Jurisprudenta Civila Sintetizata

Jurisprudenta I.C.C.J.
****** Drept Civil 2002-

2009
DREPT CIVIL
ACT JURIDIC. CONDITII. VICII CONSIMTAMANT. INTERPRETARE
1*Contract de întreţinere. Testament. Lipsa discernământului persoanei care se obligă

Capacitatea de a contracta cât şi consimţământul valabil al părţii care se obligă sunt, potrivit
art.948 C.civ. şi ale prevederilor Decretului nr.31/1954, condiţii esenţiale pentru valabilitatea
actelor juridice, lipsa oricăreia din ele fiind sancţionată cu nulitatea.Secţia civilă, decizia nr.51
din 15 ianuarie 2003
2*Contract. Interpretare. Criterii Interpretarea contractelor presupune determinarea şi

calificarea conţinutului acesteia, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor
părţilor. Dacă voinţa părţilor este clar exprimată, nu se pune problema interpretării, care este
necesară doar în situaţia în care există discrepanţă între voinţa reală şi voinţa declarată a
părţilor, când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori când contractul este
incomplet. Secţia civilă, decizia nr.1753 din 6 mai 2003
3*Interpretarea convenţiilor. Clauza penală Faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii,

instanţa de control judiciar a interpretat corect contractul şi clauza penală conform principiului
statornicit prin art.977 C.civ., după intenţia comună a părţilor şi a aplicat dispoziţiile art.969
C.civ. potrivit cărora „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.
(Secţia comercială, decizia nr.244 din 22 ianuarie 2003)
4*Contract de vânzare-cumpărare cu cesiune de creanţă. Viciu de consimţământ. Pentru

a se putea reţine viciul de consimţământ la încheierea contractului, ar fi trebuit să fie întrunite
condiţiile prevăzute de art.956 C.civ. În speţă, contractul de vânzare-cumpărare cu cesiune de
creanţă a fost încheiat între persoane juridice, prin reprezentanţii lor abilitaţi legal, şi
consimţământul nu a putut fi viciat prin violenţă iar în situaţia în care ar putea fi reţinută o
ameninţare din partea uneia dintre părţile contractante aceasta fiind ulterioară încheierii
contractului, în faza executării, exclude constatarea unei nulităţi absolute parţiale a contractului.
(Secţia comercială, decizia nr.2515 din14 septembrie 2004)
5*Contract de ipotecă. Mandat special În privinţa actelor de înstrăinare, de ipotecare ca
şi a altor acte ce depăşesc administrarea obişnuită a bunurilor comune este necesar un mandat
special. Or, procura invocată ca temei al puterilor de mandatar, nu îndeplineşte condiţiile
prevăzute în art.1536 alin.(2)C.civ. pentru a fi calificată ca un mandat special, apt a valida
contractul de ipotecă . Drept urmare, fiind semnat în temeiul unui mandat general valabil
pentru actele de administrare şi inapt a valida un act de înstăinare, contractul de ipotecă este
lovit de nulitate. (Secţia comercială, decizia nr.5215 din 2 decembrie 2004)
6*Contract de credit. Nulitate absolută Reclamanţii au fost induşi în eroare de pârâtă

cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară, crezând că semnează un act de garanţie
reală pentru calitatea de angajat şi nu acte de garanţie imobiliară pentru creditul luat de
societate de la bancă, fapt ce a echivalat cu lipsa consimţământului, care potrivit art.948 C.
1
Jurisprudenta I.C.C.J. ****** Drept Civil 2002-
2009
civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic. (Secţia comercială, decizia nr.1844 din 17
martie 2005)
7*Contract de vânzare-cumpărare. Principiul prevalării salvării efectelor juridice ale

actului Instanţa de control judiciar a apreciat în mod corect, că o capacitate mai mică a bunului
vândut, decât cea stabilită, nu constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii aparente,care au
condus ulterior la reparaţia bunului, trebuiau sesizate la recepţia produselor, prin diligenţele ce
se impuneau,or,cumpărătorul a recepţionat bunul fără a formula obiecţiuni privind calitatea sau
capacitatea acestuia. Întrucât, în speţă, nu există motive de anulare sau constatare a nulităţii
actului juridic, neexistând vicii ascunse ale lucrului vândut, trebuie promovat pincipiul juridic
al prevalării salvării efectelor juridice ale actului iar nu al desfiinţării acestuia. (Secţia
comercială, decizia nr.2217 din 30 martie 2005)
8*Contract de credit . Cauze de nulitate Întrucât suma menţionată cu titlu de credit nu a

fost acordată , s-a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa unui act din care să rezulte
voinţa părţilor de a nova, conform art.1130 C.civ (Secţia comercială, decizia nr.1213 din 28
martie 2006)
9*Contract de vânzare-cumpărare. Nulitate. Condiţii esenţiale pentru validitatea

convenţiei. Potrivit art.948 alin.(4) C.civ. : condiţia esenţială pentru validitatea unei
convenţii este o cauză licită. Cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară
bunelor moravuri şi ordinii publice (art.968 C.civ.) . (Secţia comercială, decizia nr.2802 din 5
octombrie 2006)
10*Contract de vânzare-cumpărare. Efectul convenţiilorC.civ.,art.969 Potrivit art.969

C.civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca
prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. (Secţia comercială, decizia nr.649
din 12 februarie 2007)
11*Contract de cesiune de creanţă. Convenţie de eşalonare a datoriei. Viciu de

consimţământ. Consecinţe
Convenţia făcută prin eroare, violenţă sau dol, nu este nulă de drept, ci dă loc numai
acţiunii de nulitate, potrivit dispoziţiilor art.961 C.civ. (Secţia comercială, decizia nr.2154 din
5 iunie 2007)
12*Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni. Viciu de consimţământ. Acţiune în

anularea contractului C.civ., art.960
Existenţa dolului poate fi reţinută în cazul în care se regăseşte elementul intenţional,
voinţa de a induce în eroare partea contractantă şi elementul material, adică folosirea de
mijloace viclene pentru inducerea în eroare. (Secţia comercială, decizia nr.4057 din 11
decembrie 2007)
13* Consimţământul valabil exprimat – condiţie de validitate a unei convenţii Condiţiile

esenţiale pentru validitatea unei convenţii, respectiv pentru încheierea valabilă a oricărui
2
2009
contract sunt capacitatea de a contracta şi consimţământul valabil exprimat al părţii care se

obligă. Simpla ofertă de a contracta făcută de către una dintre părţi nu produce efecte juridice în
lipsa consimţământului valabil exprimat şi a acceptării acesteia de către cealaltă parte. (Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.35 din 14 ianuarie 2009)
14*Cauza ilicită a unui act juridic. Sancţiune aplicabilă Nulitatea este sancţiunea prin
care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau
bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.
Sancţiunea nulităţii este fundamentată şi în condiţiile în care actului juridic îi lipseşte
cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 c.civ. statuează asupra
lipsei efectelor unei obligaţii fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968
defineşte cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri şi ordinii
publice. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.647 din 3 martie 2009)
15*Calificarea contractului din perspectiva interpretării sistematice şi nu după

denumirea dată de părţi. Contractul de transport. Trăsături definitorii. Regim juridic Potrivit
art.977 şi urm.Cod civil, calificarea juridică se face după intenţia comună a părţilor
contractante, iar nu după sensul literal al termenilor folosiţi.
De asemenea art.982 Cod civil consacră principiul interpretării sistematice stipulând că,
clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă
prin actul întreg. Din examinarea clauzelor contractului rezultă fără putinţă de tăgadă, că
părţile au avut intenţia de a încheia un contract de transport de mărfuri, iar împrejurarea că s-a
dat contractului o altă denumire nu poate produce efecte juridice cu privire la natura acestuia.
Contractul de transport se încadrează, în raport cu dispoziţiile art.1470 alin.2 în
categoria locaţiunii de lucrări, iar potrivit art.1474 Cod civil este o locaţiune de servicii. În
realitate, contractul de transport nu este numai de locaţiune (o închiriere) a mijlocului de
transport ci mai ales o prestaţie de servicii deoarece obiectul de activitate constă în deplasarea
în spaţiu a unor persoane sau mărfuri.
De remarcat că în orice transport, cum este şi cazul în speţă, găsim următoarele
elemente ale locaţiunii de servicii: o prestaţie, o remuneraţie a serviciului prestat, independenţa
juridică a cărăuşului. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.923 din 6
martie 2008)
16*Interpretarea clauzelor contractuale Interpretând clauza cu privire la care

contractanţii aveau opinii diferite, (...) nu a avut loc o modificare a clauzei penale, ci o
interpretare logică şi juridică în scopul determinării înţelesului exact al acesteia pentru
stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială
decizia nr.1273 din 27 martie 2008)
17*Operaţiunea de vânzare în frauda dreptului de proprietate, cauză de nulitate absolută

a contractului Faptul că vânzarea-cumpărarea imobilului s-a făcut în frauda dreptului de
proprietate de către vânzător, cu complicitatea şi pe riscul cumpărătorului este un caz tipic de
nulitate absolută a contractului. Avându-se în vedere că vânzătoarea cunoştea faptul că
înstrăinează bunul altuia, rezultă că, convenţia părţilor are o cauză ilicită şi deci este nulă
3
2009
absolut conform art.968 Cod civil. Totodată nulitatea actului se constată şi în raport de
dispoziţiile art.966 Cod civil, întrucât vânzătorul, nefiind proprietarul bunului vândut nu poate
satisface scopul avut în vedere de cumpărător, dobândirea dreptului de proprietate. (Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2099 din 12 iunie 2008)
17*Bilet la ordin Inaplicabilitatea, în cadrul obligaţiilor cambiale, a principiului

anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal Principiul anulării actului
subsecvent ca o consecinţă a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la
ordin dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente
faţă de raportul juridic fundamental care i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o
obligaţie de sine stătătoare. Altfel spus posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită
dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului, şi nu în baza raportului juridic
care a ocazionat emiterea titlului (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia
nr. 3410 din 14 noiembrie 2008)
CAPACITATE DE FOLOSINTA. CAPACITATE DE EXERCITIU
18*Capacitatea de folosinţă. Acţiune introdusă împotriva unor persoane decedate

Cauzele nu pot fi judecate în contradictoriu cu persoane fizice decedate. Secţia civilă, decizia
nr.1056 din 18 martie 2003
19*Acţiune pentru constatarea dobândirii proprietăţii imobiliare prin uzucapiune.

Cerere de reprezentare prin curator a proprietarului decedat şi a moştenitorilor acestuia,
necunoscuţi. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice şi, implicit, capacitatea de exerciţiu
încetând pe data decesului, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, persoana
respectivă nu mai poate să fie parte în judecată, conform art. 41 C. pr.civ. şi nici să fie
reprezentată prin curatorul la care se referă art. 152 din Codul familiei. Pentru aceleaşi temeiuri
reprezentarea prin curator, la judecată, nu trebuie acceptată nici pentru „moştenitorii
necunoscuţi” ai persoanei decedate, proprietară a imobilului care face obiectul acţiunii prin care
reclamanţii susţin că au dobândit proprietatea prin uzucapiune. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 6184 din 9 noiembrie 2004
20*Persoană juridică în dizolvare. Capacitate de folosinţă şi de exerciţiu. Calitate

procesuală Persoană juridică – în speţă o societate comercială – încetează a avea fiinţă prin
dizolvare, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dar, în vederea realizării activului şi a plăţii
pasivului, la care se referă art. 51 din acelaşi decret, se poate acţiona, însă prin lichidator, iar nu
în nume propriu, caz din urmă în care societatea comercială nu are calitate procesuală.I.C.C.J.,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5302 din 16 iunie 2005
21*Societate comercială. Dizolvare Potrivit art.40 din Decretul nr.31/1954,persoana

juridică încetează să mai aibă fiinţă prin dizolvare,aşa cum a fost dizolvată şi radiată din
4
2009
registrul comerţului societatea comercială reclamantă, astfel că, aceasta nemaiavând

personalitate juridică, nu mai are nici folosinţa drepturilor procesuale pentru a figura ca parte
în proces. (Secţia comercială,decizia nr.1677 din 10 martie 2003)
22*Reorganizare. Efecte patrimoniale Reorganizarea unei persoane juridice are atât un

efect creator, cât şi un efect extinctiv: persoana juridică supusă fiind unei divizări totale, şi-a
încetat existenţa.Are, de asemenea, un efect translativ, în cazul în speţă, al divizării, operând o
transmisiune cu titlu universal, societăţile rezultate din divizare dobândind o parte din
patrimoniul persoanei juridice supusă divizării, respectiv o fracţie din drepturile şi obligaţiile cu
valoare economică care au aparţinut persoanei juridice care şi-a încetat existenţa.
Transmisiunea cu titlu universal care operează în cazul divizării este reglementată de
art.47 din Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, după cum urmează:
„Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea fiinţă prin divizare se împarte în mod
egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul care a dispus dizolvarea nu s-a
stabilit o altă proporţie.
Drept urmare, prin efectul translativ al divizării, societăţile nou înfiinţate dobândesc o
fracţie de patrimoniu, iar nu bunuri concrete, interpretarea contrară, a recurentei, fiind eronată
sub acest aspect. Pe baza acestor fracţii se realizează prin actul de divizare o împărţire în
natură, care de această dată are caracterul declarativ al oricărui partaj.
De principiu, situaţiile neclare şi echivoce generate de împărţeala în natură pot fi
regularizate prin voinţa societăţilor dobânditoare sau, în caz de neînţelegere, de către instanţă,
actul de regularizare având şi el tot caracter declarativ, iar nu translativ de proprietate. (Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1203 din 25 martie 2008)
PRESCRIPTIE EXTINCTIVA
23*Prescripţie. Acţiune pentru plata contravalorii bunurilor confiscate prin hotărârea

penală ce a fost ulterior reformată. Termenul prescripţiei Temeiul acţiunii nu este art.504
C.proc.pen., pentru a fi formulată în termenul de un an prevăzut de art.505 alin.2 din acelaşi
cod, ci îl constituie hotărârea prin care s-a înlăturat măsura confiscării şi, deci, se impune
restabilirea situaţiei anterioare, acţiunea în pretenţii fiind supusă prescripţiei de 3 ani prevăzută
în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Secţia civilă, decizia nr.4408 din 4 decembrie 2002
24*Prescripţie. Acţiune pentru despăgubiri când nu este posibilă restituirea bunurilor

confiscate prin hotărâre penală, ulterior casată şi înlăturată măsura confiscării averii Acţiunea
pentru acordarea unor astfel de despăgubiri se prescrie în termenul de 3 ani prevăzut de
Decretul nr.167/1958, iar nu în termenul de un an prevăzut de art.505 C.proc.pen. Secţia civilă,
decizia nr.587 din 18 februarie 2003
25*Despăgubiri. Acţiune pentru plata contravalorii imobilului trecut abuziv în

proprietatea statului Dreptul foştilor proprietari de a cere despăgubiri pentru imobilul trecut
abuziv la stat se prescrie în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958,
termen care, potrivit art.7 şi art.9, a început să curgă de la data de 22 decembrie 1989 când au
5
2009
încetat actele de violenţă morală ce au împiedicat pe cei îndreptăţiţi să ceară restabilirea

dreptului încălcat. Secţia civilă, decizia nr.626 din 19 februarie 2003
26*Despăgubiri constând în contravaloarea bunurilor confiscate prinhotărâre penală ca

pedeapsă complementară, reformată ulterior.Temeiul acţiunii. Termenul prescripţiei extinctive
În cazul dat, temeiul acţiunii îl constituie, prin analogie, dispoziţiile art.311 alin.2 C.proc.civ.,
care consacră principiul de drept potrivit căruia actele de executare făcute în puterea unei
hotărâri casate sunt desfiinţate de drept. În cazul în care bunurile confiscate nu mai există, se
naşte un drept de creanţă, care poate fi valorificat printr-o acţiune personală, iar nu reparatorie
conform art.504 C.proc.pen., supusă termenului de prescripţie extinctivă prevăzută de art.3 din
Decretul nr.167/1998, iar nu termenului de un an prevăzut de art.505 C.proc.pen. Secţia civilă,
decizia nr.1985 din 16 mai 2003
27*Acţiune pentru constatarea nulităţii unor înscrisuri oficiale falsificate. Prescripţie

Falsificarea unor înscrisuri oficiale este de natură a atrage în toate situaţiile nulitatea absolută
întrucât valorile sociale afectate nu se rezumă la interesele uneia sau câtorva persoane, ci
vizează însăşi siguranţa circuitului civil, subminând, în acelaşi timp, autoritatea organelor de
stat emitente. Ca urmare este imprescriptibilă acţiunea de stabilire a nulităţii înscrisului
conform art.2 al Decretului nr.167/1958. Secţia civilă, decizia nr.2812 din 27 iunie 2003
28*Daune materiale şi morale cerute de victima unei erori judiciare penale. Termenul
prescripţiei cererii. Repunerea în termen. În baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 19 din
Decretul nr. 167/1958, instanţa, investită cu cererea victimei erorii judiciare, în cauzele penale,
este în drept să dispună chiar din oficiu judecarea cauzei când, pe baza susţinerilor şi a
probelor, constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost
depăşit. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3519 din 12 mai 2004
29*Eroare judiciară. Termenul acţiunii. Despăgubiri Termenul de un an, prevăzut de art.

505 (2) C. proc. pen., de introducere a acţiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare penale, curge de la data scoaterii de sub urmărire penală, dar numai dacă inculpatul a
fost încunoştinţat de măsura luată. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4182 din 8 iunie 2004
30*Contract de ipotecă. Acţiune în anularea contractului pentru dol şi nerespectarea

principiului specializării. Prescripţie
1. Ipoteca convenţională este supusă principiului specializării, care priveşte
determinarea imobilului asupra căruia este constituită şi a creanţei garantate, conform art. 1774
şi art. 1776 C. civ., cu rolul de a oferi terţelor persoane posibilitatea de a-şi da seama dacă
valoarea imobilului este sau nu acoperită prin ipoteca ce îl grevează.
2. Termenul prescripţiei acţiunii de nulitate a contractului de ipotecă, în caz de viclenie,
curge, conform art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, de la data când cel îndreptăţit a
cunoscut cauza de nulitate, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni, de la data încheierii
actului. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6597 din 25 noiembrie
2004
6
2009
31*Despăgubiri. Acţiune pentru plata contravalorii bunurilor confiscate în baza unei

hotărâri penale ulterior casată. Natura acţiunii. Prescripţie. Acţiunea prin care se cere obligarea
statului a plăti contravaloarea bunurilor confiscate în baza unei hotărâri penale ulterior casată -
bunuri ce nu mai există în natură - este o acţiune personală în pretenţii care are ca fundament,
prin analogie, dispoziţiile art. 311 alin. 2 Cod procedură civilă referitoare la întoarcerea
executării şi este prescriptibilă în termenul de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr.
167/1958, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care pedeapsa confiscării a
fost înlăturată. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7148 din 15
decembrie 2004
32*Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri

care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţie Antecontractul, de vânzare-
cumpărare a unui imobil, este o promisiune bilaterală de a contracta; în caz de neexecutare a
obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură, a obligaţiei de
a face, se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc
de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul
nr. 167/1958. Termenul prescripţiei curge din momentul încheierii contractului, însă atunci
când promitentul cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui, cu acordul promitentului-
vânzător, echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din decret.
Prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător
se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător. Î.C.C.J., secţia civilă
şi de proprietate intelectuală, decizia nr.1212 din 17 februarie 2005
33*Drept succesoral. Instituţia raportului şi a reducerii liberalităţilor. Prescripţia

extinctivă.
- În acţiunea de dezbatere a unei succesiuni, cererea pentru raportarea
liberalităţilor, la care se referă art. 751 C.civ. şi aceea de reducere a liberalităţilor reglementată
prin art. 847 C.civ. sunt supuse prescripţiei extinctive de 3 ani, prevăzută prin art. 1 şi art. 3 din
Decretul nr. 167/1958, deoarece au caracter personal, iar nu caracter real cum sunt acţiunile
privitoare la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaţiune, superficie şi servitute, care
conform art. 21 din acelaşi decret, nu sunt supuse prescripţiei extinctive.
- Termenul de trei ani curge de la data deschiderii succesiunii sau, când este
cazul, de la data cunoaşterii liberalităţii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 1547 din 1 martie 2005.
34*Contract de donaţie către stat. Acţiune privind anularea contractului pentru vicierea
consimţămîntului donatorului prin violenţă. Prescrierea dreptului la acţiune. Prin prevederile
art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că, printre imobilele preluate în mod
abuziv se numără şi cele donate statului, dacă a fost admisă acţiunea în anulare sau în
constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, text de lege în baza
căruia nu operează însă repunerea în termenul de prescripţie, ci prin care se precizează în ce
condiţii poate fi considerat preluat abuziv un imobil donat statului. Ca urmare, acţiunea în
anulare a donaţiei facută statului, în perioada la care se referă Legea nr. 10/2001( 6martie 1945-
22 decembrie 1989) este prescrisă dacă nu a fost introdusă în termenul de 3 ani prevăzut de art.
7
2009
3 al Decretului nr. 167/1958, termen care a început sa curgă, pentru vicierea consimtământului
donatorului, prin violenţă, confrom art. 9 din acelaşi Decret, la încetarea violenţei care nu se
mai poate pune din 1990. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2056
din 16 martie 2005.
35*Prescripţia extinctivă. Acţiunea creditorului. Inadmisibilitate. Acţiunea creditorului

pentru „întreruperea” prescripţiei extinctive, pentru cazul reglementat prin art. 1865 C.civ. şi
art. 16 din Decretul nr. 167/1958, se exercită înainte de expirarea termenului prescripţiei
extinctive, iar nu după expirarea termenului. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5305 din 16 iunie 2005
36*Prescripţia extinctivă. Cerere de repunerea în termenul de exercitare a acţiunii în

justiţie. Condiţia concretizării acţiunii Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, instanţa judecătorească poate, în cazul în care constată că fiind temeinic
justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună, chiar şi din
oficiu, judecarea acţiunii. În acest scop, trebuie, însă să se concretizeze ce anume acţiune se
intenţionează a se exercita, deoarece, în raport cu aceasta urmează a se stabili dacă sunt motive
temeinice de repunere în termen. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
nr.5493 din 21 iunie 2005
37*Acţiune privind constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare cumpărare

încheiat în baza Legii nr. 112/1995 şi restituirea imobilului în natură. Prescripţia dreptului la
acţiune.
Termenul, privind introducerea acţiunii pentru constatarea nulităţii actelor de
înstrăinare, este un termen de prescripţie, care poate fi supus întreruperii şi suspendării.
În vederea respectării principiilor securităţii raporturilor juridice, întreruperea şi
suspendarea cursului prescripţiei operează strict şi limitativ în condiţiile prevăzute de art.13 şi
art. 16 din Decretul nr.167/1958.
Unul dintre motivele întreruperii prescripţiei, prevăzute de Decretul nr.167/1958 este şi
acela vizând introducerea unei cereri de chemare în judecată, dar formularea unei notificări nu
poate fi asimilată unei cereri de chemare în judecată şi nici cu celelalte motive de întrerupere a
prescripţiei prevăzute de acelaşi act normativ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 7135 din 29 octombrie 2007.
38*Art. 998-999 Acţiunea prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciul produs ca urmare a unui accident de muncă, are ca obiect valorificarea unui drept de
creanţă, fiind prescriptibilă extinctiv.
Termenul general de prescripţie pentru prejudiciul pentru care se solicită despăgubiri
curge de la data la care cel păgubit a cunoscut pagube şi pe cel care răspunde de ea, conform
art. 8 alin.(1) din Decretul nr. 167/1958.
Cum la momentul producerii accidentului, se cunoşteau toate elementele necesare
pentru a promova în justiţie o acţiune întemeiată pe prevederile art. 998-999 C.civ., termenul de
prescripţie curge de la data producerii accidentului şi nu de la data comunicării procesul verbal
8
2009
de constatare al accidentului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă

nr.7784 din 8 decembrie 2008
39*Contract de asigurare. Acţiunea în regres a asigurătorului impotriva unui

terţ.Termen de prescripţie. Decretul nr.167/1958,art.3 alin(1) Dreptul asigurătorului la acţiunea
în regres,pentru despăgubiri, contra celor răspunzători de. producerea prejudiciului, derivă din
subrogarea în drepturile asiguratului său, în limita indemnizaţiei plătite şi este valorificabil pe
calea dreptului comun, fiind înafara raporturilor de asigurare astfel incât se aplică termenul
general de prescripţie, iar acţiunea nu trebuie confundată cu cea pe care o are asigurătorul
impotriva propriului asigurat. (Secţia comercială,decizia nr3341 din 8 iulie 2003)
40*Prescripţie. Executarea cu întârziere a obligaţiei dintr-un titlu executoriu.

