Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROCEDURA CIVILA
5*Judecata acţiunii civile, în lipsa părţilor, deşi nu s-a cerut judecata în lipsă.
Consecinţe. Dispoziţiile art. 242 alin. 1pct. 2 au caracter imperativ şi obligă pe judecător să
suspende judecata dacă părţile lipsesc şi nu au cerut judecata în lipsă.
În lipsa unei dispoziţii legale, în situaţia redată, instanţa, invocând greşit dispoziţiile art.
128 şi ale art. 129 alin. 2 C.pr.civ., nu poate trece la judecarea cauzei, ca sancţiune, fondată
eronat pe art. 723 alin. 1 C.pr.civ., pentru reclamantul care, deşi legal citat, nu se prezintă spre a-
si susţine acţiunea.
Procedând la judecarea cauzei, în lipsa părţilor, care nu au cerut judecata în lipsă, se
încalcă dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii prin hotărârea de respingere a acţiunii
1
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
ca prescrisă sau ca nefondată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
2364 din 23 martie 2005.
13* În temeiul dispoziţiilor art. 84, ale art. 112 pct. 4 şi ale art. 129 alin. (5) C.pr.civ.,
instanţa are obligaţia să stabilească corect cadrul procesual, normele legale şi instituţiile juridice
aplicabile, în raport cu situaţiile de fapt invocate prin acţiune.Faptul că, persoana îndreptăţită,
invocă, în mod eronat, şi alte dispoziţii decât cele ale Legii nr. 10/2001, precizând totodată că
unitatea deţinătoare nu i-a răspuns la notificare, nu justifică respingerea acţiunii ca neîntemeiată
pe această din urmă lege.
3
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
17*Art. 156 Dispoziţiile art. 156 Cod procedură civilă nu constituie o restrângere şi nici
nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, ci reprezintă o măsură de
descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a
procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.
De asemenea, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru
lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de
concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea
acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată
datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare. Î.C.C.J., Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 503 din 30 ianuarie 2008.
18*Art. 129 alin. 6 Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot
determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea
de a pune capăt procesului înainte de interveni o hotărâre pe fondul pretenţiei supuse judecăţii, ci
şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a
participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care menţionează în cererea de
judecată persoanele cu care înţelege să se judece şi obiectul cererii, adică ceea ce pretinde.
Instanţa nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces decât cele arătate de
reclamant prin cerere. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 771 din
7 februarie 2008
19* Judecătorul naţional devenit, după data de 1 ianuarie 2007 judecător comunitar, este
obligat să aplice direct dreptul comunitar, dacă se constată incompatibilitatea dreptului naţional
cu acesta, în virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar şi al supremaţiei acestuia.
Astfel, orice instanţă naţională trebuie ca, într-o cauză ce intră în jurisdicţia sa, să aplice dreptul
comunitar în totalitatea sa şi să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetăţenilor şi este
obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul naţional care ar putea veni în conflict cu
4
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare. ICCJ,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2119 din 31 martie 2008
20* Este esenţial nelegal refuzul apriori al judecătorului naţional de a aplica dreptul
intern pentru simplul motiv al incidenţei dreptului comunitar, fără să cerceteze şi să identifice
eventualele ipoteze de conflict între dreptul comunitar şi dreptul intern, aplicând fie norma
internă conformă cu dreptul comunitar, fie dreptul comunitar, în mod imediat, direct şi prevalent,
integrat automat sau transpus în sistemul naţional de drept. I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 2253 din 3 aprilie 2008
fi casată, conform art.304 pct. 5 C.proc.civ. (Secţia comercială,decizia nr.3245 din 5 octombrie
2004)
29*Rolul activ al instanţei. Accepţie Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat şi
jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi
proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art.1169 din Codul civil, instanţa
neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi
să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3559 din 27 noiembrie 2008)
executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, nefiind
un motiv de recurs care să se circumscrie art.304.6 Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.2876 din 15 octombrie 2008)
32*Rolul activ al instanţei Limitele aplicării principiului rolului activ al instanţei din
perspectiva dispoziţiilor art.287 pct.3 şi art.112 pct.4 Cod procedură civilă. Judecătorul nu
este ţinut de temeiul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei de
drept (greşit ori nu) trebuie să existe evidenţiat în concret în cuprinsul cererii de apel ( art.
287 pct.3 Cod procedură civilă) şi al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct.4 Cod
procedură civilă). Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (şi nici nu poate) să
suplinească pasivitatea părţilor din proces, totodată nu poate să aducă atingere echilibrului
procesual, egalităţii părţilor litigante şi nici să determine magistratul să abdice de la
respectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială în cauză. (Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie Secţia comercială decizia nr.1417 din 9 aprilie 2008)
7
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
COMPETENTA
8
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
s-a vândut imobilului aflat în posesia reclamantului, chiriaş, terţ faţă de contract, este personală
şi neevaluabilă în bani, competenţa materială de soluţionare revenind judecătoriei în temeiul art.
1 alin. (1) Cod pr.civ. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6443 din 18
noiembrie 2004
10
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
56*Art. 1,2; c.p.p. 221 Articolul 52 alin.(3) din Constituţie stabileşte răspunderea
patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, indiferent de modul în
care s-au produs, fără ca textul să privească doar prejudiciile cauzate prin erorile judiciare
săvârşite în procesele penale, la care se referă în mod expres articolul 2 alin.(1) lit. h C.proc.civ.
Acest text este de strictă interpretare şi nu priveşte prejudiciile produse prin
neefectuarea de către organul de urmărire penală a actelor de procedură necesare pornirii
procesului penal. Aplicarea sa presupune existenţa unui proces penal, în cursul căruia s-au
săvârşit erori judiciare prin care au fost cauzate prejudicii titularului cererii.
Astfel, acţiunea având ca obiect repararea pagubelor produse prin faptul că procurorul
nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, este, conform art. 1 alin.(1)
C.proc.civ., de competenţa judecătoriei şi nu tribunalului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 2600 din 16 aprilie 2008
judecătoriei. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1073 din 1 februarie
2006
59* Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiţie pe
membrii săi, în vederea soluţionării unor conflicte de muncă intervenite între aceştia şi
angajatorii lor, situaţie în care sindicatul nu are calitate procesuală, ci numai calitatea de
reprezentant al membrilor săi. Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 284 alin. 2 Codul muncii,
care reglementează competenţa teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă determinant
nu este sediul sindicatului ci domiciliul sau reşedinţa membrilor în numele cărora sindicatul s-a
adresat justiţiei, cei din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin sindicat.
60*art. 10 pct. 3, art. 20, art. 22 pct. 3, 269 alin. (1) În cererile ce izvorăsc dintr-o
cambie, cec sau bilet la ordin în temeiul art.10 pct.3 C.proc.civ., competenţa este alternativă,
între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa locului de plată.
Atunci când creditoarea a optat pentru investirea cu formulă executorie a biletului la
ordin, în condiţiile art.10 pct.3 în favoarea instanţei locului plăţii, prevăzut în biletul la ordin,
această instanţă era datoare să respecte principiul disponibilităţii regăsit în dreptul de opţiune al
societăţii creditoare. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1301 din
27 februarie 2008
61* În conformitate cu prevederile art. 21 alin.(1) al Legii nr. 119/1996 „cu privire la
actele de stare civilă”, acţiunea vizând întocmirea actului de naştere al copilului, urmare
declaraţiei tardive, este de competenţa judecătoriei în a cărei rază are domiciliul persoana
interesată sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului. ICCJ, Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1476 din 4 martie 2008
62* Art. 2 Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie
făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părţi.
Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu: comercialitate, în
sensul că, potrivit legii, ele sunt acte de comerţ prin care se stabilesc raporturi juridice
comerciale şi din care izvorăsc obligaţii comerciale.
Litigiul având ca obiect, acţiunea în nulitate absolută a unui contract de vânzare-
cumpărare - din acest contract neizvorând obligaţii comerciale - este de natură civilă şi
competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în raport de valoarea obiectului cererii. ICCJ,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.1776 din 17 martie 2008
12
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
63*În cazul în care amenda aplicată pentru o contravenţie, săvârşită într-o altă localitate
decât cea de domiciliu, nu a fost achitată şi nici nu există posibilitatea executării silite, pentru
înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, organul
constatator, potrivit textului art.2 pct.6 din Legea nr.61/1991, trebuie să sesizeze instanţa în a cărei
rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.
Textul menţionat instituie printr-o normă imperativă un caz de competenţă teritorială
exclusivă, considerente faţă de care, competenţa de
soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită fapta.
Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.2898 din 12 mai 2008
66*Art. 17 Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C.proc.civ., când printr-o acţiune s-au
formulat mai multe capete de cerere printre care şi cel privind constatarea nulităţii absolute a
contractului de vânzare-cumpărare, care nu este unul incidental, ci un capăt de cerere principal.
Prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie s-a stabilit că o astfel de acţiune are caracter evaluabil în bani, chiar dacă nu s-a solicitat
repunerea în situaţia anterioară, competenţa instanţei stabilindu-se ţinând cont de valoarea
imobilului ce face obiectul unui astfel de contract. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 469 din 22 ianuarie 2009
67* C.proc.civ., art. 22 alin.(3), art. 373 alin.(2), art. 453, art. 460 Cererea de înfiinţare
a popririi fiind adresată unui alt executor decât cei la care se referă art. 453 C.proc.civ. (de la
domiciliul debitorului sau al terţului poprit), nu se poate reţine că prin această cerere a fost aleasă
instanţa de înfiinţare poprire, precum şi cea de validare şi pentru că cererea de validare a popririi
a fost adresată instanţei de la domiciliul terţului poprit, competenţa soluţionării aparţine acestei
instanţe, aleasă de creditor. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.
2191 din 26 februarie 2009
68*C.pr.civ. art. 1; art. 5 Prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu s-a prevăzut o
competenţă materială sau teritorială specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru acţiunile
prin care se solicită anularea convenţiei de predare - preluare sau, după caz, pentru contestaţiile
13
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
15
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
Potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.31/1990, societăţile comerciale cu sediul în România
sunt persoane juridice române.
Litigiul născut în legătură cu un contract de antrepriză încheiat şi executat în România,
între două societăţi comerciale persoane juridice de naţionalitate română, nu cuprinde nici un
element de extraneitate care să atragă un conflict de legi şi să determine, în speţă, aplicabilitatea
dispoziţiilor Legii nr.105/1992.
Ca atare, raportul juridic dedus judecăţii este de competenţa instanţelor române.
