu care ar fi venit la
moştenire pe linia sa, maternă sau paternă.
Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie, de
exemplu, toţi sunt fraţi consangvini cu defunctul, moştenirea se va împărţi între aceştia pe capete.
De exemplu, la moştenirea defunctului (D) sunt chemaţi părinţii lui (T şi M), un frate bun
(F1), doi fraţi consangvini (F2 şi F3) şi doi trei uterini (F4, F5 şi F6).
T M
1/4 1/4
F2 F3 F1 D F4 F5 F6
Schema 5
Moştenirea lăsată de defunct se va împărţi astfel:

- jumătate se cuvine părinţilor în viaţă, fiecare moştenind câte ¼ din moştenire.
- partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi (adică ½) se va împărţi pe două linii
egale între ele: linia maternă (1/4) şi linia paternă (1/4).
- pe linia maternă vor veni la moştenire fratele bun ( F1), precum şi fraţii uterini (F4, F5 şi
F6), între care jumătatea maternă se va împărţi în mod egal, câte 1/4 din ¼ adică câte 1/16 pentru
fiecare.
- pe linia paternă (1/4) vor veni la moştenire fratele bun (F1), precum şi fraţii consangvini
(F2 şi F3), între care linia paternă se va împărţi în mod egal, câte 1/3 din ¼ adică 1/12 pentru
fiecare. Fratele bun a cules moştenirea atât pe linia maternă (1/16) cât şi pe linia paternă (1/12), deci
în total 7/48.
În concluzie, partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi s-a împărţit astfel:
- fraţii uterini au cules o cotă de 3/48,
- fraţii consangvini 4/48,
- iar fratele bun 7/48.
Dacă, în aceeaşi ipoteză, fratele uterin F4 şi fratele consangvin F2 renunţă la moştenire,
înseamnă că linia maternă se va împărţi în două părţi, corespunzătoare fratelui bun şi fratelui uterin,
iar linia paterna se va împărţi în trei părţi, corespunzătoare fratelui bun şi celor doi consangvini.
56
Colateralii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, în timp ce descendenţii
lor pot veni atât în nume propriu cât şi prin reprezentare.
Împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi sau surori, indiferent că vin la
moştenire în nume propriu sau reprezentare. În cazul reprezentării, moştenirea sau partea din
moştenire ce li se cuvine se va împărţi între ei pe tulpină, conform prevederilor art. 981 alin. (1) şi 2)
C. civ., după regulile de stabilire a tulpinii consacrate de art. 968 alin. (2) C. civ.; tulpina va fi dată în
funcţie de colateralul de gradul 2 care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire. Dacă este
vorba numai de fraţi buni, tulpinile vor fi egale între ele. Dacă însă este vorba de fraţi uterini sau
consangvini, alături de împărţirea pe tulpini se impune a fi aplicată şi împărţirea pe linii. Astfel, în
primul rând se va face împărţirea pe linii, apoi se va calcula partea ce se cuvine fiecărui colateral
privilegiat de gradul doi - care va constitui partea cuvenită fiecărei tulpini – iar abia apoi se va
proceda la împărţirea efectivă a moştenirii. În cadrul fiecărei tulpini, meşterirea se va împărţi în mod
egal între reprezentanţi, dacă aceştia sunt rude de grad egal, sau de asemenea pe tulpină dacă mai
există îndeplinite condiţiile încă ale unei reprezentări.
Pornind de la exemplul anterior, dacă fratele bun (F1) este predecedat, el va fi reprezentat la
moştenire de descendenţii săi, iar cota pe care o vor împărţi aceştia va fi de 7/48, cât s-a calculat
conform împărţirii pe linii. De asemenea, dacă este decedat şi unul din fraţii uterini sau este nedemn
şi în plus acesta are doi copii, aceştia din urmă vor culege prin reprezentare cota cuvenită celui
dintâi, adică 3/48, cotă care se va împărţi în mod egal între cei doi.
2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor privilegiaţi

