Sunteți pe pagina 1din 7

DREPTUL DE ABITATIE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR In afara drepturilor sale de mostenitor legal si indiferent de clasa de mostenitori cu care vine in concurs,

sotul supravietuitor mai are, in temeiul art 973 NCC, si undrept de abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, cu conditia ca aceasta sa faca parte din masa succesorala si cu conditia ca sotul supravietuitor sa nu fie titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta, corespunzatoare nevoilor sale . 1. Obiectul dreptului de abitatie : il reprezinta casa in care a locuit sotul supravietuitor al celui care lasa mostenirea, pana la data deschiderii mostenirii . Fata de aceasta prevedere legala, este necesar sa facem mai multe observatii : a. Legea nu cere ca obiectul dreptului de abitatie sa il repreezinta casa in care au locuit ambii soti pana la data deschiderii mostenirii ; este cu putinta, deci, avand in vedere ca legea permite ca sotii sa aiba locuinte separate, ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinta casa in care a locuit numai sotul supravietuitor, fara ca in acea casa sa fi locuit si defunctul b. Deasemenea legea nu cere ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinte casa in care sotul supravietuitor a avut domiciliul . Este deci posibil ca obiectul acestui drept sa il reprezinte imobilul in care sotul supravietuitor si-a avut resedinta . c. Nu are relevanta nici faptul ca locuinta a reprezentat sau nu locuinta de familie, in sensul dat de art 321-324 NCC, si nici sa fi existat o asemenea inscriere in cartea funciara d. Nu se cere prin lege nici ca faptul de a fi locuit intr-un anumit imobil sa fi avut o durata anume, ceea ce face posibil ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinte o casa in care sotul supravietuitor si-a avut domiciliu sau resedinta pentru o perioada scurta de timp inainte de data deschiderii mostenirii 2. Conditiile dreptului de abitatie a sotului supravietuitor Sunt in numar de trei, necesar a fi indeplinite in mod cumulativ: a. Casa care face obiectul dreptului de abitatie sa faca parte din bunurile mostenirii. Prin urmare, este obligatoriu ca respectivul imobil sa se afle in proprietatea celui care lasa mostenirea, indiferent daca este sau nu bun comun cu sotul supravietuitor. Deasemenea, nu va avea relevanta daca imobilul respectiv s-a aflat in proprietatea exclusiva a defunctului sau a fost detinut in coproprietate cu alte persoane. In toate cazurile, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor va functiona, exercitiul folosintei acestuia fiind supus prevederilor art 636 si urm NCC. Nu se va pune problem , insa, sub nici un argument, a exsitentei vreunui drept de abitatie intemeiat pe prevederile art 973 NCC in cazul in care imobilul ce a constituit locuinta sotului supravietuitor a fost detinut de defunct in baza unui contract de inchiriere sau ca si titular el insusi al unui drept de uzufruct ori abitatie viagera. b. Sotul supravietuitor sa nu fie titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale . Doua sunt aspectele pe care trebuie sa le discutam cu privire la aceasta conditie . In primul rand, legea vorbeste despre inexistenta vreunui drept real de a folosi o alta locuinta. Nu se cere , deci, doar inexistenta dreptului de proprietate, ci a oricarui alt drept real care acorda beneficul folosintei unei locuinte. Prin urmare, nu se va putea prevala de prevederile art 973 NCC si nu va putea beneficia de dreptul de abitatie acel sot supravietuitor care este titularul unui drept de proprietate, uzufruct, abitatie, folosinta, concesiune asupra unei alte locuinte. In al doilea rand, legea cere ca respectiva locuinta - asupra caruia sotul supravietuitor are un drept real de a o folosi - sa corespunda nevoilor acestuia. Care este sfera acestor nevoi si modul lor de identificare