Consecinţe Decretul nr. 167/1958 Prescripţia dreptului de a cere despăgubiri pentru executarea
cu întărziere a obligaţiei de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească începe să curgă de la
data la care aceasta constituie,potrivit legii,titlu executoriu.
De aceea,în cazul în care executarea hotărârii de fond a fost suspendată până la data
judecăţii recursului declarat de debitor,termenul de prescripţie se calculează de la data
respingerii recursului,când se naşte şi dreptul la acţiune al creditorului pentru devalorizarea
sumelor acordate prin titlul executoriu. (Secţia comercială, decizia nr.3500 din 16 septembrie
2003)
41*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere. Potrivit art.16 lit.a) din Decretul

nr.167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie,
făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, iar potrivit art.17, întreruperea şterge
prescripţia, începând să curgă o nouă prescripţie, astfel că recunoaşterea datoriei de către
pârâtă, prin protocolul încheiat la 17 mai 2000, a întrerupt prescripţia şi în raport cu data
introducerii acţiunii, 6 martie 2002, dreptul material la acţiune a fost exercitat de reclamantă
înăuntrul termenului general de trei ani, încadrându-se în noua prescripţie care a început să
curgă de la 17 mai 2000. (Secţia comercială, decizia nr.4345 din 12 noiembrie 2003)
42*Asigurări maritime. Termen de prescripţie Acţiunea prin care s-au cerut despăgubiri
de la societatea de asigurare a fost respinsă ca prescrisă, întrucât, potrivit art.954 C.com.
„acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui an” iar în ceea ce
priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă, potrivit alin.
(3), ” în asigurările maritime termenul începe să curgă după terminarea călătoriei ce a fost
asigurată şi pentru asigurările cu termen,din ziua în care se sfârşeşte asigurarea”,ceea ce
presupune că, în speţă, dreptul material la acţiune a început să curgă de la data expirării
valabilităţii contractului de asigurare. (Secţia comercială, decizia nr.4346 din 12 noiembrie
2003)
43*Contract de asigurare. Despăgubiri.Termen de prescripţie Decret nr.167/1958,

art.3alin.(2) În situaţia în care asiguratul a plătit ratele, singura condiţie necesară pentru
naşterea obligaţiei de plată a asigurătorului este producerea riscului(evenimentului) asigurat,
dată de la care curge termenul de prescripţie de 2 ani, în materie de asigurări. Obligaţia
9
2009
asigurătorului nu a fost suspendată pe perioada soluţionării procesului penal în care a figurat

ca inculpat conducătorul auto vinovat de producerea accidentului rutier. (Secţia comercială,
decizia nr.2592 din 15 septembrie 2004)
44*Vicii ascunse. Răspundere.Termen de prescripţie. Conform art.1352 C.civ.,

vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale produselor livrate cumpărătorului, indiferent de
buna sau reaua –credinţă a vânzătorului. Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripţia
extinctivă începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, adică de la data
descoperirii viciilor. (Secţia comercială, decizia nr.2981 din 17 octombrie 2006)
45*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere Potrivit art.16 alin.(1) lit. b) din

Decretul nr.167/1958, prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în
judecată ori de arbitrare, condiţionând însă, întreruperea prescripţiei de admiterea unei
asemenea cereri(conform alineat ultim al textului legal menţionat), dispoziţie imperativă şi de
strictă interpretare ce nu poate fi extinsă şi la alte situaţii,cum ar fi îndeplinirea procedurii
prealabile de conciliere,care nu se înscrie între cauzele de întrerupere a prescripţiei. (Secţia
comercială, decizia nr.3778 din 15 octombrie 2004)
46*-Plată nedatorată. Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere În conformitate cu

art.7 din Decretul nr.167/1958 „prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul
la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită , iar în obligaţiile care urmează să se
execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executarea nu
este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.”, astfel
că dreptul societăţii reclamante de a solicita restituirea plăţii s-a născut la data efectuării plăţii
nedatorate, respectiv la 3 septembrie 1998 şi prin urmare, acţiunea introdusă la 5 ianuarie 2000
s-a formulat cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut în art.3 din actul
normativ menţionat iar cu privire la legalitatea plăţii, se poate afirma că suma achitată de o
persoana fizică din contul societăţii comerciale reclamante în contul societăţii comerciale
pârâte pentru o persoană fizică nu reprezintă o plată valabilă între cele două societăţi
comerciale, cu atât mai mult cu cât recunoaşterea făcută de persoana fizică, asociat la
societatea pârâtă, că a încasat suma, nu reprezintă o recunoaştere a datoriei făcută de
societatea comercială pârâtă, de natură a întrerupe cursul prescripţiei, conform art.16 lit.a)
din Decretul nr.167/1958, în speţă, neexistând cauze legale de întrerupere a cursului
prescripţiei. (Secţia comercială, decizia nr.5544 din 10 decembrie 2004)
47*Prescripţia extinctivă. Întrerupere. Dreptul de a pretinde preţul şi dobânzi Odată cu

întreruperea dreptului la acţiune privind plata preţului se întrerupe şi prescripţia dreptului la
acţiune pentru dobânzi. (Secţia comercială, decizia nr.745 din 8 februarie 2005)
48*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere. Neîndeplinire. Dreptul de a cere

executarea silită Termenul de prescripţie nu s-a întrerupt întrucât cererea de încuviinţare şi
validare a popririi , căreia creditoarea îi atribuie efect întrerupător al termenului de prescripţie
a fost respinsă în primă instanţă, iar apelul declarat împotriva sentinţei respective, s-a
considerat a fi perimat. (Secţia comercială, decizia nr.1101 din 18 februarie 2005)
10
2009
49*Contract de vânzare-cumpărare. Prescripţia extinctivă. Raportul obligaţional

Prescripţia extinctivă, constând în stingerea dreptului la acţiune dacă nu a fost exercitat
înăuntrul termenului general de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 şi care începe să
curgă de la data naşterii raportului juridic, în condiţiile în care acesta nu este afectat de
modalităţi, reprezintă sancţiunea civilă suportată de creditor pentru pasivitatea sa.
Or, în speţă, dreptul cumpărătorului de a cere restituirea preţului, ca urmare a
neîndeplinirii obligaţiei vânzătorului de predare a lucrului vândut nu este prescris, întrucât
raportul obligaţional, raportul de creanţă s-a născut la 15 mai 2000, dată la care cumpărătorul a
plătit preţul convenit iar acţiunea a fost introdusă la 14 mai 2003. Însă, instanţa trebuia să
stabilească dacă obligaţia corelativă este sau nu supusă modalităţii actului juridic. (Secţia
50*Prescripţia extinctivă. Suspendarea cursului prescripţiei. Recurs împotriva

hotărârii a cărei executare silită se cere Recursul declarat de debitor împotriva hotărârii
definitive a cărei executare silită s-a cerut nu suspendă cursul prescripţiei dreptului de a
cere executarea silită. (Secţia comercială, decizia nr. 1819 din 16 martie 2005)
51*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere Cazurile de întrerupere a prescripţiei

extinctive sunt prevăzute expres şi limitativ în art.16 din Decretul nr.167/1954 şi printre acestea
nu se află nici unul care să permită considerarea încercării de conciliere prealabilă, potrivit
art.720 C.proc.civ., ca un caz de întrerupere a prescripţiei extinctive. (Secţia comercială,
decizia nr. 4830 din 19 octombrie 2005)
52*Contract de închiriere. Acţiunea în restituirea bunurilor închiriate. Momentul

naşterii dreptului la acţiune. Prescripţia extinctivă Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958:
„Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere
executarea silită......Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv,
prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.”
Obligaţia de restituire a bunurilor s-a născut din contractul de închiriere, în care s-a
stipulat că bunurile închiriate se restituie la încetarea locaţiunii. Acesta este momentul naşterii
dreptului la acţiune în restituire. (Secţia comercială, decizia nr.1777 din 23 mai 2006)
53*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere Potrivit art.16 pct 1 din Decretul nr.167/
1958 privind prescripţia extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui
acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.
În speţă, se iau în considerare două înscrisuri prin care contestatoarea , în folosul
căruia curge prescripţia, recunoaşte datoria faţă de pârâtă. Aceste înscrisuri fiind făcute şi
semnate de contestatoare înainte de împlinirea termenului general de 3 ani, sunt acte
întrerupătoare ale prescripţiei.
Din economia textului precizat nu rezultă cerinţa unei recunoaşteri exprese, astfel că
recunoaşterea poate fi şi rezultatul unei manifestări tacite de voinţă, putând reieşi din orice act
sau fapt care presupune mărturisirea existenţei dreptului supus prescripţiei. (Secţia comercială,
decizia nr.2384 din 27 iunie 2006)
11
2009
54*Data de la care începe să curgă termenul general de prescripţie al acţiunii în

restituirea sumelor achitate în plus cu titlu de preţ. Dreptul la acţiunea în restituire a început să
curgă de la data efectuării plăţii, fiind irelevantă – sub aspectul curgerii prescripţiei –
constatarea făcută şi adusă la cunoştinţă părţii de organul de control fiscal. (Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3383 din 3 noiembrie 2006, în acelaşi sens a se
vedea decizia nr.522 din 2 februarie 2007)
55*Contestaţie la executare. Prescripţia dreptului creditoarei de a cere executarea silită.

Cauze de întrerupere Potrivit art.6 şi art.7 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, dreptul de a cere
executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3
ani. Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere
executarea silită (Secţia comercială, decizia nr.1261 din 21 martie 2007)
56*Prescripţia extinctivă. Motive de întrerupere. Recunoaşterea sumei datorate

Recunoaşterea unei sume datorate pentru a duce la întreruperea prescripţiei trebuie să fie
rezultatul unei exprimări clare a voinţei părţii, din care să rezulte însuşirea debitului. Nu
constituie o asemenea recunoaştere referirile la o factură ce a făcut obiectul unui alt litigiu,
soluţionat prin respingerea pretenţiilor bazate pe respectiva factură. (Secţia Comercială,
decizia nr.3252 din 19 octombrie 2007)
57*Prescripţie. Întreruperea prescripţiei în raport de momentul la care a intervenit

recunoaşterea debitului. Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în
folosul căruia curge prescripţia, în conformitate cu art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958,
are ca efect întreruperea, numai în situaţia în care recunoaşterea a intervenit în cursul
termenului de prescripţie. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1148 din 3 aprilie 2009
58*Contract de vânzare-cumpărare. Vicii ascunse. Prescripţie extinctivă. Momentul de

la care începe să curgă termenul de prescripţie. Decretul nr.167/1958, art.5, art.11 alin.3
Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale lucrului transmis începe să curgă de
la data descoperirii viciilor, dar nu înainte de a se fi împlinit termenul de garanţie convenţional
stabilit de părţile contractante. Secţia comercială, Decizia nr.3024 din 19 noiembrie 2009
59*Condiţiile în care recunoaşterea dreptului produce efecte juridice Având în vedere

că pentru a produce efecte juridice recunoaşterea trebuie să fie făcută înainte de împlinirea
termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.3 din actul normativ sus menţionat
rezultă că aceasta nu are relevanţă asupra pretenţiilor formulate de reclamantă în afara
termenului de prescripţie. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2496
din 19 septembrie 2008)
60*Inaplicabilitatea instituţiei renunţării la beneficiul prescripţiei dreptului la acţiune în

cazul obligaţiilor neexecutate de bunăvoie. Dispoziţii legale incidente Cod civil, art.1838 –
1840 şi ale art.1843 Dispoziţiile art.1838 – 1840 şi ale art.1843 Cod civil care reglementau
renunţarea la prescripţia extinctivă au fost abrogate implicit prin art.25 şi.26 din Decretul
nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Potrivit art.26 pe data intrării în vigoare a
12
2009
Decretului nr.167/1958 se abrogă orice dispoziţii legale contrare afară de cele care stabilesc un
termen de prescripţie mai scurt. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.
3238 din 4 noiembrie 2008)
61*Întreruperea cursului prescripţiei Prescripţia se întrerupe şi prin introducerea unei

cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă,
ori la un organ de arbitraj, necompetent. Pentru a produce efectul întreruptiv însă, cererea de
chemare în judecată trebuie să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. (Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie Secţia comercială decizia nr.3624 din 2 decembrie 2008)
DREPTUL DE PROPRIETATE. ALTE DREPTURI REALE
62*Cerere de restituire a unei părţi indivize, fondată pe dispoziţiile Legii nr.112/1995 şi

de a se dispune un partaj judiciar. Dovada proprietăţii Prin titlu, ca dovadă a dreptului de
proprietate, se înţeleg nu numai titlurile translative de proprietate, care crează un drept nou în
patrimoniul dobânditorului, ci şi titlurile declarative, care recunosc un drept preexistent, cum
sunt hotărârile judecătoreşti ori actele de împărţeală. Secţia civilă, decizia nr.2103 din 22 mai
2002
63*Proprietate indiviză. Revendicare. Regula unanimităţii. Citarea tuturor

coindivizarilor. Scopul citării Cum un coindivizar nu poate valorifica singur prin justiţie un
drept asupra căruia nu are decât o cotă parte ideală, abstractă, instanţa va pretinde reclamantului
să indice numele şi adresele tuturor coproprietarilor în vederea introducerii lor în cauză şi a se
stabili dacă sunt de acord cu acţiunea în revendicare. Secţia civilă, decizia nr.5440 din 16
decembrie 2003
64*Proprietate imobiliară în indiviziune. Acţiunea coproprietarului prin care se solicită

exercitarea dreptului de acces în imobil şi de folosinţă. Dreptul de folosinţă poate fi exercitat
de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face
obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor
produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea
materială a bunului, pentru imobilul în care reclamanţii nu au locuit anterior formulării
acţiunii, aceştia au la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de
folosinţă să poată fi valorificat pe calea acţiunii în reintegrare. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 6954 din 9 decembrie 2004
65*Acţiune în grănţuire. Proba proprietăţii. Hotărâre de partaj succesoral.

Pentru stabilirea hotarului între proprietăţile alăturate, conforma art. 584 C.civ., proba
proprietăţii se poate face şi prin hotărârea prin care s-a dispus partajul succesoral, succesiunea
fiind, potrivit art. 644 C.civ., un mod de dobândire a proprietăţii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 1213 din 17 februarie 2005.
13
2009
66*Servitute de trecere. Condiţia de stabilire a servituţii. Prin loc înfundat – la care se

referă art. 616 C.civ., în baza căruia se poate stabili dreptul de servitute de trecere – se înţele
acel teren care este înconjurat de alte proprietăţi, fără ca titularul dreptului de proprietate
asupra terenului dominant - care invoca dreptul de trecere - să aibă vreo posibilitate de ieşire
la calea publică. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1214 din 17
februarie 2005.
67*Servitute. Izvor. Cerere proprietarului fondului inferior. Condiţii. Servitutea

reglementată prin art. 579 C.civ. se dobândeşte de proprietarul fondului inferior prin „titlu” sau
prin „prescripţie”, iar nu şi prin „toleranţa” proprietarului fondului superior, pe care se află
izvorul. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1494 din 25 februarie
2005.
68*Proprietate comună, în devălmăşie, a foştilor soţi. Împărţeală. Stabilirea drepturilor

fiecărui fost soţ. Natura plăţilor făcute după divorţ Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile
dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.
Prezumţia relativă a achiziţionării bunurilor cu contribuţia egală a soţilor poate fi
infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părţi care, la împărţeală, ar pretinde o
contribuţie mai mare.
Cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune se analizează numai
până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Ceea ce foştii soţi au achitat, din surse proprii, după desfacerea irevocabilă a
căsătoriei, în contul datoriilor comune – în speţă ratele preţului unui apartament, cumpărat în
timpul căsătoriei – le conferă dreptul de creanţă, în limita părţilor din debit achitate de fiecare,
iar nu cote de proprietate. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2094
din 16 martie 2005
69*Grăniţuirea proprietăţii. Dreptul la acţiune, bazat pe dispoziţiile art. 584 C.civ.,

circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui
fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acţiune în justiţie (sau pe cale amiabilă),
restabilitrea hotarului care separă fondurilor învecinate şi marcarea acestora prin semne
materiale vizibile.
Într-o asemenea acţiune, judecătorul nu are a se pronunţa asupra existenţei şi întinderii
dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este
fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile. Î.C.C.J., Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2153 din 18 iunie 2005.
70*Servitute de trecere. Condiţii pentru stabilirea servituţii. În aplicarea art. 618, art.
620 şi art. 634 C.civil, servitutea de trecere nu tebuie constituită, prin hotărâre judecătorească,
fără acordul proprietarul terenului aservit, în cazul în care nu numai că este prejudiciat
proprietarul vecin, ci şi atunci când accesul la drumul public a fost îngreunat prin fapta aceluia
care cere stabilirea dreptului de trecere, exceptând cazul în care dreptul s-a stabilit prin posesia
14
2009
reglementată de art. 623 C.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
2154 din 18 martie 2005.
71*Proprietate. Acţiune în evacuare, căreia i se opune un titlu de proprietate. Pentru

apărarea dreptului de proprietate, reclamantul are acţiunea în revendicare şi nu pe cea a acţiunii
în evacuare, care este specifică raporturilor locative, deoarece atunci cind ambele părţi invocă
un drept de proprietate asupra aceluiaşi bun, trebuie să se procedeze la compararea titlurilor ce
se opun, ceea ce nu este posibil în acţiunea de evacuare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 2574 din 31 martie 2005
72*Proprietatea dependinţelor - de la demisolul şi subsolul construcţiei – aferente

apartamentelor acelei construcţii. Titularul dreptului de proprietate Proprietarul apartamentului
are şi proprietatea dependinţelor, inclusiv – în speţă – asupra acelora situate la demisolul şi
subsolul construcţiei, care sunt accesorii în sensul rezultând din art. 482 şi 488 C.civ. I.C.C.J.,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4079 din 17 mai 2005
73*Servitute de trecere, reglementată prin art. 616 şi urm. C.civ. Suportarea cheltuielilor
cu amenajarea drumului de trecere şi a pagubelor ce se pricinuiesc fondului aservit Din
economia reglementărilor cuprinse în art. 616 şi urm. C.civ. rezultă că acţiunea confesorie de
servitute de trecere se exercită, în ipoteza în care a fost reclamată asupra mai multor fonduri
învecinate, împotriva proprietarilor acestor fonduri. Acţiunea de indemnitate, prevăzută de art.
619 C.civ., are ca obiect paguba ce se pricinuieşte fondurilor aservite şi nu folosul pe care
drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant. În ipoteza executării unor lucrări
trebuincioase pentru exerciţiul servituţii, ele se impută proprietarului fondului dominant, dar
atunci când servesc şi fondului aservit vor fi suportate, proporţional cu foloasele culese, şi de
proprietarul acestui fond. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.4081 din
17 mai 2005
74*Drept de superficie. Edificarea unor construcţii pe terenul avut în folosinţă, fără

autorizaţie administrativă dar cu acordul proprietarului fondului. Dreptul de superficie
reglementat prin art. 494 C.civ. se dobândeşte chiar dacă clădirile s-au edificat pe teren fără
autorizaţie, dar cu acordul titularului dreptului de proprietate. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 4559 din 31 mai 2005.
75*Servitute de trecere. Condiţii de stabilire a servituţii. Conform art. 616-618 C.Civ.