Dreptul la moştenire al colateralilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere juridice:
- nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care aceştia sunt exheredaţi de către defunct, colateralii
privilegiaţi pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care îl au
ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- nu sunt moştenitori sezinari;
Aceasta reprezintă un element de noutate faţă de vechea reglementare. Codul de la 1864, în
determinarea rudelor defunctului beneficiare ale sezinei moştenirii, a avut în vedere rudenia în linie
dreaptă, colateralii privilegiaţi fiind una din categoriile de moştenitori care beneficiau de sezină.
Codul civil în vigoare renunţă la acest criteriu şi îi consideră moştenitori sezinari pe descendenţi, pe
ascendenţii privilegiaţi şi reţine acest caracter şi pe soţul supravieţuitor.
57
În conformitate cu prevederile art. 1127 C. civ., colateralii privilegiaţi, în calitatea lor de
moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral precum
şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în urma eliberării certificatului de moştenitor, dar
cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii.
- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- vin la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare;
Fraţii şi surorile defunctului pot veni la moştenire numai în nume propriu, în schimb
descendenţii lor pot beneficia şi de reprezentarea succesorală.
Secţiunea 3. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari
§1. Noţiunea de ascendent ordinar
Potrivit dispoziţiilor art. 982 alin. (1) C. civ., ascendenţii ordinari sunt rudele în linie
dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia.
Se numesc ascendenţi ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către ascendenţii
privilegiaţi.
În categoria ascendenţilor ordinari intră bunicii, străbunicii şi ceilalţi ascendenţi, fără limită
de grad. Chiar dacă legea nu pune nicio limită referitor la gradul de rudenie, ca în cazul colateralilor,
fiind vorba de o rudenie în linie dreaptă, având în vedere vârstele celor implicaţi, ne vom opri totuşi
foarte aproape de gradul 4 de rudenie. Diferenţa stă în aceea că, dacă sunt întrunite condiţiile pentru
a moşteni, gradul 4 de rudenie va putea fi depăşit, mergându-se la gradele următoare, iar limitarea
este de natură obiectivă, naturală, iar nu de natură legală1.
Nici de această dată nu prezintă nicio importanţă în materie succesorală faptul ascendenţii
ordinari sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, rezultaţi din adopţie sau prin metoda reproducerii
umane asistată medical cu terţ donator.
În lumina noului Cod civil, similar cu adopţia cu efecte depline, încuviinţată anterior anului
1997, la moştenirea defunctului pot veni numai ascendenţii ordinari din familia adoptatoare, nu şi
cei din familia firească. În cazul adopţiei cu efecte restrânse, încuviinţate anterior anului 1997,
moştenirea adoptatului cu efecte restrânse va fi culeasă de către ascendenţii ordinari ai acestuia din
familia firească.
1
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html
58
În ipoteza în care, la moştenirea defunctului, sunt chemaţi ascendenţii ordinari, vor fi luate
în calcul ambele linii ale moştenirii, atât cea maternă cât şi cea paternă. Prin urmare, moştenitori vor
fi atât bunicii, străbunicii sau ceilalţi ascendenţi din partea mamei defunctului, cât şi bunicii sau
străbunicii sau ceilalţi ascendenţi din partea tatălui defunctului. Ceea ce înseamnă că vor avea
vocaţie succesorală generală patru persoane, dacă moştenitori sunt bunicii, respectiv opt persoane,
dacă moştenitori sunt străbunicii.
Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art. 982 alin.
(2) C. civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi colateralii
privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor veni la moştenire dacă
descendenţii, ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu există, nu pot moşteni sau nu
doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari vin la moştenire în cazul în care1:
- moştenitorii din primele două clase lipsesc;
- moştenitorii din primele două clase sunt renunţători;
- moştenitorii din primele două clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;
- în afară de ascendenţii ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi, pe care însă i-a
dezmoştenit. Colateralii privilegiaţi nefiind moştenitori rezervatari, în urma exheredării, sunt
înlăturaţi de la moştenire;
- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţi privilegiaţi), însă
aceştia au fost dezmoşteniţi. Prin urmare, moştenitorii rezervatari dezmoşteniţi vor culege numai
rezerva legală, restul revenindu-le ascendenţilor ordinari.
În interiorul clasei a III-a de moştenitori legali, se aplică principiul proximităţii gradului de

rudenie, astfel încât ascendenţii ordinari vor fi chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie
cu defunctul, astfel cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ., moştenitorii de grad mai apropiat
înlăturând de la moştenire pe cei de grad mai îndepărtat. Aşadar, dacă la moştenirea unui defunct, în
rândul ascendenţilor ordinari există atât bunici cât străbunici, primii chemaţi vor fi bunicii, ca
moştenitori de gradul 2, iar abia apoi, dacă aceştia nu pot sau nu vor să moştenească, vor fi chemaţi
la moştenire străbunicii, în ordinea celorlalte grade de rudenie. Chemarea la moştenire se va opri la
moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni, fără a mai avea
relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din gradele următoare.
1
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 117.
59
Ascendenţii ordinari cu vocaţie concretă la moştenire vor împărţi moştenirea sau partea din
moştenire care li se cuvine, în părţi egale, potrivit principiului egalităţii rudelor din aceeaşi clasă şi
acelaşi grad.
Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul supravieţuitor al
defunctului. În acest caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va stabili cu prioritate, iar cota
ascendenţilor ordinari se va atribui abia după aceea.
a. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire singuri, ei vor culege întreaga
moştenire. Patrimoniul succesoral va fi împărţit pe capete la numărul de moştenitorii care vin
împreună efectiv la moştenire. Prin urmare, dacă la moştenire vin bunicii defunctului - rude de
gradul 2 – moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul lor. Dacă la moştenire vin străbunicii
defunctului - rude de gradul 3 – moştenirea se va împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor.
Regula împărţirii pe linii , maternă paternă, nu va avea nici o relevanţă şi nu se va aplica în nici un
caz în cazul ascendenţilor ordinari .
b. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor,
acesta va culege o cotă de ¾ din moştenire. Cota soţului supravieţuitor se va imputa asupra întregii
moştenirii, iar ascendenţilor ordinari le va reveni restul, respectiv 1/4 din moştenire.
c. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii
defunctului, care vin la moştenire în calitate de moştenitori rezervatari, urmare a exheredării
acestora, vom distinge după cum există sau nu concursul soţului supravieţuitor, două situaţii:
- Dacă la moştenire vin soţul supravieţuitor, descendenţii în calitate de moştenitori
rezervatari şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va culege cota
care i se cuvine1 în concurs cu descendenţii, respectiv ¼,; descendenţii vor primi rezerva la care au
dreptul, calculată din întreaga masă succesorală, respectiv 1/2x3/4=3/8; ascendenţii ordinari vor
primi restul moştenirii, adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-5/8=3/8.
- Dacă la moştenire vin descendenţii în calitate de moştenitori rezervatari şi ascendenţii
ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: descendenţii îşi vor primi rezerva succesorală, respectiv 1/2
din moştenire, iar ascendenţii ordinari vor primi restul, respectiv 1/2 din moştenire.
d. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii
privilegiaţi exheredaţi de către defunct, cei din urmă culegând doar rezerva care li se cuvine în
temeiul legii, vom distinge de asemenea după cum există sau nu concursul soţului supravieţuitor,
1
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor
clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”.
60
- dacă la moştenire vine soţul supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi ca moştenitori
rezervatari exheredaţi şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel : soţul supravieţuitor va
primi cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2
din moştenire; ascendenţii privilegiaţi îşi vor primi rezerva la care au dreptul, calculată din diferenţa
rămasă, adică din 1/2; deci, dacă există un singur părinte, rezerva sa va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar
dacă există 2 părinţi, rezerva lor va fi de 1/4x1/2 deci 1/8; astfel, cotele deja atribuite vor fi
următoarele : 1/2+1/16=9/16 dacă există un singur părinte sau 1/2+1/8=5/8 dacă există doi părinţi;
prin urmare, partea cuvenită ascendenţilor ordinari va fi de 7/16 atunci când la moştenire a venit un
singur părinte rezervatar sau de 3/8 atunci când la moştenire au venit ambii părinţi rezervatari .
- dacă la moştenire vin ascendenţii privilegiaţi ca moştenitori rezervatari exheredaţi
împreună cu ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel : ascendenţii îşi vor primi rezerva
la care au dreptul în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga masă succesorală, respectiv 1/8
dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii părinţi ; ascendenţii ordinari vor primi
diferenţa, adică 7/8 dacă au venit în concurs cu un părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au
venit în concurs cu ambii părinţi ai defunctului .
§3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari
Dreptul la moştenire al ascendenţilor ordinari prezintă următoarele caractere juridice:

- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care ascendenţii ordinari sunt exheredaţi de către defunct
pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care îl au ascendenţii
privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;
Noul Cod civil exclude ascendenţii ordinari din categoria moştenitorilor sezinari. Spre
deosebire de Codul de la 1864 care avea în vedere, în ceea ce priveşte atribuirea sezinei, criteriul
rudeniei în linie dreaptă, legea civilă în vigoare renunţă la acest criteriu, din categoria rudelor în
linie dreaptă îi consideră sezinari doar pe descendenţi şi pe ascendenţii privilegiaţi, iar în plus,
alături de aceştia conferă beneficiul sezinei şi soţului supravieţuitor.
Ascendenţii ordinari, în calitatea lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea
de fapt asupra patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în
urma eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii.
- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
61
- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.
Secţiunea 4. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari
§1. Noţiunea de colateral ordinar
Potrivit art. 983 alin. (1) C. Civ „Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului,
până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi 1". Se numesc ascendenţi
ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către ascendenţii privilegiaţi.
Din clasa a IV-a, a colateralilor ordinari, potrivit definiţiei fac parte următoarele categorii
de rude:
 unchii şi mătuşile defunctului, rude de gradul al III-lea;
 verii primari ai defunctului, rude de gradul al IV-lea;
 fraţii şi surorile bunicilor, rude de gradul al IV-lea.
Ca şi în cazul celorlalţi moştenitori legali, rudele colaterale pot fi din căsătorie, din afara
căsătoriei, rezultaţi din adopţie sau prin metoda reproducerii umane asistată medical cu terţ donator.
În lumina noului Cod civil, similar cu adopţia cu efecte depline, încuviinţată anterior anului
1997, la moştenirea defunctului pot veni numai colateralii ordinari din familia adoptatoare, nu şi cei
din familia firească. În cazul adopţiei cu efecte restrânse, încheiate anterior anului 1997, moştenirea
1
Acest articol reia prevederile art. 963 alin.2 C.civ. care statuează că vocaţia succesorală a colateralilor se
întinde numai până la gradul al patrulea inclusiv.
62
adoptatului cu efecte restrânse va fi culeasă de către ascendenţii ordinari ai acestuia din familia
firească.
În ipoteza în care, la moştenirea defunctului au vocaţie succesorală concretă moştenitorii
din clasa a IV-a , vor fi chemate la moştenire atât rudele din partea mamei cât şi rudele din partea
tatălui defunctului..
Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art. 982 alin.
(2) C. civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi colateralii
privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor veni la moştenire dacă
descendenţii, ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu există, nu pot moşteni sau nu
doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari vin la moştenire în cazul în care1:
Moştenirea, potrivit art. 983 alin. (2) C. civ., este atribuită colateralilor ordinari dacă
„descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc
condiţiile necesare pentru a moşteni”.
Descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu
îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni în următoarele situaţii:
 lipsesc moştenitorii din primele trei clase;
 moştenitorii din primele trei clase sunt renunţători;
 moştenitorii din primele trei clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;
 în afară de colaterali ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi şi ascendenţi ordinari,
pe care i-a dezmoştenit. Prin dezmoştenire, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari, nefiind
moştenitori rezervatari, sunt înlăturaţi de la moştenire;
 defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi sau ascendenţi privilegiaţi),
dar aceştia au fost dezmoşteniţi, motiv pentru care aceştia vor culege numai rezerva succesorală,
restul revenindu-le colateralilor ordinari.
Masa succesorală se va împărţii între rudele din clasa a IV-a de moştenitori legali prin
aplicarea principiul proximităţii gradului de rudenie, ceea ce înseamnă că ascendenţii ordinari vor fi
chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel cum prevede art. 982 alin.
1
63
(3) C. civ., moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cei de grad mai
îndepărtat.
Aşadar, dacă la moştenirea defunctului, în rândul colateralilor ordinari există unchi şi
mătuşi, veri primari, cât şi fraţi sau surori ai bunicilor defunctului, vor fi chemaţi la moştenire
unchii/mătuşile defunctului, ca moştenitori de gradul al treilea. Verii primari şi fraţi/surorile
bunicilor – fiind moştenitori de gradul al patrulea, vor fi chemaţi la moştenire numai dacă unchii şi
mătuşile defunctului nu pot sau nu vor să moştenească. Chemarea la moştenire se va opri la
moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni, fără a mai avea
relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din gradele următoare.
Între colateralii ordinari de acelaşi grad moştenirea se va împărţi pe capete, fiecare