sunt lasate la aprecierea partilor sau, in caz de neintelegere, a instantei, legea nestabilind nici un criteriu pentru determinarea lor . Oricum , trebuie spus ca nevoile persoanei se vor aprecia atat din punct de vedere al nevoilor obiective, materiale, fizice, cat si al celor subiective, morale, psihologice, spirituale ale sotului supravietuitor, fara a depasi limitele bunei credinte si fara a permite exercitarea abuziva a dreptului conferit de lege . ( de exemplu: Sotul supravietuitor detine in proprietate o locuinta avand o camera si dependinte; locuinta ce face obiectul dreptului de abitatie are 2 camere si dependinte. Vom putea considera ca sotul supravietuitor detine in proprietate o locuinta si prin urmare el nu poate beneficia de dreptul de abitatie conferit de lege . Daca, insa, sotul va dovedi ca locuinta pe care o detine nu este corespunzatoare nevoilor sale intrucat, de exemplu, are nevoie de un insotitor pentru ca este grav bolnav, sau are nevoie de o camera in plus ca si loc de studiu sau de realizare a unor cerinte profesionale , dreptul de abitatie prevazut de art 973 va fi operational si aplicabil ) c. sotul supravietuitor sa nu devina, ca urmare a trasnmisiunii mostenirii, proprietar exclusiv al casei respective. Este o conditie care rezulta din aplicarea si interpretarea generala a regulilor privitoare la proprietate, titularul acestui drept cumuland obligatoriu toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate ( jus utendi, jus fruendi si jus abutendi ), dreptul de abitatie fiind practic cuprins in acestea. 3. Continutul si modul de exercitare a dreptului de abitatie al sotului supravietuitor Prin natura lui si prin felul in care este reglementat de lege, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor ne apare ca fiind un drept cu caracter special . El este instituit strict in considerarea calitatii de sot al defunctului si , datorita acestui fapt, continutul sau precum si modul de exercitare sunt diferite fata de dreptul de abitatie obisnuit, astfel cum este el reglementat de art 750 si urm NCC . Sub aspectul modului de constituire, observam ca dreptul exista prin efectul legii,indiferent de acordul sau dezacordul mostenitorilor. Prin urmare, nu se va pune problema incheierii unei conventii referitoare la constituirea dreptului de abitatie, ci numai, daca mostenitorii considera necesar si oportun, cu privire la modul de exercitare a dreptului de abitatie, si numai sub acele aspecte pe care legea le lasa la aprecierea partilor si asupra carora n-a instituit norme imperative . Sub aspectul exercitiului dreptului, trebuie sa mentionam ca el se naste din momentul deschiderii mostenirii, iar acceptarea acesteia de catre sotul supravietuitor determina implicit si consolidarea dreptului sau de abitatie asupra casei in care a locuit pana la momentul deschiderii mostenirii. Nu va fi necesara, pentru ca sotul sa-si poata exercita dreptul de abitatie, o acceptare expresa a acestuia. Fiind un drept suplimentar conferit de lege, special in considerarea calitatii de sot supravietuitor, simpla acceptare a mostenirii va prezuma si acceptarea dreptului de abitatie. Pentru ca el sa se stinga va fi, insa, necesara o renuntare expresa a sotului supravietuitor. Renuntarea sotului supravietuitor la mostenire va determina implicit si pierderea dreptului de abitatie conferit in temeiul art 973 NCC. Prin urmare, nu va fi posibila renuntarea la mostenire si , in acelasi timp, acceptarea dreptului de abitatie, ca drept singular, intrucat acesta este recunoscut strict in considerarea calitatii de mostenitor a sotului supravietuitor . In ipoteza in care sotul supravietuitor renunta la mostenire in calitatea sa de mostenitor legal, dar accepta mostenirea ca si mostenitor testamentar, va mai opera sau nu dreptul de abitatie conferit de lege ? Raspunsul la aceasta problema poate fi dat formandu-se

doua pareri . Intr-o prima opinie, raspunsul este afirmativ, dreptul de abitatie beneficiind si in aceasta situatie sotului supravietuitor, intrucat legea leaga efectele juridice, nu neaparat de calitatea de mostenitor legal sau de aceea de mostenitor testamentar, nefacand oricum nici o distinctie cu privire la aceasta, ci de calitatea de sot supravietuitor a beneficiarului dreptului in raport de defunct. Discutam aici de calitatea de " sot " apreciata din punctul de vedere al statutului personal, care nu se pierde prin decesul unuia dintre membrii cuplului. Ori, daca prin existenta unui testament, a carui intocmire prezuma raportul afectiv special dintre defunct si sotul supravietuitor , acesta din urma are anumite privilegii de care intelege