numai proprietarul al cărui loc este înfundat şi care nu are nici o ieşire la calea publică poate
solicita instituirea unei servituţi de trecere pe terenul vecinului său, iar nu şi în cazul în care are
ieşire la drum public dar în condiţii mai împovărătoare, cum ar fi lungimea drumului. Î.C.C.J.,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4886 din 6 iunie 2005
76*Retrocedarea terenului expropriat. Bun comun. Acţiune numai a unuia din soţi.
Inaplicabilitatea regulii unanimităţii. Conexarea acţiunii nesoluţionată în primă instanţă cu o
altă acţiune aflată în faza apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe. Inadmisibilitate
15
2009
- Regula unanimităţii nu este aplicabilă la proprietatea comună a soţilor, codevălmaşul

putând introduce singur acţiune împotriva terţului – în speţă retrocedarea unui teren expropriat
– întrucât are ca scop mărirea patrimoniului comun, profitând implicit şi celuilalt soţ.
77*Superficie Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real

care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra
construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe terenul aparţinând altuia, teren cu
privire la care superficiarul capătă un drept de folosinţă. Fiind un drept real, acesta nu se stinge
prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosinţă şi
dispoziţie.
Superficiarul are un drept de dispoziţie material asupra terenului care constă în
posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei. Ca
atare, dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având
aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.
In cazul în care construcţia este demolată, iar demolarea a fost dispusă legal, dreptul de
superficie invocat nu mai subzistă. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
civilă nr. 888 din 13 februarie 2008
ACTIUNE IN REVENDICARE
78*Acţiune în revendicare. Caracter petitoriu. Înţeles Acţiunea în revendicare se

distinge de acţiunea în evacuare prin caracterul său petitoriu, ceea ce presupune că pârâtul nu
este un simplu detentor precar, ci un posesor care stăpâneşte lucrul sub nume de proprietar.
Secţia civilă, decizia nr.2646 din 2 iulie 2002
79*Acţiune în revendicarea unui imobil naţionalizat. Calitate procesuală activă a

moştenitorului fostului proprietar. Condiţii Întrucât transmisiunea succesorală nu poate avea ca
obiect decât drepturile şi acţiunile care au aparţinut defunctului, moştenitorul fostului
proprietar nu are calitatea procesuală activă de a revendica imobilul naţionalizat, dacă autorul
său a solicitat doar despăgubiri care i-au fost acordate prin hotărâre definitivă a comisiei
constituite potrivit Legii nr. 112/1995. Secţia civilă, decizia nr.2702 din 3 iulie 2002
80*Revendicare. Acţiune fondată pe Codul civil, respinsă. Invocarea în recurs a Legii

nr.10/2001Optând pentru soluţionarea acţiunii la fond şi în apel în temeiul art.480 şi 481 C.civ.,
în recursul declarat, împotriva sentinţei de respingere a acţiunii, reclamantul nu poate invoca
dispoziţiile Legii nr.10/2001, pentru a obţine reparaţie prin echivalent. Secţia civilă, decizia
nr.1856 din 9 mai 2003
81*Revendicarea imobilului de la chiriaşul care l-a cumpărat conform Legii

nr.112/1995 Investită cu o acţiune în revendicare, în care titlul reclamantului îl constituie
contractul de vânzare-cumpărare încheiat anterior naţionalizării locuinţei iar titlul pârâtului este
contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 cu proprietarul aparent,
16
2009
instanţa va putea să verifice dacă sunt întrunite cerinţele teoriei proprietarului aparent Secţia
civilă, decizia nr.2685 din 19 iunie 2003
82*Acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 480-481 C.civ. Apărări invocate de stat

prin deţinătorul imobilului revendicat. Acţiunea în revendicare, fondată pe dreptul comun- art.
480-481 C.civ. – este admisibilă dacă s-a introdus înainte de intrarea în vigoare a Legii speciale
nr. 10/2001, nefiind incidente dispoziţiile art. 20 şi ale art. 21 din această lege privitoare la
procedura de restituire a imobilului preluat în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1965 –
22 decembrie 1989.
Faptul că, în temeiul art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii puteau
continua acţiunea în revendicare, fondată pe art. 480-481C.civ., eventuala respingere a acesteia
lăsându-le dreptul de a utiliza procedura Legii nr. 10/2001, nu justifică soluţia inadmisibilităţii
acţiunii în temeiul regulii „electa una via”.
Statul nu a dobândit cu titlu proprietatea unui imobil, preluat în fapt şi invocând Hot. nr.
766/1950 a Consiliului de Miniştrii - de la acea dată – de „trecerea imobilului din proprietatea
statului în folosinţa gratuită a Partidului Muncitoresc Român” pentru că această hotărâre nu
poate constitui „titlu”, chiar dacă, pe baza ei, s-a intabulat pretinsul drept de proprietate.
De asemenea, statul nu a dobândit legal dreptul de proprietate în baza Decretului nr.
218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966 dat fiind că se bazează pe o posesie „fondată şi
conservată” prin violenţă în sensul prevăzut de art. 1851 C.civ., care nu poate fi caracterizată ca
netulburată, condiţia menţionată în art. 1847 din acelaşi cod.
Nu constituie temei de recurs, pentru pârâţi, faptul că imobilul a fost restituit în
indiviziune reclamanţilor, numai aceştia din urmă putând fi prejudiciaţi, prin neefectuarea şi a
ieşirii din indiviziune – cum solicitaseră –care, însă, au achiesat la soluţia instanţei de apel, prin
nerecurarea deciziei acestei instanţe. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
nr. 1177 din 17 februarie 2005.
83*Restituirea imobilului preluat de stat în baza Decretului nr. 218/1960. Cererea

formulată numai de o parte din moştenitorii autorilor deposedaţi.
- Prin titluri, ca probă a proprietăţii, se înţeleg nu numai actele translative de
proprietate, cum ar fi vânzarea, schimbul, donaţia, ce crează un drept nou în patrimoniul
dobânditorului, ci şi cele declarative, cum sunt hotărârile judecătoreşti şi partajele care
recunosc un drept anterior. Astfel, o „tranzacţie-partaj” autentificată şi hotărârea judecătoreasc
dată pe baza acestui act fac dovada proprietăţii.
- Împrejurarea că numai o parte din moştenitorii proprietarilor deposedaţi de stat
au cerut restituirea imobilului, preluat în mod abuziv de stat, are relevanţă în sensul că imobilul
se cuvine doar celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001 prin efectul dreptului de acrescământ,
indiferent de cotele lor succesorale. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
nr. 1591 din 2 februarie 2005
84*Acţiunea în evacuare. Deosebirea faţă de acţiunea în revendicare. Acţiunea în

revendicare, fondată pe art. 480 C.civ. este acţiunea proprietarului neposesor împotriva
posesorului neproprietar, acţiune reală deci, prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i
17
2009
se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi, pe cale de consecinţă, să-l
oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Spre deosebire de acţiunea în revendicare, acţiunea în evacuare, reglementată prin art.
1410 şi urm. C.civ., este specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică acelor raporturi prin
care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe
timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de
bani, numită chirie.
Dreptul real de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare,
nicidecum pe calea acţiunii în evacuare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 2102 din 17 martie 2005
85*Acţiune în evacuarea fostului coindivizar. Adimisibilitate. Urmarea efecutlui

declarativ al partajului, dreptul de proprietate exclusivă revine fostului coindivizar căruia i s-a
atribuit întregul imobil, încetând drepturile celorlalţi coindivizari. Ca urmare, este admisibilă
acţiunea în evacuare a acestora din urmă, pentru lipsă de titlu, printre care şi aceia care au
cumpărat, anterior ieşirii din indiviziune, cotele părţi indivize de la ceilalţi coindivizari.
Evacuarea, în situaţia expusă, nu trebuie condiţionată de exercitarea unei acţiuni în
revendicare împotriva foştilor copărtaşi care deţin bunul şi refuză să-l predea. Î.C.C.J., Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4083 din 18 mai 2005.
86*Revendicare imobiliară. Titluri de proprietate invocate atât de reclamant cât şi de

pârât. Rezolvări În cadrul acţiunii în revendicarea unui imobil, pentru care atât reclamantul cât
şi pârâtul invocă titluri, se face o comparare a titlurilor, dându-se efecte aceluia mai bine
caracterizat.
Prioritatea titlului este un element esenţial, şi, în raport cu efectul retroactiv al hotărârii
de partaj, dedus din art. 786 C.civ., data titlului este aceea a dobândirii bunului ce a revenit unui
copartajant.
Cumpărarea imobilului de la adevăratul proprietar este, de asemenea, un element
esenţial în stabilirea priorităţii titlului, faţă de titlul obţinut prin compararea bunului de la un
proprietar aparent care a acţionat cu rea-credinţă.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr.5613 din 24 iunie 2005
87*Revendicarea imobilului donat statului. Nulitatea absolută a donaţiei. Revendicarea

imobilului vândut de stat chiriaşului. Compararea titlurilor de proprietate Contractul prin care
statul a vândut chiriaşului, în temeiul Legii nr. 112/1995, locuinţa ce-i fusese donată de
proprietarul iniţial, nu este nul absolut dacă a fost încheiat anterior constatării nulităţii absolute
a titlului statului şi, respectiv, a contractului de donaţie.
Într-o asemenea situaţie, în cadrul acţiunii în revendicare introdusă de proprietarul
iniţial în baza art. 480 şi urm. C.civ., - anterior Legii nr. 10/2001 – se face o comparare a
titlurilor de proprietate şi se va da eficienţă titlului cel mai bine calificat.I.C.C.J., secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia nr. 5676 din 28 iunie 2005
88*Apel. Recurs. Admisibilitatea căii de atac. Acţiunea în revendicare este evaluabilă în

bani şi, în raport cu această valoare se stabileşte, conform art. 2811 C.pr.civ., dacă hotărârea
18
2009
primei instanţe este sau nu supusă numai recursului, iar nu şi apelului, ceea ce nu are
semnificaţia de îngrădire a liberului acces la justiţie sau de încălcare a dreptului la un proces
echitabil. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6551 din 8 septembrie
2005.
89*Revendicare imobiliară Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului impune

ca aplicarea regulii unanimităţii să nu se facă în mod rigid, ci în funcţie de circumstanţele
fiecărei cauze în parte. Astfel, instanţele trebuie să analizeze regula unanimităţii în funcţie de
circumstanţele concrete ale cauzei şi să se stabilească deplin situaţia de fapt în raport de care să
se poată reţine că persoana îndreptăţită poate formula singură acţiunea în revendicare, şi nu să
se limiteze doar să constate că impunerea regulii unanimităţii reprezintă o negare a dreptului de
acces la o instanţă de judecată. Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
4442 din 2 aprilie 2009.
90*Calitate procesuală activă. Titularul dreptului de proprietate Stabilirea dreptului de

proprietate asupra imobilului se poate realiza printr-o acţiune în revendicare, în temeiul art.480
C.civ. iar nu în cadrul procesual configurat de art.1077 C.civ. (Secţia comercială, decizia
nr.1078 din 20 februarie 2003)
UZUCAPIUNE. ACCESIUNE. POSESIE BUNURI MOBILE
91*Prescripţia achizitivă. Cazul terenurilor expropriate Terenurile private expropriate,

în scopul sistematizării zonei, sunt scoase în afară din comerţ, în sensul reglementat prin
art.1844 C.civ., şi ca urmare proprietatea lor nu poate fi dobândită prin prescripţie achizitivă.
Secţia civilă, decizia nr.2602 din 17 iunie 2003
92*Uzucapiune. Dreptul de superficie În condiţiile prevăzute în art. 1846 – 1847 C. civ.,

şi prin unirea posesiunilor, reglementată în art. 1860 din acelaşi cod, o societate comercială
poate dobândi dreptul de superficie- dezmembrământ al dreptului de proprietate prin prescripţia
achizitivă (uzucapiune). I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 379 din
21 ianuarie 2005
93*Prescripţia achizitivă/Uzucapiunea. Joncţiunea posesiunilor. Condiţii Pentru a opera

dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, conform art. 645 şi art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite
condiţiile rezultând din art. 1846-1847 din acelaşi cod şi anume exercitarea unei posesii utile.
Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de
proprietar, conform art. 1846-1847 C.civ.
19
2009
În temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca
dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea
autorului său dacă:
- între aceştia a existat un raport juridic
- posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1483 din 25 februarie
2005
94*Prescripţia achizitivă. Caliatea procesuală pasivă a consiliului local al municipiului.

Condiţii. Consiliul local – în speţă al unui municipiu – are calitatea procesuală pasivă, în
acţiunea prin care se solicită, în baza art. 1847 şi art. 1890 C.civ, constatarea dobândirii
dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivăde 30 de ani, numai dacă se face dovada că
proprietarul terenului a decedat şi că succesiunea este vacantă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 3109 din 19 aprilie 2005
95*Acţiune în constatarea proprietăţii construcţiilor edificate fără autorizaţie de către

proprietarii terenului. Admisibilitate
Proprietarul terenului este proprietar şi al construcţiilor ce a edificat pe acel teren,
conform art.489 şi urm C.civ., chiar dacă nu a avut autorizaţie de construire.
Pentru constatarea dreptului, este admisibilă acţiunea în constatare, reglementată prin
art.111 C.proc.civ. şi, în speţă, se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste
dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.
Inexistenţa contractului de construire şi a procesului verbal de predare-primire şi lipsa
autorizaţiei de construcţii pot avea consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă,
conform Legii nr. 50/1990 modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o răspundere
contravenţională, iar nu inadmisibilitatea acţiunii în constatarea dreptului de proprietate.
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3668 din 6 mai 2005
96*Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate.

Încălcarea de către instanţa de judecată a principiului disponibilităţii. Faţă de prevederile art.
129 alin. (6) din Codul de procedură civilă este eronată aprecierea instanţei în sensul că
reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Codului Civil. Această
interpretare este dată cu încălcarea legii şi constituie motiv de casare întrucât încalcă principiul
disponibilităţii ce guvernează procesul civil.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5661 din 27 iunie 2005.
97*Prescripţia achizitivă. Natura acţiunii pentru a se constata dobândirea dreptului de

proprietate prin uzucapiune. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
1. În raport cu art. 645 şi art. 1837 C.civ., acţiunea, deşi poartă denumirea de „ acţiune
în constatare” este o acţiune în realizarea unui drept real – printre care dreptul de proprietate - .
2. O astfel de acţiune este evaluabilă în bani şi, dacă valoarea este de până la 1 miliard
de lei, hotărârea judecătoriei este supusă numai căii de atac a recursului, conform art. 2821
C.pr.civ. iar nu şi apelului.
20
2009
3. Competenţa de soluţionare a recursului, în cazul redat, revine tribunalului, conform

art. 2 pct. 3 C.pr.civ.
Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8605 din 31 octombrie
2005.
98*Acţiune pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii asupra unui imobil, reprezintă în mod
indirect şi o sancţiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat
bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Ca atare, e necesar ca acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin
efectul uzucapiunii, să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar. Î.C.C.J., Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 356 din 13 ianuarie 2006
FAPTUL JURIDIC LICIT
99*Investiţii şi îmbunătăţiri aduse de detentor imobilului retrocedat de stat

proprietarului Acţiunea prin care detentorul unui imobil cere restituirea investiţiilor şi
îmbunătăţirilor pe care le-a adus bunului, indiferent dacă s-au făcut cu sau fără acordul
proprietarului căruia statul i-a retrocedat imobilul, are ca temei un fapt juridic licit, ca izvor
distinct de obligaţii, intitulat îmbogăţire fără justă cauză sau fără temei legitim, care dau naştere
la raporturi obligaţionale, independent de faptul că părţile nu au dorit acest lucru. Secţia civilă,
decizia nr. 4323 din 9 iunie 2004
100*Îmbogăţirea fără justă cauză. Condiţia exercitării acţiunii. Acţiunea, întemeiată pe

art. 992 C.civ., prin care se cere obligarea unei persoane a plăti suma de bani cu care s-a
îmbogăţit fără justă cauză, nu este admisibilă dacă reclamantul are, în temeiul art. 1541 C.civ.,
posibilitatea de a exercita o acţiune izvorând dintr-un contract de mandat pe care l-a încheiat
cu pârâtul. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3374 din 26 aprilie
2005
101*Contract de prestări-servicii. Lucrări suplimentare necontractate, neprevăzute în

caietul de sarcini. Îmbogăţire fără justă cauză Chiar dacă lucrările suplimentare au fost
executate fără acordul scris al beneficiarului, fiind efectuate peste cele ce au constituit
obiectul contractului de prestări-servicii şi nici nu au fost prevăzute în actul adiţional sau în
caietul de sarcini , dar de a căror necesitate depind lucrările principale, nu poate fi contestat
faptul că au sporit patrimoniul beneficiarului, creând un dezechilibru între patrimoniul acestuia
şi cel al executantului, determinând îmbogăţirea fără just temei şi implicit naşterea unui raport
juridic obligaţional de restituire (Secţia comercială,decizia nr.5197 din 2 decembrie 2004)
21
2009
RASPUNDERE DELICTUALA
102*Delict şi cvasi-delict. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Art.1000

alin.3 şi 4 din Codul civil Comitentul răspunde de prejudiciul cauzat de prepusul său, în funcţia
ce i s-a încredinţat , numai dacă în persoana prepusului sunt întrunite condiţiile răspunderii
pentru fapta proprie prevăzută de art.998 şi art.999 Cod civil, victima trebuind să facă dovada
existenţei prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, a raportului de cauzalitate dintre fapta
ilicită şi prejudiciu şi a vinei prepusului în comiterea faptei ilicite. Secţia civilă, decizia nr.3649
din 15 octombrie 2002
103*Delict şi cvasidelict. Înţelesul sintagmei de „lucruri ce sunt sub paza noastră” din
art.1000 alin.1 C.civ. Prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu se înţelege orice bunuri
mobile sau imobile ce se află sau nu în mişcare între care şi electricitatea. Noţiunea de pază se
referă la paza juridică care, în principiu, revine proprietarului, deoarece, în baza acestei calităţi,
numai acesta are dreptul şi obligaţia de control asupra lucrului şi, deci, îndreptăţirea de a lua
măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situaţia de a cauza altora un prejudiciu.
104*Răspundere civilă. Acţiune inadmisibilă, fondată pe dreptul comun, pentru plata

unor daune, după anularea deciziei de imputare dată în baza Codului muncii Pretenţiile care
derivă din raporturile reglementate de Codul muncii pot şi trebuie să fie valorificate numai pe
căile şi în termenele prevăzute de acest cod, fiind inadmisibilă acţiunea fondată pe dreptul
comun. Secţia civilă, decizia nr.4379 din 29 octombrie 2003
105* Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului, pentru prejudicii

pretins cauzate angajatorului prin neacţionarea în justiţie a debitorilor sau prin neiniţierea
procedurilor de executare silită a acestora, poate fi angajată numai dacă se dovedeşte că, odată
luate, măsurile respective puteau fi eficiente
106*Răspunderea civilă delictuală. Accident de muncă. În aplicarea art. 998 şi urm. din
C.civ., indiferent de împrejurarea că fapta este ori nu infracţiune, ori a fost săvârşită cu intenţie
sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu, aceeaşi. De aceea,
simpla culpă, chiar vina cea mai uşoară, alături de celelalte condiţii, este suficientă pentru
angajarea integrală a răspunderii delictuale. Numai hotărârea definitivă a instanţei penale are
autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la
existenţa faptei , a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, conform art. 22 alin.(1)
C.pr.pen., iar nu şi ordonanţa procurorului prin care s-a reţinut necomiterea unei infracţiuni de
către prepuşii unei societăţi comerciale, invinuiţi de încălcarea unor norme de securitate a
muncii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3602 din 5 mai 2005.
107*Delict cauzat prin edificarea unei construcţii, care prejudiciază pe proprietarul

construcţiei alăturate Răspunderea delictuală, reglementată prin art. 1002 potrivit cu care
proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când
22
2009
ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie, este o răspundere
obiectivă; pentru angajarea răspunderii nu este nevoie de existenţa culpei proprietarului, fiind
suficientă dovedirea prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi lipsa de
întreţinere sau viciul construcţiei. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
5636 din 27 iunie 2005
108*Răspunderea delictuală a conducătorului unui organ de specialitate al

administraţiei publice subordonate Guvernului. Competenţa de soluţionare a litigiului în lipsa
unui contract individual de muncă În lipsa unui contract individual de muncă, răspunderea
materială – în speţă, a conducătorului unui organ de specialitate al administraţiei publice
subordonat Guvernului – operează în baza art. 998-999 C. civ. şi ca atare este de competenţa
judecătoriei, iar nu de competenţa tribunalului ca instanţă de soluţionare a unui conflict de
drepturi în sensul reglementat prin O.U.G. nr. 138/2000 I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr.5754 din 30 iunie 2005
109*Daune materiale şi morale pentru eroare judiciară penală întemeiate pe dispoziţiile

art. 998-999 C.civ.
Dispoziţiile art. 998-999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală nu pot constitui
temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erorile judiciare.
Reglementarea legală, ce stabileşte în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi
angajată răspunderea statului este art.504 Cod procedură penală raportat la art.52 alin.3 din
Constituţia României, care statuează că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este o răspundere directă, limitată însă doar la prejudiciile cauzate
prin erori judiciare săvârşite în procesele penale.
De asemenea, dispoziţiile art. 504 alin.1 Cod procedură penală nu constituie o aplicare
a principiilor consacrate de art. 998-999 Cod civil, această interpretare putând conduce la ideea
că statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, are o răspundere nelimitată şi necondiţionată,
situaţie în care normele legale care reglementează răspunderea statului în alte domenii nu se
mai justifică din moment ce principiile consacrate de art.998-999 Cod civil sunt general
aplicabile. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 422 din 17 ianuarie
2006.
110*Art. 1000 Raportul de prepuşenie nu este dat numai de relaţiile de muncă ori de
prestări servicii materializate prin contracte specifice, ci şi de raporturile efective din momentul
săvârşirii faptei ilicite. Astfel, esenţial este ca în acel moment făptuitorul să se afle sub
îndrumarea şi autoritatea persoanei a cărei răspundere în garanţie va fi angajată în înţelesul art.
1000 alin.(3) Cod civil, chiar dacă acea persoană era alta decât cea la care acel făptuitor era
angajat din punct de vedere formal. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
civilă nr. 1529 din 6 martie 2008
111*Contract de asigurare. Acţiunea în regres a asigurătorului impotriva unui

terţ.Termen de prescripţie. Decretul nr.167/1958,art.3 alin(1) Dreptul asigurătorului la acţiunea
în regres,pentru despăgubiri, contra celor răspunzători de. producerea prejudiciului, derivă din
23
2009
subrogarea în drepturile asiguratului său, în limita indemnizaţiei plătite şi este valorificabil pe

calea dreptului comun, fiind înafara raporturilor de asigurare astfel incât se aplică termenul
general de prescripţie, iar acţiunea nu trebuie confundată cu cea pe care o are asigurătorul
impotriva propriului asigurat. (Secţia comercială,decizia nr.3341 din 8 iulie 2003)
112*Acţiune privind acordarea de daune morale pentru reţinere nelegală. Determinarea

angajării răspunderii în cazul în care angajaţi ai mai multor comitenţi au desfăşurat acţiuni prin
care au fost lezate drepturile persoanei care a formulat acţiunea de chemare în judecată. Codul
civil: art. 1000 alin. (3)
Instituirea prin art. 1000 alin. (3) Cod civil a răspunderii comitentului pentru fapta
prepusului oferă posibilitatea victimei de a se adresa, la alegerea sa, pentru întreaga
despăgubire, fie comitentului singur, fie comitentului şi prepusului deodată ori succesiv, fie
numai prepusului.
Stabilirea raportului de prepuşenie este o chestiune de fapt care urmează să fie stabilită
de instanţă, pe baza probelor administrate. Ceea ce interesează este determinarea persoanei
fizice sau juridice în interesul căreia se desfăşoară activitatea şi care, la momentul săvârşirii
faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, avea autoritatea de a da instrucţiuni şi directive
prepusului, de a-i supraveghea, îndruma şi controla activitatea desfăşurată în îndeplinirea
însărcinării încredinţate.
Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 10211 din 17 decembrie
2009.
113*Răspundere civilă delictuală. Condiţii Întrucât nu s-a făcut dovada încălcării

normelor legale, prin practicarea concurenţei neloiale, instanţa de apel a apreciat, în mod
corect, inexistenţa faptei ilicite, nefiind întrunite cerinţele art.998 şi art.999C.civ., pentru a
atrage răspunderea civilă delictuală. Nici cuantificarea unui prejudiciu, chiar necontestat de
pârât nu poate atrage răspunderea acestuia, dacă nu există o determinare culpabilă, prin
săvârşirea unei fapte ilicite. (Secţia comercială,decizia nr.499 din 10 februarie 2004)
114*Ordonanţa de poprire. Fapta ilicită a terţului poprit Fapta terţului poprit de a

debloca conturile debitoarei reprezintă o încălcare a obligaţiilor legale ce îi reveneau ca
urmare a comunicării ordonanţei de poprire, potrivit art.455 C.proc.civ. Întrucât ordonanţa de
poprire nu a fost invalidată de instanţă iar terţul poprit a recunoscut iniţial efectele acesteia,
confirmând şi înfiinţând poprirea, fapta terţului poprit a fost săvârşită cu vinovăţie, în condiţiile
art.998-999 C.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3482 din 8 iunie 2005)
115*Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizaţiei plătite în

asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile
asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea
dreptului prevăzut la alineatul precedent.
116*Forţă majoră. Efectele forţei majore invocate într-un contract de asigurare.

