DREPTUL DE UZ

Dreptul de uz este un drept real, dezmembram�nt al dreptului de

proprietate, �n conformitate cu care titularul poate exercita atributele de posesie
si de folosinta asupra unui bun mobil sau imobil care apartine altcuiva si poate
culege fructele acestui bun pentru nevoile si trebuintele sale si ale familiei.
IX.4. DREPTUL DE ABITATIE
Dreptul de abitatie este un dezmembram�nt al dreptului de proprietate,
drept real, care are ca obiect o casa de locuit. Acesta confera titularului dreptul
de a poseda si de a folosi locuinta proprietatea altei persoane, pentru
satisfacerea
nevoilor sale de locuit si ale familiei sale.
MAI DETALIAT �
Dreptul de uz
Dreptul de uz si dreptul de abitatie, reglementate de art. 749 � 754 si la art. 973
din Codul civil, sunt dezmembraminte ale dreptului de proprietate, varietati ale
dreptului de uzufruct.
Exercitarea dreptului de uz si a dreptului de abitatie se realizeaza potrivit
regulilor instituite de lege pentru uzufruct, �nsa cu unele particularitati.
Deosebirea fata de uzufruct a celor doua drepturi reale rezida �n aceea ca
titularilor lor le sunt recunoscute cele doua atribute asupra bunului altuia, dar
numai �n limitele satisfacerii nevoilor lor si ale membrilor familiei.
Asadar, �n cazul acestor dezmembraminte ale dreptului de proprietate, nu este
posibila cesiunea dreptului, admisa �n cazul uzufructului si nici cedarea
emolumentului acestora.
Dreptul de uz este un drept real, esentialmente temporar, dezmembram�nt al
dreptului de proprietate, �n virtutea caruia titularul poate exercita atributele
posesiei si folosintei asupra unui bun mobil sau imobil, care apartine altcuiva si
poate culege fructele naturale si industriale ale acestui bun pentru nevoile si
trebuintele sale si ale familiei.
Asemenea drept are un caracter strict personal, ceea ce rezulta din dispozitiile
art. 752 din Codul civil, �n sensul ca nu poate fi nici cedat, nici �nchiriat si
nici arendat. Fructele percepute de catre uzuar trebuie sa fie folosite pentru
nevoile sale si ale familiei sale.
�n masura �n care bunul produce fructe care exced nevoilor titularului dreptului de
uz si ale familiei sale, uzuarul nu are nici un drept asupra surplusului si nu
poate nici sa-l �nstraineze pentru a cumpara alte lucruri de care are nevoie si pe
care fondul nu le produce.
�n masura �n care, prin conventie, partile nu stabilesc limitele exercitarii
dreptului, acestea sunt cele prevazute de lege.
Uzuarul are aceleasi obligatii ca si uzufructuarul, respectiv de a �ntocmi un act
constatator al starii imobilului si de a da o cautiune nudului proprietar.
Totodata, uzuarul are obligatia de a folosi bunul cu diligenta unui bonus pater
familias si de a conserva substanta bunului. Cheltuielile si reparatiile de
�ntretinere si de cultura sunt, de asemenea, �n sarcina uzuarului.
�ntruc�t este un dob�nditor cu titlu particular, uzuarul nu poate fi obligat sa
contribuie la plata datoriilor patrimoniale si nici a rentelor.
Totusi, uzuarul poate ceda dreptul sau, cu titlu oneros sau gratuit, nudului
proprietar, prin aceasta realiz�ndu-se stingerea �n mod valabil a uzufructului.
�n concluzie, dreptul de uz este supus aceluiasi regim juridic ca si dreptul de
uzufruct, dar poate avea ca titular numai o persoana fizica, este strict personal,
iar uzuarul nu poate �nstraina beneficiul sau emolumentul acestuia.
13.2. Dreptul de abitatie
Dreptul de abitatie este un dezmembram�nt al dreptului de proprietate, drept real
principal derivat, care are ca obiect o casa de locuit. Acesta confera titularului
dreptului prerogativele posesiei si folosintei locuintei proprietatea altei
persoane, pentru satisfacerea nevoilor sale de locuit si ale familiei sale.
Asadar, dreptul de abitatie este un drept de uz stabilit asupra unei case de
locuit.
Dreptul de abitatie se constituie si se stinge urm�nd aceleasi reguli ca si dreptul
de uzufruct.