(Secţia comercială, decizia nr.1167 din 15 martie 2007)
comerciale care a luat naştere la sediul societăţii pârâte, unde se află şi locul plăţii, şi în raport
de criteriile prevăzute de art.5 şi 10 pct.4 C. proc. civ., este competentă instanţa de la sediul
pârâtei, reclamanta neavând alegerea între mai multe instanţe. Secţia Comercială, Decizia
nr.2417 din 14 octombrie 2009
86* Somaţie de plată. Acţiune în anulare. Competenţă teritorială. C. proc. civ., art.5;
OUG nr.5/2001, art.2 alin.1, art.8 alin.1-2. Împotriva ordonanţei dată în somaţia de plată,
debitorul poate formula cerere în anulare, cerere ce are natura unei căi de atac speciale, deoarece
obiectul ei îl constituie o hotărâre judecătorească, rezultatul putând fi anularea sau confirmarea
irevocabilă a respectivei hotărâri. Competenţa soluţionării cererii în anulare aparţine, conform
art.8 alin.2 din OUG nr.5/2001, instanţei competente „pentru judecarea fondului cauzei în primă
instanţă”. Secţia comercială, Decizia nr. 3017 din 19 noiembrie 2009
87*Bilet la ordin. Învestire cu formulă executorie. Competenţă materială. C. proc. civ.,
art.10 pct.3, art.12 În cazul în care „locul plăţii” a fost stabilit, potrivit titlului executoriu, ca
fiind oraşul Bucureşti, oricare din instanţele competente material, situate la locul plăţii, are
competenţa de a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie a unui bilet la ordin, deci
inclusiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, conform alegerii reclamantei, alegerea între instanţe
deopotrivă competente aparţinând reclamantei conform art.12 Cod procedură civilă. Secţia
comercială, Decizia nr.3265 din 8 decembrie 2009
88*Instanţa competentă să soluţioneze cererile de autorizare a convocării AGA.
Dispoziţii legale incidente Conform art.119 al.3 din Legea 31/1990 – temeiul de drept al
acţiunii – autorizarea convocării adunării generale se va face de instanţa de la sediul
societăţii, text legal care este în acord cu dispoziţia cuprinsă în dreptul comun, respectiv
art.15 Cod procedură civilă potrivit căruia „cererile în materie de societate, până la sfârşitul
lichidării în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul
principal”. Cu alte cuvinte, sub aspectul competenţei teritoriale, regula este aceea a
soluţionării cererilor – în materie de societate – categorie în care se încadrează şi prezentul
litigiu – de către instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. Această instanţă,
este în mod evident tribunalul, ca instanţă de drept comun în materie comercială revenindu-i
competenţa de a soluţiona orice cerere în materie al cărei obiect este neevaluabil în bani,
conform art.2 al.1 lit.a Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia
comercială decizia nr.798 din 28 februarie 2008)
17
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
alte instanţe, chiar de acelaşi grad. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială
decizia nr.2828 din 9 octombrie 2008)
94*Instanţa competentă material să soluţioneze opoziţia la executare cambială
Opoziţia la executare este de competenţa judecătoriei care a investit cambia cu formulă
executorie. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2992 din 21
octombrie 2008)
95*Conflict de competenţă Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva
procesului verbal de sechestru asigurator – ca act de executare propriu-zis – emis de un organ
fiscal Competenţa revine judecătoriei aflată în raza de activitate a organului emitent al
actului contestat, în speţă fiind vorba de a o competenţă teritorială exclusivă reglementată
prin norme imperative, respectiv prevederile art.172 Cod procedură fiscală, aprobat prin OG
92/1993 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art.129 din acelaşi cod.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3111 din 29 octombrie
2008)
19
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
rejudecare după casare.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5291 din 16
iunie 2005
101*Recuzare. Încheiere de admitere sau respingere. Cale de atac Încheierea prin care s-
a încuviinţat sau respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul, conform art. 34 alin.
(1) şi (2) C. proc. civ. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 495 din 23 ianuarie 2004
20
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.129 din 23 ianuarie
2008)
105*Art. 41, 105 Conform dispoziţiilor art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în
judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Capacitatea procesuală de folosinţă,
constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă
aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea din proces să fie în viaţă pe
tot parcursul acestuia.
În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la
prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform
cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii
dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa
de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în
legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4237 din 25 iunie 2008
106*Art. 49, 54, 56 Potrivit art.56 Cod procedură civilă „apelul sau recursul făcut de cel
care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a
intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs”.
Chiar dacă legiuitorul, în cuprinsul art.56, a făcut trimitere expresă doar la apel sau
recurs, textul trebuie interpretat în sensul că intervenientul accesoriu va putea exercita oricare
dintre căile de atac numai dacă partea pentru care a intervenit a exercitat-o ea însăşi.
În condiţiile în care partea principală nu înţelege să declanşeze o cale de atac, fie că este
vorba despre apel sau despre căile extraordinare de atac, pasivitatea acesteia are şi semnificaţia
lipsei interesului concret şi actual de a solicita modificarea, desfiinţarea sau anularea hotărârii
judecătoreşti pronunţate în defavoarea sa, ca expresie a achiesării implicite la hotărâre.
O interpretare contrară ar conduce la situaţia paradoxală ca urmare a exercitării unei căi
de atac, exclusiv de către intervenientul accesoriu, să se ajungă la modificarea hotărârii în pofida
voinţei părţii în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie şi ca intervenientul
accesoriu să se judece în contradictoriu cu această parte, care ar dobândi în proces calitate de
intimat. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4238 din 25 iunie 2008
107* Recurs neavenit Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia
din părţi se socoteşte neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau
recurs. ICCJ, Secţia comercială, Decizia nr.1162 din 7 aprilie 2009
21
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
22
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
114* Potrivit art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor
de procedură se face, la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Această dispoziţie trebuie înţeleasă în
sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu are şi o reşedinţă, unde în fapt locuieşte, ea
trebuie să fie citată la reşedinţă deoarece citarea are drept scop încunoştiinţarea părţi despre
existenţa procesului, pentru care să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră
necesare.
115*Procedura de citare. Schimbarea sediului social al societătăţii comerciale
Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în
seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei, prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin
scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin
care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului, cu aplicarea dispoziţiilor art.98
C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3548 din 8 noiembrie 2007)
116* Citarea prin afişare. Neindicarea motivului afişării şi locului unde s-a făcut
afişarea. Nulitate. Citarea unei persoane juridice prin afişare, fără menţionarea locului unde s-a
făcut afişarea citaţiei este un act procedural nul. (Secţia Comercială, decizia nr.784 din 9
februarie 2005)
numai că citarea acestora, cetăţeni italieni şi persoana juridică străină, nu s-a făcut conform
Legii nr.189 din 13 mai 2003 privind asistenţa juridică internaţională în materie civilă şi
comercială.
Comunicarea actelor de procedură în străinătate se efectuează prin Ministerul
Justiţiei şi nu potrivit art.87 Cod procedură civilă care prevede expres că sunt aplicabile acte
normative speciale. Din actele dosarului nu rezultă că acestor asociaţi li s-au comunicat copii
de acţiune şi cerere reconvenţională, după cum citaţia cu pârâta nu a fost primită de aceasta.
În aceste condiţii rezultă că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de
procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură civilă. (Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1150 din 20 martie 2008)
120* Procedura de citare Condiţiile cerute de lege (art.921 Cod procedură civilă )
pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură prin afişare. Comunicarea citaţiei şi a altor
acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice precum şi al
asociaţiilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză
primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. (Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1354 din 4 aprilie 2008)
122*Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu
somaţia de executare, conform art. 284 alin. (2) C. proc. civ., nefiind admisibilă aplicarea
extensivă a acestor proceduri, prin analogie şi a teoriei echipolenţei, prin a se prezuma că partea
a luat cunoştinţă pe alte căi de hotărârea judecătorească care o nemulţumeşte.
24
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
recursului trebuie formulată în termenul prevăzut de art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă,
făcându-se dovada acelei împrejurări mai presus de voinţa părţii care au împiedicat-o să
efectueze actul procedural în termenul prevăzut de lege. I.C.C.J. Secţia Civilă şi de Proprietate
Intelectuală, decizia civilă nr. 1859 din 27 februarie 2007
125*Art. 101, 284 În aplicarea dispoziţiilor art. 284 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) Cod
procedură civilă, ceea ce se exclude din calculul termenului procedural este ziua când începe
acesta să curgă, precum şi ziua în care termenul se sfârşeşte, şi nu eventualele zile nelucrătoare
cuprinse în intervalul dintre cele două date de referinţă. Cum nu există niciun temei legal
pentru ca din acest interval să se scadă zilele considerate sărbători legale, sâmbetele şi
duminicile, în speţă, decizia de respingere a apelului ca tardiv este legală. ICCJ, Secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 982 din 15 februarie 2008
129* Recurs. Termenul de exercitare a căii de atac. Tardivitate. C. proc. civ., art.100
alin.1 lit.a, alin.4, art.310 Dovada înmânării sau afişării actului procedural o face procesul-verbal
încheiat de agentul procedural, respectiv data – ziua, luna, anul - când a fost încheiat, şi nicidecum
25
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
ştampila poştei, ce reprezintă data când respectivul proces-verbal încheiat de agentul procedural
este comunicat instanţei. Secţia comercială, Decizia nr.3159 din data de 27 noiembrie 2009
NULITATILE.
134*Art. 41, 105 Conform dispoziţiilor art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în
judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Capacitatea procesuală de folosinţă,
constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă
aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea din proces să fie în viaţă pe
tot parcursul acestuia.
În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la
prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform
26
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii
dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa
de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în
legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4237 din 25 iunie 2008
135* Art. 85, 105, 107 Procedând la judecată în absenţa apelantului-pârât, care nu a
fost citat, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 85 şi art. 107 Cod procedură civilă, care
prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea
părţilor, respectiv că preşedintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care
lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.
Încălcarea normelor procedurale enunţate, ce se constituie în garanţii ale asigurării a
două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialităţii şi principiul
dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunţate în aceste condiţii sancţiunea nulităţii
prevăzută de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speţă motivul de
casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 4265 din 26 iunie 2008.
27
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
AMENDA JUDICIARA
140*Recuzare. Cerere respinsă. Amendarea petiţionarului. Căi de atac. Reexaminare.
Inadmisibilitatea recursului Încheierea prin care instanţa, respingând cererea de recuzare, aplică
o amendă, este supusă reexaminării în baza cererii de ridicare sau reducere a amenzii, care se
soluţionează de către aceeaşi instanţă, prin încheiere irevocabilă, conform art. 1085 C. proc. civ.,
iar nu şi căii de atac a recursului. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
2721 din 6 aprilie 2004
142* Cererea prin care reclamantul, ulterior datei înregistrării acţiunii, urmăreşte
restituirea imobilului trecut în mod abuziv la stat, cheamă în judecată şi persoanele care au
cumpărat de la stat bunul şi cere anularea contractelor, constituie o întregire/modificare a
acţiunii, în sensul reglementat prin art. 132 C. proc. civ., iar nu o cerere de chemare în judecată a
altor persoane, conform art. 57 – 59 din acelaşi cod, deoarece aceste persoane nu pretind acelaşi
drept ca şi reclamantul.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5516 din 7
octombrie 2004
143* Acţiunea. Modificarea, completarea acţiunii. Codul de procedură civilă, prin art.
132, distinge două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Cererile de
întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi, de exemplu,
prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea
elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul
28
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum :
părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincţia este importantă, deoarece, conform art. 132 şi art. 134 C.pr.civ., cererea de
modificare a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părţi, decât la prima zi de
înfăţişare, care este aceea în care părţile pot pune concluzii.