Extinderea incendiului la imobilele asiguraţilor s-a produs datorită unui eveniment absolut
24
2009
imprevizibil şi imposibil de înlăturat de către recurenţi, vântul, ceea ce constituie – în opinia

Curţii – un caz de forţă majoră, ce exonerează de răspundere pe reclamanţi în acoperirea
pagubelor create acestora. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3669
din 4 decembrie 2008)
PREJUDICIUL. DESPAGUBIRI. CLAUZA PENALA
117*Contract de împrumut. Nulitatea unei clauze penale Clauza penală convenită de

părţi în contractul de împrumut, în sensul transmiterii proprietăţii imobilului de către
împrumutat în cazul neachitării sumei la scadent, este sancţionată cu nulitate absolută. Secţia
civiă, decizia nr.785 din 27 februarie 2003
118*Delict civil săvârşit prin perceperea de către creditor a unei sume de bani
superioară celei datorate. Răspundere civilă pentru paguba cauzată. Împrejurări în raport cu
care se datorează sau nu şi dobândă la suma de bani încasată necuvenit. Potrivit art. 1088 C.
civ., în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate
să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală. Această regulă, aplicabilă, în principiu,
obligaţiilor contractuale, suferă excepţiile reglementate expres prin art. 1088 alin. 1 sau deduse
din convenţia părţilor. Răspunderea delictuală fiind integrală, dacă prejudiciul nu este
acoperit cu dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata şi a altor daune,
cauzate prin însuşirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul reparaţiei. Dacă
suma daunelor solicitate acoperă şi dobânda legală aferentă – cuprinsă, de exemplu, în creanţa
reactualizată solicitată – ar fi injust să fie acordată încă o dată, prin aplicarea art. 1088 alin. (1)
C. civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5361 din 28 septembrie
2004
119*Despăgubiri. Obligaţie stabilită în bani. Actualizarea valorii obligaţiei În temeiul

principiului constituţional al accesului liber la justiţie, acţiunea adresată instanţei, de creditor,
pentru actualizarea obligaţiei stabilită în bani prin hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă, este admisibilă, chiar dacă există şi posibilitatea, reglementată prin art. 3712 C.
proc. civ., a se face actualizarea prin executorul judecătoresc. I.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr.204 din 14 ianuarie 2005.
120*Despăgubiri solicitate de victima unui accident de muncă sub forma plăţii unei
rente viagere. Prescripţia acţiunii.Dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 – potrivit
cărora, în cazul când un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu
privire la fiecare din aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie distinctă – se aplică atunci
când se cere executarea prestaţiei faţă de debitorul care a fost, anterior, obligat la prestaţii
succesive, iar nu şi în cazul acţiunii, prin care victima unui accident de muncă cere stabilirea în
sarcina persoanei responsabilă civilmente a unei „rente viagere” .Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 3378 din 26 aprilie 2005
25
2009
121*Daune morale şi despăgubiri materiale solicitate pentru prejudicii cauzate prin

neinscripţionarea pe produse a ingredientelor conţinute de acestea. Nedovedirea de către
reclamant a prejudiciului cauzat.
Prejudiciul nepatrimonial constituie o formă distinctivă a prejudiciului civil în general şi
un factor relativ independent de declanşare a răspunderii civile, prin care se aduce atingere unor
valori morale ale individului, adică acelea care vizează nemijlocit persoana umană.
Prejudiciul moral nepatrimonial constă în rezultatul dăunător direct, de natură
nepatrimonială, al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut
neeconomic, care definesc personalitatea umană, şi că, deşi acest rezultat nu poate fi evaluat în
bani, el dă naştere totuşi dreptului şi obligaţiei de reparare în conformitate cu regulile
răspunderii civile delictuale.
În temeiul art. 998 şi art. 999 Cod civil prejudiciul nepatrimonial, constituie, ca şi
prejudiciul patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, cu deosebire că
prejudiciile nepatrimoniale sunt strâns legate de persoana umană, în sensul că lovesc fie
existenţa sa ca entitate bio-psihică, fie în sentimentele sale de afecţiune. Î.C.C.J., Secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia nr. 6416 din 5 octombrie 2007.
122*Art. 998 Nu poate fi vorba de o eroare judiciară, privită ca faptă ilicită, cauzatoare
a prejudiciului, atunci când revizuirea unei decizii a fost posibilă ca urmare a evoluţiei
ştiinţifice, care a integrat în activitatea judiciară noi mijloace de investigaţie, generatoare a unei
certitudini în stabilirea paternităţii, aşa cum este examinarea ADN. Desfiinţarea efectelor
sentinţei exclude culpa acelora pentru care statul este chemat să răspundă, deoarece noile
mijloace de investigaţie generate de progresul ştiinţific – necunoscute la data pronunţării au
constituit în accepţiunea art. 322 pct.5 C.proc.civ., mijloacele de probaţiune – imposibil de a fi
înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Eroarea judiciară nu poate fi cantonată la interpretarea probelor sau la refuzul mult sau
mai puţin justificat al instanţei de a încuviinţa administrarea unor probe solicitate de părţi, atâta
timp cât acestea nu implică reaua credinţă sau neglijenţa gravă a judecătorului în exercitarea
funcţiei. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5626 din 8 octombrie
2008.
123* Daune interese. Actualizarea preţului, convenit la data încheierii contractului, la

momentul efectuării plăţii Prin faptul că beneficiara nu a efectuat plata la scadenţă, nu s-a mai
păstrat echilibrul contractual iar prestatoarea a fost prejudiciată prin devalorizarea leului,
corespunzător indicelui inflaţiei. În această situaţie, cererea de actualizare a preţului,
convenit la data încheierii contractului, solicitată la momentul plăţii efective este fondată,
întrucât nu se poate ignora producerea unei pagube reale, având în vedere dispoziţiile art.1084
C.civ., când creditorul este îndreptăţit să pretindă atât preţul cât şi beneficiul de care a fost
lipsit. (Secţia comercială, decizia nr.712 din 7 februarie 2003)
26
2009
124*Art. 988-989 Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale, constă

în efectul negativ suferit de o persoană, urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană ori,
de un animal sau lucru, pentru care aceasta este ţinută a răspunde, unul din cazurile particulare
prezentându-l vătămarea sănătăţii unei persoane, ce are ca urmare fie pierderea, fie reducerea
capacităţii sale de muncă.
Atingerea adusă integrităţii corporale a unei persoane, potenţează existenţa unui
prejudiciu care trebuie să fie reparat, chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel
să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat.
Ca atare, fără a avea ca şi consecinţă constituirea unei surse de dobândire a unor
venituri suplimentare, repararea prejudiciului trebuie să răspundă necesităţii de a înlătura
integral efectele faptei ilicite, iar aceasta nu este posibil fără acordarea daunelor materiale care
ar urma să cuantifice cheltuielile necesare urmării unui tratament medicamentos adecvat iar, pe
de altă parte, urmare a diminuării capacităţii de muncă, persoana vătămată este îndreptăţită la
echivalentul efortului suplimentar pe care ar trebui să-l depună în acest scop, printr-o cantitate
mai mare de muncă, ori sporire a intensităţii acesteia, de natură a grăbi procesul epuizării fizice.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6245 din 24 octombrie 2008
Contract de asigurare. Despăgubiri. Cuantum După ce a acceptat gradul de uzură,
într-un anumit procent şi a încasat prima de asigurare la această uzură, asigurătorul nu mai
poate ataca evaluarea pe baza unor date teoretice, ca starea medie de întreţinere a bunurilor,
gradul de întrebuinţare etc., după producerea riscului asigurat. (Secţia comercială, decizia
nr.2408 din 18 aprilie 2003)
125*Contractul de locaţiune. Tacita relocaţiune. Clauza penală. Clauza penală,stabilită

în contractul de locaţiune,are caracterul unei convenţii accesorii,prin care părţile stabilesc
cuantumul daunelor interese compensatorii datorate de partea în culpă,în caz de neexecutare a
obligaţiei. În situaţia tacitei relocaţiuni,penalităţile de întârziere nu mai pot fi pretinse de
creditorul obligaţiei,dar acesta are dreptul să pretindă daune-interese moratorii peste dispoziţiile
contractuale. (Secţia comercială.decizia nr.2414 din 18 aprilie 2003)
126*Contract de prestări servicii.Tranzacţie.Clauză penală. În situaţia în care părţile au

stipulat posibilitatea prelungirii peste termen a contractului de prestări servicii, dacă nu se
solicită încetarea contractului cu 30 de zile înainte de termen, înseamnă că părţile au consimţit
la prelungirea acestuia cu toate clauzele sale, inclusiv clauza penală, astfel că interpretarea
dată în acest sens de instanţa de apel este corectă. (Secţia comercială,decizia nr.133 din 20
inuarie 2004)
127*Contract de vânzare-cumpărare. Clauza penală. Lipsa acordului de voinţă a

părţilor. Clauza penală fiind o convenţie accesorie,pntru a dobândi forţă obligatorie trebuie să
îndeplinească condiţiile de validitate ale oricărei convenţii, printre care se înscrie şi acordul de
voinţă al părţilor. Cum obiecţiunea care privea aplicarea sancţiunii pentru plata penalităţilor de
întârziere nu a fost soluţionată ,creditorul nu poate cere executarea clauzei penale. (Secţia
comercială, decizia nr.1143 din 18 februarie 2005)
27
2009
128*Contract de închiriere. Reziliere. Consecinţe Întrucât societatea pârâtă a continuat

să-şi desfăşoare activitata comercială, folosind spaţiul în litigiu, deşi s-a dispus printr-o hotărâre
judecătorească rezilierea contractului de închiriere dintre părţi, instanţa de apel a stabilit, în
mod corect, obligarea pârâtei la contravaloarea beneficiului nerealizat de reclamant prin
nefolosinţa spaţiului, calculat la nivelul chiriei percepute în perioada anterioară rezilierii iar
plata penalităţilor de întârziere nu a fost admisă în lipsa temeiului juridic, atâta vreme cât
contractul de închiriere a fost reziliat şi în lipsa unei clauze penale, care ar fi sancţionat
partea în culpă de nerealizarea prevederilor contractuale, anticipând cuantumul daunelor
interese compensatorii sau moratorii.(Secţia comercială, decizia nr.691 din 24 februarie 2004)
129*Contract de împrumut. Clauză penală. Nulitate Prin dispoziţiile art.1 din Legea
nr.313/1879 se stipulează expres nulitatea clauzei penale înserată în contractul de împrumut,
fără a se face distincţie sub aspectul naturii juridice a actului încheiat (contract civil sau
comercial) , astfel încât a fost desfiinţat în parte titlul executoriu , reprezentat de contractul de
împrumut, sub aspectul clauzei penale înserate în art.5, privind penalităţile de întârziere,
distingându-se de dispoziţiile art.1089 alin.(2)C.civ., care se referă la nulitatea unei convenţii
prin care s-a stipulat dobânda la dobândă. (Secţia comercială, decizia nr.1839 din 20 mai
2004)
130*Contract de prestări servicii. Daune – cominatorii În cadrul procedurii instituită

prin art.5803 C.proc.civ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligaţiei de a face,
posibilitatea constrângerii debitorului de către instanţa de judecată la plata unei amenzi civile
către stat , la cererea creditorului. Reglementarea nu exclude posibilitatea de a solicita obligarea
debitorului la daune-cominatorii, acestea reprezentând o sancţiune pecuniară care se poate
transforma în daune interese ce se cuvin creditorului, în măsura în care s-ar stabili, potrivit
regulilor de drept comun, că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, separat de
amenda civilă care se achită către stat. (Secţia comercială, decizia nr.1055 din 15 martie 2006)
132*Contract de prestări servicii. Clauza penală. Nulitate absolută. art.1023 C.civ.

Dreptul prestatorului de a solicita aplicarea sancţiunilor contractuale, prevăzute în clauza
penală, nu se poate naşte înainte de scadenţa plăţii preţului convenit, pentru că numai atunci se
poate constata dacă beneficiarul şi-a îndeplinit sau nu această obligaţie contractuală corelativă,
ce-i revine. (Secţia comercială, decizia nr.3001 din 8 octombrie 2007)
133*Daune interese compensatorii şi daune interese moratorii. Posibilitatea cumulului.

Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata
inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de
plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, (daune
compensatorii), ceea ce conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora şi deci nu se
ajunge la o dublă reparaţie, ceea ce ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.304 din 4 februarie 2009)
28
2009
134*Asigurări. Acţiunea în despăgubire. Calitate procesuală activă. Plata primei de

asigurare şi utilizarea bunului asigurat de către o terţă persoană, alta decât cea asigurată, nu dă
naştere dreptului terţei persoane de a obţine despăgubirea în baza poliţei de asigurare. Pentru ca
o persoană să fie beneficiar al asigurării este necesar ca aceasta să fie desemnată în mod expres
de asigurat în cuprinsul poliţei de asigurare, la rubrica „beneficiar” din poliţă. ICCJ, Secţia
Comercială, Decizia nr. 1416 din 13 mai 2009
135*Daune Actualizarea preţului cu rata inflaţiei; formă de manifestare a principiului

reparării integrale a prejudiciului consacrat de art.1084 Cod civil . Dispoziţii legale incidente
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflaţiei se impune şi faţă de principiul reparării
integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 cod civil şi astfel riscul devalorizării leului, a
fost pus în sarcina debitorului. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia
nr.1400 din 9 aprilie 2008)
136*Clauză penală. Valabilitate. Nerestituirea sumei împrumutate la termen. Consecinţe

Clauza penală prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţă a sumei împrumutate sub
sancţiunea penalităţilor de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă
dobânda legală, având o cauză nelicită, în raport cu dispoziţiile art. 5 şi ale art. 968 din Codul
civil, contravine prevederilor legii. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia
nr.3636 din 3 decembrie 2008)
DAUNE MORALE
137*Daune morale. Prejudiciu provocat prin suferinţe de natură psihică. Cerere de

exceptare de la plata unei cauţiuni Numai pentru cererile privind repararea prejudiciilor produse
printr-o atingere adusă onoarei, demnităţii sau reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private ori
a dreptului la imagine a unei persoane, legea (O.U.G. nr. 53/2000) a stabilit condiţia plăţii unei
cauţiuni în cuantum de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, nu şi pentru prejudiciile
derivând din provocarea unor suferinţe psihice. Î.C.C.J, secţia civilă nr.3784 din 19 mai 2004
138*Despăgubiri pentru erori judiciare. Competenţa de soluţionare a cererii Acţiunea ,

pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare, este de competenţa:
- tribunalului, conform art. 2 pct. 2 lit. b C.pr.civ., dacă despăgubirile sunt
solicitate pentru erori judiciare săvârşite în procesele penale, conform art. 504 C.pr.civ;
- judecătorie, conform art. 1 pct.1 C.pr.civ. sau tribunal, conform art. 2 pct. 1 lit.b
din acelaşi cod, după cum despăgubirile solicitate sunt sub sau peste valoarea de 5 milioane de
lei, dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârşite în procesele civile, printre
care şi cele contravenţionale, conform art. 998 şi următoarele din C.civil. NOTĂ. Privitor la
valoarea obiectului litigiului, în raport cu care competenţa revine judecătoriei sau tribunalului,
se vor avea în vedere dispoziţiile art. 2 C.pr.civ., de la data acţiunii, dispoziţii care, între timp
s-au modificat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 9712 din 24
noiembrie 2005
29
2009
139*art. 504, 505 Datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă, în bani, a
daunelor morale nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere,
raportat la elementele de fapt.
Astfel, nu poate fi susţinută ideea unui prejudiciu efectiv şi a beneficiului nerealizat în
cazul daunelor morale, unde prejudiciul se localizează la nivelul valorilor personalităţii umane,
al suferinţelor fizice şi psihice.
Criteriile legale se regăsesc în dispoziţiile art. 505 alin.(1) Cod procedură penală şi au
în vedere durata privării de libertate, consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei
celui privat de libertate. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1481
din 5 martie 2008
DAUNE MORALE. RASPUNDEREA STATULUI PENTRU ERORI JUDICIARE

IN PROCESELE PENALE
140*Daune morale solicitate de persoana arestată pe nedrept. Art.504 C. proc. pen.

Prevederile art.504 C.proc.pen. instituie o răspundere a statului pentru arestarea pe nedrept a
unei persoane, fără a face distincţie între prejudiciul material şi cel moral, fiind deci admisibil a
se acorda daune morale . Secţia civilă, decizia nr.4632 din 17 decembrie 2002
141*Daune materiale şi morale. Art.504 C.proc.pen. Principiul responsabilităţii statului

faţă de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare săvârşite în procesle penale
trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori
judiciare, neimputabile victimei, să fie suportate de acestea. Secţia civilă, decizia nr.4110 din
17 octombrie 2003
142*Daune materiale şi daune morale. Art. 504 C.proc.civ. În cazul victimei unei erori
judiciare, prin arestare şi condamnare la o pedeapsăî privativă de libertate - după care a fost
achitat – se pot pretinde daune morale al căror cuantum se stabileşte prin aproximare, instanţa
urmând să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în
cauză, pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate
aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.
143*Despăgubiri solicitate de victima unei erori judiciare care, deşi a plătit amenda
contravenţională, aplicată în baza Legii nr.61/1991, a fost încarcerat pentru executarea
închisorii contravenţionale în care se transformase amenda În cazul redat, statul are răspundere
pentru eroarea judiciară în discuţie, dar nu în temeiul art.504 C.proc.pen., ci în baza art.5 alin.5
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi în baza art.11 alin.2, art.20 alin.2 şi art.52
din Constituţia României. Secţia civilă, decizia nr.4951 din 25 noiembrie 2003
144*Daune materiale şi morale solicitate de copiii majori ai victimei erorii judiciare

constând în arestarea, condamnarea şi executarea unei pedepse penale privativă de libertate În
sensul art.505 alin.1 C. proc. pen., orice persoană care s-a aflat în întreţinerea condamnatului
30
2009
sau arestatului pe nedrept, indiferent că era sau nu rudă ori în perioada minoratului, poate
obţine despăgubiri de la stat, pentru daunele materiale şi morale pe care personal le-a suferit.
Secţia civilă, decizia nr.5002 din 26 noiembrie 2003
145*Daune morale cerute de victima unei erori judiciare comisă prin arestare
preventivă. Actualizarea acestor daune Întrucât daunele morale nu pot fi supuse unei
cuantificări exacte datorită naturii valorilor nepatrimoniale ce au fost lezate, nu este operantă
nici actualizarea lor în raport cu vreun criteriu obiectiv, cum ar fi rata inflaţiei. Secţia civilă,
decizia nr.5437 din 16 decembrie 2003
146*Răspunderea statului pentru erori judiciare. Arestare nelegală. Prejudiciu

nepatrimonial. Criterii de evaluare La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui
prejudiciu nepatrimonial se au în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative
suferite de reclamant pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate şi măsura în care
acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în
care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Consecinţele produse asupra
familiei persoanei împotriva căreia a fost luată, în mod nelegal, măsura arestării preventive sunt
expres prevăzute de art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală printre criteriile de care
trebuie să se ţină cont la stabilirea întinderii reparaţiei. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 1256 din 12 februarie 2004
147*Daune morale solicitate în baza art. 504 C. proc. pen., de victima unei condamnări
eronate la o pedeapsă privativă de libertate La stabilirea cuantumului daunelor morale se iau în
considerare şi consecinţele, traumatizante, determinate, după înlăturarea condamnării eronate,
de dificultăţile reintegrării sociale, datorită antecedentelor, nivelul scăzut al studiilor sau lipsa
de calificare profesională. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2293 din 19 martie 2004
148*Daune morale. Arestare nelegală. Criterii de evaluare a întinderii despăgubirii La

evaluarea întinderii despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit prin arestarea nelegală,
instanţa – statuând în echitate – a avut în vedere, în principal, criteriile referitoare la :
suferinţele fizice şi psihice, expunerea la dispreţul public, atingerea gravă adusă onoarei şi
demnităţii persoanei, afectarea gravă a prestigiului profesional al reclamantului, precum şi a
personalităţii sale morale. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4286 din 8 iunie 2004
149*Daune materiale şi morale solicitate în baza art. 504-505 C. proc. pen. Natura
juridică a termenului de un an de exercitare a acţiunii şi data de la care curge acest termen.
Titularii acţiunii
1. Victima erorilor judiciare penale putând fi nu numai persoana condamnată
pe nedrept, ci şi copiii acesteia sau soţul/soţia sa, aceştia sunt titularii
acţiunii în despăgubire, întemeiată pe dispoziţiile art. 504-505 C. proc.
pen. şi art. 998 C. civ.
2. 2. Articolul 502 alin. (2) C. pen. - potrivit căruia acţiunea pentru
repararea pagubei penale poate fi pornită în termen de un an de la
rămânerea definitivă a hotărârii de achitare - trebuie interpretat în acord şi
31
2009
cu dreptul comun în materie, prevăzut în art. 3 din Decretul nr. 167/1958,