moştenitor beneficiind de o cotă egală din masa succesorală. De asemenea, în cazul colateralilor
ordinari nu operează împărţirea pe linii a moştenirii, aşa cum se întâmplă în cazul colateralilor
privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vor fi chemaţi unchii mătuşile defunctului, pe ambele linii -
maternă sau paternă - ei vor împărţi moştenirea în părţi egale, în funcţie de numărul lor. În mod
similar, dacă la moştenire vor fi chemaţi verii primari ai defunctului, ei vor împărţi de asemenea
moştenirea în părţi egale, în funcţie de numărul lor, indiferent de linia maternă sau paternă pe care
vin.
Colateralii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul supravieţuitor al
defunctului. În acest ultim caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va stabili cu prioritate, iar cota
colateralilor ordinari se va atribui abia după aceea.
În practică putem întâlni următoarele situaţii:
a. Colateralii ordinari vin la moştenire singuri, situaţie în care ei vor culege întreaga
moştenire. Masa succesorală va fi împărţită la numărul de moştenitorii care vin împreună efectiv la
moştenire, fiecare succesor beneficiind de o cotă egală. Aşadar, dacă la moştenire vin unchii şi
mătuşile defunctului - rude de gradul al III-lea – moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul lor.
Dacă la moştenire vin verii primari ai defunctului alături de fraţii şi surorile bunicilor defunctului -
rude de gradul al IV-lea – moştenirea se va împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula
împărţirii pe linii a moştenirii (dimidia maternis, dimidia paternis) nu are nicio relevanţă şi nu se va
aplica în situaţia colateralilor ordinari .
b. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, situaţie în care,
potrivit art. 983 alin. (4), cei dintâi vor culege o cota de ¼ din moştenire. Cota soţului supravieţuitor,
care este în acest caz de 3/4 din moştenire, se va calcula cu precădere. După imputarea asupra
întregii mase succesorale a cotei soţului supravieţuitor, diferenţa rămasă, respectiv 1/4 din
64
moştenire, se va atribui colateralilor ordinari, fiind împărţită între aceştia în mod egal, în funcţie de
numărul lor
c. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii exheredaţi ai
defunctului. Vom distinge, după cum există sau nu concursul soţului supravieţuitor, două situaţi:
- În ipoteza în care la moştenire vin, în concurs, soţul supravieţuitor, descendenţii ca
moştenitori rezervatari exheredaţi şi colateralii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: soţul
supravieţuitor va culege cota care i se cuvine 1 în concurs cu descendenţii, respectiv ¼,; descendenţii
vor primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga masă succesorală, respectiv 1/2x3/4=3/8;
colateralii ordinari vor primi restul moştenirii, adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-5/8=3/8.
- În cazul în care defunctul nu are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi astfel:
descendenţii vor culege rezerva succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar colateralii ordinari le va
reveni cealaltă jumătate din moştenire, care ulterior le va fi împărţită în cote egale, în funcţie de
numărul lor.
d. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii privilegiaţi
exheredaţi de defunct. Şi în această situaţie, după cum există sau nu concursul soţului
supravieţuitor, vom distinge două cazuri:
- dacă defunctul are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor
va culege cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi, respectiv
1/2 din moştenire (art. 972 alin. (2) C. Civ); ascendenţii privilegiaţi vor culege doar rezerva
succesorală, adică jumătate din diferenţa rămasă după imputarea cotei soţului supravieţuitor; Prin
urmare, dacă există un singur părinte, rezerva acestuia va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2
părinţi, rezerva lor va fi de 1/4x1/2 deci 1/8;
- dacă defunctul nu are soţ supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi vor culege doar rezerva
succesorală la care au dreptul, în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga masă succesorală,
respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii părinţi ; colateralii ordinari vor
primi diferenţa de 7/8 dacă au venit în concurs cu un singur părinte al defunctului şi respectiv 3/4
dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai defunctului.
§3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari
Dreptul la moştenire al colateralilor ordinari prezintă următoarele caractere juridice:
1
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor
clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”.
65
- colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care sunt exheredaţi de către defunct pierd drepturile pe
care le au în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul
supravieţuitor.
- colateralii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;
În calitate de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra
patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în urma eliberării
certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii.
- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.
CAPITOLUL III.
ELEMENTE DE DREPT COMPARAT
Perfecţionarea normelor de drept civil a constituit în perioada recentă o preocupare continuă,