sa beneficieze, chiar daca acest lucru presupune renuntarea la calitatea de mostenitor legal intrucat este mai avantajos pentru el sa primeasca numai calitatea de mostenitor testamentar, nu vedem motivul pentru care ar trebui sanctionat prin nerecunoasterea dreptului sau de abitatie . Intr-o alta opinie, se poate considera ca dreptul de abitatie este generat exclusiv de statutul de sot supravietuitor ca si mostenitor legal, caz in care, odata ce s-a renuntat la acest statut, se pierde automat si dreptul de abitatie. Este , practic, legat dreptul de abitatie de caracterul de mostenitor legal al sotului supravietuitor. Punctul de vederea spre care cred ca ar trebui sa incline practica este cel dintai. In temeiul dreptului sau de abitatie, sotul supravietuitor are dreptul de a locui in respectivul imobil, singur sau impreuna cu copiii sai, cu parintii sau cu alte persoane aflate in intretinere. Legea nu face distinctie dupa cum copiii sunt doar ai sotului supravietuitor sau sunt comuni cu defunctul, prin urmare vor putea locui in acea casa, beneficiind de dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, toti copiii acestuia, fara a avea importanta criteriul discutat mai sus. Credem totodata ca beneficiul dreptului se pastreaza chiar si in raport de copii ai sotului supravietuitor nascuti dupa data deschiderii mostenirii, indiferent daca-l au sau nu ca parinte pe defunct. Ar fi aceasta o problema in cazul in care sotului supravietuitor i se naste un copil, dintr-o relatie extraconjugala; nefiind vorba de o recasatorire a sotului supravietuitor, dreptul sau de abitatie subzista, punandu-se problema deci daca acel copil va putea locui in casa ce face obiectul dreptului de abitatie fara ca prin aceasta sa se impute sotului supravietuitor o incalcare a drepturilor celorlalti mostenitori. (de exemplu, prin existenta acelui copil, nevoile sotului supravietuitor se maresc, el avand nevoie de o camera in plus; prin urmare, ceilalti mostenitori , pentru a cere restrangerea sau schimbarea obiectului dreptului de abitatie, vor fi obligati sa respecte alte conditii, in principiu mai oneroare, decat ar fi avut in lipsa acestui copil) Raspunsul este afirmativ, in sensul ca orice copil al sotului supravietuitor va beneficia de dreptul de abitatie al parintelui sau, intrucat legea nu face nici o distinctie cu privire la aceasta, acordand totdeauna statut de egalitate tuturor copiilor unei persoane. Mai mult, suntem obligati sa facem , in privinta minorilor, aplicarea textelor de lege care stabilesc locuinta si domiciliul minorilor. Spre deosebire de abitatia de drept comun, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor cunoaste o limitare fireasca : nu exista pentru acesta posibilitatea de a locui, in casa ce face obiectul dreptului, impreuna cu sotul sau sotia. Concluzia este fireasca. Recasatorirea sotului supravietuitor determina stingerea dreptului de abitatie. Deci, in cazul in care cel care a vut calitatea de sot supravietuitor s-a recasatorit, el va putea sa locuiasca in casa care a facut obiectul dreptului de abitatie numai in temeiul unui alt drept ( de exemplu in temeiul unui drept de uzufruct, de abitatie dar constituit in temeiul dreptului comun - de inchiriere, de comodat, etc ) si nu se va putea prevala de beneficiile dreptului de abitatie special recunoscut sotului supravietuitor. Cum se va aprecia , insa, situatia in care fostul sot supravietuitor nu s-a recasatorit dar locuieste in respectiva casa impreuna cu o alta persoana, in asa-numitul clasic "concubinaj". Vor putea

ceilalti mostenitori sa invoce stingerea dreptului de abitatie prin similitudine cu recasatorirea? Credem ca nu, acest lucru nu este posibil, dispozitiile legii fiind clare si precise in aceasta materie . Numai incheierea unei alte casatorii determina stingerea dreptului de abitatie. In cazul in care ceilalti mostenitori, lezati ca si principiu de convietuirea sotului supravietuitor cu o alta persoana, vor putea determina stingerea dreptului de abitatie pe calea partajului. Folosinta locuintei va fi atributul exclusiv al fostului sot supravietuitor si al familiei sale ( cu exceptia sotului/sotiei - dupa cum am aratat anterior ). Prin urmare, locuinta nu va putea fi inchiriata , iar dreptul