în sensul că termenul curge de la data când persoanele îndreptăţite –
menţionate la pct. 1 – au luat cunoştinţă de hotărârea de achitare a
autorului lor, încetat din viaţă. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 5216 din 21 septembrie 2004
150*Răspunderea statului pentru erori judiciare. Arestare nelegală. Infracţiune

flagrantă. Dreptul la despăgubiri Este nefondată şi excede dispoziţiilor legale soluţia potrivit
căreia, infracţiunea fiind flagrantă, arestarea preventivă era obligatorie iar inculpatul, deşi
achitat ulterior, nu are dreptul la despăgubiri. Un asemenea argument contravine, în spirit şi
literă, prevederilor art. 504 din Codul de procedură penală, care nu fac distincţie între
infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea. Decizia Curţii Constituţionale, nr. 45/1998 – prin
care s-a statuat că dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale
numai în măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute de text, cazurile în care statul
răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele
penale, conform art. 48 alin. (3) din Constituţie – are caracter obligatoriu şi nu de recomandare.
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5292 din 24 septembrie 2004
151*Persoana îndreptăţită a solicita despăgubiri, în temeiul art. 505-507 C.pr.pen., este

persoana fizică privată de libertate sau a cărei libertate a fost restrânsă, fiind învinuită eronat de
săvârşirea unei infracţiuni, iar nu şi societatea comercială ce susţine că a fost păgubită prin
tergiversarea cauzei penale în care s-a constituit parte civilă. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 6556 din 24 noiembrie 2004.
152*Răspunderea statului pentru eroare judiciară.Temeiul juridic şi limitele

reglementării. Statul răspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat intr-un proces penal,
numai in temeiul şi in situaţiile prevăzute de art. 504 şi următoarele din Codul de procedură
penală, iar nu în temeiul art. 998-999 din Codul civil, precum şi pentru alte situaţii neprevăzute
în textul citat din Codul de procedură penală. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 6976 din 9 decembrie 2004.
153*Despăgubiri solicitate statului în temeiul art. 504 C. proc. pen., de o persoană care
a executat o pedeapsă penală pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, în materia
proprietăţii, reformată ulteriorAcţiunea prin care se cere obligarea statului la plata unor
despăgubiri materiale şi morale, în temeiul art. 504 şi urm. C. proc. pen., este nefondată dacă
hotărârea de condamnare nu a fost reformată, chiar dacă s-a reformat hotărârea civilă pentru a
cărei neexecutare s-a aplicat sancţiune penală. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 7188 din 16 decembrie 2004
154*Daune materiale şi morale, pentru eroare judiciară. Obligaţia statului la repararea

pagubei în cazul condamnării sau luării unei măsuri preventive pe nedrept - indiferent de
temeiul achitării şi de infracţiunea pentru care a intervenit achitarea – decurge din raporturile de
drept public şi îşi au drept cauză eroarea judiciară.
32
2009
Răspunderea revine statului, în temeiul art. 504 şi urm. C.pr. pen., decurgând din
raporturile de drept public, iar nu persoanei fizice sau juridicem care a sesizat organele penale
pentru infracţiunea pretins comisă în legătură cu serviciul şi chiar dacă a desfăcut contractul de
muncă a celui în cauză, deoarece factorul cauzator al prejudiciului este eroarea judiciară,
decurgând din raporturile de muncă.
Repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără distincţie, după cum acesta este
material sau moral. În privinţa prejudiciului moral, judecătorul apreciază, de la caz la caz, dacă
prejudiciul trebui reparat sub formă bănească şi în ce cuantum sau, dimpotrivă, dacă nu trebuie
astfel reparat întrucât gravitatea sa nu justifică o asemenea măsură.
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană,
valori care se referă la existenţa fizică a omului, la sănătatea şi integritatea corporală, la cinste,
la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare.
Factorul prejudiciabil se limitează la durata arestării preventive, deoarece, ulterior
punerii în libertate, derularea preocesului penal – care s-a finalizat cu o hotărâre de achitare –
reprezintă o cauză licită pentru care statul nu poate fi ţinut să răspundă, indiferent de
consecinţele pe plan moral, fizic şi psihic pe care procesul le-ar fi putut avea asupra persoanei
în cauză. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3189 din 20 aprilie
2005.
155*Daune materiale şi morale. Arestarea nelegală. Criterii de evaluare a întinderii

despăgubirilor.Daunele materiale cerute de reclamanţi pot fi acordate numai în măsura
dovedirii lor.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare.
Cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa
de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic
şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu
care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familiară,
profesională şi socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt
subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului
real şi efectiv produs victimei erorii judiciare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 4458 din 27 mai 2005
156*Eroare judiciară. Despăgubiri în temeiul art. 998 C.civ. şi art. 504 C,pr.pen. Daune
materiale. Daune morale. Cazul persoanei care n-a fost privată însă de libertate. Are dreptul la
daune materiale şi morale, în baza art. 52 alin. (3) din Constituţia României, a art. 998 din
C.civ. şi art. 504 din C.pr.pen. persoana care, după condamnări la pedepse privative de
libertate, în diferite stadii procesuale, a fost în final achitată, chiar dacă nu a fost privat de
libertate. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8002 din 14 octombrie
2005.
157*Daune materiale şi morale, pentru eroare judiciară Scopul art. 504 C.pr.pen. este
acela de a materializa principiul constituţional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale şi de a permite repararea
prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât şi prin nelegala privare sau
33
2009
restrângere de libertate din cursul procesului penal. Astfel legea internă este în concordanţă cu
prevederile art.5, paragraful 5, din Convenţia Europeană a Dreptului Omului. Î.C.C.J., Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 14 din 5 ianuarie 2006.
158*Răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Potrivit art. 48 alin. (3) teza I din Constituţie statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erori judiciare.
Astfel, principiul responsabilităţii Statului faţă de persoanele care au suferit din cauza
unor erori judiciare săvârşite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor
asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei să fie
suportate de aceasta. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2220 din 9
martie 2007.
159*Art. 10, 11, 504-506 c.p.p. La stabilirea cuantumului daunelor morale, ce constă
generic în atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană, se au în vedere
consecinţele negative, suferite pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura
în care au fost vătămate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele
vătămării de către persoana lipsită în mod nelegal de libertate.
Arestarea nelegală a reclamantului a avut grave consecinţe asupra acestuia,
vătămându-i onoarea, creditul moral, poziţia socială, criterii care definesc persoana umană şi
care, analizate şi evaluate obiectiv, constituie fundamentul daunelor solicitate. De altfel, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant că în cazurile de violare a art. 5 paragraful I
al Convenţiei, privind privarea nelegală de libertate, sunt întemeiate cererile de acordare a
despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul produs victimei, material şi moral, pe perioada
detenţiei nelegale.ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4505 din 3
iulie 2008
160*Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : art. 5 C.proc.pen. : art. 504, art. 505;
C.civ. : art. 998, art. 999
Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei şi, deşi nu
este în mod expres prevăzută în cuprinsul art.504 alin.(4) C.proc.pen., trebuie admis că o
persoană care a fost privată în mod nelegal de libertate, deşi fusese graţiată, are dreptul la
repararea prejudiciului produs, în condiţiile art.504 C.proc.pen.
Scopul urmărit de aceste reglementări legale naţionale este acela de a permite repararea
prejudiciului suferit de persoanele care au fost private de libertate în cazul în care intervenise o
cauză care înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei.
Din perspectiva normei europene, reîncarcerarea în baza unui mandat de arestare ale
cărui efecte încetaseră, aşa cum s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească, atrage o încălcare
a dreptului la libertate şi obligă autorităţile statale la repararea prejudiciului astfel produs. ICCJ,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 7034 din 14 noiembrie 2008
161*Prejudiciu cauzat prin erori judiciare săvârşite în procesele penale. Cuantumul

daunelor morale. Criterii generale de evaluare.
34
2009
Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă
de la persoană la persoană, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz. Nici
argumentul potrivit căruia persoana ce a fost supusă unui prejudiciu moral poate determina
întinderea acestuia nu poate fi primit, deoarece, dacă ar fi aşa, determinarea unui astfel de
prejudiciu ar fi lăsat doar la aprecierea subiectivă a persoanei interesate. De asemenea,
prejudiciul moral nu poate fi determinat nici prin aprecieri privind eventuale oportunităţi de a
desfăşura activităţi sau de a continua activităţi care erau în curs la momentul lipsirii de libertate.
De aceea, nici Curtea Europeană, atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu
criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate.
Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8801 din 28 octombrie
2009
EFECTELE CONTRACTELOR. EXCEPTII DE LA EFECTELE

CONTRACTELOR
162*Contracte În materia contractelor prin care s-au vândut chiriaşilor imobilul la care
se referă Legea nr.112/1995, operează principiul validităţii aparenţei de drept dacă sunt
întrunite, cumulativ, condiţia privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului
– eroare care trebuie să fie comună şi invincibilă – şi condiţia privind buna-credinţă a
subdobânditorului care trebuie să fie perfectă, lipsită de orice culpă sau chiar îndoială. Secţia
civilă, decizia nr.1939 din 14 mai 2003
163*Antecontract de vânzare-cumpărare. Obligaţii corelative. Sancţiuni specifice pentru

neexecutarea obligaţiilor Este nefondată acţiunea, pentru obligarea promitentului vânzător
(pârât) de a restitui promitentului cumpărător (reclamant), dublul arvunei plătite, pentru
nerespectarea obligaţiei pârâtului de a perfecta contractul autentic de vânzare-cumpărare,
conform obligaţiilor prevăzute într-un antecontract, în cazul în care, la rândul său, promitentul
cumpărător nu şi-a respectat obligaţiile de a face plăţile asumate. Pentru a fi valabilă plata prin
consemnare la CEC a sumei convenite, consemnarea trebuia făcută pe numele şi la dispoziţia
promitentului vânzătorului iar nu pe numele promitentului cumpărătorului .I.C.C.J., secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5457 din 6 octombrie 2004
164*Contract de împrumut ipotecar. Nulitatea absolută a contractului. Pentru

valabilitatea ipotecii este necesar ca cel care o constituie să fie proprietarul actual al bunului
ipotecat. Desfiinţarea titlului acestuia, ca act iniţial, atrage anularea ipotecii, ca act juridic
subsecvent, datorită legăturii lor juridice şi aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur
ius accipientis (anularea dreptului celui care transferă, anulează şi dreptul primitorului),
determinat de nemo dat quod non habet (nimeni nu poate da ce nu are) Î.C.C.J., Secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia nr. 4799 din 3 iunie 2005.
165*Oferta de donaţie. Acceptare. Forma autentică. Principiul conversiunii actului

juridic. Persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
35
2009
Oferta de donaţie, nefiind urmată de acceptarea în aceeaşi formă autentică nu valorează

ca act de donaţie, dar în virtutea principiului conversiunii actului juridic, persoana îndreptăţită
la măsuri reparatorii a cesionat drepturile.
Conversiunea actului juridic înseamnă considerarea manifestării de voinţă în sensul în
care reprezintă un act juridic valabil, iar nu numai în sensul în care reprezintă un act juridic
lovit de nulitate.
Manifestarea de voinţă este calificată astfel ca fiind echivalentă unui anumit act juridic,
dând eficienţă realizării scopului urmărit, respectiv de a obţine măsuri reparatorii pentru
imobilul expropriat. Î.C.C.J. , Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2556 din 22
martie 2007.
166*Acţiune privind anularea unor contracte de vânzare-cumpărare. Repunere în

situaţia anterioară. Efectele anulării contractelor faţă de terţi. Principiul relativităţii contractelor,
face ca, de regulă, efectele anulării sau constatării nulităţii contractului să se răsfrângă asupra
părţilor în cauză, care şi-au asumat obligaţii şi au dobândit drepturi prin actul juridic încheiat.
Restabilirea situaţiei anterioare este consecinţa logică a nulităţii, deoarece tot ce s-a executat în
baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile să aibă o situaţie identică cu cea
dinainte de încheierea contractului.
De aceea, repunerea în situaţia anterioară nu poate opera decât între părţi şi nu poate fi
cerută decât de acestea, pentru că numai părţile sunt în situaţia de a cere restituirea a ceea ce au
prestat cu titlu de obligaţie contractuală. Este adevărat că nulitatea actului juridic civil are
efecte şi faţă de terţi, aşa cum susţine recurenta, dar efectele faţă de terţi operează sub alte
aspecte, în special în ceea ce priveşte principiul „resoluto iure dantis, resolvitur ius accpientis",
iar nu şi în ceea ce priveşte repunerea în situaţia anterioară. Î.C.C.J, Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 8328 din 15 octombrie 2009.
REZOLUTIUNE / REZILIERE CONTRACT. PACT COMISORIU
167*Antecontract de vânzare-cumpărare. Rezoluţiune Rezoluţiunea poate fi pronunţată

pentru neexecutarea de către una dintre părţile antecontractului a obligaţiei de a prezenta, în
vederea autentificării contractului de vânzare -cumpărare, a extrasului de carte funciară din
care să rezulte că imobilul este liber de sarcini, chiar dacă în antecontract nu a fost inserată o
clauză privind inexistenţa unei sarcini în cartea funciară. Secţia civilă, decizia nr.1052 din 12
martie 2002
168*Contract de vânzare-cumpărare imobiliară. Revocarea contractului conform unui

pact comisoriu. Reclamanţii acţiunii în revendicare nu au calitatea de proprietari dacă, conform
unui pact comisoriu expres, înscris în contractul prin care autoarea lor a cumpărat imobilul,
actul s-a revocat de drept pe data neîndeplinirii condiţiei stipulate de părţi, conform art. 969 C.
civ. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2195 din 16 martie 2004
36
2009
169*Antecontract de vânzare-cumpărare. Pact comisoriu.Arvună. Rezoluţiune. Condiţii

Rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare poate fi cerută, în principiu, de partea care se
declară gata să execute obligaţia asumată cu condiţia, însă, a dovedi culpa
contractantului.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5524 din 8
octombrie 2004
170*Contract de închiriere. Pact comisoriu referitor la rezilierea contractului pentru

nerespectarea obligaţiei chiriaşului. Pactul comisoriu, din contractul de închiriere, privitor, în
speţă, la rezilierea de drept după neplata timp de trei luni a chiriei şi a cotei părţi din cheltuielile
comune de întreţinere, operează numai pe durata contractului încheiat pe o perioadă, iar nu şi
după ce, prin tacita relocaţiune, reglementată prin art. 1437 C. civ., contractul este considerat a
fi fără termen, în sensul rezultând din art. 1452 din acelaşi cod. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 5770 din 21 octombrie 2004
171*Acţiune pentru rezilierea unui contract pentru neîndeplinirea culpabilă a

obligaţiilor contractuale de către una din părţi În cazul rezilierii, desfiinţarea contractului
depinde exclusiv de voinţa părţii faţă de care cealaltă parte nu şi-a executat culpabil obligaţia,
deoarece creditorul acestei obligaţii are un drept de opţiune. El poate opta între executarea
directă şi desfiinţarea contractului.
Acest drept de opţiune este un beneficiu creat în favoarea părţii care şi-a executat
obligaţia asumată.Acordarea termenului de graţie în vederea executării obligaţiilor poate fi
dispus de instanţa ori de câte ori apreciază asupra oportunităţii cererii formulate. Î.C.C.J., Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5013 din 19 iunie 2007.
172* În acest context al analizei este de menţionat că inserarea într-un contract a unui
pact comisoriu (cu excepţia celui care reiterează dispoziţiile art. 1020 C. civ.), nu mai face
necesară intervenţia instanţei judecătoreşti, iar dacă totuşi se apelează la ea, instanţa va putea
face numai verificările pe care înseşi clauzele convenţionale de rezoluţiune stipulate de părţi le
permit.
173*Contract de închiriere. Pact comisoriu. Reziliere de drept. Condiţii Pactul

comisoriu care prevede rezilierea de drept a contractului de închiriere, nu dă dreptul
debitorului, care nu şi-a executat la termen obligaţia de plată a chiriei, să îl invoce. (Secţia
174* Rezilierea contractului de închiriere în temeiul pactului comisoriu În raport cu

clauzele contractului de închiriere care prevedeau încetarea de plin drept a acestuia când
interesele locatorului necesitau eliberarea spaţiului de către locatar, s-a considerat că a
intervenit rezilierea contractului de închiriere în temeiul pactului comisoriu expres menţionat şi
s-a convenit, în baza aceloraşi clauze contractuale, că pentru ocuparea fără titlu a spaţiului,
locatarul datorează daune şi trebuie evacuat. (Secţia comercială, decizia nr.4682 din 27
noiembrie)
37
2009
175*Contract de credit. Reziliere. Modificarea condiţiilor de acordare a creditului.

Pactul comisoriu expres de gradul IV Dacă una din părţi sesizează instanţa cu rezilierea
contractului de credit, aceasta nu poate decât să constate dacă au fost îndeplinite condiţiile
trecute în pactul comisoriu expres prevăzut în contract. (Secţia comercială, decizia nr.907 din 2
martie 2006)
176*Rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare. Neîndeplinirea obligaţiilor

vânzătorului
Potrivit art.1020 şi 1021 C.civ., condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în
contractele sinalagmatice, în cazul când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.
Într-acest caz contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia
angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenţia,
când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea cu daune-interese.
Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care după circumstanţe, poate acorda
un termen părţii acţionate. (Secţia comercială, decizia nr.1339 din 27 martie 2007)
177*Rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni. Daune - interese.

Conform dispoziţiilor art.1082 C.civ., debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de
daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate
că nu este rea-credinţă din parte-i, afară numai dacă nu se justifică că neexecutarea provine din
o cauză străină, care nu-i poate fi imputată. (Secţia comercială, decizia nr.2636 din 18
septembrie 2007)
178*Contract de închiriere. Reziliere Existenţa unor întârzieri în plata chiriei

coroborată cu lipsa avizelor necesare, demonstrează neexecutarea culpabilă a obligaţiilor
contractuale , justificând aplicarea dispoziţiilor art.1020 şi 1021C.civ., în sensul rezilierii
contractului şi obligării la plata penalităţilor. (Secţia comercială, decizia nr.2661 din 19
septembrie 2007)
179*Pact comisoriu de ultim grad. Efecte C. civ., art.969, art.970 şi urm. Potrivit unei
clauze cu valoarea unui pact comisoriu de ultim grad unul dintre contractanţi (în speţă
comitentul) poate termina convenţia fără notificare, fără altă formalitate şi fără intervenţia
instanţei în cazurile de încălcare gravă a convenţiei.ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1970
din 19 iunie 2009
180*Rezoluţiunea unui contract. Condiţii de admisibilitate În materie comercială,

pentru a opera instituţia rezoluţiunii se cer a fi întrunite două condiţii de admisibilitate; una din
părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu
şi-a îndeplinit obligaţia.
În raport de prima condiţie enunţată s-a stabilit cu valoare de principiu că neexecutarea
parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea însă doar în cazul în care partea din obligaţia
neexcutată este esenţială la încheierea contractului. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia
comercială decizia nr.1341 din 3 aprilie 2008)
38
2009
181*Excepţia de neexecutare a contractului. Regim juridic Neexecutarea contractului,

întemeiată pe principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor contractuale, nu este nicio
excepţie de procedură propriu-zisă şi nicio excepţie de fond, în sensul legii ci doar un mijloc de
apărare pe care o parte, de regulă, pârâtul, îl poate invoca şi asupra căruia instanţa se pronunţă
pe baza probelor administrate în cauză (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială
decizia nr. 3786 din 16 decembrie 2008)
OBLIGATII. TIPURI. STINGERE. EXECUTARE. GARANTARE.

TRANSFORMARE
182*Împrumut. Invocarea beneficiului de discuţie de către fidejusorul obligaţiei

împrumutatului În temeiul art. 1662 şi urm. C. civ., beneficiul de discuţie se exercită, de către
fidejusor, în faza executării obligaţiei de restituire a împrumutului garantat, iar nu la instanţa
competentă a soluţiona acţiunea creditorului de stabilire a obligaţiei debitorului principal şi a
garanţiilor. Secţia civilă, decizia nr. 563 din 27 ianuarie 2004
183*Dreptul de retenţie. Exercitarea dreptului Dreptul de retenţie, care conferă

deţinătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul
lucrului îşi execută obligaţia de a plăti sumele cheltuite cu lucrul, nu este subînţeles, ci trebuie
constatat de instanţă, la cererea părţii interesate.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 6604 din 25 noiembrie 2004
184*Invocând dreptul de retenţie, creditorul poate refuza să restituie un bun al

debitorului, până ce debitorul nu-i plăteşte tot ceea ce îi datorează în legătură cu acel bun. Pe
lângă cazurile prevăzute de lege, practica judiciară recunoaşte un drept de retenţie posesorului
de bună credinţă al unui imobil până la restituirea cheltuielilor necesare şi utile făcute asupra
lucrului.
În speţă, nu este îndeplinită condiţia bunei credinţe a posesorului, deoarece, preluarea de
la fostul proprietar s-a efectuat doar faptic, fără nici un titlu, or, în atare situaţie, nimic nu
împiedica pe posesor să verifice cu precauţie statutul juridic al imobilului, mai înainte de
efectuarea unor îmbunătăţiri costisitoare.
185*Compensaţia legală. Invocare în procedura insolvenţei. Admisibilitate.

Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca
compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de
lege în materie de compensare sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. (Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1604 din 13 mai 2008)
186*Art. 1143, 1145 Potrivit art. 1145 Cod civil, compensaţia nu are loc decât între
două datorii care sunt certe, lichide şi exigibile. Pentru a opera compensaţia este necesar ca
acele datorii să fie şi simultane, întrucât finalitatea acestei operaţiuni juridice se limitează doar
39
2009
la plata restului necompensat, împiedicând astfel părţile să facă plăţi inutile. ICCJ, Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1890 din 20 martie 2008
187*art. 969, art. 1020, art. 1021, art. 1075 Pentru acordarea daunelor interese
compensatorii trebuie analizată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1021, art. 1075 Cod
civil şi următoarele, adică a aceloraşi condiţii în care se poate dispune rezoluţiunea judiciară
(existenţa unei fapte ilicite a debitorului, a vinovăţiei acestuia şi îndeplinirea cerinţei privind
punerea în întârziere a debitorului obligaţiei neexecutate) dar şi a celor specifice obligaţiei de
despăgubire, existenţa unui prejudiciu care să fi fost cauzat creditorului şi existenţa unei
legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită a debitorului.
În cazul în care prin convenţie părţile au prevăzut şi un termen cert pentru îndeplinirea
obligaţiilor asumate de debitor, este de menţionat că împlinirea termenului marchează doar
momentul în care obligaţia trebuie executată, adică momentul în care aceasta devine scadentă.
Acest moment este însă în strânsă legătură cu una din condiţiile impuse pentru
rezoluţiunea contractelor şi pentru acordarea de daune compensatorii, anume cu punerea în
întârziere a debitorului.
În cazul în care părţile litigante nu au stipulat prin convenţia încheiată o clauză potrivit
căreia prin ajungerea la termen debitorul este de drept în întârziere, simpla ajungere la
termenul convenit nu este de natură să îndeplinească cerinţa referitoare la punerea în întârziere,
creditorul având obligaţia de a-l pune pe debitor în întârziere pentru obţinerea de daune
interese.
Cerinţa analizată nu poate fi considerată îndeplinită nici prin formularea unei acţiuni în
privind rezoluţiuna convenţiei, cât timp creditorul nu a înţeles să solicite mai întâi executarea
obligaţiei.
Ca atare, apărarea invocată de pârâta debitoare în faţa instanţelor de fond, în sensul că
nu datorează daune interese, întrucât nu a fost notificată de reclamantă pentru a-şi îndeplini
obligaţia, era fondată şi se impunea a fi reţinută cu prioritate. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 892 din 3 februarie 009.
188*Obligaţia coproprietarilor unui imobil de plată a contravalorii îmbunătăţirilor

efectuate de un terţ. Divizibilitate Potrivit art. 1041 C.civ., obligaţia solidară nu se prezumă, ci
trebuie să fie stipulată expres sau să rezulte din lege; de aceea obligaţia de plată a contravalorii
îmbunătăţirilor efectuate de o persoană la un imobil aflat în coproprietate se divide între
coproprietari în funcţie de cotele pe care aceştia le deţin. Secţia civilă, decizia nr.1883 din 15
mai 2002
189*Ipotecă convenţională. Garanţie imobiliară. Formă autentică, advaliditatem

Conform art.1772 C.civ. ipoteca convenţională nu va putea fi constituită decât prin act autentic
ceea ce presupune că forma autentică este o condiţie de validitate chiar a contractului de
ipotecă, disocierea dintre acesta şi contractul de garanţie, fiind fără suport juridic, atâta timp cât
ipoteca convenţională este o garanţie imobiliară. Secţia comercială, decizia nr.225 din 22
ianuarie 2002
40
2009
190*Ordonanţă preşedinţială. Autorizarea creditorului de a demola construcţiile ridicate

pe proprietatea sa, pe cheltuiala debitorului. Ar.1077 C.civ. În situaţia în care aducerea la
îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească este obstrucţionată de cei
obligaţi să ridice construcţiile amplasatae pe o proprietate particulară, reclamantul, în baza
reglementărilor cuprinse în art.1077 C.civ., care statuează dreptul creditorului de a solicita să
fie autorizat de a aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului, a procedat în mod corect,
când a formulat cererea preşedinţială de autorizare a sa privind demolarea acelor construcţii, pe
cheltuiala pârâţilor. Secţia comercială, decizia nr.2772 din 16 aprilie 2002
191*Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia de plată a debitorului. Regula generală