Alfel, cererea este tardivă ca şi aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării
cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limite precis determinate, în sensul dispoziţiilor art.
315 C.pr.civ., limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii
care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 1403 din 23 februarie 2005
145* Modificarea acţiunii după prima zi de înfăţişare. Condiţii Potrivit art.132 alin.(1)
Cod procedură civilă, la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen
pentru întregirea sau modificarea acţiunii. Din interpretarea corectă a dispoziţiilor înscrise în
art.129, art.130 şi art.132 Cod procedură civilă rezultă, într-adevăr, că modificarea unei acţiuni
nu se poate face decât la prima zi de înfăţişare sau în cadrul termenului acordat de instanţă în
acest scop, în formele prescrise de lege.
Însă, dispoziţiile referitoare la modificarea acţiunii nu au caracter imperativ. Prin
urmare, în caz de neopunere a părţii adverse, acţiunea poate fi modificată chiar şi după primul
termen de judecată fără ca instanţa să poată invoca excepţia de tardivitate.Ca urmare, faţă de
caracterul dispozitiv al normei legale sus enunţate, obiecţiunile în legătură cu neregularitatea sa
nu pot fi invocate direct în căile de atac, întrucât aceasta nu constituie o chestiune de ordine
publică. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelctuală, decizia civilă nr. 4482 din 1 iunie 2007
29
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
CERERE RECONVENTIONALA
INCHEIERI INTERLOCUTORII
PROBE
administra oricare alte probe, iar în art.1198 se enumeră şi alte cazuri în care nu operează
obligativitatea probei cu înscrisuri. Secţia civilă, decizia nr.1300 din 1 aprilie 2003
159*Expertiză. Termenul în care trebuie solicitată expertiza contrarie. Potrivit art. 212
alin. 2 C. proc. civ., expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea
lucrării. Aceste norme care reglementează condiţiile în care trebuie să se invoce regularitatea
raportului de expertiză au caracter dispozitiv.
Drept urmare, faţă de prevederile art. 108 alin. 3 C. proc. civ., neinvocarea nulităţii
raportului de expertiză la prima zi de înfăţişare după depunere şi înainte de a se fi pus concluzii
în fond, atrage sancţiunea decăderii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
nr. 2197 din 28 februarie 2006.
161* Factură fiscală. Natura juridică. În aplicarea prevederilor art.46 Cod comercial şi
ale art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la
baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului şi a cumpărătorului, respectiv
beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operaţiunea facturată, neavând calitatea
de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerinţele art.948 Cod civil, nici chiar atunci
când – ca în cauza de faţă – probează existenţa unui contract comercial consensual, pentru care
părţile nu au confecţionat un instrumentum. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială
decizia nr.1017 din 26 martie 2009)
162* Probe Proba cu expertiză. Neregularitatea decăderii din proba cu expertiză sub
motiv de neplată a onorariului de expert, în condiţiile reglementate de art.170 alin.4 Cod
procedură civilă Reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabilă prin cererea de apel, dar
nu a fost încunoştiinţată de admiterea acestei probe şi de obligaţia achitării onorariului de
expert. Instanţa, făcând aplicarea art.170 alin.3 Cod procedură civilă, a decăzut-o pe
apelanta reclamantă din proba solicitată, iar cauza s-a soluţionat, cu neobservarea faptului că
în speţă devin incidente prevederile art.170 alin.4 Cod procedură civilă în sensul că
depunerea sumei se va putea face şi după împlinirea termenului, amânarea judecăţii nefiind
32
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
pricinuită de apelantă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.206 din
29 ianuarie 2008)
163* Calitate procesuală pasivă în litigiile care privesc imobile trecute în proprietatea
statuluiInstanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra
bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989,
conform art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998, iar în conformitate cu art.12, în litigiile care privesc
astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-
teritoriale de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau, după
caz, de consiliile locale care dau mandat scris preşedintelui consiliului sau primarului. Secţia
civilă, decizia nr.1214 din 26 martie 2003
164* Legatul cu titlu particular, instituit asupra unui imobil abuziv naţionalizat, sub
condiţia retrocedării, conferă legatarului calitatea procesuală activă de a revendica imobilul de la
stat.
165*Despăgubiri pentru bijuteriile din aur confiscate prin hotărâre penală ulterior
desfiinţată. Acţiunea formulată de unul din moştenitorii titularului dreptului de
proprietate.Admisibilitate Prin derogare de la regula exercitării de către toţi coindivizorii a
acţiunii privitoare la bunurile indivize, acţiunea se poate introduce de un singur coindivizar, fără
a avea nevoie de consimţământul celorlalţi, când se exercită acte de conservare a patrimoniului
succesoral, cum ar fi întreruperea prescripţiei. Secţia civilă, decizia nr.3966 din 10 octombrie
2003
170* Motiv de ordine publică. Persoană lipsită de folosinţa drepturilor civile. Lipsa
capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale. Hotărâri judecătoreşti . Nelegalitate. Potrivit
art.43 (1) Cod procedură civilă, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi
invocată în orice stare a pricinii. Conform art. 41(1) Cod procedură civilă, numai persoanele care
au folosinţa drepturilor civile pot să fie parte în judecată . Astfel, rezultă că hotărârile pronunţate
cu nerespectarea prevederilor articolului menţionat sunt date cu încălcarea prevederilor legale .
Î.C.C.J. , Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2594 din 22 martie 2007.
173* Societate comercială. Calitate procesuală activă Prin invocarea excepţiei lipsei
calităţii procesuale active a societăţii comerciale reclamante, pârâta a acreditat ideea că o astfel
de acţiune privind buna desfăşurare a activităţii sociale poate fi promovată numai de persoana
fizică lezată. Această susţinere nu poate fi primită, întrucât un atribut al personalităţii juridice
aparţinând persoanei juridice, societate comercială, este şi dreptul de a sta în instanţă în calitate
de reclamantă (Secţia comercială, decizia nr.910 din 3 martie 2005)
exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada
calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri.
În condiţiile în care însăşi legea recunoaşte sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi şi
obligaţii, în limitele autonomiei funcţionale stabilite de societatea a cărei dezmembrământ este,
pentru a se stabili dacă aceasta poate sta în instanţă cu scopul de a-şi apăra drepturile conferite şi
obligaţiile asumate în aceste limite şi implicit de a-şi exercita drepturile procesuale în acest scop,
se impunea ca instanţa de apel să-i confere posibilitatea de a prezenta” delegarea de
competenţă.” (Secţia comercială, decizia nr.2033 din 2 iunie 2006)
35
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
182* Retrocedarea terenului expropriat. Bun comun. Acţiune numai a unuia din soţi.
Inaplicabilitatea regulii unanimităţii. Conexarea acţiunii nesoluţionată în primă instanţă cu o altă
acţiune aflată în faza apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe. Inadmisibilitate
- Regula unanimităţii nu este aplicabilă la proprietatea comună a soţilor, codevălmaşul
putând introduce singur acţiune împotriva terţului – în speţă retrocedarea unui teren expropriat –
întrucât are ca scop mărirea patrimoniului comun, profitând implicit şi celuilalt soţ.
- Litispendenţa, reglementată prin art. 163 C. proc. civ., există numai în cazul în care
două sau mai multe acţiuni au aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi înaintea mai multor
instanţe, iar nu şi în cazul în care acestea diferă.
36
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
- Conexarea acţiunilor în temeiul art. 164 C. proc. civ., ca măsură de bună administrare
a justiţiei, este posibilă numai atunci când mai multe pricini, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar
împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură, se află înaintea
aceleiaşi instanţei sau instanţe deosebite, dar de acelaşi grad. I.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 5065 din 9 iunie 2005
Potrivit prezumţiei lucrului judecat (art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) Cod
civil), o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi (res judicata pro
veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, faţă de caracterul absolut al
prezumţiei (art.1202 alin.(2) Cod civil). Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5834 din 19 septembrie 2007.
187* C.civ., art. 1200, art. 1201, art. 1202; C.proc.civ., art. 166 Autoritatea de lucru
judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201
C.civ. şi art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze
ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2)
C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ,
extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla
identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se
întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând
modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi,
fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care
are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure,
din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii
judecătoreşti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre
părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în
cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi
ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi
nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul
de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor
principii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 995 din 4 februarie
2009
188* Autoritate de lucru judecat. Condiţii Potrivit dispoziţiilor art.1201 C.civ. este
lucru judecat , atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe
aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
(Secţia comercială, decizia nr.3046 din 18 octombrie 2006)
38
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE
39
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
TIMBRAJUL
196* Acţiune. Timbrare. Taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar. Un caz de scutire
reglementat prin Legea nr. 146/1997. Sensul reglementării Sunt scutite de taxe de timbru
acţiunile şi cererile referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune
materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau
prin acţiune civilă separată, introdusă la instanţa civilă potrivit art. 19 şi 20 C. proc. pen., sau ca
urmare a amnistiei intervenite în cursul procesului penal, conform art. 15 lit. „o” din Legea nr.
146/1997 şi art. 24 lit. „o” din Normele metodologice pentru aplicarea legii menţionate (aprobate
prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999). Simpla plângere adresată
organului de urmărire penală, prin care o persoană reclamă săvârşirea unei pretinse infracţiuni,
plângere neurmată de punerea în mişcare a acţiunii penale, nu înseamnă, însă, „cauză penală” în
sensul normelor citate, situaţie în care nu intervine scutirea de plata taxelor judiciare de timbru.
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6631 din 26 noiembrie 2004
40
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
198*Apel anulat ca netimbrat. Scutirea de plata taxei judiciare de timbru, art.17 din
Legea nr.146/1997Sumele încasate cu titlu de chirie şi virate la bugetul de stat capătă caracter de
venit public, operând scutirea de plata taxei judiciare de timbru, conform art.17 din Legea
nr.146/1997. Or, instanţa de apel, în mod greşit, a anulat apelul ca netimbrat. Secţia comercială,
decizia nr.6644 din 8 noiembrie 2002
1. În raport cu art. 645 şi art. 1837 C.civ., acţiunea, deşi poartă denumirea de
„ acţiune în constatare” este o acţiune în realizarea unui drept real – printre care dreptul de
proprietate - .
2. O astfel de acţiune este evaluabilă în bani şi, dacă valoarea este de până la 1
miliard de lei, hotărârea judecătoriei este supusă numai căii de atac a recursului, conform art.
2821 C.pr.civ. iar nu şi apelului.
3. Competenţa de soluţionare a recursului, în cazul redat, revine tribunalului,
conform art. 2 pct. 3 C.pr.civ.
Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8605 din 31 octombrie
2005.
204* Art. 1, 111 Cererea prin care o persoană solicită, în temeiul Decretului-lege
nr.118/1990, să i se recunoască vechimea în muncă pentru perioada în care a fost persecutată sau
urmărită din motive politice, este o acţiune în constatare, de drept comun întemeiată pe
dispoziţiile art.111 teza I C.proc.civ., a cărei soluţionare intră în competenţa judecătoriei
conform art.1 pct.1 C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.