de abitatie nu va putea fi cedat. Tiularul dreptului de abitatie va fi tinut sa suporte toate cheltuielile aferente dreptului sau locativ, precum si toate cheltuielile de intretinere ale bunului imobil pe care il foloseste. In cazul in care dreptul de abitatie a fost restrans, titularul sau nu va fi obligat sa suporte decat cheltuielile aferente partii pe care o detine . Nu in ultimul rand mai trebuie specificat si faptul ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se extinde asupra a tot ce se uneste si se incorporeaza cu bunul , precum si asupra tuturor accesoriilor acestuia, astfel incat nu se va putea admite , de exemplu, exercitarea unui drept de abitatie asupra unui apartament in lipsa dreptului de a folosi partile si dependintele comune ale blocului sau cota parte din terenul aferent acestuia . Dreptului de abitatie al sotului supravietuitor i se vor aplica, in masura in care nu contravin prevederilor apeciale ale art 973, prevederile art 750-754 NCC, coroborate cu ale art 703 - 748 NCC. 4. Restrangerea si schimbarea dreptului de abitatie a. Oricare dintre mostenitori poate, in temeiul art 973 alin 3 NCC, sa ceararestrangerea dreptului de abitatie al sotului supravietuitor, in cazul in carelocuinta nu-i este necesara acestuia in intregime. Este practic o prevedere corelativa celei din alin 1 al art 973, care vorbeste despre o locuinta corespunzatoare nevoilor sotului supravietuitor . Ori, daca vom considera necesar ca locuinta sa corespunda nevoilor persoanei, tot asa va trebui sa consideram necesar ca , in cazul in care aceasta locuinta excede nevoilor persoanei, sa fie posibila o restrangere a drepturilor acesteia. Justificarea acestei precederi legale sta in necesitatea asigurarii unui echilibru intre mostenitori, a unei echitabile impartiri a bunurilor mostenirii si a unui exercitiu firesc si just al drepturilor fiecaruia dintre cei implicati . Avand in vedere caracterul personal al dreptului de abitatie, aprecierea "necesitatii" de a folosi intreaga locuinta sau numai o parte a acesteia se va face in raport de persoana sotului supravietuitor, de starea sanatatii acestuia, de preocuparile lui profesionale sau intelectuale, de nevoia de a avea un insotitor, de persoanele pe care le are in intretinere, etc. b. Tot in temeiul prevederilor art 973 alin 3 NCC, oricare dintre mostenitori poate sa ceara schimbarea obiectului dreptului de abitatie, cu conditia sa puna la dispozitia sotului supravietuitor o locuinta corespunzatoare. Legea nu stabileste nici un criteriu pentru a identifica "locuinta corespunzatoare", prin urmare va fi necesara o apreciere a acesteia prin prisma intelegerii partilor sau ca urmare a interventiei instantei, bazata pe criterii de factura generala . Dupa aceleasi reguli generale pe care le-am mentionat si anterior, este necesar ca aceasta locuinta sa corespunda nevoilor obiective si subiective, materiale si spirituale ale sotului supravietuitor, si , in principiu, sa nu aduca nici o ingreunare a situatiei acestuia. Astfel, spre exemplu, credem ca o oferta constand intr-o locuinta care nu dispune de toate utilitatile pe care le avea cea dinainte sau care se afla intr-o zona greu accesibila nu va putea fi considerata ca fiind o locuinta corespunzatoare. Mai trebuie sa subliniem si faptul ca locuinta ce urmeaza a fi pusa la dispozitia sotului supravietuitor trebuie sa-i fie data acestuia cel putin cu titlu de abitatie, pentru a nu-i crea nicun fel de disconfort juridic. Orice

alta incadrare a dreptului ce se ofera sotului supravietuitor , de exemplu inchiriere sau comodat, poate fi motiv de refuz al ofertei . Locuintei oferite in schimb si drepturilor sotului supravietuitor asupra acesteia i se va aplica regimul juridic pe care legea il impune prin prevederile art 973 NCC c. cu privire la modalitatea practica de infaptuire atat a restrangerii cat si a schimbarii obiectului dreptului de abitatie, se impune a face o remarca cu caracter general : posibilitatea de a se manifesta vointa partilor este totala ; nu trebuie sa existe decat intelegerea dintre ele. Astfel , se va putea incheia o conventie avand ca obiect restrangerea dreptului de abitatie, dupa cum se va putea incheia o conventie de constituire a unui drept de abitatie pentru o