acest demers fiind accelerat de transformările profunde ale societăţii româneşti, în contextul
asimilării valorilor europene contemporane.
Normele Codului civil trebuie să reflecte nevoile actuale ale societăţii, fiind necesar ca ele să
se adapteze noilor realităţi şi noilor cerinţe ale indivizilor care o compun. Până la 1 octombrie 2011
– data intrării în vigoare a noului Cod civil, s-a aplicat Codul civil din 1864, care a avut ca model
Codul lui Napoleon, din 1804. De-a lungul timpului, textul de lege a suferit numeroase modificări
determinate de schimbările sociale, multe din articolele sale fiind abrogate. El era completat de legi
speciale din domeniul dreptului familiei, persoanei fizice şi juridice, chiar şi în privinţa succesiunilor
(de exemplu Legea nr. 319/1944 privind drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor).
Astfel că, apariţia Noului Cod civil a reprezentat o necesitate, căci nevoile anului 1864 nu
mai corespund nevoilor societăţii zilelor noastre şi totodată se simţea nevoia unificării normelor prin
integrarea diferitelor legi civile existente deja precum şi a liniilor trasate de jurisprudenţă.
66
Recodificarea dreptului civil român s-a realizat cu sprijinul legislaţiilor moderne 1, şi anume: Codul
civil francez, Codul civil al provinciei Quebec, Codurile civile italian, spaniol, elveţian, german,
brazilian. În ceea ce priveşte Codul civil din Quebec, după momentul intrării sale în vigoare, în anul
1994, a constituit o sursă de inspiraţie pentru o parte din codurile civile enumerate mai sus2.
Acest capitol al lucrării îşi propune să realizeze o analiză comparativă între anumite
dispoziţii normative în vigoare în acest moment în Codul civil al provinciei Quebec şi cele prezente
în Codul civil român actual.
Noul Cod civil promovează o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept
privat, un singur act normativ - Codul civil - care încorporează totalitatea reglementărilor privitoare
la persoane, relaţiile de familie şi relaţiile comerciale, asemenea legislaţiei provinciei Quebec.
În domeniul succesiunilor, în ceea ce priveşte nedemnitatea, art. 958-961 din noul Cod civil
se inspiră din art. 620-623 ale Codului civil al provinciei Québec 3 (CCQ) şi menţin numai primul
caz de nedemnitate din Codul civil de la 1864, respectiv art. 655 C.civ.
Denunţul capital calomnios prevăzut la pct. 2 al art. 655 al Codului civil de la 1864, în
condiţiile abolirii pedepsei cu moartea a intrat în desuetudine. Omisiunea de denunţare de la pct. 3 a
fost înlăturată datorită aprecierii Comisiei că nu ar fi primit niciodată aplicare practică, iar textul ar
fi oricum desuet4.
Opinia majoritară merge atât în România cât şi în Franţa în sensul caducităţii textului
consecutiv dispariţiei pedepsei capitale, deoarece legiuitorul sancţionase nu gravitatea faptei, ci
intenţia calomniatorului de a grăbi deschiderea moştenirii5
Art. 958 şi 959 din actualul Cod civil preiau în esenţă clasificarea canadiană a nedemnităţii
în de drept şi judiciară (facultativă), cu o excepţie: punctul 2 al art. 620 CCQ 6 se referă la cazul
special al succesibilului decăzut din autoritatea părintească a copilului la a cărui moştenire ar
1
Aşa cum s-a menţionat chiar de către legiuitorul român, în Expunere de motive, în „Noul Cod civil 2009 – Legea nr.
287-2009 (M.Of. nr. 511 din 24 iulie 2009, cât şi în Hotărârea nr. 277 din 11 martie 2009 pentru aprobarea Tezelor
prealabile ale proiectului de lege – Codul civil.
2
A se vedea: I. Boţi, V. Boţi, Codul civil din Quebec: Sursă de inspiraţie în procesul de recodificare a dreptului civil
român, în Revista „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 1/2011 ianuarie – martie, accesată online
http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/579.pdf, în luna decembrie 2012.
3
Textul complet este disponibil gratuit la adresa
http://www2.publicationsduquebec.gouv.qc.ca/dynamicSearch/telecharge.php/typ=2&file=/CCQ/CCQ.html
4
M. D. Bob, Propter veteris iuris imitationem: nou şi vechi în materie succesorală în noul cod civil (i), în Revista
„Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 4/2010, accesată online http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?
articolId=354, în luna decembrie 2012
5
Ibidem.
6
CCQ 620 : Est de plein droit indigne de succéder:
1° Celui qui est déclaré coupable d'avoir attenté à la vie du défunt;
2° Celui qui est déchu de l'autorité parentale sur son enfant, avec dispense pour celui-ci de l'obligation alimentaire, à
l'égard de la succession de cet enfant.
67
intenţiona să vină. Cele două cazuri de nedemnitate din legislaţia română au ca izvor regulile
moralei. Astfel, nu se poate accepta ca punct de plecare pentru culegerea unei moşteniri uciderea de
către beneficiar a lui de cuius. Tot astfel, nu se poate accepta ca partea de moştenire culeasă de un
moştenitor să fie majorată ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni având drept scop tocmai această
majorare.
Primul alineat al art. 961 C. civ. introduce încă o noutate pentru dreptul român: iertarea, ca
posibilitate de a înlătura efectele nedemnităţii, soluţie ce nu a fost primită sub imperiul codului din
1864. Noul cod se inspiră principial din art. 622 CCQ, dar este pe fond mai restrictiv decât textul
canadian: simpla gratificare a nedemnului (sau menţinerea unei liberalităţi prealabil consimţite
acestuia) nu îl readuce la moştenire, fiind nevoie de o manifestare de voinţă expresă în acest sens1.
Influenţe ale Codului civil din provincia Quebec în domeniul succesiunilor se simt în ceea ce
priveşte instituţia reprezentării.
Codul civil al Québec-ului a fost modificat, permiţând reprezentarea predecedatului,
