1.

 Definiția și conținutul dreptului de proprietate, art 555

a.Def: dreptul de proprietate privata:

Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune, de un bun in mod
exclusiv, absolut si perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități si de
dezmembrăminte.

b.Continutul dreptului de proprietate:

A) Dreptul de posesie:
-dreptul de posesie exprimă dreptul de a se comporta ca un stăpân. ( DREPTUL DE POSESIE
IN CAZUL proprietatii NU trebuie sa se confunde CU POSESIA CA STARE DE FAPT.
In cazul POSESIEI CA STARE DE FAPT, posesorul DOAR stapaneste bunul si se comporta
ca un proprietar, dar in realitate el NU este proprietar al bunului, el NU are drept de proprietate
asupra bunului). (posesia este explicata la subiectul 11)

B) Dreptul de folosință: are două componente:

-dreptul de a folosi bunul (posibilitatea de a utiliza bunul potrivit destinației lui)

-dreptul proprietarului de a culege fructele bunului frugifer.

C) Dreptul de dispoziție: se subdivide în :

-dreptul de dispoziție materială, care exprimă prerogativa proprietarului de a modifica,
transforma, distruge, consuma substanța bunului
-dreptul de dispoziție juridică, care exprimă înstrăinarea dreptului de proprietate prin acte
juridice, în totalitate sau în parte.( Dreptul de dispoziție juridică exprimă înstrăinarea unuia sau
mai multe atribute ale dreptului pe care le are proprietarul ( ATRIBUTELE DREPTULUI DE
PROPRIETATE SANT DREPTUL DE POSESIE, DREPTUL DE FOLOSINTA SI DREPTUL DE
DISPOZITIE). Ex: abandonarea bunului, renunțarea la dreptul de proprietate, încheierea unui
contract de ipotecă. )

Facultativ - daca intreaba dl profesor:

Dreptul de proprietate poate fi:

-drept de proprietate privata
-drept de proprietate publica

Modalitățile dreptului de proprietate sunt

-coproprietatea (o avem la subiectul 3) și
-proprietatea în devălmășie ( in cazul devalmasiei, dr de proprietate nu este fragmentat
in cote parti. I se aplica regimul comunitatii legale, adica bunurile dobandite de oricare
dintre soti sant bunuri comune in devalmasie ale sotilor.)
 IMPORTANT:
Moduri de dobandire a dr de proprietate: art 557
-conventie(contract)
-mostenire legala sau testamentara
-accesiune
-uzucapiune
-ca efect al posesiei de buna credinta in cazul bunurilor mobile sau
al fructelor
-ocupatiune
-traditiune
-prin hotarare judecatoreasca atunci cand este translativa de
proprietate prin ea insasi
Dr de proprietate NU se dobandeste prin incheierea actului, ci prin efect constitutiv al inscrierii
in CF.( art 888)
Titlul poate fi obtinut prin:
-contract de vanzare cumparare – MOD DERIVAT DE DOBANDIRE A DR DE
PROPRIETATE. Prin contract se transmite ACELASI dr de proprietate, nu se creeaza un nou
drept.
-uzucapiune, accesiune imobiliara, principiul publicitatii materiale – MOD ORIGINAR DE
DOBANDIRE A DR DE PROPRIETATE. Mod originar inseamna ca dr de proprietate NU se
transmite, ci se creeaza un nou drept de proprietate.
Dezmembramintele dr de propritate sant: art 551
1.Dr de superficie
2.Dr de uzufruct
3.Dr de uz
4.Dr de abitație
5.Dr de servitute
6.Dr de administrare
7.Dr de concesiune
8.Dr de folosință
9.Dr reale de garanție
10.Alte dr cărora legea le recunoște acest caracter.
1,2,3,4 si 5 se mai numesc si drepturi reale principale
Dezmembramintele dreptului de proprietate privata, precum si dreptul de proprietate privata si
dreptul de proprietate publica sant drepturi reale.
-In cazul dezmambramintelor de de proprietate, daca proprietarul da in folosinta sau in posesie
bunul, el ramane titular si poate face acte de dispozitie juridica doar daca nu afecteaza
uzufructuarul.
-Atributul posesiei este partajat intre proprietar si tituylarul dezmembramantului. Proprietarul
exercita stapanirea bunului in comun cu titularul dr real, care la randul lui este posesor.
-Atributul folosintei revine titularului dr real. Doar in cazul servitutii se partajeaza acest atribut.
Facultativ:
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate PRIVATA:
- Caracter absolut, care confera titularului sau toate cele 3 atribute ale dreptului de
proprietate ( dreptul de posesie, de folosinta si de dispozitie)
- Caracter exclusiv, adica proprietarul detine un adevarat monopol asupra bunului, care
poate fi inlaturat numai daca proprietarul constituie alte drepturi reale principale asupra
aceluiasi bun ( adica drept de uzufruct, de uz, de abitatie, de superficie sau de servitute).
Restrangerea caracterului exclusiv al dreptului de proprietate privata poate sa aiba loc
numai prin norme constitutionale sau prin lege organica, cum ar fi de ex. exproprierea pt
cauze de utilitate publica sau uzucapiunea, art 930 ( prin uzucapiune se dobandeste un
drept de proprietate asupra unui bun prin posedarea bunului o anumita vreme),
ocupatiunea, art 941 ( o avem explicata la subiectul 5) etc, care sant modalitati de
dobandire a dreptului de proprietate privata.
- Caracter perpetuu, adica dreptul de proprietate dureaza cat timp exista bunul. La moartea
proprietarului , bunul NU dispare, ci poate fi transmis succesorilor, acestia dobandind
ACELASI drept de proprietate pe care l a avut proprietarul initial care a decedat.)
1. Definiția și caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică, art 858

a. Definitie: proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparține statului sau unei
unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin
declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fie dobândite prin unul
dintre modurile prevăzute de lege.
Dr de proprietate publică se distinge de dr de proprietate privată prin titularul acestuia,
care este statul. Ca un bun să facă parte din domeniul public, trebuie să fie dobândit în mod
legal și să fie de interes public.

b. Caracterele juridice specifice dr de proprietate publică

Are aceeași trăsături ca dreptul de proprietate privată, ART 555 ( adica caracter absolut,
exclusiv si perpetuu (ca si la subiectul 1), dar prezintă și următoarele caractere:

1.Inalienabil: bunul nu poate fi înstrăinat și nici dobândit prin mijloace de drept privat (de ex
printr-un contract de vânzare-cumpărare, de uzucapiune etc. ) si nu se pot constitui asupra lui
dezmembrăminte, adică drepturi reale principale specifice dreptului privat ( drepturile reale
principale ale dreptului privat sant: Dr de superficie, Dr de uzufruct, Dr de uz, Dr de abitație,
Dr de servitute)

2.Imprescriptibil: acest caracter are 2 componente:

- este imprescriptibil extinctiv- acțiunea în revendicarea dreptului de proprietate publică este
imprescriptibilă (nu se prescrie) .( actiunea in revendicare, art 563, este explicata la subiectul 16)
-este imprescriptibil achizitiv- adică dr de proprietate publică nu poate fi dobândit prin
prescripție achizitiva, adică prin uzucapiune (uzucapiune, art 930, inseamna posedarea bunului o
anumita vreme).

3.Insesizabil: adica nu poate face obiectul unei executări silite pt realizarea creanțelor
împotriva dreptului de proprietate.
( creanta inseamna dreptul pe care il are creditorul asupra unei sume de bani (imprumut) ce i se
datoreaza. Aceasta suma de bani ( imprumutul) poate fi garantat cu un bun. De ex. administratia
Lugojului a imprumutat bani. In caz de neplata a datoriei doar bunurile aflate in proprietatea
privata a administratiei pot fi executate silit, NU si bunurile proprietate publica, cum ar fi un pod.
3.Regimul juridic al coproprietății obișnuite, art 634

Facultativ:
Formele proprietatii comune sant:
-proprietatea in devalmasie (dr de proprietate nu este fragmentat in cote parti. I se
aplica regimul comunitatii legale, adica bunurile dobandite de oricare dintre soti sant
bunuri comune in devalmasie ale sotilor. – mai exista regimul separatiei de bunuri si
regimul comunitatii conventionale)
-proprietatea pe cote parti (coproprietatea)
Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata. Coproprietatea fortata NU poate
inceta prin partaj, doar coproprietatea obisnuita poate inceta prin partaj.
ex. de coproprietate fortata: coproprietatea asupra spatiilor comune ale unui bloc, cum ar
fi asupra scarii blocului sau a acoperisului blocului

Coproprietatea obișnuită
Definitie: proprietatea comuna (COPROPRIETATEA OBISNUITA) este acel tip de proprietate
care se exercita in comun de cel putin 2 sau mai multi titulari, concomitent si impreuna. (toti au
vocatia de a exercita atributele dreptului de proprietate, adica dr de posesie, dr de folosinta si dr
de dispozitie care sant explicate la subiectul 1).

Deci, coproprietate inseamna stapanirea in comun de catre cel outin 2 sau mai multe persoane a
DREPTUL DE
unui bun. In cazul coproprietatii, bunul ramane NEDIVIZAT, doar
PROPRIETATE pe care il au coproprietarii asupra bunului ESTE
DIVIZAT intre ei.
( De exemplu, A detine o casa impreuna cu B. Daca A vrea sa vanda casa lui C, trebuie sa aiba
acordul lui B. Daca B nu este de acord sa vanda casa, A nu poate sa i vanda casa lui C, el poate
sa i vanda lui C doar COTA LUI PARTE din DREPTUL DE PROPRIETATE PE CARE IL
DETINE ASUPRA CASEI si sa l instiinteze pe celalalt coproprietar, B. In acest caz vor fi
coproprietari ai casei B si C.)

Regimul juridic al coproprietatii:

-principiul unanimității- prerogativele proprietății se exercită de către coproprietari împreună,
iar bunul NU este fragmentat în materialitatea lui (bunul ramane NEDIVIZAT, ca si in exemplul
de mai sus)

-principiul potrivit căruia fiecare coproprietar poate dispune în mod liber de COTA PARTE
DIN DREPTUL SAU DE PROPRIETATE PE CARE IL ARE ASUPRA BUNULUI. Fiecare
coproprietar poate să doneze, să vândă , să ipotecheze COTA LUI PARTE DIN DREPTUL SAU
DE PROPRIETATE, NU BUNUL (ca si in exemplul de mai sus). In caz de executare silită
NU se execută silit bunul, ci COTA PARTE A DREPTULUI DE PROPRIETATE.
Facultativ -daca intreaba dl profesor:
 1.Exercitarea atributului de folosință:

a.Exercitarea dreptului de a utiliza bunul presupune:

- efectuarea de acte materiale
Poate fi folosit de către toți coproprietarii în același timp sau poate fi folosit de către unul
dintre coproprietari, cu acordul celorlalți fără să schimbe destinația bunului (schimbarea
destinației are natura juridică a unui act de dispoziție).
Dacă bunul este folosit de unul dintre proprietari fără acordul celorlalți, poate fi obligat la
despăgubiri (temeiul este răspunderea delictuală - raspunderea delictuala este raspunderea
juridica prin intermediul careia o persoana care a cauzat un prejudiciu altei persoane este obligata
sa repare acel prejudiciu)
-efectuarea de acte juridice:
1.Actele juridice de conservare (care urmăresc preîntâmpinarea pierderii unui dr subiectiv,
ex: actele juridice încheiate pt repararea bunului proprietate comună) pot fi făcute FARA
ACORDUL celorlalți coproprietari. Aceste acte NU produc niciodată prejudicii.
2.Actele juridice de administrare ( care realizează o punere normală în valoare a bunului
comun, ex: închirierea unui bun) pot fi făcute doar CU ACORDUL celorlalți coproprietari care
dețin majoritatea cotelor-părți.