alta locuinta - in cazul schimbarii obiectului dreptului de abitatie - dublata obligatoriu de o declaratie din partea titularului privind renuntarea acestuia la dreptul de abitatie asupra casei pe care a detinut-o initial . Este posibila si varianta, mai ales in cazul schimbarii obiectului dreptului de abitatie, a incheierii contractului prin mecanismul ofertei si a acceptarii, in conditiile art 1187 - 1200 NCC. 5. Stingerea dreptului de abitatie. Alin 4 al art 973 NCC reglementeaza expres doua posibilitati de stingere a dreptului de abitatie al sotului supravietuitor: prin partaj si prin recasatorirea sotului supravietuitor. Vom mai adauga la acestea si posibilitatea de stingere a dreptului de abitatie ca urmare a schimbarii obiectului acestuia, prin exercitarea drepturilor conferite de art 973 alin 3 NCC. In plus, ca si cazuri generale de stingere a dreptului , va trebui sa mentionam renuntarea titularului la drept precum si decesul titularului dreptului. a. Stingerea dreptului de abitatie prin partaj se va face pe calea comuna a impartelii, fie prin buna intelegere fie prin instanta. Legea impune un termen minimpentru durata dreptului de abitatie in acest caz : un an de la data deschiderii mostenirii. Precizam ca acest termen este necesar a fi respectat numai in ipoteza stingerii dreptului de abitatie prin partaj, in celelalte variante nefiind necesara trecerea sau implinirea vreunui termen. Se va face, in privinta aceasta, aplicarea prevederilor art 1143-1145NCC coroborate cu ale art 669-686 NCC. Partajul va putea fi cerut de oricare dintre mostenitori, inclusiv de catre sotul supravietuitor. Competenta solutionarii cererii de partaj va apartine instantei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. In cazul partajului prin buna invoiala, avand in vedere ca obiectul sau il constituie un bun imobil - casa de locuit - acesta se va incheia obligatoriu in prezenta tuturor mostenitorilor si numai in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmand a fi inscris in cartea funciara Ca efect al partajului, fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite ( art 680 NCC confera partajului un efect constitutiv de drepturi). Se poate admite si incheierea unei conventii de suspendare a partajului, in conditiile art 672 NCC, mai ales in vederea respectarii duratei minime a dreptului de abitatie ( un an ), sau pentru a se oferi posibilitatea mostenitorilor de a-si exercita celelalte drepturi legale , respectiv restrangerea sa schimbarea obiectului dreptului de abitatie. Oricum, indiferent de varianta in care este incheiat partajul, in natura sau prin echivalent, si indiferent de partea care a fost atribuita sotului supravietuitor ( bunul in materialitatea sa, o parte a acestui bun sau o sulta ), dreptul de abitatie viagera inceteaza odata cu incheiarea actului de partaj sau dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. b. Recasatorirea sotului supravietuitor determina stingerea dreptului de abitatie chiar daca acest fapt s-a petrecut anterior implinirii termenului de un an de la data deschiderii mostenirii. Este, dupa parerea mea, o reglementare justa, avand in vedere caracterul special si personal al acestui drept de abitatie. El a foat instituit ca un beneficiu acordat sotului supravietuitor, in special in considerarea calitatii sale si a legaturilor stranse pe care le-a avut cu defunctul. Prin existenta acestui

drept , drepturile celorlalti mostenitori sufera anumite restrangeri. Ori, este firesc a se pierde acest beneficiu si a se reda integralitatea drepturilor mostenitorilor celorlalti, in situatia in care sotul supravietuitor a renuntat de buna voie, prin recasatorire, la invocarea statutului sau si a legaturilor pe care le-a avut cu defunctul . c. Renuntarea sotului supravietuitor la dreptul de abitatie pe care il are in temeiul legii. Aceasta renuntare trebuie sa provina exclusiv de la titularul dreptului, respectiv de la cel care are calitatea de sot supravietuitor. Orice alta renuntare, venita din partea altor persoane care beneficiaza de drept, respectiv a copiilor , parintilor sau a celor aflati in intretinerea sotului supravietuitor nu va avea ca efect stingerea dreptului de abitatie al sotului supravietuitor. Mai precizam ca aceasta