comorientului şi a nedemnului, dar nu şi a renunţătorului. Reprezentarea renunţătorului a fost
permisă în Franţa prin reforma succesorală, operată în anul 2006. Modificarea a fost considerată
necesară şi datorită “consacrării legislative a posibilităţii de a face liberalităţi transgeneraţionale şi a
dreptului recunoscut oricărui descendent de a renunţa anticipat la acţiunea în reducţiune 2 (art. 929
alin. 1 din Codul civil francez)”.
În România, legiuitorul decis reintroducerea reprezentării nedemnului, apreciind că raţiunea
reprezentării este aceea de a nu crea decalaje arbitrare între descendenţii copiilor defunctului sau
între descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului.
Ultima chestiune ce poate fi atinsă la nedemnitate este sfera de aplicare a acesteia.
Legiuitorul, în reglementarea noului Cod civil reţine nedemnitatea printre condiţiile generale ale
dreptului de a moşteni şi prin urmare nedemnitatea caracterizează atât moştenirea legală cât şi cea
testamentară. Această modificare este în sensul deciziei luate în 1994 de legiuitorul Québec-ului,
renunţându-se la modelul tradiţional francez. De remarcat însă că legiuitorul canadian a eliminat
textele privind revocarea pentru ingratitudine a donaţiilor şi testamentelor, ce existau în vechiul Cod
civil al Canadei de Jos (1866).
Altfel spus, concepţia existentă sub imperiul Codului de la 1864 în dreptul nostru succesoral
este similară celei a fostului cod civil al Québec-ului, ambele inspirate de modelul-mamă francez:
nedemnitatea vizează exclusiv moştenirea legală, echivalentul ei în materie de liberalităţi fiind
1
M. D. Bob, op. cit, http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=354#_edn68.
2
Ibidem.
68
revocarea pentru ingratitudine1. Însă noul Cod civil, aflat în vigoare în prezent, a renunţat la această
concepţie, preluând aproape integral textele canadiene din 1994. Termenul de decădere de un an
pentru nedemnitatea judiciară (prev. de art. 959 alin. 2 C. civ.), în lumina Codului civil de la 1864
specific revocării pentru ingratitudine (art. 833 alin. 1 şi art. 931), este o dovadă în plus în acest
sens. O deosebire faţă de Codul civil din Quebec constă în faptul că legiuitorul român a păstrat în
acelaşi timp dispoziţiile referitoare la aplicarea nedemnităţii şi în cazul moştenirilor testamentare şi
dispoziţiile referitoare la revocarea testamentelor pentru ingratitudine în cuprinsul 1069 alin. 2 C.
civ.2, în timp ce capitolul 5 „Despre revocarea testamentului sau a unui legat" al Titlului IV „Despre
testamente" din codul civil al Québec-ului nu mai menţionează instituţia ingratitudinii.
1
Fr. Deak, op. cit., p. 60, nota de subsol nr. 3.
2
Art. 1069 alin. 2 C. civ. prevede următoarele: „Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru
ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze,
nu l-a înştiinţat;
b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de testator ori de injurii grave la adresa
memoriei testatorului".
69
CONCLUZII
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 şi
atribuie dreptului de a moşteni o nouă configuraţie. De aceea lucrarea de faţă îşi propune să prezinte
în lumina ultimilor modificări, drepturile succesorale ale rudelor defunctului.
De-a lungul întregii lucrări am încercat să realizez un studiu de manieră comparativă privind
actuala reglementare a devoluţiunii succesorale legale şi cea consacrată de Codul civil din 1864, iar
în finalul lucrării, respectiv Capitolul III, mi-am propus să realizeze o analiză comparativă între
anumite dispoziţii normative în vigoare în acest moment în Codul civil al provinciei Quebec şi cele
prezente în Codul civil român actual.
Drepturile succesorale ale rudelor defunctului trebuie privite în perspectiva generală a
instituţiei moştenirii. Prin urmare, Capitolul I al lucrării se ocupă de prezentarea aspectelor teoretice
şi practice pe care le implică instituţia moştenirii şi supune analizei următoarele probleme:
 Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia
 Terminologie specifică
 Felurile moştenirii
 Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni.
 Principiile devoluţiunii succesorale legale
 Reprezentarea succesorală.
Legiuitorul român a preferat să nu aducă modificări semnificative instituţiei moştenirii în
noua reglementare şi în majoritatea cazurilor preia propunerile doctrinare şi jurisprudenţiale
formulate sub incidenţa Codului civil de la 1864.
70
În primul rând, noul Cod civil are meritul de a actualiza limbajul de specialitate, permiţând
astfel o mai bună înţelegere a materiei moştenirii. De asemenea are meritul de a fi definit in terminis
noţiunea de “moştenire” (art. 953 C. civ.), coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară [art. 955
alin. (2) C. civ.], precum şi vocaţia multiplă la moştenire (art. 1102 C. civ.).
Ca şi sub incidenţa Codului civil de la 1864, moştenirea rămâne de două feluri: legală (în
temeiul legii) şi testamentară (având drept temei voinţa defunctului).
În ceea ce priveşte condiţiile generale ale dreptului de a moşteni, în noua reglementare
acestea sunt: capacitatea succesorală, nedemnitatea şi vocaţia la moştenire.
Se poate observa deci că legiuitorul preia propunerile formulate de literatura de specialitate
şi „ridică nedemnitatea la rangul de condiţie generală a dreptului de a moşteni” (I. Genoiu) şi
reglementează pentru prima dată vocaţia la moştenire. Nedemnitatea este reglementată ca fiind de
două feluri: de drept şi judiciară, iar cazurile care atrag nedemnitatea sunt modificate aproape în
întregime. În plus, efectele nedemnităţii nu se mai răsfrâng şi asupra descendenţilor nedemnului, ca
urmare a faptului că nedemnul poate fi reprezentat (art. 965 C. civ.)