4071 din 17 iunie 2008
207* Acţiunea în constatare. Condiţii. Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are
interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept . Cererea nu
poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. (Secţia comercială, decizia nr.2469
din 21 iunie 2007)
faţă de care poate invoca dispoziţiile art.1890 C.civ. (Secţia comercială,decizia nr.5596 din 14
decembrie 2004)
211* Calificarea juridică a acţiunii în constatarea nulităţii unui act juridic din
perspectiva finalităţii sale. Acţiunea în constatarea nulităţii unui act juridic este o acţiune în
realizare şi nu în constatare întrucât prin pronunţarea nulităţii actului se produce în fapt o
modificare a raporturilor juridice dintre părţi şi, nicidecum, o acţiune în constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept, adică o acţiune în confirmare. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Secţia comercială decizia nr.281 din 4 februarie 2009
43
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
judecătorească, dacă legea, prin excepţie, nu dispune în sens contrar. (Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.984 din 11 martie 2008)
SUSPENDAREA JUDECATII
215* Apel sau recurs declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare
a cursului judecăţii În raport cu dispoziţiile art.282 alin.2, art.299 şi art.2441 C.proc.civ., sunt
supuse recursului numai încheierile prin care instanţa a dispus suspendarea judecării ori s-a
respins cererea de repunere pe rol a cauzei suspendare, iar nu şi încheierile interlocutorii de
respingere a cererii de suspendare a judecăţii. Secţia civilă, decizia nr.4678 din 18 decembrie
2002
216* Suspendarea judecării recursului dispusă în baza art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ.
Aprecierea judecătorului În reglementarea incidentelor survenite pe parcursul soluţionării
cauzelor, în curs de desfăşurare, suspendarea judecăţii pentru cazurile prevăzute de art. 244 C.
proc. civ. este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de a
aprecia, în funcţie de situaţii de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri în
aşa fel încât drepturile procesuale ale părţilor să fie exercitate cu bună-credinţă. Secţia civilă,
decizia nr.1092 din 19 martie 2003
Cod procedură civilă hotărârea instanţei este sancţionată cu nulitatea în cazul în care una din
părţi era decedată , chiar dacă era reprezentată de un mandatar. Într-un asemenea caz, instanţa
suspendă judecata până la introducerea în proces a moştenitorului părţii decedate şi stabileşte
care este opţiunea acestuia cu privire la mandatul dat de autorul său. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 5761 din 21 octombrie 2004
221* Suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 C.pr.civ. Suspendarea lagală facultativă a
judecăţii, reglementată prin art. 244 C. pr. civ. nu este condiţionată de acordul părţilor, cum este
necesar pentru suspendarea voluntară reglementată prin art. 242 C.pr.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia nr. 1238 din 18 februarie 2005.
222* Suspendarea judecăţii. Caz special prrevăzut de art. 1551 C.pr.civ. Condiţie. Cazul
particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţiile art.155 1 din Codul
de procedură civilă, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii
reclamante pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii
de chemare în judecată sau în cursul judecăţii. În toate cazurile de suspendare a judecăţii în
temeiul art.1551 alin.1 C.pr.civ., instanţa va arăta în cuprinsul încheierii şi obligaţiile nerespectate
de partea reclamantă pentru a se putea determina, cu prilejul analizării cererii de repunere a
cauzei pe rol, dacă acestea au fost sau nu aduse la îndeplinire. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 1994 din 15 martie 2005.
223* Judecata acţiunii civile, în lipsa părţilor, deşi nu s-a cerut judecata în lipsă.
Consecinţe. Dispoziţiile art. 242 alin. 1pct. 2 au caracter imperativ şi obligă pe judecător să
suspende judecata dacă părţile lipsesc şi nu au cerut judecata în lipsă.
În lipsa unei dispoziţii legale, în situaţia redată, instanţa, invocând greşit dispoziţiile art.
128 şi ale art. 129 alin. 2 C.pr.civ., nu poate trece la judecarea cauzei, ca sancţiune, fondată
eronat pe art. 723 alin. 1 C.pr.civ., pentru reclamantul care, deşi legal citat, nu se prezintă spre a-
si susţine acţiunea.
Procedând la judecarea cauzei, în lipsa părţilor, care nu au cerut judecata în lipsă, se
încalcă dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii prin hotărârea de respingere a acţiunii
ca prescrisă sau ca nefondată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
2364 din 23 martie 2005.
224* Art. 108, 242, 245 Pronunţând încheierea de suspendare a judecăţii, instanţa nu
mai poate dispune alte măsuri în legătură cu situaţia dosarului, reînceperea judecăţii suspendate,
fiind posibilă numai la cererea părţilor.
Ca atare, dispunând restituirea dosarului pentru continuarea judecăţii apelului, instanţa
de recurs a pus părţile în imposibilitate de a mai formula cerere de redeschidere a judecăţii,
45
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
potrivit dispoziţiilor art.245 alin.(1) pct.1 C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 710 din 6 februarie 2008
225* Art. 244, 248 Suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie, astfel cum dispune în
mod expres art. 244 alin.(2) C.proc.civ., până când hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat
suspendarea a rămas irevocabilă.
Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul
de perimare îşi reia cursul său firesc şi curge împotriva părţii, care ar fi trebuit – fiind în
cunoştinţă de cauză – ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin.(1) C.proc.civ., să ceară
redeschiderea judecăţii.
Instanţa de judecată are posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune repunerea cauzei pe
rol, de îndată ce cunoaşte că hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas
irevocabilă, de cele mai multe ori, revine părţilor implicate în judecarea procesului ce a cauzat
suspendarea, obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a
constatat existenţa sau inexistenţa dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii. ICCJ, Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 7369 din 25 noiembrie 2008
227* Suspendarea judecăţii. Cauze limitativ prevăzute de lege Deşi s-a solicitat
instanţei acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitoarei părţii
decedate,urmând a se depune atât certificatul de deces cât şi certificatul de moştenitor,instanţa,în
lipsa acestor acte, a dispus suspendarea judecăţii,încălcând dispoziţiile art.243 alin(1) pct.1
C.poc.iv. (Secţia comercială.decizia nr.2494 din 7 mai 2003)
respectiv, infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrîurire hotărâtoare
asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză. Însă, această condiţie nu este îndeplinită când
actele ilegale comise de autorul infracţiunii nu pot avea influenţă asupra titlului executor ce este
opozabil indiferent de aceste acte. (Secţia comercială, decizia nr.223 din 21 ianuarie 2005)
230* Încheiere de suspendare a judecăţii. Căi de atac Încheierea prin care s-a respins
cererea de suspendare a judecării cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de
legea procesual civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunţa în cauză în acea etapă procesuală.
Or, în speţă, în raport cu dispoziţiile, art.244 alin.(2) C.proc. civ. se constată neîndeplinirea uneia
din cerinţele ce se cer întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri ca fiind
susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea unei căi de atac, iar caracterul
autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispoziţiile art.255 alin.(2), aşa încât recursul a
fost respins ca inadmisibil. (Secţia comercială, decizia nr.3162 din 26 mai 2005)
alin. 1 din Legea nr. 10/2001, trebuie motivată, sub sancţiunea nulităţii, în virtutea dispoziţiilor
art. 268 alin. 4 C.proc. civ. Secţia civilă, decizia nr.544 din 12 februarie 2002
PERIMARE
233* Recurs. Inadmisibilitate împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea
judecăţii recursului Recursul împotriva deciziei prin care se constată perimarea judecăţii
recursului este inadmisibil, o asemenea decizie fiind irevocabilă, potrivit art. 377 pct. 4 C.proc.
civ. Secţia civilă, decizia nr.951 din 6 martie 2002
234* Contracte În materia contractelor prin care s-au vândut chiriaşilor imobilul la care
se referă Legea nr.112/1995, operează principiul validităţii aparenţei de drept dacă sunt întrunite,
cumulativ, condiţia privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului – eroare
care trebuie să fie comună şi invincibilă – şi condiţia privind buna-credinţă a subdobânditorului
care trebuie să fie perfectă, lipsită de orice culpă sau chiar îndoială. Secţia civilă, decizia nr.1939
din 14 mai 2003
235* Recurs împotriva deciziei prin care s-a constat perimarea judecăţii recursului.
Inadmisibilitate. Recursul împotriva deciziei prin care se constată perimarea judecăţii recursului
este inadmisibil, o asemenea decizie, fiind irevocabilă, potrivit art. 377 pct. 4
C.proc.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4375 din 25 mai
2005.
48
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
HOTARAREA. DELIBERAREA.
241* Hotârâre judecătorească. Cuprinsul hotărârii. În raport cu art. 261 şi art. 304 pct. 7
C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii
fiecăreia din cererile făcute prin acţiune, nu se examinează probele şi nu se răspunde la toate
apărările formulate de părţi, deoarece, în lipsa acestora, instanţa de recurs nu poate analiza
temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004
50
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
248* Art. 147 Potrivit art. 147 C.proc. civ., dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în
încheierea de şedinţă care va fi semnată de judecători şi de grefier.
Dispoziţia legală menţionată are caracter imperativ, iar neîntocmirea încheierii de
dezbateri, parte integrantă a hotărârii judecătoreşti, care cuprinde în principal concluziile finale
ale părţilor, atrage nulitatea absolută a hotărârii cu consecinţa reluării procedurii.
O astfel de omisiune, cauzează părţilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin
anularea hotărârii, instanţele ierarhice fiind în imposibilitate să ia cunoştinţă de concluziile
formulate de părţi şi să exercite controlul cu privire la această parte a hotărârii, respectiv să
verifice respectarea principiilor care guvernează procesul civil. ICCJ, Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 393 din 16 ianuarie 2008
252* C.proc.civ., art. 271-273; C.civ., art. 1704 – 1714; În limitele dreptului procesual
civil, tranzacţia este învoiala sau contractul judiciar al părţilor, în scopul de a pune capăt unui
proces existent, prin care ele îşi fac concesii reciproce, renunţând la anumite drepturi ori
stipulând pretenţii noi.Cu alte cuvinte, tranzacţia este acordul intervenit între toate părţile, în
prezenţa instanţei şi constatată de ea.
Prin urmare, pentru ca instanţa să ia act de tranzacţia părţilor este necesar ca aceasta să
intervină între toate părţile care trebuie să se înfăţişeze în faţa instanţei, să prezinte înscrisul sub
semnătură privată în care este consemnată învoiala lor privind încetarea procesului existent şi să
solicite pronunţarea unei hotărâri de expedient, fiind fără relevanţă că unele dintre acestea nu au
exercitat calea de atac, în speţă, a apelului Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 3256 din 22 mai 2008.