Atunci când un coproprietar încheie un act juridic fără acordul celorlalți, suncțiunea NU
este nulitatea actului juridic, ci inopozabilitatea
față de coproprietarul care nu și-
a dat acordul expres sau tacit la încheierea actului, adica ACTUL ESTE
INOPOZABIL inseamna ca coproprietarul care NU si a dat acordul NU trebuie sa respecte actul
incheiat de celalalt coproprietar. (Actul este opozabil înseamnă că el trebuie respectat de către
ceilalți, Actul este inopozabil inseamna ca nu trebuie să fie respectat de ceilalți.)
Remediile in acest caz sant:
-actiunea posesorie – Coproprietarului vatamat i se recunoaste dreptul ca, inainte de partaj, sa
exercite actiunea posesorie impotriva tertului( persoanei) care ar urma sa intre in posesia bunului
comun in urma incheierii actului de catre celalalt coproprietar. (actiunea posesorie o avem
explicata la subiectul 14). In acest caz, restituirea posesiei bunului se va face in folosul
tuturor coproprietarilor.
-actiunea in revendicare – exercitata atunci cand se cere recunoasterea dreptului de
proprietate si restituirea stapanirii bunului

( Diferenta intre actiunea in revendicare si actiunea posesorie:

-actiunea in revendicare, art 563, pune in discutie existenta dreptului de proprietate.
Obiectul ei il constituie recunoasterea dreptului de proprietate si restituirea stapanirii bunului
-in actiunea posesorie, art 949, trebuie doar dovedit ca se poseda bunul, nu trebuie
dovedita si proprietatea asupra bunului)
 
b.Exercitatea dreptului de a culege fructele
-fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproproprietarilor, proporțional cu cota lor
parte
-coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor, are dreptul la
restituirea acestor cheltuieli de către ceilalti coproprietari proporțional cu cotele lor părți;
-fructele naturale sau industriale ale bunului comun însușite de către un coproprietar fac
parte din masa partajabilă.
Atât timp cât fructele naturale sau industriale NU au fost consumate, instrainate sau nu au pierit,
dreptul de a le pretinde NU se prescrie si îmbracă forma unei acțiuni în revendicare ( actiune in
revendicare o avem explicata la subiectul 16).
Daca au fost consumate, înstrăinate sau au pierit, și nu pot fi identificate, coproprietarul interesat
are dreptul la despăgubiri, cu excepția cazului în care fructele au pierit în mod forțat. Dreptul de
a le pretinde are natura juridica a unui drept de creanta si este supus prescripției.
-Si in cazul fructelor civile ale bunului comun insusite de un coproprietar, dreptul de a le
pretinde are natură juridică a unui drept de creanță si este supus prescriptiei.(dreptul de creanta
este dreptul de care beneficiaza creditorul de a pretinde debitorului sa si indeplineasca obligatia)

2. Exercitarea atributului dispozitiei:

În cazul- actelor materiale de dispoziție (tranformarea, modificarea, distrugerea bunului)
este necesar acordul coproprietarilor, prevale regula unanimității.
In cazul- actelor de dispoziție juridică prevale tot regula unanimității .(Dreptul de
dispoziție juridică exprimă înstrăinarea unuia sau mai multe atribute ale dreptului pe care le are
proprietarul ( ATRIBUTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE SANT DREPTUL DE POSESIE,
DREPTUL DE FOLOSINTA SI DREPTUL DE DISPOZITIE). Ex: abandonarea bunului, renunțarea
la dreptul de proprietate, încheierea unui contract de ipotecă. )

4.Partajul ,art 669 (in cazul coproprietatii obisnuite)

Facultativ:
(Formele proprietatii comune sant:
-proprietatea in devalmasie (dr de proprietate nu este fragmentat in cote parti. I se
aplica regimul comunitatii legale, adica bunurile dobandite de oricare dintre soti sant
bunuri comune in devalmasie ale sotilor. – mai exista regimul separatiei de bunuri si
regimul comunitatii conventionale)
-proprietatea pe cote parti (coproprietatea),art 634. Definitie: proprietatea comuna
(COPROPRIETATEA OBISNUITA) este acel tip de proprietate care se exercita in comun de cel
putin 2 sau mai multi titulari, concomitent si impreuna. (toti au vocatia de a exercita atributele
dreptului de proprietate, adica dr de posesie, dr de folosinta si dr de dispozitie care sant explicate
la subiectul 1).
Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata. Coproprietatea fortata NU poate
inceta prin partaj, doar coproprietatea obisnuita poate inceta prin partaj.
ex. de coproprietate fortata: coproprietatea asupra spatiilor comune ale unui bloc, cum ar
fi asupra scarii blocului sau a acoperisului)

Definitie- Operațiunea juridică prin care inceteaza starea de coproprietate, bunul sau
bunurile stapanite pe cote parti se impart intre coproprietari. Fiecare coproprietar devine
proprietar exclusiv asupra unei parti determinate din bun sau asupra echivalentului acestor bunuri
(sume de bani etc) sau asupra unor bunuri dintre cele care constituie obiectul dreptului de
proprietate comuna.
(In cazul partajului se imparte bunul, NU dreptul de proprietate).

( Este operațiunea la capătul căreia cote părți din dreptul de proprietate

se transformă în drepturi pure și simple asupra unor bunuri sau asupra unor
părți din bunuri sau asupra echivalentului acestor bunuri . Este și o modalitate de
sistare a devălmășiei comune . Drepturile pure și simple - sunt acele drepturi
care conferă titularilor deplină putere și certitudine în exercitarea lor .)
Dreptul de a cere partajul este imprescriptibil (nu este supus prescriptiei).

Pot cere partajul:

 Coproprietarii;
 Creditorii copropietarilor pe calea acțiunii oblice

Suspendarea dreptului de a cere partajul :

Coproprietarii nu pot să interzică partajul, dar pot să limiteze exercitarea dreptului de a cere
partajul pt o perioadă care să nu depășească 5 ani.
Căile și modalitățile de realizare a partajului:
a.Căile de realizare a partajului:

Partajul poate fi făcut:

- prin bună învoială sau

-prin hotarare judecatoreasca.

b.Modalitățile de realizare a partajului:

 Partajul bunului comun se va face în natură, proporțional cu cota parte a fiecărui

coproprietar;
 Dacă bunul este indivizibil, partajul se va face prin:
- Atribuirea întregului bun, in schimbul unei sulte (suma de bani), in favoarea unuia sau a
mai multor coproproprietari, la cererea acestora.
- Vânzarea bunului în modul stabilit de coproproprietari ori în caz de neînțelegere, la
licitație publică și apoi distribuirea prețului către coproproprietari, proporțional cu cota-
parte a fiecăruia

Efectele partajului
-fiecare coproproprietar devine proprietar exclusiv al bunului sau al sumelor de bani ce i-au
fost atribuite, de la data încheierii actului de partaj sau de la data rămânerii definitive a hotararii
jud.
-în cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj
încheiat în formă autentică sau hotararea jud rămasă definitivă au fost înscrise în cartea funciară;

Art. 681- Actele încheiate de un coproproprietar cu privire la bunul comun

rămân valabile și sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma
partajului, adica el trebuie sa le respecte.

5.Dobândirea dreptului de proprietate prin ocupațiune, art 941-946

Ocupațiunea este un efect al posesiei (o avem explicata la subiectul 11), un mod de dobândire al
dr de proprietate. Pot fi dobândite prin ocupațiune bunurile mobile fără stăpân, dobândite
în condițiile legii.

Pot fi dobândite prin ocupațiune:

-bunurile mobile abandonate

-bunurile care prin natura lor nu au proprietar (ex: animalele sălbatice, peștii)
-bunurile pierdute, dacă nu au fost revendicate de către proprietarul lor (dupa 3 ani
de la pierderea lor)
-tezaurul găsit
În momentul însusirii bunului abandonat prin ocupațiune se dobândește un NOU drept
de proprietate, altul decât cel care a existat înainte.

Gasitorul este obligat, în termen de 10 zile de la gasirea bunului, să-l restituie

proprietarului, deoarece bunul mobil pierdut continuă să aparțină proprietarului.
GASITORUL POATE SA DOBANDEASCA DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA
BUNULUI GASIT , dar trebuie sa urmeze urmatoarea procedura:
-dacă proprietarul bunului pierdut nu poate fi cunoscut, gasitorul trebuie să-l predea
organului de poliție in termen de 10 zile. Organul de politie are obligația de a păstra bunul
termen de 6 luni.
-dacă bunul a fost găsit într-un loc public, el va fi predat pe bază de proces verbal
persoanei care deține un titlu asupra locului în care a fost găsit bunul. Proprietarul locului in care
a fost gasit bunul este obligat să il predea în termen de 3 zile organelor de poliție.
Dacă proprietarul care a pierdut bunul NU își revendică bunul pierdut, bunul va fi
considerat fără stăpân și va fi remis celui care l a gasit pe bază de proces verbal. În acest caz,
găsitorul dobândește dreptul de proprietate prin ocupațiune.
Dovada ocupațiunii se face pe baza unui proces verbal sau prin orice alt mijloc de probă.
Dacă găsitorul refuză să preia bunul, acesta revine comunei, orașului unde a fost găsit și intră în
domeniul privat al acestui.

Dacă păstrarea bunului tinde să îi diminueze valoarea acesta va fi vândut la licitație publică .
Bunul sau prețul obținut din valorificarea lui se va remite proprietarului dacă acesta îl
pretinde, însă nu înainte de a achita cheltuielile legate de păstrarea bunului .
Bunurile cu valoare comercială - proprietarul este obligat să îi plătească găsitorului 10% din
valoarea bunului . Dacă proprietarul a făcut o ofertă publică de recompensă, găsitorul are
dreptul de a opta între suma la care s a gândit proprietarul sau recompensa stabilită de
lege . Dacă bunul sau prețul bunului nu a fost pretins de către proprietar , el va fi considerat
fără stăpân și remis găsitorului.
 Drepturile asupra tezaurului - ( tezaur este orice bun mobil ascuns sau îngropat în privința
căruia nimeni nu poate dovedi că este proprietar ) - Dreptul de proprietate aparține în cote egale
proprietarului imobilului, imobil sau mobil , unde a fost descoperit și găsitorului .
Nu se aplică bunurilor mobile culturale care sunt descoperite fortuit sau în urma unor
cercetării arheologice și nici acelor bunuri care potrivit legii fac obiectul proprietății
publice .
Diferența între lucrurile pierdute și lucrurile fără stăpân :
- lucrul pierdut NU devine automat proprietatea celui care l-a găsit , trebuie urmată procedura ;
- lucrul fără stăpân revine în mod automat găsitorului .