Potrivit art.1093 C.civ., orice persoană, chiar şi o persoană neinteresată poate face plata în
numele debitorului iar prin acceptarea plăţii, aceasta este considerată perfect valabilă. (Secţia
comercială, decizia nr.52 din 15 ianuarie 2003)
192*Contract de credit bancar. Garanţi necomercianţi. Răspundere contractuală în
limitele garanţiei pentru suma imprumutată Dacă pentru garantarea unui imprumut contractat
de o societate comercială s-a încheiat un contract de ipotecă,având clauza renunţării la
beneficiul de discuţiune şi diviziune, iar nu un contract de fidejusiune şi garanţii ipotecari care
au semnat contractul de ipotecă sunt persoane fizice şi nu fidejusori, sunt aplicabile dispoziţiile
art.42 alin(3)C.com.,care înlătură prezumţia de răspundere solidară a codebitorilor în cazul
necomercianţilor ,iar nu art.1657 C.civ., potrivit căruia se extinde fidejusiunea nedeterminată a
unei obligaţii principale la toate accesoriile unei datorii,deci şi la dobânzi şi penalităţi.,întrucât
solidaritatea garanţilor ipotecari cu persoana juridică,care a făcut imprumutul,există numai în
limitele garanţiei pentru suma imprumutată. (secţia comercială,decizia nr.3264 din 2 iulie 2003)
193*Contract de ipotecă. Nulitate absolută În ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţa

de apel a reţinut, în mod corect, că în lipsa constatării notarului, în sensul că s-a consemnat
consimţământul părţilor, contractul de ipotecă este nul absolut, în conformitate cu dispoziţiile
art. 65 din Legea nr.36/1995 iar împrejurarea că s-a depus la dosar un exemplar al înscrisului
semnat de procuristul reclamanţilor nu este de natură a acoperi nulitatea absolută, fiind
imperativ necesară semnarea în faţa notarului a tuturor exemplarelor originale ale înscrisului
autentificat. Or, exemplarul contractului depus de reclamanţi nu a fost semnat nici de aceştia
şi nici de procurist, iar cel depus de pârâtă poartă numai semnătura reprezentantului
acesteia, astfel că, în speţă, nu este incidentă prezumţia de valabilitate a înscrisului autentic,
prin neîndeplinirea celor două condiţii esenţiale, consimţământul şi forma autentică, urmând
ca înscrisul să fie lovit de nulitate absolută.(Secţia comercială,decizia nr.339 din 29 ianuarie
2004)
194*Contract de credit ipotecar. Garantarea prin ipotecă. Garantarea prin fidejusiune În

mod greşit, instanţa de apel a extins aplicarea art.42 alin.(2) C.proc.civ. la contractele de
ipotecă, punând semnul egalităţii între garantarea prin ipotecă şi garantarea prin fidejusiune.
Or, pârâţii, persoane fizice au garantat restituirea împrumutului luat de societate prin
încheierea contractului de credit ipotecar pe imobile determinate, având calitatea de garanţi
ipotecari al căror regim juridic este stabilit prin dispoziţiile art.1774 şi art. 1776 C.civ. şi nu
pot fi asimilaţi fidejusorului. (Secţia comercială, decizia nr.1024 din 17 martie 2004)
41
2009
195*Contract de garanţie imobiliară.Contestaţie la executare Împotriva executării

pornite de AVAB, în baza contractului de garanţie imobiliară, contestatorii au invocat excepţia
beneficiului de discuţiune, pentru ca creditoarea să se îndrepte împotriva debitorului
principal, deşi, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.1746 C.civ., care consacră garanţia
imobiliară ca un drept real accesoriu, astfel încât creditorul ipotecar va putea urmări bunul în
mâna oricui s-ar afla. (Secţia comercială, decizia nr.5170 din 30 noiembrie 2004)
196*Biletul la ordin. Imputaţia plăţii. Potrivit art.1111 şi 1112 C. civ. privind imputaţia
plăţii, ordinea de prioritate în recuperarea sumelor trebuie să fie cea a dobânzilor încasate
pentru creditul acordat, rata de împrumut şi comisionul. Din examinarea clauzelor contractuale
rezultă că părţile nu au convenit asupra modului de imputare a plăţii iar debitorul nu a făcut
imputaţia plăţii , sumele fiindu-i reţinute prin ordin de plată. (Secţia comercială, decizia
nr.3562 din 10 iunie 2005)
197*Compensaţia legală. Datorii reciproce Potrivit art.1144 C.civ., „compensaţia se

operează de drept, în puterea legii şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta, cele
două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la
concurenţa cotităţilor lor respective”, iar potrivit art.1145 compensaţia are loc cu certitudine
între „ două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de
lucruri fungibile şi care deopotrivă sunt lichide şi exigibile”.
În aceste condiţii existenţa unui angajament de plată neonorat nu poate fi valorizată ca
o plată valabilă făcută de un creditor şi acceptată de către celălalt pentru invalidarea
intervenţiei compensaţiei legale. (Secţia comercială, decizia nr.4797 din 14 octombrie 2005)
198*Potrivit art.1726 C.civ., ipoteca convenţională nu poate fi valabilă decât atunci

când suma pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act. Una dintre condiţiile
esenţiale pentru validarea unei convenţii este o cauză licită ( art.948 C.civ.). (Secţia comercială,
decizia nr.2744 din 3 octombrie 2006)
199*Contract de cesiune de creanţă. Cerere de încuviinţare a executării silite Cesiunea

de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în formă convenţională, prin care un
creditor (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind
obligat faţă de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei
operaţiuni, fără a i se cere consimţământul.
Cesiunea de creanţă odată investită cu formulă executorie reprezintă un titlu
executoriu supus executării silite. Debitorul cedat are la îndemână împotriva cesionarului, toate
mijloacele de apărare pe care le putea opune cedentului, pe altă cale procesuală specifică
contestării executării, a cărei nulitate se poate constata pe alte căi.
Notificând cesiunea de creanţă debitorului cedat, înainte de plata datoriei, acesta devine
obligat faţă de cesionar, pentru valoarea nominală a creanţei, păstrând natura şi garanţiile
acesteia. (Secţia comercială, decizia nr.2852 din 10 octombrie 2006)
42
2009
200* Contract de cesiune. Notificarea cesiuniiC.civ., art.1393 Potrivit art.1393 C.civ.,

cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului
cesiunea.
Acelaşi efect va avea acceptarea cesiunii făcută de debitor într-un act autentic. (Secţia
201*Contractul de cesiune de creanţă. Subrogarea AVAS în drepturile şi obligaţiile

procesuale ale cedentului. Potrivit art.1391 şi 1396 C.civ., în strămutarea unei creanţe, a unui
drept sau a unei acţiuni, predarea între cedent şi cesionar se face prin remiterea titlului.
Vinderea sau cesionarea unei creanţe cuprinde şi accesoriile creanţei, precum cauţiunea
,privilegiul şi ipoteca. (Secţia comercială, decizia nr.1349 din 17 aprilie 2007)
202*Obligaţia de a face. Amenda civilă Potrivit art.5803 alin.(1) C.proc.civ., dacă

obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi
constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate
obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor , să plătească , în favoarea
statului, o amendă civilă, de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la
executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. (Secţia comercială, decizia nr.2225 din 7
iunie 2007)
203*Contract de executare lucrări. Stingerea obligaţiilor. Plată nedatorată Potrivit art.

1092 C.civ., orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus
repetiţiunii. Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale , care au fost achitate
de bună voie. (Secţia comercială, decizia nr.2287 din 12 iunie 2007)
204*Cesiune de creanţă. Acţiune în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă. C.

proc. civ., art.111. Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Prin acţiunea în constatare se neagă dreptul de creanţă al cesionarei, solicitându-se să se
constate inexistenţa dreptului de creanţă transferat printr-un contract a cărui legalitate nu a fost
contestată. Raportul juridic dintre cedent şi cesionar nu poate fi negat pe calea acţiunii în
constatare, întrucât nu poate fi obţinut efectul constrângerii, şi anume provocarea cesionarului
de a-şi valorifica pretenţiile, respectiv de a-şi dovedi dreptul, sub sancţiunea de a nu-l mai putea
invoca. Secţia Comercială, Decizia nr.2253 din 2 octombrie 2009
205*Garanţii reale imperfecte Drept de retenţie. Efectele patrimoniale ale instituirii unui
drept de retenţie Deşi dreptul de retenţie nu conferă retentorului alte prerogative decât acela de
conservare şi întreţinere a bunului, el are scopul de a garanta creanţa şi a sancţiona pe debitorul
rău platnic. Neavând dreptul la fructe pe întreaga perioadă de exercitare a acestui drept,
reclamanţilor le lipseşte vocaţia de a primi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, indiferent de
faptele şi actele retentorului. Ei au însă opţiunea prin mijloace procesuale distincte, de a limita
eventualele abuzuri ale retentorului în exerciţiul drepturilor sale. (Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie Secţia comercială decizia nr.890 din 4 martie 2008)
43
2009
206*Contract de vânzare-cumpărare. Neexecutarea obligaţiilor din contract. Sancţiunea

aplicabilă. Compensare legală. C. civ., art.1020-1021, art.1144, art.1179 Compensarea legală
operează de drept, nefiind la latitudinea părţilor să accepte ori nu producerea efectelor pe care
aceasta le presupune. Secţia comercială, Decizia nr.2934 din 17 noiembrie 2009
207*Subrogaţia legală întemeiată pe dispoziţiile art.1108 pct.3 Cod civil. Condiţii de

aplicare Potrivit art.1108 pct..3 Cod civil, subrogaţia se face de drept în folosul aceluia care,
fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface.În speţă nu sunt
aplicabile aceste dispoziţii legale întrucât nu suntem în situaţia unor codebitori solidari, care pot
fi urmăriţi de creditori. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.104 din
22 ianuarie 2008)
208*Novaţia prin schimbare de debitor. Efectele novaţiei asupra ipotecilor iniţiale ale
creanţei Novaţia intervenită în speţă este o novaţie prin schimbare de debitor nefiind semnată şi
de garanţii ipotecari ai creanţei vechi astfel că fără consimţământul acestora din urmă,
garanţiile reale nu puteau trece asupra noii creanţe. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia
comercială decizia nr.925 din 6 martie 2008)
209*Drept de retenţie. Configuraţie juridică. Condiţiile în care poate fi invocat În ceea

ce priveşte dreptul de retenţie, trebuie reţinut că acesta este un mijloc specific de garantare a
obligaţiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în
detenţia sa până ce debitorul nu-i plăteşte tot ce îi datorează în legătură cu acel bun. Cu titlu de
exemplu, se bucură de un drept de retenţie, potrivit legii, vânzătorul asupra bunului vândut până
la plata preţului; depozitarul, asupra lucrului depozitat, până la plata cheltuielilor ocazionate de
păstrarea lui; precum şi locatarul asupra bunului închiriat, până la plata despăgubirilor ce-i sunt
datorate de proprietar potrivit legii.
Dreptul de retenţie nu este un drept real accesoriu, o garanţie reală, cum este gajul sau
ipoteca, şi nu conferă retentorului un drept de preferinţă şi nici un drept de urmărire, după cum
nu conferă nici dreptul de a folosi lucrul deţinut.
Având în vedere această configuraţie juridică a dreptului de retenţie, condiţia esenţială
invocării sale este acea ca datoria pe care deţinătorul bunului o pretinde de la creditorul
restituirii să se afle în legătură cu lucrul şi să fie prilejuit de acesta. (Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie Secţia comercială decizia nr. 1916 din 3 iunie 2008)
210*Stingerea ipotecii. Cauză şi efecte Constituitorul ipotecii a pierdut dreptul de

proprietate asupra imobilului, dat în garanţie, ceea ce echivalează cu o stingere a ipotecii
constituită asupra acestuia pe cale principală şi nu se confundă cu situaţia încetării obligaţiei
principale derivată în cauză din contractul de vânzare-cumpărare oţel faţă de care contractul de
ipotecă este accesoriu, situaţie în care ar opera o stingere a ipotecii, pe cale accesorie. Rezultă,
astfel, că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art.1800 alin.1 pct.1 şi 2 Cod
procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2201 din 18
iunie 2008)
44
2009
ACTIUNE OBLICA. ACTIUNE PAULIANA. SIMULATIA.
211*Contract de vânzare-cumpărare imobiliară. Acţiunea creditorului vânzătorului

pentru desfiinţarea contractului , fondată pe dispoziţiile art. 975 C. civ. Acţiunea revocatorie
formulată de creditor, în temeiul art. 975 C. civ. este condiţionată de naşterea sau măsura stării
de insolvabilitate a debitorului. Secţia civilă, decizia nr. 3013 din 23 aprilie 2004
212*Acţiune oblică. Cererea terţului, care justifică un interes, de a fi pusă în executare

o hotărâre judecătorească pronunţată în beneficiul debitorului sau împotriva altei persoane
Acţiunea reglementată prin art. 974 C. civ. se poate exercita de oricare persoană interesată a se
aduce la îndeplinire obligaţia de a face prevăzută prin hotărâre judecătorească, definitivă şi
irevocabilă, pronunţată la cererea altei persoane, dar în beneficiul aceleia care exercită acţiunea
oblică. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5489 din 7 octombrie
2004
213*Contract. Simulaţie. Dovada actului secret Actul secret, care modifică un act
public, la care se referă art. 1175 C. civ., produce efecte în măsura în care este valid sub
aspectul condiţiilor de fond şi de formă. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 446 din 25 ianuarie 2005
214*Contract de vânzare-cumpărare. Acţiune în constatarea nulităţii contractului.

Prescripţia extinctivă. Acţiunea oblică Lipsa discernământului, la încheierea contractului de
vânzare-cumpărare, constituie un caz de nulitate relativă – iar nu de nulitate absolută –
deoarece în exprimarea voinţei nu se relevă inexistenţa consimţământului, ci un viciu al
acesteia. Ca urmare, acţiunea – în speţă a vânzătorului – este prescriptibilă în termenul de 3 ani
prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/1958.
Terţul, faţă de contractul de vânzare-cumpărare, nu are calitatea procesuală prin
invocarea dreptului la acţiune oblică, în temeiul art.974 C.civ., în lipsa unei creanţe, lichidă şi
exigibilă, care să-i confere calitatea de creditor al părţii care cere anularea contractului de
vânzare-cumpărare. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3255 din 21
aprilie 2005
215*Acţiune pauliană. Acţiune oblică. Dreptul creditorului de a cere anularea/revocarea

declaraţiei debitorului său de renunţare la o succesiune şi de a accepta succesiunea în limitele
creanţei sale Creditorul este în drept, în condiţiile şi limitele prevăzute de art. 699 şi art. 974-
975, să ceară anularea declaraţiei debitorului său de renunţare la o succesiune şi să accepte
succesiunea, în numele debitorului. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
nr. 4126 din 19 mai 2005
216*Acţiunea pauliană. Condiţia fraudei C.civ., art.975 Pentru exercitarea acţiunii

pauliene, determinantă este prejudicierea intereselor creditoarei de către debitoare, ca rezultat
al unei fraude, condiţie îndeplinită în speţă, prin actele de înstrăinare a bunurilor către o
45
2009
societate comercială al cărui administrator era membru al familiei administratorului

vânzătoarei, urmărindu-se împiedicarea creditorului în executarea creanţei. (Secţia
Comercială,decizia nr.3833 din 19 octombrie 2004)
217*Acţiune pauliană. Prejudiciu. Nu există prejudiciu cauzat creditorului reclamant

care să justifice admiterea acţiunii pauliene sau revocatorii, în situaţia în care în patrimoniul
debitorului vânzător există şi alte bunuri a căror valoare depăşeşte cu mult valoarea creanţei şi
care au fost deja sechestrate de către creditor. (Secţia comercială, decizia nr.962 din 15
ianuarie 2005)
218*Acţiunea pauliană. Contract de vânzare-cumpărare. Preţ neserios. Complicitatea

terţului. Mandat tacit reciproc Acţiunea directă pauliană sau revocatorie nu este o acţiune în
constatare, ci aparţine creditorului care a cerut revocarea actelor juridice încheiate de debitor în
frauda sa şi are drept scop, readucerea în gajul general al creditorilor, a valorilor ieşite din
patrimoniul debitorului, pentru a-i reduce sau mări starea de insolvabilitate.Soţia pârâtă
dobândeşte calitatea de debitor în temeiul mandatului tacit reciproc (art.35 C.fam.) , aşa încât
creditorii vor putea urmări bunurile comune ale soţilor.
Complicitatea terţului este îndeplinită în cazul în care acesta, deşi nu a cunoscut intenţia
debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuşi că prin actele la care
participă, a creat sau a mărit insolvabilitatea debitorului, iar aceasta rezultă din chiar preţul
neserios al vânzării. (Secţia comercială, decizia nr.101 din 17 ianuarie 2006)
219*Acţiunea pauliană. Condiţiile exercitării C.civ.,art.975 Pentru exercitarea acţiunii

pauliene, prevăzută în art.975 C.civ.,creditorul trebuie să dovedească următoarele:creanţa sa
este anterioară actului atacat ca fraudulos,acest act i-a cauzat un prejudiciu,este făcut în dauna
drepturilor sale,terţul dobânditor a ştiut că actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil
pentru creditorii acestuia. (Secţia comercială, decizia nr.116 din 12 ianuarie 2007)
220*Acţiune revocatorie Condiţiile necesare pentru revocarea unui act juridic încheiat
de debitor în frauda creditorului în raport de dispoziţiile art.975 Cod civil. Acţiunea revocatorie
definită, în reglementarea art.975 Cod civil, ca o acţiune în inopozabilitatea actului juridic
încheiat de debitor în frauda creditorului, are în vedere un domeniu determinat de condiţia
insolvabilităţii debitorului, dar şi prejudiciul adus creditorului. Existenţa unei creanţe certe
lichide şi exigibile nu este suficientă pentru revocarea unui act de înstrăinare cu titlu oneros,
necesară fiind crearea stării de insolvabilitate. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia
comercială decizia nr.95 din 22 ianuarie 2008)
221*Frauda la lege. Accepţiune. Efecte juridice Se socoteşte fraudă la lege, când
anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor
norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii
legale de la sensul şi spiritul lor. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.
3577 din 28 noiembrie 2008)
46
2009
CONTRACT VANZARE-CUMPARARE
222*Contract de vânzare-cumpărare. Vânzarea lucrului altuia. Nulitate. Condiţii

Nulitatea absolută a vânzări lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părţile au
încheiat contractul ştiind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane, ascunzând intenţia de
a aduce altuia o pagubă; actul este fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, având ca numitor
comun reaua-credinţă a părţilor. În lipsa acestor împrejurări, nu se justifică nulitatea
contractului. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 632 din 29 ianuarie 2004
223*Contract de vânzare-cumpărare. Vânzarea lucrului altuia. Acţiunea adevăratului

proprietar pentru anularea contractului
1. Contractul de vânzare-cumpărare a unui bun nu este prohibit de lege şi nici contra
bunelor moravuri sau ordinii de drept şi, deci, adevăratul proprietar nu poate solicita
constatarea nulităţii contractului.
2. Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu îşi pierde
dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acţiunea în revendicare,
iar dacă stăpâneşte bunul va putea opune dreptul său de proprietate celui ce invocă drept titlu
actul încheiat cu un neproprietar.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
5801 din 21 octombrie 2004
224*Vânzare-cumpărare a unui imobil. Antecontract. Neperfectarea contractului din

cauza faptului că promitentul-vânzător s-a răzgândit şi nu există acordul proprietarului
coindivizar. Contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil nu poate fi perfectat şi, în
consecinţă, o hotărâre judecătorească de constatare a acestei vânzări nu poate fi pronunţată: a)
dacă, prin antecontractul încheiat între părţi, s-a prevăzut că oricare dintre acestea se poate
răzgândi cu consecinţele precizate în antecontract – restituirea dublului arvunei; b) vânzătorul
este proprietar numai pentru o cotă parte indiviză din imobil şi nu există acordul celuilalt
coproprietar pentru vânzarea întregului imobil. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 6242 din 11 noiembrie 2004
225*Contract de vânzare-cumpărare. Teren şi spaţiu comercial. Perfectare În baza

contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, semnat conform art. 1176 C. civ.,
societatea comercială cumpărătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial
care a constituit obiectul convenţiei, în temeiul art. 1295 C. civ.
În privinţa terenului, aferent spaţiului comercial, societatea comercială cumpărătoare
este în drept a solicita obligarea vânzătorului de a semna un contract autentic notarial, urmând
ca, în caz de neconformare, hotărârea instanţei judecătoreşti sesizată să ţină loc de contract
autentic.
Convenţia părţilor reprezintă legea acestora, conform art. 969 C. civ., astfel că nu se
mai poate pune în discuţie preţul imobilului chiar dacă el nu exprimă valoarea reală a acestuia.
Cel mult, neseriozitatea preţului, la care se referă art. 1303 C. civ. poate reprezenta o cauză de
anulare a contractului. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 201 din
14 ianuarie 2005
47
2009
226*Acţiune în revendicarea imobilului naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 şi

constatarea nulităţii contractului prin care statul a vândut chiriaşului bunul respectiv. Admiterea
acţiunii de revendicare este condiţionată de admiterea cererii de constatarea nulităţii
contractului prin care statul a vândut chiriaşului imobilul naţionalizat, chiar dacă bunul a fost
preluat fără titlu valabil.
Numai existenţa dovedită a relei credinţe a chiriaşului cumpărător poate conduce la
desfiinţarea contractului de vânzare – cumpărare prin sancţiunea nultăţii absolute, buna credinţă
prezumându-se potrivit art. 1899 alin. (2) din Codul civil.
Câtă vreme au existat prestaţia vânzătorului şi contraprestaţia cumpărătorului, nu poate
fi reţinută încălcarea art. 966 Cod civil, referitor la sancţiunea obligaţiei fără cauză sau fondată
pe o cauză falsă sau nelicită.
Preţul vânzării, determinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, nu poate fi
considerat neserios, în temeiul art. 1303 Cod civil. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 417 din 25 ianuarie 2005
227*Contract de vânzare-cumpărare. Imobil. Coproprietate. Când vânzătorul este

proprietar „pro parte” nu se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile
proprii stării de indiviziune. Astfel, dacă bunul vândut este atribuit copărtaşului înstrăinător,
contractul de vânzare – cumpărare devine perfect valabil prin efectul art. 786 C.Civ.
Dimpotrivă, dacă bunul este atribuit altui copărtaş, actul de înstrăinare va fi desfiinţat
retroactiv, pentru lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului, aplicându-se regulile care
guvernează vânzarea lucrului altuia. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
nr. 965 din 8 martie 2005
228*Actele juridice de înstrăinare a apartamentului, încheiate fără consimţământul

coindivizarului sunt valabile sub condiţia rezolutorie ca bunul să cadă, în urma unui partaj, în
lotul vânzătorului.
229*Acţiune privind anularea unui contract de vânzare cumpărare. Preţ neserios.