257* Renunţarea la însuşi dreptul pretins, în aplicarea art.247 Cod procedură civilă
Nu există niciun impediment în considerarea căruia instanţa să nu ia act de renunţarea la
drept, în condiţiile în care aceasta a fost săvârşită potrivit art.247 al.3 Cod procedură civilă,
prin înscris autentic din cuprinsul căruia rezultă că aceasta este voinţa expresă şi neechivocă
a părţii. Dat fiind faptul că în conformitate cu al.2 al aceluiaşi articol, renunţarea la drept nu
este condiţionată de acordul celeilalte părţi, explicabil prin aceea că pentru pârât nu mai
există riscul de a fi acţionat din nou în judecată pentru valorificarea dreptului la care se
renunţă, rezultă că nici instanţa nu poate refuza pronunţarea unei hotărâri prin care luând act
de această renunţare va anula în parte hotărârea primei instanţe, în măsura renunţării, după
cum prevăd dispoziţiile art.247 al.5 Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Secţia comercială decizia nr. 3519 din 26 noiembrie 2008)
CHELTUIELI DE JUDECATA
53
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
262* Acordarea cheltuielilor de judecată. Culpă procesuală. Textul art. 274 din Codul
de procedură civilă, instituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că
dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul
obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
De aceea, prin art. 275 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a prevăzut că pârâtul
care recunoaşte pretenţiile până la prima zi de înfăţişare nu va putea fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată.
Ca atare, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă, iar pârâtul nu
recunoaşte până la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, înseamnă că operează
prezumţia culpei procesuale. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6568
din 11 octombrie 2007.
263* Art. 274 Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., care permite instanţei să mărească sau să
micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari
faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin
deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să
beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât
valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de
pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau
noutatea litigiului. Astfel nu este justificată reducerea onorariului achitat de parte avocatului său,
doar ca urmare a anulării unui capăt de cerere ca netimbrat. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008
267* Executarea silită imobiliară. Contestaţia debitorilor care solicită urmărirea silită a
unor venituri şi bunuri mobiliare, iar nu a imobilelor Creditorul are latitudinea de a-şi alege
bunurile asupra cărora face executarea, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, printre care :
între părţi a intervenit o convenţie de executare a veniturilor (art. 371 4 C. proc. civ.); înaintea
imobilelor, se urmăresc bunurile mobile dacă debitorul este minor sau pus sub interdicţie (art.
491 C. proc. civ.); veniturile debitorului sunt suficiente pentru plata integrală a datoriei în maxim
6 luni (art. 499 C. proc. civ.). Secţia civilă, decizia nr. 2967 din 22 aprilie 2004
270* Executare silită. Întoarcerea executării. Competenţă În cazul în care Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat hotărârea pe baza cărora a avut loc, anterior, executarea silită a
unei persoane, dar nu a dispus întoarcerea executării, competenţa de soluţionare a acţiunii, prin
care se cere restabilirea situaţiei anterioare, revine, conform alin. 3 al art. 404 2 C. proc. civ.,
„instanţei judecătoreşti competentă potrivit legii”. Acest text urmează a fi aplicat în sensul că
poate fi una din instanţele prevăzute în art. 1-4 din acelaşi cod, în raport cu
natura/obiectul/valoarea litigiului, sau instanţa anume desemnată printr-o lege specială.I.C.C.J.,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.1126 din 15 februarie 2005
55
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
271* Acţiune în evacuarea fostului proprietar al cărui imobil a fost adjudecat, în cadrul
unei licitaţii publice, de către creditorii reclama Prin actul de adjudecare, creditorul a dobândit
deprtul de proprietate al imobilului debitorului său, în sensul prevăzut de art. 518 alin. (1) C.civ.
şi este în drept a obţine evacuarea fostului proprietar, care nu are nici titlu de chiriaşi în raport cu
dispoziţiile art.1410 C.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2526
din 31 martie 2005
275* C.proc.civ., art. 22 alin.(3), art. 373 alin.(2), art. 453, art. 460 Cererea de
înfiinţare a popririi fiind adresată unui alt executor decât cei la care se referă art. 453 C.proc.civ.
(de la domiciliul debitorului sau al terţului poprit), nu se poate reţine că prin această cerere a fost
aleasă instanţa de înfiinţare poprire, precum şi cea de validare şi pentru că cererea de validare a
popririi a fost adresată instanţei de la domiciliul terţului poprit, competenţa soluţionării aparţine
acestei instanţe, aleasă de creditor. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă
nr. 2191 din 26 februarie 2009
285* Obligaţia de a face. Amenda civilă Potrivit art.5803 alin.(1) C.proc.civ., dacă
obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi
constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate
obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor , să plătească , în favoarea
statului, o amendă civilă, de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la
executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. (Secţia comercială, decizia nr.2225 din 7
iunie 2007)
287* Art. 7231 Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra
acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la
împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul
cauzei.
CERERI NECONTENCIOASE
290* Art. 261, 281 Calea reglementată de dispoziţiile art. 281 C.proc.civ. vizează
îndreptarea unor greşeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun
fel soluţia.
Unor asemenea greşeli, care nu sunt apte să afecteze însăşi substanţa hotărârii, nu le
poate fi asimilată nemotivarea deciziei, pentru ca această lipsă să fie acoperită prin procedura
prevăzută de art. 281 C.proc.civ.
Procedând astfel, instanţa a încălcat principiul dezînvestirii, care presupune că, după ce
a adoptat soluţia, nu mai poate reveni asupra acesteia inclusiv, prin aducerea unor argumente
suplimentare sau prin motivare propriu-zisă pentru că puterea sa jurisdicţională s-a epuizat.
Lipsa motivării propriu-zise a hotărârii nu poate fi suplinită prin pronunţarea ulterioară a
unei încheieri de îndreptare de eroare materială, cu justificarea că respectiva greşeală ar fi fost
determinată de modalitatea tehnoredactării hotărârii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 3837 din 11 iunie 2008
59
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
294* art. 2811 Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri
pentru că el este pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Având în vedere că
dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conţină elemente clare
privind modalitatea de rezolvare a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi
identificarea acestora prin diferiţi parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea
executării. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4262 din 26 iunie 2008.
295* Art. 85, 2811 Dispoziţiile art. 2811 C.proc.civ. reglementează modalitatea în care
părţile, ori de câte ori sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
dispozitivului unei hotărâri, pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească
dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează
doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. Această procedură a
fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu
este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.
În procedura dispoziţiile art. 2811 Cod de procedura civilă, lămurirea înţelesului
întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii poate fi făcută doar în contradictoriu cu părţile
participante la proces.
Hotărând obligarea unui terţ, la plata unor sume de bani şi stabilind calitatea sa de
debitor al unor creanţe, instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, atunci când a adăugat
60
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
hotărârii iniţiale un nou participant. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
civilă nr. 6913 din 12 noiembrie 2008
296* Potrivit dispoziţiilor art. 2812 C.proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis
să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe
sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara,
după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri. (Secţia comercială, decizia nr.2710 din 29
septembrie 2006).
297* Exercitarea controlului de legalitate asupra unei încheieri pronunţate în temeiul
art.2811 (1) Cod procedură civilă. Conţinut Controlul exercitat împotriva unei încheieri
pronunţate în temeiul art.2811 (1) Cod procedură civilă, în ipoteza cauzei de admitere a cererii,
nu poate să vizeze decât măsura în care lămurirea era necesară şi nu depăşeşte, modifică sau
reconsideră hotărârea pronunţată.
Prin înţelesul pe care îl dă sintagmei restabilirii situaţiei anterioare în sensul repunerii
părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare respectiv restituirea
proprietăţii către reclamant, instanţa de apel modifică soluţia fondului, modificare ce nu putea fi
dispusă decât în cadrul exercitării căii de atac împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. ICCJ,
Secţia Comercială, Decizia nr.1367 din 8 mai 2009.
298* Art. 281 Pronunţarea hotărârii în contradictoriu cu o altă persoană decât cea care a
fost chemată în judecată nu reprezintă o simplă greşeală materială asupra numelui părţii, ci o
greşeală de judecată, care nu poate fi analizată în cadrul procedurii prevăzută de art. 281
C.proc.civ. Îndreptarea hotărârilor, aşa cum este reglementată de art. 281 C.proc.civ. nu se poate
dispune decât pentru situaţiile strict reglementate de textul de lege şi, în nici un caz, nu poate
duce la schimbarea rezolvării problemei de drept sau a părţilor în contradictoriu cu care au fost
pronunţate ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6199 din 23
octombrie 2008
APELUL
300* Apel. Cerere inadmisibilă făcută prin apel – iar nu şi la instanţa de fond - pentru
actualizarea preţului plătit pentru un imobil, vânzare – cumpărare ce nu s-a mai realizat. Potrivit
art. 294 alin. 2 C.pr.civ., în apel se pot cere numai „dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi
orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe”, iar nu şi „actualizarea” sumei
preţului unui imobil, ce trebuie restituită, în urma rezoluţiunii promisiunii de vânzare –
61
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
cumpărare discutate de părţi. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3216
din 21 aprilie 2005
301*Apel incidental declarat de intimat în temeiul art.293 C. proc. civ. Condiţia aderării
la apelul declarat de partea potrivnică Apelul incidental, reglementat prin art.293 C. proc. civ.,
este condiţionat de existenţa unui apel principal şi, într-o anumită măsură, depinde de acesta.
Intimatul care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, nu poate
obţine, prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obţine prin exerciţiul apelului
principal. Secţia civilă, decizia nr.4681 din 12 noiembrie 2003
302* Apel declarat împotriva încheierii prin care instanţa de fond a respins ca tardivă
cererea de completare a obiectului acţiunii şi de chemare în judecată şi a altei persoane În cazul
redat, apelul este inadmisibil , încheierea putând fi atacată, conform art.282 C. proc. civ. odată cu
fondul. Secţia civilă, decizia nr.5010 din 26 noiembrie 2003
304* Apel. Limitele efectului devolutiv al apelului În raport cu art. 294 C. proc. civ.,
efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima
instanţă, nefiind admisibil ca prin intervenţia căii de atac respective să se lărgească cadrul
procesual stabilit la instanţa de fond. Secţia civilă, decizia nr. 2080 din 10 martie 2004
306* Căi de atac. Cerere de punere sub interdicţie. Competenţa materială În urma
modificărilor aduse Codului de procedură civilă, prin reglementarea căii de atac a apelului,
această cale de atac se exercită şi împotriva hotărârilor de soluţionare a cererilor de punere sub
interdicţie, la care se referă art. 144 din Codul familiei şi Decretul nr. 32/1954 – iar nu numai
recursul – competenţa materială revenind tribunalului, conform art. 2 pct. 2 C.proc.civ. I.C.C.J.,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.8069 din 17 octombrie 2005
307*Art. 297, 312 Când instanţa de apel şi-a motivat hotărârea de desfiinţare a
sentinţei pe aspecte pe care nici unul dintre apelanţi nu le-a invocat şi, deci nu a analizat nici
apelul şi nici cererea de aderarea la apel formulată, se consideră că procesul a fost soluţionat fără
a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin.(5) C.proc. civ., ceea ce
62
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
atrage casarea deciziei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2321 din 8 aprilie 2008
308* Cerere de restituire în natură a unui imobil preluat de stat. Tergiversarea sau
refuzul de a se răspunde la notificarea adresată primăriei. Introducerea în cauză, de către instanţa
de apel, a Consiliului judeţean. Conţinutul sintagmei „cereri noi” prevăzută de art. 294 alin. 1
Cod procedură civilă. Conceptul de „cerere nouă” folosit de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă,
se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenţii de către părţi în faza judecăţii în
apel.