IMPORTANT:
Moduri de dobandire a dr de proprietate: art 557
-conventie(contract)
-mostenire legala sau testamentara
-accesiune
-uzucapiune
-ca effect al posesiei de buna credinta in cazul bunurilor mobvile
sau al fructelor
-ocupatiune
-traditiune
-prin hotarare judecatoreasca atunci cand este translativa de
proprietate prin ea insasi

Dr de proprietate NU se dobandeste prin incheierea actului, ci prin efect constitutiv al inscrierii

in CF.( art 888)

Titlul poate fi obtinut prin:

-contract de vanzare cumparare – MOD DERIVAT DE DOBANDIRE A DR DE

PROPRIETATE. Prin contract se transmite ACELASI dr de proprietate, nu se creeaza un nou
drept.

-uzucapiune, accesiune imobiliara, principiul publicitatii materiale – MOD ORIGINAR DE

DOBANDIRE A DR DE PROPRIETATE. Mod originar inseamna ca dr de proprietate NU se
transmite, ci se creeaza un nou drept de propriet
Dezmembramintele dr de propritate sant: art 551
1.Dr de superficie
2.Dr de uzufruct
3.Dr de uz
4.Dr de abitație
5.Dr de servitute
6.Dr de administrare
7.Dr de concesiune
8.Dr de folosință
9.Dr reale de garanție
10.Alte dr cărora legea le recunoște acest caracter.
1,2,3,4 si 5 se mai numesc si drepturi reale principale

Dezmembramintele dreptului de proprietate privata, precum si dreptul de proprietate privata si

dreptul de proprietate publica sant drepturi reale.

-In cazul dezmambramintelor de de proprietate, daca proprietarul da in folosinta sau in posesie

bunul, el ramane titular si poate face acte de dispozitie juridica doar daca nu afecteaza
uzufructuarul.

-Atributul posesiei este partajat intre proprietar si tituylarul dezmembramantului. Proprietarul

exercita stapanirea bunului in comun cu titularul dr real, care la randul lui este posesor.

-Atributul folosintei revine titularului dr real. Doar in cazul servitutii se partajeaza acest atribut.
6.Accesiunea imobiliara artificiala - Cazul constructorului de buna credinta
art 567
Accesiunea este un mod de dobandire a dreptului de proprietate , proprietarul unui bun devine
proprietarul a tot ce se incorporeaza sau se alipeste de bunul sau. (accesiunea nu produce
efecte achizitiv, ci are ca efect incetarea dr de proprietate asupra materialelor si se naste dreptul
de proprietate asupra bunului)
Bun principal + bun accesoriu ~ bun nou (revine proprietarului bunului principal)
Cazul constructorului de buna credinta – art 581
A.Avem proprietar teren si realizare lucrare cu materialele altuia:
In cazul in care autorul este de buna credinta, proprietarul terenului are dreptul sa ceara
instantei sa dispuna inscrierea sa in Cartea funciara ca proprietar al lucrarii , platind la alegerea
sa autorului lucrarii fie valoarea materialelor si a manoperei, fie sporul de valoare adus
imobilului prin efectuarea lucrarii (pe temeiul imbogatirii fara justa cauza) sau sa ceara
autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care ar fi avut-o daca
lucrarea nu s-ar fi efectuat .
Dobandirea dr de proprietate asupra imobilului se realizeaza ca urmare a exercitarii positive a dr
potestativ de accesiune. (introducerea cererii de chemare in judecata de catre proprietarul
terenului.)
Proprietarul imobilului este titularul unui drept potestativ, adica are dreptul de a alege intre
diferitele alternative oferite de legiuitor.
Dreptul potestativ este imprescriptibil.
Autorul lucrarii nu are un drept real asupra lucrarii, ci un drept de creanta impotriva
proprietarului terenului pt materialele folosite.
In intervalul de timp dintre momentul edificarii constructiei si dobandirea acesteia prin
exercitarea dr de accesiune de catre proprietarul terenului, constructorul este titularul unui dr de
proprietate rezolubila, iar proprietarul terenului are un drept afectat de o conditie suspensiva
asupra constructiei. Conditia suspensiva este chiar exercitarea dr de accesiune de catre
proprietarul terenului, iar autorul constructiei are un drept de proprietate sub conditie rezolutorie
(adica ramane proprietar al constructiei ) pana la exercitarea dr de accesiune de catre proprietarul
terenului. Momentul dobandirii dr de proprietate asupra constructiei este acela al introducerii
cererii de chemare in judecata de catre proprietarul terenului.

B. In cazul in care terenul si materialele cu care se realizeaza o lucrare noua apartin

aceluiasi proprietar, accesiunea nu produce efecte achizitiv, pt ca prin ipoteza proprietarul
este si proprietarul constructiei si a terenului.
Accesiunea poate fi:
-naturala, atunci cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural, fara
interventia omului(adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului
riveran numai daca ele se formeaza treptat)
-artificiala, atunci cand rezulta din fapta proprietarului sau a altei personae. Accesiunea
artificiala poate fi imobiliara si mobiliara.

Notiunea de buna credinta:

Autorul lucrarii este de buna credinta daca la data realizarii lucrarii era inscris in cartea funciara
sau se baza pe un mod de dobandire a dr de proprietate( ex. Succesorul), daca in ambele cazuri
nu a cunoscut pe nici o alta cale sau nu rezulta din cartea funciara viciul titlului sau. Daca autorul
lucrarii stia ca titlul pe care l a dobandit nu e real, atunci el nu este de buna credinta.
Cel care construieste in lipsa sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege, nu poate invoca
buna credinta.
Aceste dispozitii se aplica si autorului lucrarii care este titularul unui alt drept real(ex. Dr de
superficie) care potrivit legii ii permite, daca realizeaza o lucrare asupra imobilului altuia, sa
devina proprietarul acesteia.

Notiunea de lucrare: lucrarile pot fi

-autonome- constructiile, plantatiile si orice lucrare cu caracter de sine statator realizate asupra
unui imobil
-adaugate, nu au caracter de sine statator. Ele pot fi:
- necesare, atunci cand in lipsa acestora imobilul ar pieri sau s ar
deteriora
-Utile, atunci cand sporesc valoarea materiala a imobilului
-voluptuare, atunci cand sant facute pt simpla placer a celui care le a
realizat, fara a spori valoarea economica a imobilului
Cu caracter durabil sau provizoriu.
7.Accesiunea imobiliara artificiala - Cazul constructorului de rea credinta
art 582
Accesiunea este un mod de dobandire a dreptului de proprietate , proprietarul unui bun devine
proprietarul a tot ce se incorporeaza sau se alipeste de bunul sau. (accesiunea nu produce
efecte achizitiv, ci are ca efect incetarea dr de proprietate asupra materialelor si se naste dreptul
de proprietate asupra bunului)
Bun principal+bun accesoriu~bun nou (revine proprietarului bunului principal)
Cazul constructorului de rea credinta –
Proprietarul imobilului are dreptul sa ceara Instantei sa dispuna inscrierea sa in CF ca proprietar
al lucrarii , cu plata la alegerea sa, catre autorul lucrarii a jumatate din valoarea materialelor si a
manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului, sau sa ceara obligarea autorului lucrarii la
desfiintarea acesteia sau sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la
valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Desființarea lucrarii se face cu respectarea dispozitiilor legale in materie (autorizatie), pe
cheltuiala autorului acesteia , care este ținut totodată să repare orice prejudiciu , inclusiv
pentru lipsa de folosință .
Dobandirea dr de proprietate asupra imobilului se realizeaza ca urmare a exercitarii positive a dr
potestativ de accesiune. (introducerea cererii de chemare in judecata de catre proprietarul
terenului.)
Proprietarul imobilului este titularul unui drept potestativ, adica are dreptul de a alege intre
diferitele alternative oferite de legiuitor.(are dreptul de a alege sa devina proprietar al imobilului
construit, dar cu obligatia de a l despagubi pe constructor sau sa l oblige pe acesta la cumpararea
sau demolarea imobilului)
Dreptul potestativ este imprescriptibil.
Autorul lucrarii nu are un drept real asupra lucrarii, ci un drept de creanta impotriva
proprietarului terenului pt materialele folosite.
In intervalul de timp dintre momentul edificarii constructiei si dobandirea acesteia prin
exercitarea dr de accesiune de catre proprietarul terenului, constructorul este titularul unui dr de
proprietate rezolubila, iar proprietarul terenului are un drept afectat de o conditie suspensiva
asupra constructiei. Conditia suspensiva este chiar exercitarea dr de accesiune de catre
proprietarul terenului, iar autorul constructiei are un drept de proprietate sub conditie rezolutorie
(adica ramane proprietar al constructiei ) pana la exercitarea dr de accesiune de catre proprietarul
terenului. Momentul dobandirii dr de proprietate asupra constructiei este acela al introducerii
cererii de chemare in judecata de catre proprietarul terenului.
Accesiunea poate fi:
-naturala, atunci cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural, fara
interventia omului(adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului
riveran numai daca ele se formeaza treptat)
-artificiala, atunci cand rezulta din fapta proprietarului sau a altei personae. Accesiunea
artificiala poate fi imobiliara si mobiliara.

Notiunea de buna credinta:

Autorul lucrarii este de buna credinta daca la data realizarii lucrarii era inscris in cartea funciara
sau se baza pe un mod de dobandire a dr de proprietate( ex. Succesorul), daca in ambele cazuri
nu a cunoscut pe nici o alta cale sau nu rezulta din cartea funciara viciul titlului sau. Daca autorul
lucrarii stia ca titlul pe care l a dobandit nu e real, atunci el nu este de buna credinta.
Cel care construieste in lipsa sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege, nu poate invoca
buna credinta.
Aceste dispozitii se aplica si autorului lucrarii care este titularul unui alt drept real(ex. Dr de
superficie) care potrivit legii ii permite, daca realizeaza o lucrare asupra imobilului altuia, sa
devina proprietarul acesteia.