Dreptul este inalienabil si insesizabil si, �n principiu, nu poate face obiectul
locatiunii.
Dreptul de abitatie se evidentiaza prin aceea ca poate avea ca titular numai o
persoana fizica si i se recunoaste un caracter personal, �n sensul ca nu poate fi
exercitat dec�t �n scopul satisfacerii nevoilor de locuit ale titularului si ale
familiei acestuia, art. 750 Cod civil pevaz�nd expres ca titularul dreptului poate
locui �n locuinta nudului proprietar �mpreuna cu sotul si copii sai, chiar daca nu
a fost casatorit si nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum
si cu parintii ori alte persoane aflate �n �ntretinere.
Ca si dreptul de uz, dreptul de abitatie se constituie �n temeiul unui act juridic
sau prin alte moduri prevazute de lege.
Daca titularul dreptului de abitatie sau titularul dreptului de uz, are dreptul sa
ocupe �ntreaga locuinta sau, espectiv, are dreptul de a culege toate fructele
naturale si industriale produse de bun, atunci exista si datoria de a plati toate
cheltuielile de cultura si reparatiile de �ntretinere �ntocmai ca si uzufructuarul
(art. 753 alin. 1 Cod civil). Daca acestia nu au dreptul de a culege dec�t o parte
din fructe ori de a ocupa numai o parte din locuinta, cheltuielile de cultura sau
de �ntretinere vor fi suportate proportional cu acea parte.
Potrivit dispozitiilor art. 973 din Codul civil sotul supravietuitor care nu este
titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor
sale beneficiaza de un drept de abitatie asupra casei �n care a locuit p�na la data
deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte din bunurile mostenirii,
asemenea drept fiind gratuit, inalienabil si insesizabil.
Conditiile exercitarii dreptului de abitatie al sotului supravietuitor sunt
urmatoarele :
- casa de locuit sa faca parte din mostenire;
- sotul supravietuitor sa fi locuit �n imobilul respectiv la data deschiderii
succesiunii;
- sotul supravietuitor sa nu aiba o locuinta proprie si sa nu devina, prin
mostenire, proprietar exclusiv.
Dreptul mentionat se recunoaste numai temporar sotului supravietuitor, p�na la
iesirea din indiviziune a mostenitorilor, �nsa cel putin un an de la decesul
celuilalt sot.
Atunci c�nd sotul supravietuitor se recasatoreste, dreptul de abitatie �n favoarea
sa �nceteaza, chiar daca p�na la recasatorire nu a operat iesirea din indiviziune
si chiar �nainte de �mplinirea termenului de un an.
Dreptul de abitatie este gratuit si personal, �n sensul ca poate fi instituit numai
�n favoarea sotului supravietuitor; asemenea drept nu poate sa fie cedat altei
persoane si sotul supravietuitor nu poate sa �nchirieze locuinta.
�n cazul �n care locuinta depaseste nevoile sale de locuit exista posibilitatea
celorlalti mostenitori ai sotului decedat sa restr�nga dreptul de abitatie al
sotului supravietuitor sau sa procure acestuia o alta locuinta.
Sotul supravietuitor nu are obligatia de a da cautiune pentru dreptul de abitatie.
Potrivit dispozitiilor art. 754 din Codul civil, dispozitiile legale privind
drepturile de uz si de abitatie se completeaza, �n mod corespunzator, cu acelea
privitoare la uzufruct.
�n ceea ce priveste caracterele juridice ale celor doua drepturi reale, se observa
ca pot fi identificate at�t elemente comune, c�t si diferente care particularizeaza
fiecare drept �n parte.
Astfel, ambele sunt varietati ale dreptului de uzufruct, titularii ambelor drepturi
au posesia si folosinta bunului, culeg�nd fructele industriale si civile numai
pentru nevoile familiilor lor, ambele au un caracter strict personal, inalienabil
si insesizabil.
Titularul dreptului de uz nu poate ceda sau �nchiria dreptul sau si nici titularul
dreptului de abitatie nu poate �nchiria imobilul �n care locuieste.
Titularii celor doua drepturi reale nu numai ca nu pot ceda sau �nchiria dreptul
lor, dar nici nu �l pot greva cu sarcini reale.
Dreptul de uz si dreptul de abitatie nu pot fi urmarite silit de catre creditori.
De asemenea, �n timp ce dreptul de uz se stabileste �ntotdeauna prin vointa omului,
dreptul de abitatie poate lua nastere si prin efectul legii.