Dreptul real (ius in re) este acel drept subiectiv patrimonial in temeiul căruia titularul său

işi poate exercita prerogativele asupra unui lucru in mod direct si

nemijlocit, fără concursul altei persoane. Categoria drepturilor reale este frecvent analizată
prin opoziție cu drepturile de creanță.

Codul Civil prevede în articolul 551 o multitudine de drepturi reale, făcând referire la “alte

drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter”. Succint, vom prezenta 9 dintre drepturile
reale pe care le regăsim în cadrul acestui articol.

Dreptul de Proprietate

Dreptul de proprietate este, conform Codului civil, dreptul titularului de a poseda, folosi şi

dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Există atât drepturi de proprietate specifice celei private, cât și drepturi de proprietate
specifice celei publice!
Dreptul de proprietate conferă titularului său atributele de posesie, folosință și
dispoziție (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi)
Exemplu: Laurențiu deține un teren (posesie) pe care , o dată la doi ani, plantează morcovi
pentru a obține profit (folosință) iar restul timpului îl arendează (dispoziție) prietenului său,
Cristian.

Dreptul de Superficie

Dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul

acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Se poate constitui numai asupra bunurilor imobile.
Este imprescriptibil și nu poate înceta pe calea partajului. 
Durata maximă a termenului de superficie este de 99 de ani, cu posibilitatea reînnoirii la
expirarea termenului.
Exemplu: Laurențiu, proprietarul terenului X,  constituie în favoarea lui
Cristian (superficiar) dreptul de superficie asupra acestui teren pentru ca Cristian
sa construiască un bloc de
locuinte. Terenul rămâne în continuare în proprietatea lui Laurentiu, însă Cristian va avea
doar un drept de folosință. In ceea ce privește construcția edificată,
superficiarul exercită toate atributele conferite de dreptul de proprietate.

Dreptul de Uzufruct
Dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia întocmai ca
proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța.
Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este
cel mult viager, adică pe toată perioada vieții sale.
Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30
de ani.
Titularul acestuia deține numai o parte din atributele dreptului de proprietate, anume
doar posesia.
Exemplu:  Laurențiu constituie în favoarea lui Cristian un drept de uzufruct asupra terenului
agricol aflat în proprietatea sa. Astfel, Cristian îl poate cultivă și poate culege (exercitându-
și prerogativa folosirii și culegerii fructelor), urmand ca la expirarea perioadeipentru care
a fost constituit uzufructul să îi restituie terenul. Pe timpul uzufructului Laurențiu are doar
prerogativa dispoziției.

Dreptul de Uz

Dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi
industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
Dreptul de uz se particularizează faţă de dreptul de uzufruct prin faptul că este
recunoscut titularului numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale, astfel că nu se poate
înstrăina beneficiul dreptului său.
Este un drept esenţialmente temporar
Conferă titularului său atributele de posesie şi folosinţă asupra unui bun aflat în proprietatea
altuia, dar numai în limitele necesare satisfacerii trebuinţelor lui şi ale familiei sale
Titular al dreptului de uz nu poate fi decât o persoană fizică
Exemplu: Laurențiu constituie în favoarea lui Cristian un drept de uzasupra terenului agricol
aflat în proprietatea să. Astfel, Cristian poate cultiva și culege morcovi doar pentru a-i mânca
împreună cu familia sa.

Dreptul de Abitatie

Este un drept de uz ce are ca obiect o locuinţă, titularul dreptului de abitaţie având dreptul

de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a
fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori
alte persoane aflate în întreţinere.
Dreptul de abitatie se constituie întotdeauna asupra unei locuințe!

Exemplu: Cristian, proprietarul apartamentului X, constituie în favoarea Andreei dreptul de

abitație, asupra unei camere din imobil, prevăzând că această poate locui până
când își va termină studiile.
Dreptul de Servitute

Reprezintă o sarcina impusă asupra unui fond (teren) pentru utilitatea unui fond

învecinat care aparține unui alt proprietar. De exemplu, dreptul proprietarului unui teren
înfundat (fondul dominant) de a trece peste terenurile învecinate (fonduri aservite) pentru a
ajunge la o cale publică reprezintă o servitute.
Este un drept imobiliar întrucât se constituie numai în folosul și respectiv în sarcina unor
imobile.
Este un drept perpetuu, întrucât se menține atât timp cât există cele două imobile și
situația care a determinat constituirea ei.
Servitutea este indivizibilă, în sensul că profită intregului fond dominant și grevează, în
întregime, fondului aservit.
Este un accesoriu al fondului – nu poate fi despartit de fond pentru a constitui un drept
de sine statator.

Dreptul de servitute nu este sinonim întotdeauna cu dreptul de trecere!

Exemple de servituți:

Servitutea de trecere –  „Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are
dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.”
(art. 617 C. Civ)

Servitutea de scurgere a apelor naturale – „Proprietarul fondului inferior nu poate

impiedica in niciun fel curgerea fireasca a apelor provenite de pe fondul superior.” (art. 604
C. Civ.)

Servitutea izvoarelor – „Proprietarul poate acorda orice intrebuintare izvorului ce ar exista

pe fondul sau, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobandite de proprietarul
fondului inferior.” (art. 608 C. Civ.)

Servitutea de vedere– „Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între
fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere,
balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.” (art. 615 C. Civ.)

Servitutea de grăniţuire – „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la

grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod
egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.” (art. 560 C. Civ.) 

Dreptul de Administrare

Drept având ca obiect bunurile din domeniul public și ca titulari regiile autonome,

prefecturile, autoritățile administrației publice centrale și locale, alte instituții publice
de interes național, județean și local.
Se creează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judetean, respectiv
a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local.
În temeiul dreptului de administrare titularul acestuia poate să posede, să folosească bunul, și
să dispună de acesta , în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Dreptul de administrare este un drept real care vizeaza numai proprietatea publică!
Exemplu: Domnișoara Miruna, fiind aleasă primar în Slobozia, solicită prefectului lărgirea 
fondului public
pentru ca această să construiască o biblioteca. Odată ce Consiliul Județean  alocă terenul, prim
ăria Slobozia va avea drept de administrare asupra proprietății publice respective.

Dreptul de Concesiune

Este dreptul care aparține numai titularilor unor bunuri din domeniul public (Ex. autorități
ale administrației publice centrale sau locale) de a da aceste bunuri în exploatare unor
persoane fizice sau juridice  în schimbul unei redevenţe şi pentru o durată determinată,
cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a contractului de concesiune.
Exemplu: Cristian, primarul Constanței , concesionează în schimbul unei sume de bani ce
va intra în bugetul local o parte din litoralul stațiunii Mamaia către un antreprenor care
dorește să exploateze zona pe perioada verii.

Dreptul de Folosinta cu titlu gratuit

Atribut al dreptului de proprietate, constand în posibilitatea titularului acestuia de a

întrebuința în interesul sau bunul care îi aparține și de a dobândi produsele și veniturile
obținute din utilizarea lui
Dreptul de folosinta cu titlu gratuit este specific numai proprietatii publice!

Dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe

termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică.
În lipsa unor dispoziţii contrare în actul de constituire, titularul nu beneficiază de
fructele civile ale bunului.
Este un drept temporar
Are ca beneficiari numai persoane juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitate
de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice.
Exemplu: Domnișoara Miruna, fondatoarea unei organizații non-profit care își propune să
promoveze educația juridică în rândul populației, primește din partea Primăriei
București dreptul de folosință asupra unui bun imobil pentru a- și desfășura activitatea
acolo.