Notiunea de lucrare: lucrarile pot fi

-autonome- constructiile, plantatiile si orice lucrare cu caracter de sine statator realizate asupra
unui imobil
-adaugate, nu au caracter de sine statator. Ele pot fi:
- necesare, atunci cand in lipsa acestora imobilul ar pieri sau s ar
deteriora
-Utile, atunci cand sporesc valoarea materiala a imobilului
-voluptuare, atunci cand sant facute pt simpla placer a celui care le a
realizat, fara a spori valoarea economica a imobilului
Cu caracter durabil sau provizoriu.
8. Uzucapiunea extrabulară, art 930 , art 932,al 1

Uzucapiunea este dobandirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea
acestuia o anumita vreme. ( adica prin posesie, art 916 - posesia o avem explicata la
subiectul 11)

Uzucapiunea extrabulară prevede că dreptul de proprietate asupra unui imobil sau

dezmembrămant al acestuia poate fi înscris în cartea funciară (dezmembramintele dreptului de
proprietate le avem explicate la subiectul 1) daca sant indeplinite urmatoarele CONDITII:
 S-a exercitat o posesie neviciată ( adica fara vicii, utilă) timp de 10 ani; daca posesia
este viciata, nu produce efecte.( viciile posesiei le avem explicate la subiectul 13)
 Imobilul NU a fost înscris pană la aceasta dată în cartea funciară sau daca a fost înscris,
proprietarul său să fi decedat ori să fi înscris în cartea funciară o declarație de renunțare la
dreptul de proprietate asupra acelui imobil ( Practic imobilul trebuie sa rezulte neinscris in
cartea funciara).
 Este indiferent daca posesorul a fost de buna sau rea credinta.
Posesorul trebuie sa inregistreze o cerere de inscriere in cartea funciara.( Doar de la data
inscrierii cererii in cartea funciara incepe sa curga timpul necesar pt ca posesia asupra
bunului sa se transforme in proprietate, adica in cazul uzucapiunii extratabulare cei 10 ani)

Momentul înregistrării declarației de înscriere a uzucapiunii în cartea funciară și cererea de

înscriere să fie înregistrată la cartea funciară înainte ca o alta persoana să își fi înregistrat
propria cerere de înscriere.

nu va fi înscris în cartea
-ATENTIE, cel care solicită înscrierea dreptului de proprietate,
funciară ca titular al dreptului. El devine titular al dreptului după 10 ani de la
înscriere și posesie.
- In cazul în care imobilul NU era înscris în nicio carte funciară, termenul de 10 ani curge de
la data intrării în posesie

- In cazul în care imobilul posedat a râmas fără proprietar ( dacă proprietarul a decedat sau
dacă a renunțat la dreptul său de proprietate inscris in cartea funciara), termenul uzucapiunii
extrabulare începe să curgă din momentul in care imobilul posedat a ramas fara
proprietar, chiar dacă posesia celui care invocă uzucapiunea a început inainte de
acel moment.
Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite se poate dobândi dreptul de proprietate asupra
imobilului.
EFECTELE UZUCAPIUNII EXTRATABULARE:
Îndeplinirea condițiilor uzucapiunii are ca efect stingerea dreptului de proprietate al
moștenitorului, succesorului, persoanei juridice, respectiv al unității administrativ-teritoriale. Dar
in cazul in care succesorii celui decedat isi inscriu dreptul inainte de uzucapant, ei vor fi
preferati in dobandirea dreptului de proprietate.

Pt a beneficia de efectele uzucapiunii, uzucapantul poate invoca jonctiunea posesiilor, art 933:
(jonctiunea posesiilor poate fi invocata doar de cel interesat (uzucapant) si nu este obligatorie)
Posesorul actual care a dobandit printr un act cu titlu particular (ex contract vanzare cumparare)
poate sa uneasca propria posesie cu cea a autorului sau.

Ex, posesorul A a exercitat o posesie de 5 ani, dupa care transfera bunul lui B. B exercita
posesia pe o perioada de inca 5 ani. B poate sa invoce jonctiunea posesiilor, poate sa ceara
instantei sa ia in calculul termenului de uzucapiune atat perioada in care el a exercitat posesia,
cat si perioada de timp in care posesia a fost exercitata si de A.
9. Uzucapiunea tabulară art 931, art 932,al 2

Uzucapiunea este dobandirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea
acestuia o anumita vreme. ( adica prin posesie - posesia o avem explicata la subiectul 11)

Uzucapiunea tabulară – conditii:

 Posesia a fost exercitată timp de 5 ani
 Posesorul este de bună credință
 Posesia a fost utilă, neviciată (viciile posesiei le avem explicate la subiectul 13)
 Posesorul se consideră proprietar, el crede ca a dobandit bunul in urma incheierii unui act
juridic, in realitate el a dobandit bunul printr un act juridic lovit de nulitate (act juridic nul)

Drepturile celui care a fost înscris fără cauză legitimă în CF (in temeiul unui
act lovit de nulitate) ca proprietar al unui imobil sau titular al unui drept real ,
nu mai pot fi contestate , când cel înscris cu bună credință a avut o posesie
utila si a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării
cererii de înscriere.

Pt a se putea dobândi astfel dreptul de proprietate, buna credință trebuie să existe atât
în momentul intrării în posesie, cât și la data înregistrării cererii de înscriere
în cartea funciară.

Posesorul trebuie sa inregistreze o cerere de inscriere in cartea funciara.( Doar de la data

inscrierii cererii in cartea funciara incepe sa curga timpul necesar pt ca posesia asupra
bunului sa se transforme in proprietate, adica in cazul uzucapiunii tabulare cei 5 ani)

Dacă după momentul înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară, uzucapantul exercită o
posesie utilă și neviciată timp de 5 ani, acesta poate dobândi dreptul de proprietate prin
intermediul uzucapiunii tabulare de 5 ani, care NU mai poate fi contestat de la momentul
înregistrării cererii de înscriere.

-ATENTIE, cel care solicită înscrierea dreptului de proprietate, nu este înscris în cartea
titular al dreptului.
funciară ca El devine titular al dreptului după 5 ani de la
înscriere și posesie.
-Dacă înainte de împlinirea de 5 ani, o altă persoană vine și îi contestă dreptul celui care
s-a înscris în cartea funciară fără cauză legitimă, atunci cel care si a inscris dreptul in cartea
funciara fara cauza legitima (adica pe baza unui act juridic lovit de nulitate) poate fi radiat
din cartea funciară. Insa, daca nimeni nu ii contesta dreptul, indeplinirea condițiilor
uzucapiunii valideaza titlul nevalabil ce a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară.
 In cazul uzucapiunii tabulare nu se produce un efect achizitiv, respectiv extinctiv.
Indeplinirea conditillor uzucapiunii are rolul de a valida titlul nevalabil care a stat la baza
inscrierii in CF.

-In cazul uzucapiunii tabulare, posesorul se considera proprietar, el crede ca a dobandit

bunul in urma incheierii unui act juridic. In realitate, el a dobandit bunul printr un act juridic
lovit de nulitate.
-in cazul uzucapiunii extratabulare, dr de proprietate poate fi inscris in cartea funciara
daca posesorul indeplineste unele conditii: a exercitat o posesie utila timp de 10 ani sau imobilul
sa nu fi fost înscris pană la aceasta dată în cartea funciară sau daca a fost înscris, proprietarul său
să fi decedat ori să fi înscris în cartea funciară o declarație de renunțare la dreptul de proprietate
asupra acelui imobil ( Practic imobilul trebuie sa rezulte neinscris in cartea funciara).
Posesorul trebuie sa inregistreze o cerere de inscriere in cartea funciara.( Doar de la data
inscrierii cererii in cartea funciara incepe sa curga timpul necesar pt ca posesia asupra
bunului sa se transforme in proprietate, adica in cazul uzucapiunii extratabulare cei 10 ani)

EFECTELE UZUCAPIUNII EXTRATABULARE:

Îndeplinirea condițiilor uzucapiunii are ca efect stingerea dreptului de proprietate al
moștenitorului, succesorului, persoanei juridice, respectiv al unității administrativ-teritoriale.
Dar in cazul in care succesorii celui decedat isi inscriu dreptul inainte de uzucapant, ei vor fi
preferati in dobandirea dreptului de proprietate.

Pt a beneficia de efectele uzucapiunii, uzucapantul poate invoca jonctiunea posesiilor, art 933:
(jonctiunea posesiilor poate fi invocata doar de cel interesat (uzucapant) si nu este obligatorie)
Posesorul actual care a dobandit printr un act cu titlu particular (ex contract vanzare
cumparare) poate sa uneasca propria posesie cu cea a autorului sau.
Ex, posesorul A a exercitat o posesie de 5 ani, dupa care transfera bunul lui B. B exercita
posesia pe o perioada de inca 5 ani. B poate sa invoce jonctiunea posesiilor, poate sa ceara
instantei sa ia in calculul termenului de uzucapiune ata perioada in care el aexercitat posesia, cat
si perioada de timp in care posesia a fost exercitata si de A.

Dreptul de uzufruct se dobandeste prin act juridic (contract) sau prin uzucapiune tabulara.
10. Dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile prin posesie
de bună-credință, art 937, al 1 si al 2
Oricine se află în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului
Este de bună credință posesorul care nu cunoștea și nici
de proprietate asupra bunului.
nu trebuia după împrejurări să cunoască lipsa calității de proprietar al
vânzătorului .

Avem 2 situatii de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile ( nu

imobile):
1.In cazul in care proprietarul se desesizeaza in mod voluntar de bun, posesorul de buna
credinta care dobandeste bunul ramane in posesia bunului. Art 937, al 1

Condițiile in care posesorul sa poata sa ramana in continuare in posesia

bunului dobandit de la o persoana, care nu este proprietarul bunului, sunt:
 Proprietarul să fie desesizat voluntar de bun
 Posesia sa fie utilă, neviciata ( Posesia este dobândită instantaneu, trebuie să fie pașnică
și publică. Viciile posesiei le avem explicate la subiectul 13)
 Posesorul să fie de bună credință
 Posesorul să aibă un act juridic de dobândire a dreptului de proprietate cu titlu
oneros de la o altă persoană decât adevăratul proprietarul, să aibă un just titlu
(just titlu este un act care nu este apt să transfere proprietatea)

( Ex: A (proprietar) - face un contract de vânzare cu B, iar B face un contract de vânzare cu C

( care este posesor de bună credință). Dacă contractul între A și B este desființat, se desființează
și contractul dintre B și C. Totuși C râmane în proprietatea bunului în temeiul bunei
credințe. )

2.O altă situație = în cazul în care bunul este pierdut sau furat. Art 937, Al 2
In acest caz avem 2 situatii:

a. Pt. ca posesorul care dobandeste bunul furat/pierdut de la o alta persoana care nu este
proprietarul bunului (adica, il dobandeste de la un hot sau gasitor) sa poata sa ramana in
continuare in posesia bunului dobandit, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

 Proprietarul să se fi desesizat involuntar de bun

 Posesia sa fie utilă, neviciata ( Posesia este dobândită instantaneu, trebuie să fie pașnică
și publică. Viciile posesiei le avem explicate la subiectul 13)
 Posesorul să fie de bună credință
 Sa aibă un act juridic de dobândire a dreptului la proprietate cu titlu oneros, ce emană de la o
altă persoană decât adevăratul proprietar - adică un just-titlu ( just titlu este un
act nul, un act care nu este apt să transfere proprietatea).
 Să fi trecut 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea
bunului.