Ca element de noutate se prezintă şi următoarele aspecte:
- prezumţia privind timpul legal al concepţiunii are numai un caracter relativ, putând fi
răsturnată prin mijloace ştiinţifice de probă;
- persoanei juridice îi este recunoscută capacitatea succesorală înainte de dobândirea
personalităţii juridice şi chiar dacă liberalităţile nu sunt necesare pentru ca aceasta să ia fiinţă în mod
legal;
- este reglementată situaţia persoanelor care au murit în acelaşi timp.
În ceea ce priveşte principiile generale ale devoluţiunii legale, acestea rămân aceleaşi, sunt în
număr de trei, şi anume:
a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;
b) principiul proximităţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;
c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.
O altă instituţie care a suportat modificări în noua reglementare este cea a reprezentării.
Astfel, aşa cum am menţionat şi mai sus, nedemnul, alături de predecedat, beneficiază de această
instituţie. Noul Cod civil inovează şi prin reglementarea unui „efect particular” al reprezentării, pe
lângă cel general – potrivit căruia moştenirea se împarte pe tulpină. De asemenea este definit
conceptul de „tulpină” şi este reglementată retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.
Capitolul al II-lea al lucrării supune analizei drepturile succesorale ale rudelor defunctului,
alocând câte o secţiune fiecărei clase de moştenitori.
71
În cadrul fiecărei secţiuni este supusă studiului întinderea claselor de moştenitori, caracterele
juridice şi împărţirea moştenirii.
Având în vedere că devoluţiunea legală a moştenirii prezintă utilitate practică, de-a lungul
lucrării am prezentate cazuri concrete de împărţire a moştenirii, în vederea înţelegerii aprofundate a
principiilor aplicate şi a conceptelor utilizate.
În ceea ce priveşte devoluţiunea moştenirii, cu titlu de noutate apare reglementarea expresă a
faptului că pot veni la moştenire, în mod simultan, două clase de moştenitori.
De asemenea este reglementată reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, ceea ce
constituie o binevenită noutate în contextul realităţii obiective actuale.
Vocaţia succesorală a rudelor colaterale este limitată până la gradul al IV-lea inclusiv, în
Codul civil de la 1864 neexistând o reglementare expresă în acest sens.
Consider că noul Cod civil a realizat o binevenită împrospătare şi reformulare a instituţiilor
sale de drept în conformitate cu dezvoltarea societății, ba mai mult aduce unele inovaţii juridice în
dreptul românesc preluate din dreptul altor state.
Lucrarea are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă cititorului informaţia
necesară pentru a înţelege, interpreta şi aplica, normele privitoare la materia moştenirii, atât prin
prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile din practica judiciară.
72
BIBLIOGRAFIE
I. Tratate, cursuri, monografii, jurisprudenţă:
1. ADAM I., RUSU A., Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003
2. CHIRICĂ D., Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti, Biblioteca
Universitară de drept, Bucureşti, 2003
3. COLECTIV DE AUTORI, Noul Cod civil: note, corelaţii, explicaţii, Ed. C. H.
Beck, 2011
4. DEAK FR., Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic Bucureşti, ed. a II-a
actualizată şi completată, 2002
5. DOGARU I., Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003
6. FLORESCU D.C., Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011
7. GENOIU I., Dreptul la moştenire în noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2012
8. GENOIU I., Tema IX. Succesiuni, în NECULAESCU S., MOCANU L.,
GHEORGHIU GH., GENOIU I., ŢUŢUIANU A., „Instituţii de drept civil. Curs selectiv
pentru licenţă”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012
9. GENOIU I., TURZA AL. – L., Drept succesoral. Caiet de seminar, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2011
10. MACOVEI C., DOBRILĂ M.C., Cartea a IV-a, Despre moştenire şi liberalităţi,
în BAIAS FL. A., CHELARU E., CONSTANTINOVICI R., MACOVEI I. (coordonatori),
„Noul cod civil. Comentariu pe articole art. 1 – 2664”, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012
11. RICU C.S., Titlul II. Moştenirea legală, în colectiv de autori „Noul Cod civil:
comentarii, doctrină, jurisprudenţă”, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012
73
12. STĂNCIULESCU L., Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2012
13. STOICA V., DRAGU L., Moştenirea legală în noul cod civil, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012
14. VĂDUVA D., Moştenirea legală. Liberalităţile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2012
II. Articole şi studii de specialitate:
1. BOB D.M., Popter veteris iuris imitationem: nou şi vechi în materie succesorală
în noul cod civil (I), în Revista „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 4/2010
2. BOŢI I., BOŢI V., Codul civil din Quebec: Sursă de inspiraţie în procesul de
recodificare a dreptului civil român, în Revista „Studia Universitatis Babeş-Bolyai
Iurisprudentia”, nr. 1/2011 ianuarie – martie
3. GENOIU I., Condiţiile dreptului de la moştenire în noul Cod civil, în revista
„Dreptul”, nr. 6/2011
4. GENOIU I., Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în noul Cod
civil”, în revista „Jurnal de studii juridice” număr special, Ed. Lumen, Iaşi, 2010
5. GENOIU I., MASTACAN O., Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în
reglementarea noului Cod civil român, în revista „Dreptul”, nr. 7/2010
6. POPA I., Rezerva succesorală şi moştenitorii rezervatari în reglementarea noului
Cod civil, în revista „Dreptul”, nr. 6/2011
III. Acte normative