Potrivit art. 1303 Cod civil, prin preţ serios se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă
a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează
obiectul vânzării. Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul
preţului fixat de părţile contractante şi valoarea reală a bunului vândut. Î.C.C.J., Secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia nr. 1597 din 14 februarie 2006
230*Valabilitatea promisiunii de vânzare – cumpărare. Promisiunea sinalagmatică de

vânzare-cumpărare, fiind un contract ca oricare altul, i se aplică principiul forţei obligatorii care
guvernează această materie, respectiv art.969 Cod civil.
Aceasta nu înseamnă că părţile nu pot, prin voinţa lor, să adopte o clauză de dezicere,
clară şi neechivocă; în caz contrar, faţă de dispoziţiile art.1298 Cod civil, clauza are rol
confirmatoriu în sensul că în caz de nerealizare a vânzării datorită culpei uneia dintre părţi,
cealaltă parte are alegerea între a cere executarea silită, sau a pune în funcţiune clauza de
arvună. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2688 din 27 martie 2007.
48
2009
231*Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Acţiune pentru pronunţarea unei

hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În conformitate cu art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, în situaţia în care
după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi
refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa
competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Cum una dintre părţi, şi-a îndeplinit integral obligaţiile asumate prin promisiunea
bilaterală de vânzare-cumpărare, în mod legal instanţa sesizată în temeiul dispoziţiilor Legii nr.
247/2005, a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. ICCJ,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5040 din 20 iunie 2007
233*Contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1997. Retrocedarea

imobilului fostului proprietar.Acţiunea cumpărătorului evins îndreptată împotriva vânzătorului,
pentru diferenţa dintre preţul de achiziţionare şi valoarea actuală a imobilului şi pentru
restituirea spezelor vânzării.
Daunele interese pot fi solicitate de cumpărător ca urmare a evicţiunii totale, produsă
prin retrocedarea, către adevăratul proprietar, a imobilului achiziţionat.
Cum la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare ambele părţi au fost de bună
credinţă, şi cumpărătorul nu a cunoscut împrejurarea că nu tratează cu adevăratul proprietar,
potrivit art. 1341 pct. 4 şi art. 1344 C.civ., cumpărătorul este îndreptăţit la diferenţa dintre
preţul de achiziţionare şi valoarea actuală a imobilului, precum şi la spezele vânzării. CCJ,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 7815 din 15 noiembrie 2007
234*Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract
de vânzare-cumpărare. Promisiune de vânzare. Existenţa unui contract de arendă, prin care
partea arendatoare a acordat arendaşului un dreptele preemţiune în caz de vânzare.
În condiţiile în care nu există dispoziţii general aplicabile în legislaţia privind circulaţia
juridică a terenurilor, care să reglementeze dreptul de preemţiune ca o condiţie de nulitate a
actului de înstrăinare încheiat cu încălcarea acestui drept, legiuitorul a lăsat în atributul legilor
speciale să reglementeze dreptul de preemţiune, în funcţie de natura juridică a bunului.
În cazul arendei, la data încheierii contractului de arendă şi în prezent, dreptul de
preemţiune nu este reglementat de lege ca un impediment legal în transmiterea către o altă
persoană a dreptului de proprietate, ci ca un drept contractual al arendaşului.Nerespectarea
acestui drept nu atrage nulitatea actului încheiat cu o terţă persoană ci, conform legii, rezilierea
de drept a contractului de arendă.
Acest lucru face ca menţiunea din antecontract privind obţinerea acordului
arendaşului să nu aibă caracterul unei condiţii suspensive de natură a afecta drepturile şi
obligaţiile asumate prin promisiunea de vânzare.Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 8811 din 29 octombrie 2009.
235*Contract de vânzare-cumpărare. Vânzare la licitaţie. Imobil negrevat de sarcini În

cazul în care cumpărătoarea nu şi-a respectat obligaţiile asumate în cadrul negocierilor privind
cumpărarea imobilului, vânzătoarea este îndreptăţită să procedeze la vânzarea imobilului prin
licitaţie iar transferul drepturilor reale asupra imobilului către un terţ nu este împiedicat de
49
2009
existenţa unor drepturi mai vechi de natură locativă şi pe termen limitat ale locatarului, astfel că
imobilul poate fi considerat „negrevat de sarcini”. Secţia comercială, decizia nr.506 din 30
ianuarie 2002
236*Răspunderea vânzătorului. Protecţia proprietăţii. Din coroborarea art.480 cu

art.1313 şi art 1336 C.civ. se ajunge la concluzia că vânzătorul nu a asigurat liniştita posesiune
a lucrului vândut ,motiv suficient pentru a atrage răspunderea acestuia faţă de cumpărător iar
actul juridic având obiectul ilicit şi imoral este nul ,pe când condiţia aflării bunului în circuitul
civil este neîndeplinită,existenţa în circuitul civil fiind doar ipotetică, din moment ce
autoturismul era dat în urmărire generală prin Interpol, ca bun furat şi urma să fie sechestrat in
Ungaria.Aşadar,cumpărătorul nu a putut beneficia de protecţia proprietăţii pe care o garantează
nu numai codul civil dar şi art.1 din Protocolul nr1 al CEDO. (Secţia comercială,decizia
237*Contract de vânzare-cumpărare. Principiul prevalării salvării efectelor juridice ale

actului Instanţa de control judiciar a apreciat în mod corect, că o capacitate mai mică a bunului
vândut, decât cea stabilită, nu constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii aparente,care au
condus ulterior la reparaţia bunului, trebuiau sesizate la recepţia produselor, prin diligenţele ce
se impuneau,or,cumpărătorul a recepţionat bunul fără a formula obiecţiuni privind calitatea sau
capacitatea acestuia. Întrucât, în speţă, nu există motive de anulare sau constatare a nulităţii
actului juridic, neexistând vicii ascunse ale lucrului vândut, trebuie promovat pincipiul juridic
al prevalării salvării efectelor juridice ale actului iar nu al desfiinţării acestuia. (Secţia
238*Dovada actelor juridice de vânzare-cumpărare. Promisiunea de vânzare.

Consimţământul Promisiunea de vânzare, aşa cum a definit-o în mod constant doctrina, constă,
în principal, în aceea că o persoană, prevăzând un eventual interes pentru ea de a dobândi
proprietatea unui bun, primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-şi
facultatea de a-şi manifesta ulterior, de obicei, înăuntrul unui termen, consimţământul său de a-l
cumpăra. Dovada promisiunii de vânzare se face conform regulilor generale, prevăzute în
art.1191 şi urm. C.civ., dar reclamanta nu a reuşit să probeze aspectele juridice referitoare la
consimţământ. (Secţia comercială, decizia nr.3227 din 27 mai 2005)
239*Vicii ascunse. Răspundere.Termen de prescripţie. Conform art.1352 C.civ.,

vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale produselor livrate cumpărătorului, indiferent de
buna sau reaua –credinţă a vânzătorului. Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripţia
extinctivă începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, adică de la data
descoperirii viciilor. (Secţia comercială, decizia nr.2981 din 17 octombrie 2006)
240*Contract de vânzare cumpărare. Nulitate absolută. C. civ., art.948, art.1095 alin.

(1); Legea nr.7/1996, art.33 alin.1 Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător în
frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea cumpărătorului, care a cumpărat, pe riscul său,
un bun al altuia, este lovit de nulitate absolută conform art.948 C. civ. Sintagma „proprietarul
capabil” nu se referă doar la capacitatea de folosinţă sau la exerciţiul de a înstrăina, ci şi la
50
2009
calitatea de proprietar a vânzătorului. ICCJ, Secţia comercială, Decizia nr.2228 din 1 octombrie
2009
241*Contract de vânzare-cumpărare. Garanţia pentru evicţiune. Cumpărător de rea-

credinţă. Efecte. Sancţiune aplicabilă. C. civ., art.992, art.1336, art.1341 pct.3-4, art.1344,
art.1348 Condiţia pentru a deveni operantă obligaţia de garanţie este ca pierderea sau, după
caz, tulburarea proprietăţii să se datoreze faptei vânzătorului sau faptei unui terţ, evicţiunea să
provină de la vânzător sau de la un terţ, tulburarea putând fi o tulburare de fapt sau o tulburare
de drept.
În cazul în care, prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat nulitatea absolută
parţială a contractului de vânzare-cumpărare pe care părţile l-au încheiat, reţinându-se reaua-
credinţă a ambelor părţi la momentul încheierii lui, în sensul cunoaşterii de către acestea că
obiectul pro-parte, nu se găsea în proprietatea vânzătorului, cumpărătoarea nefiind de bună-
credinţă, aceasta nu mai poate invoca şi opune vânzătorului obligaţia de garanţie pentru
evicţiune, ea urmând să suporte consecinţele declarării nulităţii absolute parţiale, în sensul
repunerii în situaţia anterioară, prin restituirea preţului plătit, nefiind incidente în cauză
dispoziţiile art.1344 şi 1348 C. civ. Secţia comercială, Decizia nr.3026 din 23 noiembrie 2009
242*Interdicţia de vânzare între soţi în materie comercială Prescripţie Contract de

cesiune de părţi sociale încheiat între soţi. Sancţiunea aplicabilă contractului în raport de
dispoziţiile art.1 Cod comercial şi ale art.1307 Cod civil. Imprescriptibilitatea dreptului la
acţiune Interdicţia de vânzare între soţi prevăzută expres în art.1307 Cod civil este deopotrivă
aplicabilă şi contractului de vânzare-cumpărare comercială (art.1 Cod comercial) interdicţia
vânzării comerciale între soţi fiind, de asemenea, menită să apere principiul revocabilităţii
donaţiilor între soţi şi, totodată, să ocrotească pe moştenitorii şi creditorii soţului vânzător
împotriva unor acte frauduloase ale terţilor.Cum sancţiunea vânzării între soţi este nulitatea
absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil conform art.2 din Decretul nr.167/1958. (Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1367 din 8 aprilie 2008)
243*Validitatea contractului chiar şi în cazul lipsei de echivalenţă între preţ şi valoarea

reală a bunului. Condiţiile de aplicare a acestui principiu În lipsa dovezii că disproporţia
existentă între prestaţii s-a datorat neştiinţei, ignoranţei şi stării de constrângere în care s-a aflat
promitentul vânzător la momentul încheierii actului juridic dedus judecăţii şi că promitenta
cumpărătoare ar fi profitat de această stare spre a obţine avantaje disproporţionate, nu se poate
reţine că această convenţie s-a bazat, în ce o priveşte pe aceasta din urmă, pe o cauză ilicită,
imorală, în sensul art.968 cod civil, cum greşit au apreciat instanţele fondului. Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1515 din 7 mai 2008)
244*Răspundere civilă contractuală Condiţiile cerute de lege pentru angajarea

răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse. Din interpretarea art.1352 – 1357 Cod civil
rezultă condiţiile pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse şi anume:
viciul trebuia să fie ascuns, să existe la momentul încheierii convenţiei şi să fie grav. Normele
care reglementează răspunderea vânzătorului pentru vicile ascunse au caracter supletiv, lăsând
posibilitatea încheierii unor convenţii asupra limitării sau înlăturării ei dacă vânzătorul a fost de
51
2009
bună credinţă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2867 din 14
octombrie 2008)
CONTRACT DE DONATIE
245* Art. 813 … Dacă oferta de donaţie a fost făcută în condiţiile Decretului nr.
478/1954, sunt incidente dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind
considerat preluat abuziv, atunci când nu au fost respectate cerinţele legii vizând formalităţile
ce trebuie îndeplinite în situaţia încheierii donaţiei între absenţi. Astfel, împrejurarea că
oferta de donaţie a fost întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în
condiţiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, de către donatar în condiţiile art. 814 alin.
1-2 din Codul civil.ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 937 din 3
februarie 2009
CONTRACT DE IMPRUMUT. COMODAT
246*Contract de împrumut. Dovadă Dovada contractului de împrumut se face în

condiţiile art. 1191 şi urm. C. civ. şi presupune probaţiunea atât a acordului de voinţă, cât şi a
remiterii materiale a bunului împrumutat. În lipsa dovezilor privind existenţa unei convenţii de
împrumut, nu prezintă relevanţă împrejurarea că preţul cu care pârâtul a achitat apartamentul ar
proveni de la reclamanţi. Secţia civilă, decizia nr.982 din 8 martie 2002
246*Contract de împrumut. Principiul nominalismului monetar. Actualizarea sumei

împrumutate Dispoziţiile art.1578 alin.2 C.civ., potrivit cărora, în cazul împrumutului în bani,
la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea
valorii banilor, nu sunt aplicabile atunci când nu a fost determinată convenţional o „epocă a
plăţii”, iar debitorul, într-o perioadă previzibil inflaţionistă, profitând de nestipularea
termenului de restituire, nu a achitat voit suma timp îndelungat, tocmai pentru a determina, prin
neexecutarea obligaţiei, scăderea valorii banilor împrumutaţi. Secţia civilă, decizia nr.2081
din 27 mai 2002
247*Contract de împrumut. Proba împrumutului Dovada actelor juridice al căror obiect

are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei se face cu înscris, conform art.1191 alin.1 C.civ.
Aceste dispoziţii nu sunt imperative, părţile putând să se abată de la ele, cum rezultă din alin.3
al art.1191. De asemenea, conform art.1197, când există un început de dovadă scrisă, se pot
administra oricare alte probe, iar în art.1198 se enumeră şi alte cazuri în care nu operează
obligativitatea probei cu înscrisuri. Secţia civilă, decizia nr.1300 din 1 aprilie 2003
52
2009
248*Împrumut cu dobândă de 5% pe lună. Caracterul ilicit al cuantumului dobânzii

Dobânda de 5% pe lună, convenită prin contractul de împrumut în valută, are caracter
cămătăresc, clauza respectivă fiind sancţionată cu nulitate absolută. Secţia civilă, decizia
nr.1633 din 17 aprilie 2003
249*Contract de împrumut. Clauză penală. Nulitate Prin dispoziţiile art.1 din Legea
nr.313/1879 se stipulează expres nulitatea clauzei penale înserată în contractul de împrumut,
fără a se face distincţie sub aspectul naturii juridice a actului încheiat (contract civil sau
comercial) , astfel încât a fost desfiinţat în parte titlul executoriu , reprezentat de contractul de
împrumut, sub aspectul clauzei penale înserate în art.5, privind penalităţile de întârziere,
distingându-se de dispoziţiile art.1089 alin.(2)C.civ., care se referă la nulitatea unei convenţii
prin care s-a stipulat dobânda la dobândă. (Secţia comercială, decizia nr.1839 din 20 mai
2004)
250*Contract de comodat. Condiţii de încetare C.civ., art.1572 Potrivit art.1572 C.civ.,

comodantul nu poate să ia îndărăt lucrul împrumutat, înainte de trecerea termenului convenit
sau, în lipsă de convenţie, înainte de a fi revenit la trebuinţa pentru care s-a dat cu împrumut.
(Secţia comercială, decizia nr.873 din 27 februarie 2007)
CONTRACT LOCATIUNE / INCHIRIERE
251*Drept locativ. Acţiunea locatarului pentru evacuarea unor persoane. Dreptul la

acţiune pentru evacuarea terţului fără drept locativ este conferit ca opţiune chiriaşului prin art.
1426 din Codul civil, dispoziţie legală care completează prevederile Legii nr. 114/1996
conform art. 72 din acest din urmă act normativ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 109 din 13 februarie 2005
252*Contract de închiriere. Locuinţă de serviciu. Reziliere În cazul în care, după

desfacerea contractului de muncă, unitatea economică permite fostului său salariat să deţină, cu
chirie, locuinţa de serviciu şi, ulterior, între părţi intervine un contract de închiriere în care nu
se prevede că obiectul convenţiei are caracter de locuinţă de serviciu, contractul urmează a fi
respectat, nemaifiind posibilă evacuarea fostului salariat pentru motivul că nu mai este
salariatul său şi nu ar mai avea dreptul să deţină cu chirie locuinţa de serviciu în temeiul art.51
al Legii nr. 114/1996. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 302 din 19
ianuarie 2005
253*Proprietate în indiviziune. Comportare abuzivă a unui coindivizar. Sancţiunea

evacuării. Prin măsurile pentru folosinţa normală a imobilului, la care se referă art. 36 din
Legea nr. 114/1996, se înţeleg şi acţiunile în evacuare a coindivizarului care împiedică cu buna
ştiinţă şi sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit creând un prejudiciu celorlalţi
proprietari sau chiriaşi.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5277 din
16 iunie 2005.
53
2009
254*Contract de închiriere. Locuinţă din care locatarul a lipsit mai mult de 3 luni.
Reziliere. Împrejurări în care nu se justifică rezilierea. Potrivit clauzelor contractului de
închiriere – concordante cu acelea ale Legii nr. 114/1996 şi art.1439 alin. 2 C.civ. – operează
rezilierea contractului de închiriere în cazul în care, printre altele, locuinţa nu este folosită de
locatar de peste 3 luni.
Rezilierea contractului de închiriere nu se justifică, însă, în cazul în care absenţa
locatarului s-a datorat unei împrejurări deosebite – în speţă, vătămarea gravă a locatarului într-
un accident de circulaţie, în străinătate, şi, ca urmare, imobilizarea la pat timp îndelungat – iar
obligaţia principală, aceea a plăţii chiriei, a fost îndeplinită. I.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 5335 din 16 iunie 2005
255*Contract de locaţiune. Acţiune pentru rezilierea contractului şi obligarea la plata

despăgubirilor. În cazul unui contrat de locaţiune, împrejurarea că s-a prevăzut returnarea
cheltuielilor efectuate în caz de reziliere unilaterală a contractului, la cererea locatorului nu
conduce la concluzia că părţile au înţeles să lase în sarcina exclusivă a locatarului o obligaţie
proprie locatorului. Clauza mai sus amintită, este o clauză penală specială inserată cu titlu de
sancţiune pentru o împrejurare care scapă voinţei comune a părţilor. Ea nu se confundă şi nici
nu înlătură clauza specifică tipului de contract încheiat, predarea bunului în stare de
funcţionare. În acest sens părţile au prevăzut în contract obligaţii pentru locator privind
asigurarea întreţinerii şi funcţionării obiectului contractului pentru ca acesta să poată fi folosit,
pentru scopul închirierii.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8434 din
18 decembrie 2007.
256*Tacita relocaţiune. Proba. Proces verbal de predare preluare a spaţiului.

Despăgubiri. Justificare Procesul verbal de predare preluare a spaţiului reprezintă o probă a
folosinţei efective a spaţiului de către locatar cât şi a recunoaşterii indirecte a valabilităţii
contractului, cu clauze obligatorii pentru ambele părţi, încât, chiar dacă la un moment dat a
operat o reziliere voluntară a contractului de închiriere, de vreme ce locatarul nu a eliberat
spaţiul, el datorează despăgubiri. Secţia comercială, decizia nr.868 din 12 februarie 2002
257*Contract de închiriere. Lucrări la imobilul închiriat. Clauze contractuale Instanţele

au apreciat, în mod greşit acordul proprietarului în ceea ce priveşte executarea de către chiriaş a
lucrărilor la imobil dând eficienţă juridică unei însemnări făcute de un salariat al proprietarului
care nu avea calitatea de reprezentant legal al acestuia, ignorând clauzele contractului de
închiriere care prevedeau expres interdicţia executării oricăror modificări ale spaţiului
închiriat fără acceptul proprietarului.
Or,omologarea în acest context a concluziei expertizei, potrivit căreia lucrările la imobil
trebuiau executate de proprietar, iar nu de chiriaş, contravine atât clauzelor contractuale cât şi
dispoziţiilor legale în materie şi reprezintă o abandonare în favoarea expertului a prerogativelor
instanţelor de a desluşi raporturile juridice stabilite între părţi. Secţia comercială, decizia
nr.1817 din 13 martie 2002
54
2009
258*Contract de locaţiune. Anunţarea concediului. Tacita relocaţiune. Imposibilitate

Potrivit art.1438 C.civ., când s-a notificat concediul, locatarul nu mai poate opune relocaţiunea
tacită, întrucât manifestarea de voinţă a locatorului de a nu reînnoi contractul de locaţiune
desfăcut prin efectul expirării termenului locaţiunii împiedică tacita relocaţiune, astfel încât
art.1437 C.civ. nu mai poate fi aplicat în condiţiile evocate. Secţia comercială, decizia nr.7641
din 13 decembrie 2002
259*Rezilierea contractului de închiriere în temeiul pactului comisoriu În raport cu

clauzele contractului de închiriere care prevedeau încetarea de plin drept a acestuia când
interesele locatorului necesitau eliberarea spaţiului de către locatar, s-a considerat că a
intervenit rezilierea contractului de închiriere în temeiul pactului comisoriu expres menţionat şi
s-a convenit, în baza aceloraşi clauze contractuale, că pentru ocuparea fără titlu a spaţiului,
locatarul datorează daune şi trebuie evacuat. (Secţia comercială, decizia nr.4682 din 27
noiembrie)
260*Contract de închiriere. Reziliere. Consecinţe Întrucât societatea pârâtă a continuat

să-şi desfăşoare activitata comercială, folosind spaţiul în litigiu, deşi s-a dispus printr-o hotărâre
judecătorească rezilierea contractului de închiriere dintre părţi, instanţa de apel a stabilit, în
mod corect, obligarea pârâtei la contravaloarea beneficiului nerealizat de reclamant prin
nefolosinţa spaţiului, calculat la nivelul chiriei percepute în perioada anterioară rezilierii iar
plata penalităţilor de întârziere nu a fost admisă în lipsa temeiului juridic, atâta vreme cât
contractul de închiriere a fost reziliat şi în lipsa unei clauze penale, care ar fi sancţionat
partea în culpă de nerealizarea prevederilor contractuale, anticipând cuantumul daunelor
interese compensatorii sau moratorii.(Secţia comercială, decizia nr.691 din 24 februarie 2004)
261*Contract de închiriere. Pact comisoriu. Reziliere Prin pactul comisoriu expres de

gradul IV , părţile contractului de închiriere au convenit posibilitatea denunţării unilaterale a
contractului în cazul în care nu se plăteşte chiria mai mult de 2 luni consecutiv. Contractul
fiind reziliat de drept, nu-şi mai produce efectele şi nu mai reprezintă un titlu legal pentru
ocuparea spaţiului comercial. În acest context, proprietara a acceptat chiria pe parcursul
procesului pentru a nu-şi mări prejudiciul produs prin neplata chiriei şi întârzierea plăţii ceea ce
nu echivalează cu tacita relocaţiune, locatarul ocupând spaţiul în mod abuziv, astfel că se
impune evacuarea acestuia, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art.1452C.civ. (Secţia
comercială, decizia nr.3626 din 13 octombrie 2004)
262*Contract de locaţiune. Termenul locaţiunii Dispoziţiile art. 1436 C.civ. prevăd

pentru contractele prin care s-a stabilit termenul locaţiunii, că acestea încetează de drept prin
trecerea termenului, fără a mai fi necesară înştiinţarea prealabilă. În speţă, anunţând intenţia
de a nu mai prelungi efectele contractului încheiat între părţi, prin notificare, locatorul a
înlăturat posibilitatea prelungirii tacite a contractului, situaţie faţă de care instanţa de fond a
reţinut în mod corect existenţa unui nou raport juridic între părţi. (Secţia comercială, decizia
nr.1948 din 22 martie 2005)
55
2009
263*Contract de locaţiune. Încetarea contractului. C. proc. civ., art.261, C. civ., art.