( Ex: Lui A (proprietar) îi este furat sau a pierdut bunul, acest bun ajunge la B (care poate fi
hoțul sau găsitorul), iar B (hot/gasitor) face un contract de vânzare cu C (posesor de bună
credință). In acest caz, A poate să-și recupereze bunul pt că C nu devine proprietar,
deoarece A nu s-a desesizat voluntar de bun. A mai poate să revendice bunul
furat sau pierdut în termen de 3 ani de la data la care a fost pierdută
stăpânirea bunului. C poate sa devina proprietar al bunului dupa implinirea termenului
de 3 ani. Insa dacă A revendică bunul înainte de implinirea termenului de 3
ani de la data la care a pierdut sau i s a furat bunul, C pierde bunul.
Termenul de 3 ani este un termen de decădere, adică se pierde dreptul de proprietate asupra
bunului, nu este un termen de prescripție (in cazul termenului de prescriptie se pierde
dreptul la acțiune, dar nu se pierde proprietatea. )

b.O alta situatie este aceea in care posesorul dobandeste bunul furat/pierdut dintr un loc
autorizat.

Pt. ca posesorul care dobandeste bunul furat/pierdut dintr un loc autorizat sa poata sa ramana in
continuare in posesia bunului dobandit, trebuie indeplinite tot aceleasi conditii de la punctul
a., insa difera modul in care adevaratul proprietar poate sa si recupereze bunul
pierdut/furat.

Redobandirea bunului de catre adevaratul proprietar este mai dificila. Se poate face doar
daca adevaratul proprietar introduce o actiune in revendicare impotriva dobanditorului
inlauntrul termenului de 3 ani si doar platindu i dobanditorului bunului pretul pe care
acesta l a platit in locul autorizat de unde a cumparat bunul.

(ex. unei situatii:

A proprietarul unei biciclete, a pierdut o sau i a fost furata
B proprietar magazin autorizat de vanzari biciclete
C clientul care cumpara bicicleta din magazinul lui B:
C cumpara bicicleta din magazinul lui B autorizat sa vanda biciclete, nestiind ca
bicicleta pe care o cumpara este una furata. Daca A (care este adevăratul proprietar al
bicicletei care i a fost furata sau pe care a pierdut o si care a ajuns la B in magazin) vrea
sa si o recupereze de la C, trebuie sa introduca actiunea in revendicare inlauntrul
termenului de 3 ani de cand a pierdut o sau i s a furat bicicleta și sa i plăteasca lui C
prețul pe care C l-a plătit lui B (C are dreptul de a primi banii pe care i a platit lui B
pt că a cumpărat bicicleta dintr-un loc legal).
 Asadar, posesorul C are un drept de creanță împotriva adevăratului proprietar A
(care a pierdut sau caruia i a fost furat bunul), adica are dreptul sa primeasca inapoi de
la A prețul achitat pt dobândirea bicicletei.
De asemenea, C are si un drept de retenție opozabil lui A (adică C are dreptul să rețină
bicicleta până când A îi restituie prețul pe care C l-a platit lui B).
In cazul in care proprietarul bunului A introduce actiunea in revendicare dupa implinirea
termenului de 3 ani, el nu isi mai poate recupera bunul pierdut/furat.

Facultativ:

-Hoțul și găsitorul pot fi și ei posesori după 10 ani.

-posesorul care a dobandit bunul mobil cu titlu gratuit dobandeste dr de proprietate asupra
bunului dupa 10 ani de la posesie
-tertul posesor(C) care a dobandit bunul cu rea credinta (adica stia ca cel care ii doneaza bunul
nu este adevaratul proprietar al bunului) poate dobandi proprietatea asupra bunului dupa 10 ani
de la posesie
(Asadar, dupa 10 ani se devine proprietar asupra bunurilor mobile prin uzucapiune.)
11. Posesia (Definiție. Elementele posesiei. Distincția față de detenția
precară) art 916

Definitie: Posesia este o stare de fapt. Este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra unui bun de către persoana care il stăpânește și care se comporta ca un
proprietar. Posesorul stapaneste bunul, dar nu este proprietarul bunului respectiv.
Proprietarul care isi foloseste bunul este si proprietar si posesor (exercita prerogativa dr de
proprietate).

Elementele posesiei:
Posesia=ANIMUS+CORPUS
Corpus – elementul material - constă în totalitatea faptelor materiale de stăpânire exercitate
asupra bunului
Animus - elementul psihologic – inseamna ca posesorul se comportă ca și cum ar fi titularul
dreptului real.

Elementul detentiei precare:

Detenție precara- CORPUS, art 919
Detentorul precar stăpânește bunul pt altul, nu pt sine;( ex: chiriașul folosește bunul în numele
proprietarului=are chiar elementul corpus. Prezenta contractului dovedeste absenta elementului
animus.). Detentorul precar NU are elementul animus. El NU vrea să fie considerat proprietarul
bunului, el recunoște ca și proprietar pe celalalt. ( Ex : în cazul contractului de închiriere,
posesorul (persoana care inchiriaza) nu și-a pierdut posesia, doar elementul corpus se exercită de
altul (adica, de chirias), elementul animus rămâne posesorului inițial (adica, celui care
inchiriaza).
Detenția precară corespunde unei stări de drept (el poseda bunul in baza unui contract). El poate
folosi bunul, cu obligația de a-l restitui după un anumit termen.
Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie prin putere
proprie, fie prin intermediul unei alte persoane (adica, a detentorului precar).

Facultativ:

Dobandirea posesiei: se realizeaza atunci cand in persoana posesorului se regasesc ambele

elemente : Corpus+ Animus.

Dovada posesiei:
- Dovada elementului material (corpus) se poate face prin orice mijloc de proba, fiind o
stare de fapt
- Dovada elementului subiectiv (animus) se realizeaza pe temeiul prezumtiei relative, adica
acela care stapaneste bunul este prezumat posesor, pana la proba contrara (cel care
sustine ca persoana care stapaneste bunul nu este posesor, trebuie sa demonstreze acest
lucru, aratand, de exemplu, ca cel care stapaneste bunul nu este posesor, ci detentor
precar)
Pierderea posesiei: poate avea loc atunci cand se pierde unul dintre cele 2 elemente
(corpus sau animus) sau cand se pierd amandoua. Exista urmatoarele situatii:
- Transformarea posesiei in detentie precara - se pierde elementul animus
- Instrainarea bunului - se pierd ambele elemente
- Abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la
dreptul de proprietate asupra unui bun imobil - se pierd ambele elemente
- Pieirea bunului - se pierd ambele elemente
- Deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de 1 an - se pierde
elementul corpus
- Inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului - se pierd
ambele elemente
12. Intervertirea detenției precare în posesie  art. 919-920

Detenția precară se menține până la proba pe care o face detentorul precar că este posesor
(cand dobândește si elementul animus), adica pana la intervertirea detentiei precare in
posesie.

Codul civil instituie o PREZUMTIE RELATIVA ce poate fi rasturnata prin dovedirea

unuia dintre cazurile de intervertire (transformare) a detentiei precare in posesie.

Interventirea detenției precare în posesie se face doar în umătoarele cazuri:

 Dacă detentorul precar încheie cu bună credință un act translativ de proprietate cu titlu
particular cu altă persoana decât proprietarul bunului;
 Dacă detentorul precar săvârșeste împotriva posesorului acte de rezistență neechivoce în
privința intenției sale de a începe să se comporte ca un proprietar. În acest caz invertirea
nu se va produce înainte de împlinirea termenului prevăzut pt restituirea bunului. ( ex.
A incheie un contract de inchiriere cu B pe 2 ani . B este detentor precar. Daca B actioneaza
cu rea credinta si savarseste acte de rezistenta impotriva lui A( de ex. ii trimite o notificare
prin care ii comunica ca nu mai plateste chiria), intervertirea din detentor precar in posesor
se produce in persoana lui B, dar doar de la data implinirii termenului de 2 ani prevazut in
contract.)
 Dacă detentorul precar înstrăinează bunul printr-un act translativ de proprietate cu titlu
particular, cu condiția ca dobânditorul să fie de bună-credință ( ex. A, posesor, incheie un
contract de inchiriere cu B, care este detentor precar. Daca B vinde bunul lui C, C actionand
cu buna credinta, crezand ca B este adevaratul proprietar al bunului, intervertirea se va
produce in persoana lui C, care devine posesor.)
 În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bună-credință dacă
înscrie dreptul in folosul său, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. În celelalte cazuri,
este de bună credință dobânditorul care nu cunoștea și, după împrejurări, nici nu trebuia să
cunoască lipsa calității de proprietar a celui de la care a dobândit bunul.

Categorii de detentori precari: comodatarul, creditorul gajist, superficiarul, titularii dreptului de

uz si abitatie, titularii dreptului de servitute, coproprietarii- care sant detentori precari in
proportie cu cotele parti ce revin celorlalti coproprietari.

-actul translativ este acela care presupune transmiterea unui drept subiectiv civil dintr un
patrimoniu intr un alt patrimoniu
-actul constitutiv este acela care da nastere unor raporturi juridice noi care nu au mai existat (ex.
inscrierea unei ipoteci)
13. Viciile posesiei, art 922
Viciile posesiei pot fi:

ABSOLUTE- discontinuitatea (poate fi invocata de oricine). Posesia este discontinua atât

timp cât posesorul o exercită cu intermitențe anormale în raport cu natura bunului.
Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice pers interesată.

RELATIVE- violența și clandestinitatea - pot fi invocate numai de către acela împotriva

căruia s-a săvârșit violența sau față de care posesia a fost clandestină.
Nu există violență daca aceste acte de violenta au fost săvârșite în apărarea posesiei.
Există violență dacă posesia este dobândită sau conservată prin acte de violență, fizica sau
morala, provocate de posesor ( nu de un tert).
Posesia este clandestină dacă se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută. Numai persoana față
de care posesia este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii.
Îndată ce viciul încetează, posesia viciată devine utilă.

Calitățile și viciile posesiei, art 922-927

Posesia există dacă sunt întrunite cele 2 elemente ale sale: corpus +animus
-posesia produce efecte dacă este utilă, adică daca nu este afectată de vicii. Utilitatea este o
condiție de eficacitate a posesie, nu pt existența posesiei (adica posesia poate exista si daca este
viciata, dar nu produce efecte, adica posesorul nu poate sa dobandeasca proprietatea asupra
bunului).
-posesia redevine utilă odată ce a încetat viciul
-posesia este prezumată utilă până la proba contrară. Rezultă că cel care susține că posesia
este viciată trebuie să probeze acestă împrejurare.
Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie prin
putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane (adica, a detentorului precar).