Soluţia decurge din funcţia fundamentală a instanţei de apel, anume aceea de a examina
regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa acesteia.
Cu acest înţeles, constituie, exempli gratia, cereri noi, intervenţia principală, acţiunea
reconvenţională, cererea de chemare în garanţie, cererea de chemare în judecată a altei persoane
etc. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 469 din 18 ianuarie 2006
309* Apel. Efectul devolutiv al apelului. Invocarea în apel a unei norme europene.
Admisibilitate. Efectul devolutiv al apelului constă în reeditarea judecăţii de către instanţa de
control judiciar. Părţile au posibilitatea de a supune rejudecării litigiul în ansamblul său, situaţie
în care operează o devoluţiune totală sau numai o parte, situaţie în care devoluţiunea este
parţială.
Invocarea în apel a normelor europene care reglementează dreptul la libera circulaţie
reprezintă o apărare juridică nouă şi fiind de ordine publică, poate fi invocată oricând potrivit art.
294 pct. 1 teza a 2 – a din codul de procedură civilă, neconstituind o cerere nouă în accepţiunea
legii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2652 din 23 martie 2007.
310* Efectul devolutiv al apelului. Cauză trimisă aceleiaşi curţi de apel spre rejudecare.
Art.313 C.proc.civ. În cazul în care instanţa nu a admis probe noi lipsind apelantul de efectul
devolutiv al apelului, Curtea Supremă de Justiţie, potrivit art.313 C.proc.civ., va putea trimite
cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea casată. Secţia comercială,
decizia nr.1738 din 8 martie 2002
311* Termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii apelate, chiar dacă
această comunicare a fost făcută odată cu somaţia de executare.
63
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
RECURSUL
313* Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii prin care secţia civilă a instanţei
de recurs trimite dosarul conducerii instanţei pentru a fi repartizat secţiei comerciale. Codul de
procedură civilă reglementează competenţa judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi Curţii
Supreme de Justiţie, iar nu competenţa secţiilor acestora, astfel că măsurile de repartizare a
cauzelor între secţiile aceleiaşi instanţe nu constituie declinare de competenţă şi, drept urmare,
nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul. Secţia civilă, decizia
nr.3625 din 24 septembrie 2003
314* Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii prin care instanţa de recurs a
respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate Întrucât soluţia de respingere a
cererii de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti s-a pronunţat în faza
recursului, de către instanţa investită cu judecarea acestuia şi care se va pronunţa printr-o decizie
irevocabilă, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, tot astfel şi hotărârea aceleiaşi
instanţe, dată în cererea de suspendare a executării hotărârii, cerere accesorie recursului, este, la
rândul său irevocabilă. Secţia civilă, decizia nr.4347 din 29 octombrie 2003
317* Recurs. Indicarea greşită, de către judecătorie, a căii de atac. Potrivit art. 402 alin.
(2) C.pr.civ., hotărârea pronunţată cu privire la contestaţia la executare se dă fără drept de apel,
cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi art. 401 alin. (2) C.pr.civ. Indicarea
greşită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziţia părţilor nu poate conduce
la înfrângerea principiului legalităţii cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite
materii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 532 din 27 ianuarie 2005.
318* Apel. Recurs. Admisibilitatea căii de atac. Acţiunea în revendicare este evaluabilă
în bani şi, în raport cu această valoare se stabileşte, conform art. 2811 C.pr.civ., dacă hotărârea
primei instanţe este sau nu supusă numai recursului, iar nu şi apelului, ceea ce nu are
64
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
319* Recurs formulat de partea care nu a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de
fond. Critici împotriva hotărârii instanţei de fond formulate direct în recurs. Inadmisibilitate
Potrivit prevederilor art. 299 C.pr.civ. partea nu poate formula, pentru prima dată în recurs,
trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-a adresat instanţei de fond şi asupra cărora
aceasta nu s-a pronunţat.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8525 din
25 octombrie 2005
322* Recurs. Motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Încălcarea principiului contradictorialităţii şi principiului dreptului la apărare
În dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se includ cele mai varii neregularităţi
de ordin procedural care privesc atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât şi a
celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părţi.
Potrivit acestor dispoziţii legale, casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a
încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură
civilă.
65
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
323* Recurs declarat împotriva unei încheieri pronunţată de instanţa de recurs, prin care
s-a respins cererea de suspendare a judecăţii. Inadmisibilitate.
O încheiere interlocutorie, prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii, nu poate fi atacată
cu recurs pe cale separată ci odată cu atacarea fondului, dacă fondul este supus vreunei căi de
atac şi, în caz pozitiv, pe calea de atac prevăzută pentru hotărârea care a finalizat judecata cauzei.
În cazul în care încheierea, prin care s-a respins cererea de suspendare, este pronunţată
de o instanţă de recurs, aceasta nu poate fi atacată cu recurs. ICCJ Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 6285 din 3 octombrie 2007
325* Art. 302, 304, 306 Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici
propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea
punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele
folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul
cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine,
măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare
prevăzute de art.304 C.pr.civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs,
sancţiunea care intervine este nulitatea recursului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 499 din 30 ianuarie 2008
326* Art. 105, 304 Potrivit art. 304 pct. 5 C.proc.civ., casarea hotărârii recurate se poate
cere când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105
alin. (2).
Dispoziţiile art. 105 alin.(2) C.proc.civ. au caracter general, constituind dreptul comun
în materia nulităţii actelor de procedură.
În măsura în care neregularitatea procedurală alegată de titularul căii de atac se
subsumează altui motiv de casare sau de modificare, criticile formulate sunt încadrabile în
cazurile care particularizează actul de procedură cu privire la care se susţine că a fost nelegal
îndeplinit. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3830 din 11 iunie 2008.
66
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
328* Art. 313 În cazul în care soluţia instanţei de recurs de trimitere a cauzei spre
rejudecare la o altă curte de apel, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 313 teza II C.proc.civ., vizând
interesele unei bune administrări a justiţiei, operează prorogarea judecătorească de competenţă,
iar efectele sale se extind asupra tuturor gradelor de jurisdicţie şi nu doar asupra fazei procesuale
în care prorogarea a intervenit.
Astfel, calea de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţă de judecată,
sesizată prin prorogare de competenţă, se judecă de instanţa imediat superioară celei care a dat
hotărârea atacată, iar rejudecarea în urma desfiinţării sau casării cu trimitere, dispusă de o
instanţă de control judiciar, investită ca efect al prorogării de competenţă, se judecă de o instanţă
inferioară din raza celei căreia a desfiinţat sau casat hotărârea. ICCJ, Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4533 din 3 iulie 2008
329*Potrivit art. 3021 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz,
menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea
unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte,
dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei,
raportat la motivul de recurs invocat.
330* Art. 315 Potrivit art. 315 C.proc.civ. instanţa de trimitere trebuie să se conformeze
dispoziţiilor instanţei de recurs privind necesitatea administrării probelor precum şi dezlegării
date problemelor de drept. Când instanţa de apel, fără a administra probele considerate
obligatorii pentru soluţionarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate
prin decizia de casare, a soluţionat litigiul considerând că ansamblul probator administrat este
suficient în a crea convingerea că sentinţa atacată este legală şi preluând motivarea instanţei de
apel din primul ciclu procesual, a pronunţat o hotărâre nelegală, ceea ce atrage casarea hotărârii
recurată pronunţată în asemenea condiţii pentru încălcarea prevederilor art. 315 C.proc.civ. ICCJ,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6978 din 13 noiembrie 2008
331* Motivul de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă
sancţionează hotărârea care a nesocotit principiul înscris în art. 969 Codul civil, trecând peste
voinţa părţilor exprimată în contract. Dacă însă motivele invocate nu vizează faptul că instanţa
ar fi interpretat greşit termenii sau clauzele contractului încheiat, ci că suprafeţele de teren
solicitate de parte prin acţiune nu sunt cele dobândite prin actul de vânzare – cumpărare, acest
aspect constituie o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art. 304 pct. 8 din
Codul de procedură civilă. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 185
din 15 ianuarie 2009
332*Natura contractului. Hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii Dacă
instanţele, schimbând natura contractului, au apreciat că în cauză au fost deduse judecăţii
67
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
335* Faţă de dispoziţiile art. 299 C.proc.civ., recursul declarat împotriva unei decizii
irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, împotriva unei astfel de decizii
nemaiexistând cale ordinară de atac.În speţă, este recurată o decizie pronunţată de curtea de
apel în soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri dată fără drept de apel.
336* Lipsa semnăturii de pe cererea de recurs atrage nulitatea recursului, căci ,în lipsa
ei, nu se poate stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimare procesuală, în
conformitate cu art.302 alin.(1) lit.d), iar nemotivarea în drept a recursului şi invocarea unor
aspecte vizând netemeinicia pe fond a deciziei atacate, fără posibilitatea încadrării acestora în
dispoziţiile art.304 C.proc.civ. echivalează cu nemotivarea recursului declarat.
CONTESTATIE IN ANULARE
340* Contestaţie în anulare. Persoanele care pot fi părţi Nu pot fi părţi în contestaţia în
anulare persoanele străine de proces, chiar dacă acestea ar putea justifica un interes, ele putându-
se preleva doar de neopozabilitatea hotărârii judecătoreşti, iar, dacă executarea hotărârii este de
natură să le prejudicieze interesele, vor putea folosi calea contestaţiei la executare. Secţia civilă,
decizia nr.1059 din 13 martie 2002
343* Contestaţie în anulare. Cazurile reglementate prin art. 318 C. proc. civ. Sensul
reglementării
1. Numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată poate fi
invocată pe calea contestaţiei în anulare, în temeiul primei teze din art. 318 C. proc. civ. Textul
vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor
sau de interpretare a unor dispoziţii legale.
2. Contestaţia în anulare, în temeiul tezei a doua din art. 318 C. proc. civ. – omisiunea
examinării vreunuia din motivele de modificare sau de casare – nu este fondată în cazul în care
instanţa de recurs a grupat argumentele folosite de recurent şi a apreciat că discutarea şi
aprecierea unui motiv de casare face inutilă cercetarea motivelor subsumate celui analizat,
69
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
345* Contestaţie în anulare fondată pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ. Instanţa de recurs
sesizată cu contestaţia în anulare, dacă a omis să se pronunţe, motivat asupra unui motiv de
recurs, chiar dacă acest motiv a fost pus în discuţie din oficiu, urmează să-şi retracteze decizia de
respingere a recursului.
Contestaţia în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs,
neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au fost analizate
sistematic în decizia contestată.
În aplicarea art. 318 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de recurs sesizată cu contestaţia în
anulare, urmează a-şi retracta decizia de respingere a recursului dacă a omis a se pronunţa,
motivat asupra unui motiv de recurs, chiar dacă acest motiv a fost pus în discuţie din oficiu.
Contestaţia în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs,
neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au fost analizate
sistematic în decizia contestată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
9108 din 10 noiembrie 2005
346* Contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a
soluţionat o cerere de revizuire. Cerere inadmisibilă.
Contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 318 Cod procedură
civilă este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume
prevăzute de acest text de lege, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs.
Ca atare, obiectul contestaţiei în anulare este format dintr-o singură categorie de hotărâri
şi anume, deciziile pronunţate cu prilejul exercitării controlului judiciar.
Prin urmare, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea cererilor de
revizuire ( care la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de atac, de retractare ) nu
pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5180 din 26 mai 2006
347*Contestaţie în anulare. Condiţii de exercitare. Contestaţia în anulare specială este o
cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art.
318 C.pr.civ.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege
numai pentru remedierea unor greşeli materiale, nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond.
Greşelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data
pronunţării hotărârii, deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea dată
recursului este sau nu rezultatul unei greşeli materiale.
Dispoziţiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele
trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă
70
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
instanţă calea unui veritabil recurs. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
453 din 22 ianuarie 2007.
350* C.proc.civ. : art. 318, art. 319 Contestaţia în anulare nu beneficiază de un termen
de declarare şi de un alt termen de motivare.
În cazul în care se atacă o hotărâre de respingere a recursului, adică o hotărâre
irevocabilă, nesusceptibilă de executare silită, contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la
data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când
a rămas irevocabilă, adică de la data pronunţării.
Textul de lege nu prevede expres dacă termenul de 15 zile are în vedere data la care
contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre în întregul ei sau doar de dispozitivul acesteia.
Dat fiind însă că omisiunea analizării unui motiv de recurs nu ar putea fi constatată
decât după motivarea hotărârii, termenul pentru motivare trebuie calculat de la data la care
contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre în integralitatea ei. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 279 din 18 ianuarie 2008
351* C.proc.civ., art. 317 alin.(1) pct. 1, art. 318 Neregularitatea actelor de procedură,
implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C.pr.civ. cu nulitatea
relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată
de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca. Astfel, o parte nu are
abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare, în baza art. 317 alin.(1) pct. 1 C.pr.civ.,
pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost parte în proces.
Dispoziţiile art. 318 C. vizează greşeli de procedură şi nu greşeli de judecată, respectiv
de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident
procedural. A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de
modul în care a apreciat probele, a interpretat legea şi a stabilit raporturile dintre părţi, ar
71
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce
este inadmisibil. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 280 din 18
ianuarie 2008
352* Art. 320, 377 Hotărârea judecătorească îmotriva căreia s-a formulat o contestaţie
în anulare, pronunţată de o instanţă de recurs, devine potrivit art. 377 alin.(2) pct. 4 Cod
procedură civilă, irevocabilă şi nesusceptibilă de recurs.
Ca atare, declarând recurs împotriva unei hotărâri date în contestaţia în anulare de o
instanţă de recurs, contestatorul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a
recursului în această materie. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.
444 din 24 ianuarie 2008
353* Contestaţie în anulare. Greşeli de fapt Practica judiciară a stabilit care pot fi
greşelile materiale în sensul art.318 C.proc.civ., vizând greşeli de fapt involuntare iar nu greşeli
de judecată, de apreciere a probelor, altfel, s-ar crea posibilitatea rejudecării căii de atac şi
contestaţia în anulare s-ar transforma într-o cale ordinară de atac. Greşelile materiale vizate de
art.318 C.proc.civ. nu trebuie confundate cu acelea la care se referă art.281 C.proc.civ. şi care au
altă procedură de soluţionare.Secţia comercială, decizia nr.2612 din 10 aprilie 2002
72
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
73
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
REVIZUIRE
365* Recurs împotriva hotărârii date în revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc. civ.
Condiţii de admisibilitate În cazul revizurii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.proc. civ.,
este aplicabil art. 328 alin. 1 C.proc. civ., din care rezultă că recursul este admisibil numai dacă
a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de recurs; de aceea, alin. 2 al art.
328 C.proc. civ. trebuie interpretat în sensul că, în acest caz, a fost suprimată calea de atac a
apelului, iar nu că recursul ar fi întotdeauna admisibil. Secţia civilă, decizia nr.2008 din 22 mai
2002
366* Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 C. proc. civ. Instanţa competentă
Împrejurarea că prin O.U.G. nr.138/2000, s-au adus unele modificări cu privire la competenţa
instanţelor în materia litigiilor de muncă, nu este de natură să influenţeze competenţa de
soluţionare a cereri de revizuire pentru cauzele judecate înainte de intrarea în vigoare a acestor
modificări, astfel că cererea de revizuire, fondată pe art.322 pct.2 C.proc.civ., este de competenţa
74
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
instanţeicare a pronunţat hotărârea a cărei retractare se cere, astfel cum rezultă din art.323 alin.1
C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.4563 din 12 decembrie 2002
367* Revizuire. Cerere motivată pe art.322 pct.7 C. proc. civ. Scopul reglementării În
raport cu dispoziţiile art.322 pct.7 C. proc. civ., instanţa de revizuire nu este o instanţă de control
judiciar şi, deci nu poate să aprecieze care din hotărârile potrivnice este greşită, ci doar să
constate, eventual, că prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat, ce rezultă din
prima hotărâre. Secţia civilă, decizia nr.3596 din 23 septembrie 2003
368* Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 2, 3 şi 7 C. proc. civ. Instanţele
competente. În raport cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ., numai cererea de revizuire fondată pe
art. 322 pct. 7 este de competenţa instanţei mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care
au pronunţat hotărârile potrivnice, neoperând prorogarea de competenţă pentru soluţionarea
cererii fondată pe art. 322 pct. 2 şi 3, care revine, conform art. 323 alin. (1), instanţei care a dat
hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 209 din
20 ianuarie 2004
369* Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin invocarea opiniei
separate a unui membru al completului de judecată. Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. nu sunt îndeplinite în lipsa unor hotărâri potrivnice date în aceeaşi pricină, între
aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind inadmisibil a se invoca pretinsa contradicţie dintre
o decizie adoptată de un complet în compunere majoritară şi opinia separată a unuia dintre
judecători. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4335 din 9 iunie 2004
370* Revizuire. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Sensul reglementării Încălcarea autorităţii
de lucru judecat, care justifică revizuirea unei hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 322 pct.7 C.
proc. civ., trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor invocate iar nu din conţinutul acestora.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2392 din 24 martie 2004
371*Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Decizia Curţii
Constituţionale, privitoare la neconstituţionalitatea textului din legea în baza căruia s-a
soluţionat o cerere adresată instanţei judecătoreşti, nu constituie „înscris doveditor, în sensul
prevăzut în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe baza căruia să se dispună revizuirea hotărârii. I.C.C.J.,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5364 din 28 septembrie 2004
372* Revizuire fondată pe art. 322 pct. 6 Codul de procedură civilă. Revizuirea unei
hotărâri definitive, în sensul reglementat prin art. 322 pct. 6 din C. pr. civilă., se justifică dacă
consilierul juridic, reprezentant al persoanei juridice de drept public, sau de utilitate publică face
cu viclenie o apărare necorespunzătoare a acesteia, în beneficiul reclamantei care a revendicat un
imobil preluat de stat cu titlu, prin expropriere realizată în condiţiile legii. Î.C.C.J., secţia civilă şi
de proprietate intelectuală, decizia nr. 6395 din 17 noiembrie 2004.
după admiterea unei contestaţii în anulare – iar nu şi contra hotărârii de respingere a unei căi de
atac, printre care şi aceea de respingere a contestaţiei în anulare. Î.C.C.J., secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 348 din 20 ianuarie 2005
374* Revizuire solicitată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condiţia înscrisului de a
fi determinant Printre condiţiile cumulative, pentru care se poate retracta o hotărâre
judecătorească definitivă, pe calea revizuirii reglementată prin art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este şi
aceea ca înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut, soluţia ar fi fost alta
decât cea pronunţată. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2568 din 31
martie 2005
375* Revizuire. Înţelesul noţiuni de „lucru cerut” prevăzut de art. 322 C.pr.civ.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de
strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres
prevăzute de lege.
În sensul dispoziţiilor art. 322 pct 2 C. pr.civ. ”prin lucru cerut” trebuie să se înţeleagă
numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul
pricinii supuse judecăţii.
Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de toate celelalte, ce pot fi
formulate de părţi în proces, consta în aceea că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa poate pune
capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă
în executare - dispozitivul. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 458
din 22 ianuarie 2007.
376* Revizuirea Condiţiile de exercitare a căii de atac a revizuirii. Potrivit art.322 pct.7
Cod procedură civilă, una din condiţiile exercitare a căii de atac a revizuirii este cea referitoare
la faptul că hotărârile trebuie să fie pronunţate cu privire la acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla
identitate de elemente-părţi, obiect şi cauză.
O altă condiţie este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în
cel de-al doilea proces sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu
se mai poate reintera, pe calea revizuirii aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune
puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat,
în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia puterii de lucru judecat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 453 din 17 ianuarie 2006
376* Revizuire fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condiţii Revizuirea hotărârii
rămasă definitivă, în baza art. 322 pct. 5 C.proc.civ., este condiţionată de următoarele elemente :
înscrisul, invocat, să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată:
înscrisul să fi fost necunoscut pentru revizuient şi instanţă; partea să fi fost împiedicată a-l
prezenta din motive ce se pot asimila cu forţa majoră; înscrisul să fie dovada, adică determinant
pentru soluţionarea litigiului; înscrisul trebuie prezentat instanţei odată cu cererea de revizuire, în
cel mult o lună de la descoperirea lui.
Ignorarea ori simpla necunoaştere a unor înscrisuri care se găseau în arhiva unităţii
aparţinând de revizuient (în speţă societatea comercială de administrare a imobilului din
patrimoniul primăriei), nu constituie o împrejurare de necunoaştere a existenţei înscrisului, mai
76
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
380* Cerere de revizuire. Încălcarea termenului prevăzut de art. 322 alin. 1 pct.1.
Faptul că textul art.324 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă reglementează momente
diferite de la care înţelege să curgă termenul de revizuire, nu contravine prevederilor
constituţionale privind accesul liber la justiţie, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică
77
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
părţilor, nu poate justifica un tratament diferit în privinţa căilor de atac, sub aspectul termenului
de exercitare a acestora.
Prin acest articol nu se stabileşte un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit
impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor nu li se încalcă
accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu
cererea de revizuire şi nici dreptul la apărare prevăzut de art.24 din Constituţie, căci insuficienta
pricepere sau diligenţă a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale.
Dimpotrivă, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor
legale reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea
procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil – prevăzut de art.6 din Convenţia
Europeană a drepturilor omului. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
6431din 5 octombrie 2007.
381* Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă.
Noţiunea de „lucru cerut”.
Art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii
supus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat deşi nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunţat deşi s-a
cerut (minus petita) şi s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Textul articolului este
intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecăţii şi nu de examinarea legalităţii
hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.
În sensul acestui text, prin „lucru cerut” se înţeleg numai cererile care au fixat cadrul
litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supus judecăţii, care se
reflectă în dispozitiv. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6578 din 11
octombrie 2007.
382* Revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. În aplicarea art. 322
pct.5 Cod procedură civilă, este necesar ca înscrisurile noi invocate să aibă forţă doveditoare prin
ele însele, adică, să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situaţii, cu o altă aplicabilitate a
textelor de lege.
Invocarea de către revizuienţi a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii concrete
faţă de care aceştia au fost străini nu se încadrează în condiţiile impuse de art.322 pct.5 Cod
procedură civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5525 din 5 iulie
2007.
383* Art. 322, 323 Motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1)
C.proc.civ., sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au
dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi,
făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se
prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din aceasta situaţie nu se poate realiza
decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia civilă nr. 3651 din 4 iunie 2008
78
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
384*Art. 322, 323 Dispoziţiile art. 323 alin.(1) C.proc.civ. prevăd o normă de
competenţă materială imperativă de la care nu se poate deroga chiar dacă revizuenţii au formulat
două cereri de revizuire, ale căror motive atrag competenţe diferite şi chiar dacă prin aceeaşi
cerere s-a solicitat revizuirea mai multor hotărâri.
În speţă, nu poate opera prorogarea de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie pentru ca aceasta să soluţioneze şi o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2
C.proc.civ., ci fiecare instanţă va trebui să soluţioneze cererea în legătură cu motivele pentru care
este competentă. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3765 din 9 iunie
2008.
385*Art. 322 Revizuirea prevăzută de art. 322 pct. 9 C.proc.civ. introdusă prin O.U.G.
nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004 operează numai în condiţiile existenţei unei
hotărâri pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare
a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, printr-o hotărâre judecătorească internă şi numai dacă
consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin
revizuirea hotărârii.
Imperativul aplicării art. 322 pct. 9 pentru remedierea drepturilor încălcate – a căror
violare a fost constatată prin hotărârea CEDO– obligatorie jurisdicţiei naţionale – în temeiul art.
20 din Constituţie face ca revizuirea hotărârii instanţei de să nu fie condiţionată de evocarea
fondului. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4799 din 9 iulie 2008.
79
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
388* C. pr. civ. art 322 pct. 9 Curtea Europeană a constatat că principiul siguranţei
raporturilor juridice este unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului şi prevede,
printre altele, ca un litigiu soluţionat în mod definitiv de către o instanţă de judecată să nu mai
poată fi supus rejudecării.
Încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale s-a produs prin intervenţia procurorului general într-un litigiu în care nu
era parte şi repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive, ce dobândise autoritate de lucru judecat şi
care fusese executată.
Prin urmare, instanţa europeană a constatat că încălcarea dreptului la un proces echitabil
s-a datorat posibilităţii pe care procurorul general o avea, conform art. 330 pct. 2 din Codul de
procedură civilă, de a declara recurs în anulare şi faptului că în cadrul procedurii judecării recursului
în anulare a fost repus în discuţie fondul dreptului deja soluţionat printr-o hotărâre devenită
definitivă şi rămasă irevocabilă.
Încălcarea constatată de Curtea Europeană are consecinţe grave, care continuă să se
producă şi care nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate potrivit art. 322 pct.
9 din Codul de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, chiar instanţa europeană a dispus ca
statul român să asigure revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Î.C.C.J, Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia nr. 1775 din 19 februarie 2009.
389* art. 322 pct. 4 C.pr.civ Partea care solicită revizuirea unei hotărâri, pe motivul
prevăzut de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă, trebuie în prealabil să se adreseze organelor de
urmărire penală, fără a putea să promoveze direct cererea de revizuire în temeiul aprecierii de ea
însăşi că tragerea la răspunderea penală a făptuitorului nu mai este posibilă. În cazul nefinalizării
acţiunii penale printr-o hotărâre judecătorească în sensul indicat de teza I-a a alin. (4) al art. 322
Cod procedură civilă, este necesar ca organul de urmărire penală sau instanţa penală să constate
existenţa impedimentului legal în obţinerea unei hotărâri penale de constatare a falsului. Î.C.C.J,
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2417 din 4 martie 2009.
399* Cerere de revizuire . Condiţii C.proc.civ., art.322 pct.7 Potrivit art.322 pct.7
C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare,
precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere
dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade
deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. (Secţia
comercială, decizia nr.251 din 18 ianuarie 2007)
403* Art. 329 Prin Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007, Înalta Curte a stabilit că
dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile
expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a
Legii nr.10/2001, iar, conform art.329 alin.(3) C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept
judecate este obligatorie pentru instanţe. Astfel, cum sentinţa primei instanţe a fost ulterioară
datei când s-a pronunţat Decizia nr. 53/2007 şi cum la data pronunţării hotărârii recurate decizia
dată de Înalta Curte fusese publicată în Monitorul Oficial, instanţa de apel, care s-a confruntat cu
problema aplicării dispoziţiilor art.35 din Legea nr.33/1994 după data pronunţării şi publicării în
Monitorul Oficial a deciziei nr. 53 a Înaltei Curţi, corect a avut în vedere dezlegarea dată textului
prin această decizie. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4714 din
8 iulie 2008
CONTESTATIE LA EXECUTARE
82
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
410* Contestaţie la executare prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii sau
aplicării dispozitivului unei decizii. Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul
hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este un
mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se
realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.
Cu alte cuvinte, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia nu poate examina
împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie o hotărâre
judecătorească definitivă sau irevocabilă. O soluţie contrară ar împieta în mod grav principiul
autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 3028 din 13 aprilie 2007.
83
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
411* Art. 399, 400 Modalitatea defectuoasă în care dispoziţiile clare ale hotărârii, (ce
recunosc, în procedura Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără să pună
acordarea acestora în sarcina unităţii deţinătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a
acestora, conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide calea
contestaţiei la titlu.
Cum pretinsa vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare
îndeplinit, calea procedurală de îndreptare a acestei neregularităţi, nu este aceea a contestaţiei la
titlu, reglementată de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., ci aceea a contestaţiei la executarea propriu-
zisă, în condiţiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 718 din 6 februarie 2008
412* Art. 399-400 Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii
ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu poate fi
considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această
finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac. Astfel nu se pot examina
împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar
afecta grav principiu autorităţii de lucru judecat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, decizia nr. 5392 din 2 octombrie 2008.
416* C.proc.civ., art. 22 alin.(3), alin.(5), art. 399, alin.(1), art. 400 alin.(1) În cazul
acţiunii prin care se contestă un proces verbal întocmit de către Birou de executori judecătoreşti
de pe lângă Judecătoria Paşcani şi se solicită constatarea nulităţii absolute a acestuia, procesul
84
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
verbal în discuţie fiind de fapt un act ce s-a emis cu ocazia executării silite, deci un act de
executare, devin incidente dispoziţiile art. 399 alin.(1) şi art. 400 alin.(1) C.proc.civ., ceea ce
înseamnă că este vorba despre o contestaţie la executare şi nu de o acţiune în constatarea nulităţii
absolute a procesului verbal.
În raport de dispoziţiile textelor menţionate, raportat la natura litigiului – contestaţie la
executare – competenţa de soluţionare revine din punct de vedere teritorial instanţei de
executare. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 929 din 2 februarie
2009
ORDONANTA PRESEDINTIALA
85
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
421* Ordonanţă preşedinţială fondată pe art. 6132 C. proc. civ. Măsurile vremelnice, cu
privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la
folosirea locuinţei, se pot lua de instanţa la care s-a îndreptat acţiunea de divorţ şi înainte de
primul termen de judecată. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 497 din 23 ianuarie 2004
evacuată pe calea ordonanţei preşedinţiale a persoanei care îi ocupă locuinţa fără titlu, pe baza
unei toleranţe vremelnice. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2426 din 25 martie 2004
428* Divorţ. Numele soţilor după divorţ.Cerere posterioară hotărârii de divorţ pentru
păstrarea numelui din timpul căsătoriei Problema numelui fiecărui soţ se rezolvă prin hotărârea
de desfacere a căsătoriei, în condiţiile reglementate prin art.40 al C. fam., iar nu în baza unei
cereri ulterioare a unui din soţi. Secţia civilă, decizia nr.2479 din 10 iunie 2003
430* Decădere din drepturile părinteşti Faptul că unul dintre părinţi a săvîrşit fapte de
natura celor prevăzute de art. 109 C.fam, care atrag decăderea din drepturile părinteşti, nu
justifică extinderea acestei sancţiuni şi asupra celuilalt părinte, dacă se doveşte că faptele au fost
săvârşite în absenţa acestui părinte, care, ulterior, s-a îngrijit de copil. Decizia nr.1817 din l0
mai 2002
432* Părintele minorului poate fi decăzut din drepturile părinteşti numai în cazurile
limitativ prevăzute în art. 109 C. fam. care constau în greşita exercitare a drepturilor şi
îndatoririlor, iar nu şi la neexercitarea acestor drepturi şi îndatoriri
87
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
Dacă acţiunea de partaj a fost formulată după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ,
nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o acţiune principală, de sine stătătoare şi având
ca obiect partajul unui bun imobil, competenţa de soluţionare revine instanţei prevăzută de art.
13 alin. (1) C. proc. civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1712 din 4
martie 2005
88
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
439* Mandatul comercial. Obiect Întrucât mandatul comercial are ca obiect tratarea de
afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului,conform art.374 C.com,în mod corect s-a
reţinut că mandatarul trebuia să execute personal mandatul încredinţat,în afară de cazul când s-ar
fi prevăzut,prin contract,posibilitatea substituirii mandatarului cu o altă persoană. (Secţia
comercială,decizia nr.1245 din 27 februarie 2003)
440* Lipsa clauzei contractuale Termen de plată. Aplicarea legii civile În materie
comercială,conform art.1 C.com.,în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată ,sunt
aplicabile dispozitiile art.1362 C.civ.,care statuează că în situaţia în care părţile nu au prevăzut
un termen de plată,cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea
lucrului. (Sectia comercială, decizia nr.1391 din 6 martie 2003)
91
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
456* Contract în formă simplificată. Condiţii C.com., art.36 Potrivit art.36 C.com.,
când proprietarul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare
nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată
ce partea cealaltă a întreprins executarea lui. (Secţia comercială, decizia nr.897 din 27 februarie
2007)
457* Factură fiscală. Natura juridică. În aplicarea prevederilor art.46 Cod comercial şi
ale art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la
baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului şi a cumpărătorului, respectiv
beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operaţiunea facturată, neavând calitatea
de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerinţele art.948 Cod civil, nici chiar atunci
când – ca în cauza de faţă – probează existenţa unui contract comercial consensual, pentru care
părţile nu au confecţionat un instrumentum. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială
decizia nr.1017 din 26 martie 2009)
92
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila 2002-
2009
complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării precum şi
pentru studierea acesteia de către pârât”.
Necomunicarea întâmpinării nefiind sancţionată cu nulitatea prevăzută anume de lege,
partea trebuia să invoce vătămarea pricinuită prin aceasta, conform art.208 alin.3 C. proc. civ.,
până la prima zi de înfăţişare ce i-a urmat şi înainte de a primi concluzii în fond. Secţia
comercială, Decizia nr.3254 din 8 decembrie 2009
93