1. Constituţia României din 1991, republicată în M.Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003,
Partea I
2. Codul civil din 1864, publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7
din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie
1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi completările ulterioare
3. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, republicată în M.Of.
nr. 505 din 15 iulie 2011, Partea I
74
4. Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
cu modificările şi completările ulterioare, publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011, Partea I
IV. Surse Internet

www.barouldolj.ro
www.drept.ucv.ro
www.dreptonline.ro
www.lecturijuridice.blogspot.ro
www.studia.ubbcluj.ro
75

Drepturile Succesorale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drepturile Succesorale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea Codului civil

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MATERIA

§1. Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia.

1.1. Noţiunea de moştenire

1.2. Reglementarea legală a materiei moştenirii

§2. Terminologie specifică

2.1. Noţiunea de „moştenire”

2.2. Subiectele dreptului la moştenire

2.3. Noţiunea de „masă succesorală”

§3. Felurile moştenirii

3.1. Moştenirea legală

3.2. Moştenirea testamentară

3.4.Coexistența calităţii de moştenitor legal cu cea de moştenitor testamentar

§4.Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni. Scurtă prezentare

4.1. Capacitatea succesorală

Persoanele care nu au capacitatea de a moştenii sunt următoarele:

4.2. Vocaţia (chemarea) la moştenire

4.3. Nedemnitatea succesorală

§5. Principiile devoluţiunii succesorale legale

Devoluţiunea moştenirii înseamnă determinarea persoanelor chemate să moştenească

b) principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii de aceeaşi clasă;

b) Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

§6. Reprezentarea succesorală. Succintă prezentare

6.1. Noţiune şi reglementare legală

6.2. Domeniul de aplicare

6.3. Condiţiile reprezentării

6.4. Efectele reprezentării succesorale

DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR

Secţiunea 1. Drepturile succesorale ale descendenţilor

§1. Noţiunea de descendent

§2. Împărţirea moştenirii

Poate veni prin

3/4, pe care o vor împărţi în mod egal.

§3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor

Dreptul la moştenire al descendenţilor prezintă următoarele caractere juridice:

c) descendenţii sunt moştenitori sezinari;

d) descendenţii au obligaţia de a raporta donaţiile;

Secţiunea 2. Drepturile succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor

§1. Ascendenţii privilegiaţi

1.2. Împărţirea moştenirii

1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi

§2. Colateralii privilegiaţi

2.2. Împărţirea moştenirii

Moştenirea lăsată de defunct se va împărţi astfel:

2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor privilegiaţi

Secţiunea 3. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari

§1. Noţiunea de ascendent ordinar

§2. Împărţirea moştenirii

În interiorul clasei a III-a de moştenitori legali, se aplică principiul proximităţii gradului de

§3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari

Dreptul la moştenire al ascendenţilor ordinari prezintă următoarele caractere juridice:

Secţiunea 4. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari

§1. Noţiunea de colateral ordinar

§2. Împărţirea moştenirii

§3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari

Dreptul la moştenire al colateralilor ordinari prezintă următoarele caractere juridice:

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

Perfecţionarea normelor de drept civil a constituit în perioada recentă o preocupare continuă,

I. Tratate, cursuri, monografii, jurisprudenţă:

II. Articole şi studii de specialitate:

III. Acte normative

IV. Surse Internet

S-ar putea să vă placă și