-Proprietarul nu poate sa deposedeze posesorul de bun prin violenta sau alte

mijloace. El poate sa si recupereze bunul doar recurgand la actiunea in
revendicare.
-Apararea posesiei asigura si apararea dreptului real principal. Atunci cand
se opune dr real asupra bunului( care nu apartine posesorului) descurajeaza
violenta, in sensul ca proprietarul deposedat nu va reintra in posesia bunului
prin mijloace proprii, stiind ca posesorul va putea redobandi bunul pe calea
actiunii posesorii. Proprietarul nu poate sa si faca singur dreptate, poate
recurge la actiunea in revendicare pt recuperarea bunului.
 Facultativ:

Dobandirea posesiei: se realizeaza atunci cand in persoana posesorului se regasesc

ambele elemente : Corpus+ Animus.

Dovada posesiei:
- Dovada elementului material (corpus) se poate face prin orice mijloc de proba, fiind o
stare de fapt
- Dovada elementului subiectiv (animus) se realizeaza pe temeiul prezumtiei relative, adica
acela care stapaneste bunul este prezumat posesor, pana la proba contrara (cel care
sustine ca persoana care stapaneste bunul nu este posesor, trebuie sa demonstreze acest
lucru, aratand, de exemplu, ca cel care stapaneste bunul nu este posesor, ci detentor
precar)

Pierderea posesiei: poate avea loc atunci cand se pierde unul dintre cele 2 elemente
(corpus sau animus) sau cand se pierd amandoua. Exista urmatoarele situatii:
- Transformarea posesiei in detentie precara - se pierde elementul animus
- Instrainarea bunului - se pierd ambele elemente
- Abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la
dreptul de proprietate asupra unui bun imobil - se pierd ambele elemente
- Pieirea bunului - se pierd ambele elemente
- Deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de 1 an - se pierde
elementul corpus
- Inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului - se pierd
ambele elemente
14. Acțiunea posesorie generala, art.949

Conditiile care trebuie sa existe pt ca posesorul sa poata sa introduca Acțiunea posesorie

generală (în complangere):
1. Posesia reclamantului trebuie să fie utilă, adica neviciata (viciile posesiei sant explicate la
subiectul 13)
2. Posesia să fi fost exercitată cel puțin un an înainte de tulburare
3.Să nu fi trecut 1 an de la data tulburării sau deposedării ( Termenul are natura juridică a unuia
de prescripție. Ea trebuie introdusa inainte de expirarea termenului 1 an de zile de la data
tulburarii sau deposedarii. Prescripția poate fi invocată doar de cel interesat și poate fi opusă
numai în prima instanță, prin întâmpinare sau ,în lipsa invocării ,cel mai târziu la primul termen
de judecată la care părțile sunt legal citate).

Explicatii: Posesorul care a posedat un bun cel puțin un an si a avut o posesie utila
(neviciata), poate solicita instanței de judecata prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a
posesiei sale sau restituirea bunului daca introduce actiunea posesorie inlauntrul termenului de 1
an de la data cand o alta persoana i a tulburat posesia sau l a deposedat. De asemenea, posesorul
este îndreptățit să pretindă despăgubiri pt prejudiciile cauzate.
Actiunea posesorie este folosita pt a face sa inceteze orice tulburare a posesiei, cu
exceptia cazului in care posesorul este deposedat prin violenta (in acest caz, posesorul are la
dispozitie actiunea posesorie speciala).

Actiunea posesorie in cazul detentorului precar:

Exercitarea acțiunilor posesorii este recunoscută și detentorului precar. ART. 950.
Detentorul precar poate sa introduca o actiune posesorie si împotriva proprietarului bunului,
insa acțiunea posesorie nu poate fi introdusă împotriva persoanei față de care există
obligația de restituire a bunului. ( de ex. A (care este posesor), incheie un contract de
inchiriere cu B (care este detentor precar), iar B incheie un contract cu C (care este detentor
precar). Daca A tulbura posesia lui C, C poate sa introduca o actiune posesorie impotriva lui A
(care este adevaratul posesor al bunului), dar nu poate sa introduca o actiune posesorie impotriva
lui B, deoarece de la el a inchiriat bunul si fata de B are obligatia de a restitui bunul.)

Facultativ:
Tulburarile in posesie pot fi: a.De fapt ( orice act material prin care se incalca posesia, cum ar
fi actele de trecere pe terenul vecinului, fara a avea un drept de servitute) si
b.De drept ( un act juridic prin care o persoana are o pretentie
contrara posesiei unei alte persoane, cum ar fi somatia pe care o terta persoana o trimite unui
chirias caruia ii pune in vedere sa i plateasca chiria, deoarece el este proprietarul bunului
inchiriat, si nu proprietarul initial care i a inchiriat bunul)
Elementele comune ale acțiunii posesorii generale și speciale:
-Ambele presupun o tulburare sau o deposedare, insa in cazul acțiunii posesorii speciale,
tulburarea sau deposedarea trebuie să fie violentă.
-Reclamatul este un posesor, dar poate fi și un detentor precar, cu mențiunea că detentorul
precar nu are deschisă calea acțiunii posesorii împotriva celui față de care există obligația de
restituire a bunului ( adica, de exemplu, fata de cel care i a inchiriat bunul)
-Pârât poate fi orice persoana, inclusiv proprietarul.
-Pe lângă încetarea tulburării sau redobândirea bunului, se pot pretinde și despăgubiri pt
prejudiciile cauzate.
-Ele pun în discutie o stare de fapt și nu o stare de drept, sunt acțiuni posesorii, nu sunt acțiuni
petitorii. Acțiunea petitorie tinde la apărarea unui drept. Acțiunea posesorie tinde la apărarea
unui fapt ( adica, posesorul nu este proprietarul bunului. El doar il poseda si se comporta ca si
cum ar fi proprietar).
-in cadrul procesului declansat prin promovarea unei actiunii posesorii NU poate fi formulata o
cerere reconventionala prin care se solicita protectia unui drept in legatura cu bunul - art 1004
cod procedura civila
15.Acțiunea posesorie speciala, art 951, al 2

Conditiile care trebuie sa existe pt ca posesorul sa poata sa introduca Acțiunea posesorie

speciala (în reintegrare):

1.Să nu fi trecut 1 an de la data tulburării sau deposedării (termenul are natura juridică a unuia de
prescripție, actiunea posesorie speciala trebuie introdusa inainte de expirarea termenului de 1 an
de zile de la data tulburarii sau deposedarii prin violenta. Prescripția poate fi invocată doar de cel
interesat și poate fi opusă numai în prima instanță, prin întâmpinare sau ,în lipsa invocării ,cel
mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
2.Tulburarea sau deposedarea să se realizeze prin violență
3.Este indiferent dacă posesia este utilă sau una viciată
4.Este indiferenta durata posesiei sale (adica, nu este necesar ca posesorul sa fi exercitat
posesia cel putin 1 an inainte de data tulburarii, ca si in cazul actiunii poosesorii generale)

Explicatii:
Este o actiune in justitie ce poate fi utilizata pt apararea posesiei numai atunci cand tulburarea
sau deposedarea are loc prin violenta (daca deposedarea sau tulburarea nu are loc prin
violenta, se exercita actiunea posesorie generala).
Actiunea posesorie speciala poate fi introdusa fie de cel care exercita o posesie utila, fie
de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale (In schimb,
actiunea posesorie generala (cea de la subiectul 14) poate fi introdusa doar de cel care exercita o
posesie utila de cel putin 1 an de zile).

Exercitarea acțiunilor posesorii speciale este recunoscută și detentorului precar. ART. 950.
Detentorul precar poate sa introduca o actiune posesorie speciala si împotriva proprietarului
bunului, insa acțiunea posesorie speciala nu poate fi introdusă împotriva persoanei față de care
există obligația de restituire a bunului ( acelasi exemplu de la subiectul 14. Difera doar faptul ca A
il deposedeaza pe C prin violenta: ex. A (care este posesor), incheie un contract de inchiriere cu B (care
este detentor precar), iar B incheie un contract cu C (care este detentor precar). Daca A il deposedeaza
violent pe C, C poate sa introduca o actiune posesorie impotriva lui A (care este adevaratul posesor al
bunului), dar nu poate sa introduca o actiune posesorie impotriva lui B, deoarece de la el a inchiriat
bunul si fata de B are obligatia de a restitui bunul.)

Facultativ:
Fapte care justifica introducerea actiunii posesorii speciale:
- acte de ocupare a unui imobil fara permisiunea posesorului
- acte prin care o persoana il impiedica pe posesor sa stapaneasca imobilul( ex ridicarea unui
zid ori a unui gard in calea posesorului)
- acte de distrugere (ex, daramarea unui zid despartitor, distrugerea recoltei aflata pe terenul
posesorului)
Facultativ:
Elementele comune ale acțiunii posesorii generale și speciale:
-Ambele presupun o tulburare sau o deposedare. In cazul acțiunii posesorii speciale, tulburarea
sau deposedarea trebuie să fie violentă.
-Reclamatul este un posesor, dar poate fi și un detentor precar, cu mențiunea că detentorul
precar nu are deschisă calea acțiunii posesorii împotriva celui față de care există obligația de
restituire a bunului ( adica, de exemplu, fata de cel care i a inchiriat bunul)
-Pârât poate fi orice persoana, inclusiv proprietarul.
-Pe lângă încetarea tulburării sau redobândirea bunului, se pot pretinde și despăgubiri pt
prejudiciile cauzate.
-Ele pun în discutie o stare de fapt și nu o stare de drept, sunt acțiuni posesorii, nu sunt acțiuni
petitorii. Acțiunea petitorie tinde la apărarea unui drept. Acțiunea posesorie tinde la apărarea
unui fapt ( adica, posesorul nu este proprietarul bunului. El doar il poseda si se comporta ca si
cum ar fi proprietar).
16. Acțiunea în revendicare (Definiție și caractere juridice) art 563

definitie: Art. 563 al. 1- ACȚIUNEA ÎN REVENDICARE ESTE O ACȚIUNE CIVILĂ.

Obiectul ei îl constituie:
-recunoașterea dreptului de proprietate și
-restituirea stâpânirii bunului.