renuntare trebuie sa fie expresa, conform art 13 NCC, simplul fapt al neuzului dreptului neputand fi prezumata ca si renuntare. d. Decesul titularului dreptului, respectiv a sotului supravietuitor, anterior momentului in care dreptul s-a stins sau s-ar fi putut stinge intr-un alt mod, va reprezenta deasemenea o modalitate de stingere a dreptului de abitatie a sotului supravietuitor. e. Schimbarea obiectului dreptului de abitatie, realizata in conditiile alin 3 al art 973, nu reprezinta stingerea dreptului de abitatie pe care il are sotul supravietuitor. Este adevarat ca schimbarea obiectului dreptului de abitatie va determina obligatoriu stingerea drepturilor pe care le-a avut sotul supravietuitor asupra casei detinute initial. Nu se poate vorbi si nu exista nici un temei legal pentru pastrarea a doua imobile grevate de dreptul de abitatie al sotului supravietuitor . Imobilul primit in schimb va fi grevat de acelasi drept de abitatie, reglementat de prevederile art 973 NCC. Continutul dreptului, modul de exercitare, mijloacele de aparare, modalitatile de stingere vor fi proprii dreptului special de abitatie recunoscut de lege sotului supravietuitor . Nu se stinge dreptul propriu-zis, ci se schimba numai obiectul sau. 6. Caracterele juridice ale dreptului de abitatie a sotului supravietuitor Conform alin 2 al art 973, acest drept este gratuit, inalienabil si insesisabil. La aceasta, insa, mai putem adauga si alte caracteristici, rezultate din analiza si interpretarea legii. a. Este un drept real intrucat are ca obiect o casa de locuit . Din acest caracter va rezulta dreptul titularului dreptului de a folosi atat bunul ca atare, cat si toate accesoriile acestuia, respectiv dreptul de folosinta asupra partilor comune ale imobilului precum si dreptul de folosinta asupra terenului aferent imobilului. b. Este un drept temporar, a carui durata este limitata prin lege, pana la efectuarea partajului sau pana la recasatorirea sotului supravietuitor . Per a contrario, rezulta ca daca nu se efectueaza partajul si sotul supravietuitor nu se recasatoreste, dreptul de abitatie al acestuia poate avea orice durata in timp, cu posibilitatea insa pentru ceilalti mostenitori de a cere restrangerea sau schimbarea obiectului dreptului, caz in care dreptul subiectiv se mentine, modificandu-se practic numai continutul sau obiectul sau. c. Este un drept gratuit. Aceasta caracteristica va fi discutata sub doua aspecte : pe de o parte, sotul supravietuitor nu va fi obligat sa plateasca chirie celorlalti mostenitori pentru folosinta bunului si , pe de alta parte, sotul supravietuitor nu va fi obligat sa depuna garantia prevazuta prin art 726 NCC. In aceasta situatie, nu este exclusa aplicarea dispozitiilor art 726 alin 3, pe care le consideram speciale si derogatorii de la caracterul de gratuitate al dreptului de abitatie al sotului supravietuitor. In plus, respectiva prevedere are un caracter de protectie a celorlalti mostenitori si va trebui, prin urmare, aplicata ori de cate ori este cazul . Astfel, daca titularul dreptului de abitatie, prin faptele sale sau prin starea sa de insolvabilitate, pune in pericol interesele proprietarilor, el va putea fi

obligat, prin hotarare judecatoreasca, sa depuna o garantie care sa asigure respectarea drepturilor acestora. d. Este un drept inalienabil si insesizabil. Conform acestei caracteristici, dreptul de abitatie este incesibil, neputand sa fie transmis nici prin acte cu titlu gratuit, nici oneros, nici prin acte intre vii si nici pentru cauza de moarte. Astfel cum am aratat, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se va stinge prin decesul acestuia . Nu se admite nici inchirierea bunului care face obiectul dreptului de abitatie, insa aceasta in temeiul prevederilor art 752 NCC iar nu in virtutea caracterului inalienabil al dreptului. Caracterul incesibil nu trebuie confundat cu posibilitatea de a folosi bunul impreuna cu ceilalti membri ai familiei, conform art 750 NCC, respectiva folosinta neavand valentele unei cesiuni a dreptului. Ca o consecinta a caracterului inalienabil al dreptului de abitatie al sotului supravietuitor, acesta va fi si insesisabil, el neputand fi urmarit de creditorii personali ai sotului sau de creditorii mostenirii