1436, art.1437 Locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine la împlinirea
termenului, fără o prealabilă înştiinţare. Chiar şi în ipoteza în care s-ar considera că, după
expirarea termenului, locatarul rămânând în imobil şi plătind chirie, a operat tacita relocaţiune,
introducerea cererii de evacuare formulată de locator semnifică anunţarea concediului după
art.1437 cu referire la art.1436 alin.2 C. civ. şi pe cale de consecinţă lipsa oricărui titlu pentru
locatar de a mai continua locaţiunea. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.2254 din 2 octombrie
2009
264*Contract de închiriere prelungit prin tacită relocaţiune. Regim juridic. Dispoziţii

legale incidente în privinţa încetării contractului. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.36 Cod
comercial Termenul locaţiunii expirând, locaţiunea s-a reînoit conform art.1437 Cod civil prin
tacita relocaţiune, noul contract având loc în condiţiile primului contract, considerat fiind însă
fără termen. În atare situaţie, încetarea contractului a operat prin denunţare unilaterală,
conform art.1436 alin.2 Cod civil, cum corect au reţinut ambele instanţe.
Nu sunt aplicabile, aşadar, prevederile art.36 Cod comercial, acestea reglementând
încheierea contractelor comerciale în forma simplificată a comenzii urmată de executare,
contractul de locaţiune fiind însă un contract numit cu regim juridic distinct şi individualizat în
codul civil. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.18 din 15 ianuarie
2008)
265*Caracterul imperativ al dispoziţiilor art.126 alin.1 din Legea nr.31/1990.

Sancţiunea aplicabilă în cazul încălcării acestor dispoziţii Potrivit art.126 alin.1 din Legea
nr.31/1990 modificată acţionarii care au şi calitatea de membri ai consiliului de administraţie
nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le deţin, nici personal nici prin reprezentant, descărcarea
gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie, hotărârea
dată cu încălcarea acestei interdicţii fiind anulabilă în temeiul art.132 şi urm. din Legea
31/1990 modificată. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.59 din 17
ianuarie 2008)
266*Contract de locaţiune. Condiţiile cerute de lege (art.1441 Cod civil) cât priveşte
încetarea contractului de locaţiune prin vânzarea obiectului locaţiunii Dacă locatorul vinde
lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare cu
condiţia să fi fost încheiată prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată dar cu dată
certă, afară de cazul când desfacerea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul
de locaţiune.
Contractul de închiriere a fost încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, fără
dată certă, aşa încât reclamanta, în calitate de cumpărătoare a imobilului dat în locaţiune pârâtei
înainte de vânzare, nu era obligată să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare, cum corect
au reţinut celelalte instanţe. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia
56
2009
267*Contract de închiriere. Capacitatea neproprietarului de a fi parte în contract, în

calitate de locator Locaţiunea, fiind, în principiu, un act juridic de administrare prin care se
transmite temporar doar folosinţa bunului, conferă neproprietarului capacitatea de a încheia un
contract de închiriere, în calitate de locator. Prin urmare, neproprietarul are capacitate şi poate
fi parte în contractul de locaţiune, astfel că, nu se poate susţine nulitatea actului juridic pentru
acest motiv, buna credinţă a locatarului invocată în această situaţie fiind lipsită de relevanţă
juridică, iar dovezi privind caracterul determinant al calităţii de proprietar a locatorului nu s-au
făcut. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.900 din 5 martie 2008)
CONTRACTUL DE MANDAT. DEPOZIT
268*Contractul de mandat. Mandat general şi mandat special. Confirmarea mandatului

special. Deşi la data introducerii acţiunii în revendicare – act de dispoziţie- mandatarul
reclamanţilor avea numai procură generală de reprezentare în vederea administrării bunului,
acţiunea nu va fi respinsă, ca fiind făcută în afara mandatului, ci i se va da curs dacă, între timp,
mandantele confirmă actul respectiv de dispoziţie (acţiunea în revendicare), în sensul
reglementat prin alin. 2 al art. 1546 C.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 2330 din 23 martie 2005
269*Contestaţie, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziţiei

primarului. Depăşirea limitelor mandatului de către mandatar. Revocarea mandatului. Mandatul
prevăzut de art. 67 alin. (2) C,pr.civ. este cu procură generală, împuternicirea dată mandatarului
fiind limitată doar la reprezentarea mandantului în judecată.
Acest mandat nu operează pentru actele procesuale de dispoziţie, art. 69 alin. 1 Cod
procedură civilă stipulând că „recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările,
cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale”. Î.C.C.J.,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1127 din 2 februarie 2006.
270*Mandat. Decesul titularului Cabinetului individual de avocatură. Nulitatea

comunicării dispoziţiei. Repunere în termen. Comunicarea efectuată la adresa Cabinetului
Individual de Avocatură , după decesul unicului avocat al C.I.A., este lovită de nulitate. Astfel ,
data de la care curge termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001 este aceea de la
care noul reprezentant al persoanelor îndreptăţite a luat cunoştinţă de modul în care a fost
soluţionată notificarea. Î.C.C.J. , Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1270 din
3 februarie 2006
271* Conform art.1553 Cod civil român, mandatarul poate revoca mandatul, dar
potrivit art.1554, revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei
terţe persoane care, necunoscând revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credinţă. De
asemenea, potrivit art.1555 Cod civil, numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere
cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat
57
2009
272*Contract de mandat. Împuternicire avocaţială. Recurs . Nulitate Potrivit anexai II

din Statutul profesiei de avocat împuternicirea avocaţială trebuie să aibă număr şi să rezulte din
cuprinsul său numărul şi data contractului de asistenţă juridică în temeiul căruia a fost emisă şi
numai în prezenţa unor asemenea menţiuni nu este necesară semnătura celui reprezentat , altfel
mandatul avocatului nu este valabil. (Secţia comercială, decizia nr.2258 din 31 martie 2005)
273*Contractul de depozit. Îndatoririle deponentului Deponentul este îndatorat în a

întoarce depozitarului toate spezele făcute pentru păstrarea lucrului depozitat, şi a-l dezdăuna
de toate pierderile căşunate lui din cauza depozitului, în conformitate cu dispoziţiile art.1618
C.civ. (Secţia comercială, decizia nr.1531 din 26 aprilie 2007)
274* Contractul de mandat. Cesionare părţi sociale aparţinând asociatului minor. Natura
şi limitele mandatului. Mandatarul nu poate vinde părţile sociale aparţinând unei asociate
minore, întrucât s-ar produce o diminuare a patrimoniului minorei. În acest caz, este obligatorie
încuviinţarea dată de către autoritatea tutelară.
Cesionarea părţilor sociale în baza unui mandat general şi nu special, făcut prin
depăşirea limitelor mandatului general, fără consimţământul minorei, este sancţionată cu
nulitatea absolută a actului de cesiune. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1217 din 8 aprilie
2009
275*Antrenarea răspunderii administratorului în solidar cu societatea comercială. Nu se

poate răsfrânge asupra administratorului - persoană fizică - al unei societăţi comerciale calitatea
de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relaţiile cu terţii şi
angajând faţă de aceştia, după caz, răspunderea societăţii, el răspunzând faţă de societate pentru
prejudiciul eventual produs prin depăşirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau
prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligaţiilor ce-i revin din dispoziţiile
Legii nr.31/1990. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1246 din 27
martie 2008)
CONTRACT DE INTRETINERE
276*Contract de întreţinere. Reziliere. Evacuarea debitorului din imobilul a cărui nudă

proprietate a dobândit în schimbul întreţinerii Rezilierea contractului de întreţinere se dispune
numai dacă, din culpa debitorului nu a primit întreţinerea, prevăzută în contract, care, de regulă,
constă în asigurarea hranei, îmbrăcămintei, medicamentelor, satisfacerea oricăror alte nevoi, şi
se prestează în natură.
În lipsa unui impediment legal, părţile pot conveni, însă, la data contractului sau
ulterior, ca întreţinerea să fie convertită, permanent sau temporar într-o sumă de bani pe care
debitorul-întreţinător trebuie să o plătească creditorului-întreţinut, pentru acoperirea, total sau
parţial, a obligaţiei de întreţinere cuvenită.
Refuzul de a primi întreţinerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie un abuz al
creditorului, acesta neputând obţine rezilierea contractului, prevalându-se de propria-i culpă.
58
2009
Dacă creditorul întreţinerii şi-a rezervat uzufructul viager al imobilului a cărui nudă
proprietate s-a dobândit de debitorul întreţinerii pe data contractului, acesta din urmă poate
locui în imobil numai ca tolerat şi urmează a fi evacuat la cererea creditorului întreţinerii,
beneficiar al uzufructului pe durata vieţii. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 536 din 27 ianuarie 2005
277* Contract prin care se transmite proprietatea unui imobil pentru întreţinerea celui ce
înstrăinează bunul. Noţiunea de întreţinere. Culpă. Rezoluţiune.Contractul de întrţinere fiind
sinalagmatic, pentru neexecutarea obligaţiei de întrţinere, stabilită prin contract, beneficiarul
întreţinerii poate să ceară rezoluţiunea în temeiul art. 1020 Cod civil. O condiţie esenţială
pentru desfiinţarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Noţiunea de întrţinere include multiple prestaţii, iar pe lângă prestaţia materială şi o
componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întrţinere, care
se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropiere.
Refuzul de a primi întreţinerea nu trebuie caracterizat a fi culpă a creditorului, dacă, prin
comportamentul său, în raporturile cu creditorul, debitorul s-a manifestat urât, i-a creat un real
sentiment de stres, de incertitudine, temere pentru viaţă şi sănătate. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 6943 din 9 decembrie 2004
278*Contract de întreţinere. Reziliere. Calitatea procesuală activă Pentru a fi parte în

procesul civil, reclamantul, ca,şi pârâtul, trebuie să aibă, printre altele, calitate procesuală activă
sau, după caz, pasivă, lipsa acestuia conducând la respingerea acţiunii. Contracctul de
întreţinere, fiind un contract intuitu personae, nu poate fi atacat cu acţiune în reziliere decât de
creditorul întreţinerii, iar nu si de succesorii acestuia, ei putând numai să continue procesul
intentat de creditorul decedat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
1454 din 24 februarie 2005
279*Contract de întreţinere. Decesul unuia din creditorii întreţinerii. Indivizibilitatea

obligaţiei debitorului. Consecinţele rezoluţiunii contractului.
1. Contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din
părţi transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri în schimbul obligaţiei pe care
acesta şi-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieţii, fiind, în
acelaşi timp, un contract aleatoriu, pentru că durata obligaţiei debitorului este în funcţie de
durata vieţii creditorului – eveniment necert (art.1635 C. civ.)
2. Prestarea întreţinerii, în sarcina debitorului, este obligaţia de a face, cu caracter strict
personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluţiunea contractului respectiv (art.1020 C.
civ.).
3. În raport cu conţinutul contractului, obligaţia de întreţinere asumată de debitor are
caracter de indivizibilitate când este instituită în beneficiul mai multor creditori fără a se
preciza că este vorba de obligaţii distincte pentru fiecare creditor, în funcţie de numărul şi/sau
valoarea bunurilor, obiect al contractului, după cum ele erau proprii ale fiecăruia dintre
creditori sau comune. Într-un asemenea caz, deci, debitorul nu s-a obligat să presteze două
întreţineri distincte – corespunzător a ceea ce a primit de la fiecare din creditori – ci există o
singură obligaţie indivizibilă (art. 1058 C. civ.).
59
2009
4. În cazul unei obligaţii de întreţinere indivizibile, cu mai mulţi creditori, debitorul

nu şi-a îndeplinit obligaţia atunci când a satisfăcut numai pe unul din creditori, deoarece
obligaţia indivizibilă nu este susceptibilă de executarea parţială, sancţiunea civilă a rezoluţiunii
contractului ducând la restituirea tuturor bunurilor, obiect al contractului, indiferent cărora şi în
ce proporţii au aparţinut fiecărui creditor I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr.1918 din 10 martie 2005
MOSTENIRE
280*Moştenire. Acceptarea succesiunii. Revenire asupra acceptării Acceptarea

succesiunii este un act juridic unilateral şi în principiu irevocabil. De aceea, cel care a acceptat
moştenirea nu mai poate reveni asupra acceptării decât în cazurile prevăzute de art.694 C.civ.
281*Moştenire cuprinzând şi pasivul succesoral. Excepţia competenţei teritoriale

ridicată de creditorul succesiunii În materie de moştenire, conform art. 14 C. proc. civ.,
competenţa teritorială a instanţei ultimului domiciliu al defunctului este exclusivă şi absolută şi
poate fi invocată de orice persoană care are un interes – cum este cazul creditorului succesiunii
– precum şi din oficiu. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2456 din 25 martie 2004
282*Dezbatere succesorală. Dispoziţiile art. 13 şi art. 14 Cod procedură civilă

reglementează două cazuri de competenţă teritorială absolută, în materie de bunuri
nemişcătoare şi respectiv succesiuni. În ipoteza în care, cele două prevederi legale intră în
coliziune, în sensul că bunul imobil ce face obiect al dezbaterii succesorale se află pe raza
teritorială a altei instanţe, prevalează dispoziţiile art. 14 Cod procedură civilă. Î.C.C.J., secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6506 din 19 noiembrie 2004
283*Moştenire legală. Principii de bază ale devoluţiunii legale. Principiul chemării la

moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali. Reprezentarea succesorală.
Prezenţa chiar şi a unui singur descendent, care face parte din clasa I de moştenitori legali
(copii, nepoţi, strănepoţi ai defunctului, fără limită de grad) , înlătură de la moştenire pe cei
care fac parte din clasele subsecvente de moştenitori ( respectiv , clasele II-IV).
Pentru a beneficia de reprezentarea succesorală , reprezentantul trebuie să îndeplinească
şi două condiţii negative, respectiv cele de a nu fi nedemn sau renunţător.
În situaţia în care, descendentul în linie directă din clasa I de moştenitori legali
trăieşte, nu a renunţat la moştenire şi nici nu i-a fost constatată nedemnitatea, nici o altă rudă
dintr-o altă clasă de moştenitori legali nu poate veni la moştenirea lăsată de defunct. Î.C.C.J.,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4136 din 27 aprilie 2006.
60
2009
284*Contestaţie împotriva dispoziţiei primarului formulată, în baza Legii nr. 10/2001,

de moştenitorul care nu şi-a dovedit calitatea. O primă obligaţie care-i incumbă moştenitorului
pentru a putea succeda, este aceea ca el să dovedească propria sa calitate, fie că ne aflăm în
prezenţa unei succesiuni legale, fie în prezenţa unei succesiuni testamentare.
Prin aceasta, el dovedeşte aptitudinea sa de a succede, şi vocaţia lui succesorală.
Vocaţia succesorală constă, la rândul ei, în faptul de a fi chemat sau de a fi îndreptăţit la
moştenirea unei persoane.
Din punct de vedere probator, dovada calităţii de moştenitor se poate face prin
certificatul de moştenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995 referitoare la
notarii publici şi la activitatea notarială.
Alte acte juridice care dovedesc calitatea de moştenitor, pot fi testamentul, actele de
stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul dreptului de proprietare. Î.C.C.J., Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2160 din 8 martie 2007.
285*Art. 1171-1175 În caz de moştenire testamentară, când testatorul a înţeles ca prin

testamentul întocmit să cuprindă un legat universal, acesta îi conferă beneficiarului legatului
(legatar universal) vocaţia la întreaga universalitate a bunurilor testatorului, adică dreptul de a
culege toate bunurile din patrimoniul defunctului.
În această situaţie, legiuitorul a indisponibilizat în favoarea anumitor moştenitori legali
care, conform dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii succesiunii, sunt descendenţii
(art. 841 şi art. 842 Cod civil), ascendenţii privilegiaţi (art. 843 Cod civil) şi soţul supravieţuitor
(art. 2 al Legii nr. 319/1944), doar o anumită parte a moştenirii denumită rezerva succesorală.
Ascendenţii ordinari sau rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care
fac parte sau gradul de rudenie, conform legii nu beneficiază de rezerva succesorală.
Ca atare, aceştia nu pot obţine recunoaşterea unor drepturi succesoral legale în favoarea
lor în cadrul procedurii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în concurs, conform art. 1
lit.c din Legea nr. 19/1944, cu soţia supravieţuitoare. ICCJ, Secţia Civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 1101 din 20 februarie 2008
DECLARARE JUDECATOREASCA A MORTII
286*Declarare judecătorească a morţii. Condiţii Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954
cuprinde doar o enumerare exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea
judecătorească a morţii, astfel încât aceasta poate fi pronunţată şi în cazul altor împrejurări
asemănătoare care îndreptăţesc a se presupune decesul, fără a mai fi necesară parcurgerea
procedurii prealabile a declarării judecătoreşti a dispariţiei. Secţia civilă, decizia nr.1396 din 5
aprilie 2002
61
2009
PUNERE SUB INTERDICTIE
287*Punerea sub interdicţie. Împrejurări care survin după pronunţarea hotărârii de

punere sub interdicţie, printre care omisiunea comunicării hotărârii instanţei locului unde actul
de naştere al celui pus sub interdicţie a fost înregistrat conform art.144 alin.2 din C. fam.
Consecinţe Asemenea împrejurări nu constituie motive de reformare a hotărârii de punere sub
interdicţie, ele putând avea, eventual, consecinţe în legătură cu efectele hotărârii, după
rămânerea definitivă a acesteia. Secţia civilă, decizia nr.4163 din 21 octombrie 2003
288*Cerere de punere sub interdicţie. Cazurile reglementate prin art. 142 C. fam.
Calitate procesuală activă Interdicţia poate fi cerută, conform art. 143 C. fam de către toţi cei
prevăzuţi în art. 115 din acelaşi cod şi numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 142 şi anume
pentru alienaţie mintală ori debilitate mintală, care provoacă lipsa de discernământ, iar nu şi
pentru alte situaţii sau deficienţe fizice care nu provoacă lipsa de discernământ. I.C.C.J., secţia
civilă, decizia nr. 2196 din 16 martie 2004
289*Persoană fizică. Punerea sub interdicţie. Curatelă Dacă o persoană, deşi capabilă,
deci cu discernământ, nu poate să-şi administreze bunurile şi să-şi apere interesele, din cauza
bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sub
interdicţie, ci cele pentru instituirea curatelei, de către autoritatea tutelară, conform art. 152 şi
urm. din Codul familiei. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 3653 din 18 mai 2004
62

Jurisprudenta Civila Sintetizata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jurisprudenta Civila Sintetizata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jurisprudenta I.C.C.J.

****** Drept Civil 2002-

ACT JURIDIC. CONDITII. VICII CONSIMTAMANT. INTERPRETARE

1*Contract de întreţinere. Testament. Lipsa discernământului persoanei care se obligă

2*Contract. Interpretare. Criterii Interpretarea contractelor presupune determinarea şi

3*Interpretarea convenţiilor. Clauza penală Faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii,

4*Contract de vânzare-cumpărare cu cesiune de creanţă. Viciu de consimţământ. Pentru

6*Contract de credit. Nulitate absolută Reclamanţii au fost induşi în eroare de pârâtă

7*Contract de vânzare-cumpărare. Principiul prevalării salvării efectelor juridice ale

8*Contract de credit . Cauze de nulitate Întrucât suma menţionată cu titlu de credit nu a

9*Contract de vânzare-cumpărare. Nulitate. Condiţii esenţiale pentru validitatea

10*Contract de vânzare-cumpărare. Efectul convenţiilorC.civ.,art.969 Potrivit art.969

11*Contract de cesiune de creanţă. Convenţie de eşalonare a datoriei. Viciu de

12*Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni. Viciu de consimţământ. Acţiune în

13* Consimţământul valabil exprimat – condiţie de validitate a unei convenţii Condiţiile

contract sunt capacitatea de a contracta şi consimţământul valabil exprimat al părţii care se

15*Calificarea contractului din perspectiva interpretării sistematice şi nu după

16*Interpretarea clauzelor contractuale Interpretând clauza cu privire la care

17*Operaţiunea de vânzare în frauda dreptului de proprietate, cauză de nulitate absolută

17*Bilet la ordin Inaplicabilitatea, în cadrul obligaţiilor cambiale, a principiului

CAPACITATE DE FOLOSINTA. CAPACITATE DE EXERCITIU

18*Capacitatea de folosinţă. Acţiune introdusă împotriva unor persoane decedate

19*Acţiune pentru constatarea dobândirii proprietăţii imobiliare prin uzucapiune.

20*Persoană juridică în dizolvare. Capacitate de folosinţă şi de exerciţiu. Calitate

21*Societate comercială. Dizolvare Potrivit art.40 din Decretul nr.31/1954,persoana

registrul comerţului societatea comercială reclamantă, astfel că, aceasta nemaiavând

22*Reorganizare. Efecte patrimoniale Reorganizarea unei persoane juridice are atât un

23*Prescripţie. Acţiune pentru plata contravalorii bunurilor confiscate prin hotărârea

24*Prescripţie. Acţiune pentru despăgubiri când nu este posibilă restituirea bunurilor

25*Despăgubiri. Acţiune pentru plata contravalorii imobilului trecut abuziv în

încetat actele de violenţă morală ce au împiedicat pe cei îndreptăţiţi să ceară restabilirea

26*Despăgubiri constând în contravaloarea bunurilor confiscate prinhotărâre penală ca

27*Acţiune pentru constatarea nulităţii unor înscrisuri oficiale falsificate. Prescripţie

29*Eroare judiciară. Termenul acţiunii. Despăgubiri Termenul de un an, prevăzut de art.

30*Contract de ipotecă. Acţiune în anularea contractului pentru dol şi nerespectarea

31*Despăgubiri. Acţiune pentru plata contravalorii bunurilor confiscate în baza unei

32*Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri

33*Drept succesoral. Instituţia raportului şi a reducerii liberalităţilor. Prescripţia

35*Prescripţia extinctivă. Acţiunea creditorului. Inadmisibilitate. Acţiunea creditorului

36*Prescripţia extinctivă. Cerere de repunerea în termenul de exercitare a acţiunii în

37*Acţiune privind constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare cumpărare

38*Art. 998-999 Acţiunea prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru

de constatare al accidentului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă

39*Contract de asigurare. Acţiunea în regres a asigurătorului impotriva unui

40*Prescripţie. Executarea cu întârziere a obligaţiei dintr-un titlu executoriu.

41*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere. Potrivit art.16 lit.a) din Decretul

43*Contract de asigurare. Despăgubiri.Termen de prescripţie Decret nr.167/1958,

asigurătorului nu a fost suspendată pe perioada soluţionării procesului penal în care a figurat

44*Vicii ascunse. Răspundere.Termen de prescripţie. Conform art.1352 C.civ.,

45*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere Potrivit art.16 alin.(1) lit. b) din

46*-Plată nedatorată. Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere În conformitate cu

47*Prescripţia extinctivă. Întrerupere. Dreptul de a pretinde preţul şi dobânzi Odată cu

48*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere. Neîndeplinire. Dreptul de a cere

49*Contract de vânzare-cumpărare. Prescripţia extinctivă. Raportul obligaţional

50*Prescripţia extinctivă. Suspendarea cursului prescripţiei. Recurs împotriva

51*Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere Cazurile de întrerupere a prescripţiei

52*Contract de închiriere. Acţiunea în restituirea bunurilor închiriate. Momentul

54*Data de la care începe să curgă termenul general de prescripţie al acţiunii în

55*Contestaţie la executare. Prescripţia dreptului creditoarei de a cere executarea silită.

56*Prescripţia extinctivă. Motive de întrerupere. Recunoaşterea sumei datorate

57*Prescripţie. Întreruperea prescripţiei în raport de momentul la care a intervenit

58*Contract de vânzare-cumpărare. Vicii ascunse. Prescripţie extinctivă. Momentul de

59*Condiţiile în care recunoaşterea dreptului produce efecte juridice Având în vedere