Acțiunea în revendicare apără însuși dreptul de proprietate și presupune și predarea stăpânirii

bunului.
( Ex: proprietarul (locator), închiriază bunul unui locatar (detentor precar). La momentul încetării
locațiunii, proprietarul poate să revină în posesia bunului fie valorificând dreptul de creanță ce
izvorăște din contractul de locațiune (mijloc indirect), fie prin acțiunea în revendicare (mijloc
direct). (dreptul de creanta este dreptul creditorului de a pretinde debitorului indeplinirea
obligatiei pe care acesta o are)

Caracterele juridice ale acțiunii în revendicare:

-este o acțiune reală, se întemiază pe un drept real (drepturile reale principale sant
explicate la subiectul 1)
-este o acțiune petitorie (apără un drept), adică se verifică dacă reclamantul este
proprietar sau nu (spre deosebire de acțiunea posesorie în care nu se verifică dacă este proprietar
al bunului. Actiunea posesorie apara posesia ca stare de fapt, deoarece posesorul NU este
proprietarul bunului)
-este imprescriptibilă extinctiv (adica actiunea in revendicare nu se prescrie). Se prescrie
doar in cazul bunurilor dobândite prin adjudecare
-este o acțiune în realizare, adică nu se constată doar faptul că proprietarul este proprietar
al bunului, ci se cere predarea stăpânirii bunului către proprietar.

Facultativ:
Apărarea drepturilor reale se poate face prin:
 Mijloace juridice directe (specifice)=care sunt întemeiate pe un drept real sau pe posesie ca
stare de fapt.
 Mijloacele juridice indirecte (nespecifice)= sunt întemeiate pe drepturi de creanță. (Ex:
dreptul de a cere restituirea împrumutului este un drept de creanță (dreptul de creanta este
dreptul creditorului de a pretinde debitorului indeplinirea obligatiei pe care acesta o are).
Atunci când se valorifică un drept de creanță, se apără și dreptul de proprietate. )

Diferenta intre actiunea in revendicare si actiunea posesorie:

-actiunea in revendicare pune in discutie existenta dreptului de proprietate. Obiectul ei il
constituie recunoasterea dreptului de proprietate si restituirea stapanirii bunului.
-in actiunea posesorie trebuie doar dovedit ca se poseda bunul.
 FACULTATIV:
ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA

Proba dr de proprietate revine reclamantului.

Dovada dr de proprietate se face:

-prin proba titlului (pana la intrarea in vigoare a normelor care instituie regula efectului
constitutiv al inscrierii in cartea funciara). NU este suficient sa fie incheiat contractul de vanzare
cumparare, ci dr de proprietate trebuie inscris in CF pt a putea fi opozabil tertilor.
Proba este -mai usoara in situatia modurilor originare de dobandire a proprietatii
(uzucapiunea, accesiunea imobiliara, principiul publicitatii materiale)
-mai dificila in situatia modurilor derivate de dobandire a proprietatii (toate
celelalte, ex contract vanzare cumparare)

-dupa intrarea in vigoare a normelor care instituie regula efectului constitutiv al inscrierii
in CF , prin extrasul de CF. .Daca CF nu produce efect constitutiv, atunci dovada dr de
proprietate se face cu contractul de vanzare cumparare, si nu cu extrasul de carte funciara.

 
17. Efectele acțiunii în revendicare, art 566, art 1642

Efectele actiunii in revendicare sant:

1.Restituirea bunului de către pârât.

In cazul in care bunul a pierit sau a fost înstrăinat, pârâtul va fi obligat la despăgubiri, dar doar
dacă reclamantul formulează un petit (adică o cerere de chemare în judecată care cuprinde
pretențiile reclamantului față de pârât)..

Facultativ!!!
-dacă bunul a pierit, nu mai există dreptul de proprietate. Daca nu mai avem drept de
proprietate, nu mai avem nici actiune in revendicare. In acest caz, paratul va fi obligat la
despagubiri, dar nu ca efect al actiunii in revendicare, ci ca efect al unei actiuni personale
(actiunea delictuala) pe care reclamantul trebuie sa o formuleze. Temeiul despăgubirilor este
unul delictual (adică trebuie reparat prejudiciul produs), iar acțiunea este acțiunea delictuală.

2.Restituirea productelor/contravaloarea lor.

Productele sunt acelea care consumă substanța bunului. Ele pot fi cerute de reclamant și dacă au
fost distruse. Se procedează la fel ca și la punctul 1.
Ex. productele (lemnul dintr-o pădure, piatra dintr-o carieră) atunci când sunt prelucrate se
consumă substanța lor.

3.Restituirea fructelor în cazul posesorului de rea-credință și a detentorului precar (art. 566

al 6 corelat cu art 948).
In schimb, dacă posesorul a fost de bună credință, se aplică art 948, el poate să solicite
păstrarea fructelor.

4.Suportarea de către reclamant a cheltuielilor necesare și utile pe care paratul le a făcut în

legătură cu bunul (art. 566 al 3 și al 4). Reclamantul va fi obligat să plătescă aceste cheltuieli
doar dacă pârâtul formulează o cerere reconvențională de chemare în judecată a reclamantului
pt a-l obliga la plata cheltuielilor.
Cheltuielile utile se restituie in limita sporului de valoare adus bunului. Cheltuielile necesare se
restituie integral.
Paratul are un drept de retentie asupra bunului pana la restituirea cheltuielilor necesare si utile
facute in legatura cu acesta. Art 2495, al 1

-Cheltuielile utile sant acelea care sporesc valoarea bunului.

-Cheltuielile necesare sant acelea care sant necesare, deoarece in lipsa lor bunul ar pieri sau s ar
deteriora

5.Suportarea de către reclamant a cheltuielilor necesare făcute pt producerea și culegerea

produselor (art. 566 al 5). Pârâtul are un drept de retenție asupra produselor, până la
restituirea cheltuielilor făcute pt producerea și culegerea acestora.
Dreptul de retenție NU poate fi exercitat asupra bunului frugifer, ci doar asupra produselor .
NU poate fi exercitat drept de retenție asupra bunului bunurilor perisabile.
6.Reclamantul nu poate fi obligat la restituirea cheltuielilor voluptuare ( cheltuielile voluptuare
sant acelea care sant facute doar pt simpla placere a celui care le realizeaza)

7.In cazul in care cheltuielile utile, necesare sau voluptuare facute de parat se concretizeza intr o
lucrare noua, se vor aplica normele de la accesiunea imobiliara artificiala (o avem explicata la
subiectul 6 si 7).
18. Acțiunea negatorie, art 564

Acțiunea negatorie are ca obiect:

-recunoșterea dreptului de proprietate și
-inexistența dreptului real pretins de către pârât.

Caractele juridice ale acțiunii negatorie:

1.este o acțiune reală, se întemeiază pe un drept real. Este o acțiune petitorie (apără un drept),
pune în discuție chiar dreptul de proprietate. Caracterul său petitoriu rezultă din faptul că se pune
în discuție existența dreptului real al pârâtului.
Proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este
titularul vreunui drept real, altul decât dreptul de proprietate, adica poate intenta
actiunea negatorie contra paratului care pretinde ca este titularul unui drept de superficie, de
servitute, de uzufruct, de uz sau de abitație asupra bunului reclamantului.
Deci, reclamantul contestă că pârâtul ar avea un drept de superficie, de servitute, de uzufruct, de
uz sau de abitație asupra unui bun aflat în proprietatea sa( a reclamantului) si cere instantei sa l
oblige sa inceteze exercitarea nelegitima a dreptului pretins de parat.

2.este imprescriptibilă extintiv (adica nu se prescrie)

3.este o acțiune în constatare, deoarece reclamantul NU cere predarea stăpânirii bunului, el se

află în stăpânirea bunului (altfel, daca reclamantul ar cere predarea stapanirii bunului ne-am afla
în prezența unei acțiuni în revendicare).

Facultativ:

Deosebiri intre actiunea in revendicare si actiunea negatorie:

-actiunea in revendicare are ca obiect recunoasterea dreptului de proprietate si restituirea
stapanirii bunului.
-actiunea negatorie este actiunea prin care reclamantul cere instantei de judecata sa stabileasca ca
paratul nu are un drept real (uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in
proprietatea sa si sa l oblige sa inceteze exercitarea lui nelegitima.
19. Acțiunea confesorie, art. 696,705, 754, 757

Este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să stabilească, prin
hotărârea ce o va pronunța, că el este titularul unui drept real dezmembrământ al dreptului de
proprietate asupra bunului altuia și să l oblige pe pârât, care poate fi proprietarul sau o altă
persoană, să-i permită exercitarea lui deplină și netulburată. (drept real dezmembrământ al
dreptului de proprietate poate fi dreptul de uzufruct, uz, abitație, servitute sau superficie)

Așadar, acțiunea confesorie are ca obiect:

 Recunoșterea dreptului real, altul decât dreptul de proprietate (adică recunoșterea unui drept
de uzufruct, uz, abitație, servitute sau superficie) și
 Predarea stăpânirii bunului.

Caracterele juridice ale acțiunii confesorii:

 Este o acțiune reală, se întemeiază pe un drept real;
 Este o acțiune petitorie, pune în discuție existența dreptului real al reclamantului;
 Doar acțiunea confesorie de servitute este imprescriptibila extinctiv (adica nu se
prescrie).art.696 al 2. Celelalte acțiuni confesorii (de uzufruct, de uz, abitație și superficie)
sunt prescriptibile în 10 ani, (conform art 2518 punctul 1).
 Este o acțiunea în realizare, tinde la predarea stăpânirii bunului.

Art 696, se apara dr de superficie de orice tulburare, venita chiar din partea proprietarului.
Art 705 se apara dr de uzufruct.
Art 754 se apara dr de uz si abitatie.
Art 757 se apara dr de servitute.
20. Înscrierea provizorie în cartea funciară- art 898/899

Există 3 tipuri de înscrieri:

 întabularea – este o inscriere care are ca obiect drepturi tabulare (drepturi reale
imobiliare înscrise în cartea funciară – art. 877 C. civ.), efectele sale fiind imediate și
definitive;
 înscrierea provizorie – are și ea ca obiect drepturile tabulare, cu deosebirea că la
momentul înscrierii există o incertitudine cu privire la acestea, astfel că până la înlăturarea
incertitudinii (justificarea înscrierii) ea are un caracter provizoriu; odată justificată
înscrierea, efectele sale retroactivează până la data înregistrării cererii.
 notarea – are ca obiect alte drepturi, fapte sau raporturi juridice care au legătură cu
imobilele înscrise în cartea funciară (nu vizeaza drepturi reale). Efectul notarii este fie
asigurarea opozabilitatii, fie doar simpla informare a partilor. (ex inscrierea unui antecontract-
vorbim de notare)

Inscrierea provizorie are ca obiect drepturile tabulare, insa are un efect provizoriu intrucat la
momentul inscrierii exista o incertitudine cu privire la drepturile tabulare care se inscriu.
Intr o prima faza produce efecte provizorii. Odata justificata inscrierea, efectele sale
retroactiveaza pana la data inregistrarii cererii.

Ex. Un contract de vanzare cumparare: A se obliga fata de B sa I vanda un apartament, daca se

muta la bucuresti. B nu are un dr de proprietate definitiv, pt ca este afectat de o conditie
suspensiva. El ar putea sa si inscrie acest drept doar provizoriu. Daca ulterior inscrierea
provizorie este justificata, ca urmare a implinirii conditiei suspensive, ea se transforma dintr o
inscriere provizorie intr o inscriere definitiva

Ex. In cazul unei hotarari jud care nu este definitive. Hotararea trebuie sa vizeze constituirea,
stingerea unor drepturi reale imobiliare. Avem o hotarare jud data de prima instanta. Hotararea
nu este definitiva , este susceptibila de apel si recurs.
Partea care a castigat procesul doreste sa si ins crie dreptul dobandit prin hot jud in CF.(ex dr
dobandit prin uzucapiune). Hot jud nedefinitiva nu poate sa fie intabulata, ea se poate inscrie
provizoriu. Interesul este ca odata justificata inscrierea provizorie, ea produce efecte de la data
inscrierii cererii. Justificarea inscrierii provizorii inseamna ca daca ulterior partea care si a inscris
provizoriu cererea a castigat procesul si in apel si in curs, avand o hot jud definitiva, se justifica
inscrierea provizorie, ramane definitiva, ea se transforma dintr o inscriere provizorie intr una
definitiva. Data inregistrarii dr de proprietate este cel al formularii cererii de inscriere provizorie.

Asemanari intre intabulare si inscrierea provizorie:

- ambele vizeaza dr reale

Deosebiri:
- inscrierea provizorie este incerta pt ca definitivarea ei depinde de un eveniment
viitor si nesigur
 - are un caracter provizoriu, dar odata justificata ea devine o veritabila intabulare.

Deosebirea intre notare si intabulare sau inscrierea provizorie este aceea ca notarea NU
are ca obiect dr reale, ci are ca obiect dr de creanta sau alte raporturi sau fapte juridice
in legatura cu situatia imobilului respectiv,

Noțiunea de carte funciară

 înscris autentic și public, care cuprinde descrierea imobilelor, arătarea drepturilor reale,
precum și, după caz, a drepturilor de creanță, a actelor, faptelor sau altor raporturi juridice în
legătură cu imobilele înscrise în carte funciară, cu scopul constituirii, transmiteri sau stingerii
drepturilor reale, în subsidiar, pentru asigurarea opozabilității drepturilor reale sau a
drepturilor de creanță. 

Structura cărții funciare- este alcătuită din titlu și 3 părți – art. 23 din Legea nr. 7/1996:
-partea 1, referitoare la descrierea imobilului
-partea 2, referitoare la inscrierile privind dr de proprietate si alte dr reale ( ex contract
vanzare cumparare)
-partea 3, referitoare la dezmembramintele dr de proprietate, dr reale de garantie si
sarcini
21. Principiul publicității integrale 

 
- Acest principiu vizează toate drepturile reale, precum și toate operațiunile juridice care le
privesc.
Principiul publicitatii integrale presupune ca orice operatiune juridica privitoare la dr reale
trebuie sa fie inscrisa in cartea funciara pt a si produce efectele.
Pt a obtine beneficiul transmiterii, constituirii, stingerii dr real operatiunea trebuie sa fie inscrisa
in CF. Asta inseamna efectul constitutiv al inscrierii in CF.

- Potrivit art 887, exista si modalitati de dobandire a dr de proprietate care NU trebuie inscrise in
cartea funciara pt a si produce efectele. Art 887 reglementeaza derogari de la efectul
constitutiv al inscrierii in cartea funciara (adica, drepturile dobandite prin mostenire,
accesiune naturala, vanzare silita, expropriere pt cauza de utilitate publica si in alte cazuri
prevazute de lege sant sustrase inscrierii in CF, efectele asociate acestor modalitati de
dobandire a dr de proprietate producandu- se fara ca ele sa fie inscrise in cartea funciara).
Cu toate acestea, principiul publicitatii integrale NU este infirmat de art. 887 C. civ. In
astfel de cazuri, titularul drepturilor astfel obtinute NU va putea dispune de ele prin CF decat
dupa ce face inscrierea in CF.

(Ex. Desi succesorul poate sa dobandeasca prin mostenire un dr de proprietate fara inscrierea in
CF (adica nu este obligat sa-si inscrie mostenirea in CF), daca mai apoi doreste sa vanda bunul
dobandit prin mostenire , trebuie sa-si inscrie contractul de vanzare in CF. Si daca se vrea
inscrierea contractului de vanzare in CF, trebuie ca in prealabil sa fie inscrisa in CF si
mostenirea. Asadar, succesorul trebuie sa-si inscrie mai intai mostenirea in CF daca vrea sa
vanda bunul. Deci, legiuitorul il obliga indirect pe successor sa-si inscrie mostenirea in CF,
legiuitorul asigura astfel integralitatea operatiunilor de CF (adica, principiul potrivit caruia toate
operatiunile juridice trebuie inscrise in CF – principiul publicitatii integrale. )

(Accesiunea poate fi:

-naturala, atunci cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural, fara
interventia omului(adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului
riveran numai daca ele se formeaza treptat)
-artificiala, atunci cand rezulta din fapta proprietarului sau a altei personae. Accesiunea
artificiala poate fi imobiliara si mobiliara.)
22. Principiul relativității înscrierilor în cartea funciara, art. 893, 895 

Acest principiu indică împotriva cui se realizează înscrierea în cartea funciară, iar
înscrierea se efectuează numai împotriva celui care este înscris în cartea
funciara ca titular al dreptului cu privire la care se face inscrierea.

Se asigură astfel continuitatea înscrierilor în cartea funciară

(caracterul neîntrerupt al lanțului de dobânditori ai drepturilor reale
imobiliare).

Inscrierea unui drept real se poate efectua numai impotriva aceluia care la data
inregistrarii cererii este inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa
fie facuta.

Exemplu 1:
-Daca se incheie un contract de vanzare intre A si B cu privire la un anumit imobil, inscrierea
acestui contract in CF nu se va putea face de catre B decat impotriva lui A. Ceea ce reclama ca
A sa fie titularul dr de proprietate inscris in CF.
-Daca contractul este incheiat intre A si B, dar in CF figureaza C ca proprietar, B nu isi va putea
inscrie contractul de vanzare pt ca ar incalca principiul relativitatii.
Astfel, acest principiu vegheaza la respectarea caracterului neintrerupt al lantului de
dobanditori ai dr reale imobiliare.

Exemplu 2:
A ii vinde lui B un bun. B , inainte de a se inscrie in CF, ia un imprumut de la banca C
(adica, B constituie un drept de ipoteca in favoarea lui C). C doreste sa si inscrie dreptul de
ipoteca asupra bunului lui B in CF. Acest drept de ipoteca este constituit asupra dr de proprietate
a lui B. Dar B nu s- a inscris in CF. Astfel, C nu isi poate inscrie dr de ipoteca in CF pt ca s ar
rupe acest lant al dobandirilor succesive , deoarece C si- ar inscrie ipoteca asupra dr de
proprietate a lui A, B nefiind inscris in CF. Deci, rezulta doar A inscris ca proprietar in CF.
Cu toate acestea, C va putea sa si inscrie dr de ipoteca in CF daca cere in acelasi timp
inscrierea lui B ca proprietar si apoi inscrierea lui in calitate de ipotecar. In acest fel, se
respecta principiul relativitatii inscrierilor in CF.
23. Principiul priorității înscrierilor în cartea funciară, art. 890, 891

 Acest principiu are ca finalitate sa solutioneze concursul ce ar putea sa apara intre mai
multi dobanditori de drepturi concurente.
Are prioritate cel care și-a înregistrat primul cererea de înregistrare
(qui prior tempore, potior iure), fiind indiferent momentul încheierii
titlului ce stă la baza dobândirii dreptului real.
A.O persoana vinde acelasi bun de doua ori unor cumparatori diferiti . In acest caz, va fi
considerat a fi proprietar in relatia cu tertii cel care indeplineste primul formalitatile de
publicitate, el va avea asigurata inscrierea cu prioritate a dreptului in CF.
Pot sa apara unele situatii:
-In cazurile in care cererea de inscriere in CF a fost depusa personal, prin
mandatar, notar public sau comunicata prin posta electronica, telefax sau alte mijloace care
asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de inscriere, se va tine cont de data,
ora si minutul inregistrarii cererii.
-In cazul in care cererea de inscriere in CF s-a facut prin posta sau curier, in
aceeasi zi, dar nu se mai poate determina o ordine in functie de ora si minut, drepturile vor primi
in mod provizoriu rang egal, urmand ca instanta sa se pronunte asupra rangului (adica cine a
fost primul care a depus cererea de inscriere in CF). In cazul in care doua sau mai multe cereri au
primit provizoriu rang egal, va fi preferat cel care a fost pus in posesia bunului, iar in cazul in
care niciunul din dobanditori nu a fost pus in posesia bunului, va fi preferat cel care a sesizat cel
dintai instanta de judecata.
B.In cazul drepturilor de ipoteca, daca exista mai multe ipoteci constituite asupra aceluiasi bun,
ele se pot inscrie toate in CF, insa cu un rang diferit. Si in cazul ipotecii, cine a formulat
primul cererea de inscriere a dr de ipoteca va avea o ipoteca rang prioritar. Ordinea
inregistrarii cererilor va determina si rangul acestora.
Pot sa apara unele situatii:
-In cazurile in care cererea de inscriere in CF a fost depusa personal, prin
mandatar, notar public sau comunicata prin posta electronica, telefax sau alte mijloace care
asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de inscriere, se va tine cont de data,
ora si minutul inregistrarii cererii.
-Daca cererea de inscriere in CF s-a facut prin posta sau curier in aceeasi zi si
nu se poate determina ora si minutul cererii de inscriere, ipotecile dobandesc rang egal.
24. Principiul opozabilității/efectului constitutiv al înscrierilor în
cartea funciară 

art. 885 C. civ. – consacră regula efectului constitutiv;

Art. 56 din Legea nr. 71/2011 – consacră efectul de opozabilitate până la
finalizarea lucrărilor cadastrale la nivelul unei unități
administrativ teritoriale.

Principiul efectului constitutiv al inscrierii in CF este discutat in paralel cu principiul

opozabilitatii.

-Pana la finalizarea lucrarilor cadastrale, inscrierea in CF produce efect de opozabilitate. Asta

inseamna ca, de exemplu, Contractul de vanzare ( pana la finalizarea lucrarilor cadastrale
asupra unui imobil) are ca efect transmiterea dr de proprietate inca de la momentul incheierii
contractului, insa el devine opozabil tertilor de la momentul inscrierii in CF. Deci, nu este
suficient sa inchei contractul de vanzare cumparare, trebuie sa l inscrii in CF pt a fi opozabil
tertilor. In schimb, dupa finalizarea lucrarilor cadastrale, contractul de vanzare nu va mai
produce transmiterea dr de proprietate de la momentul incheierii lui. Aceasta transmitere
se va produce doar din momentul inscrierii contractului in CF.
In concluzie, pana la finalizarea lucrarilor cadastrale , inscrierea in CF produce efecte de
opozabilitate, iar dupa inscrierea in CF va produce efect constitutiv.

-Dupa finalizarea lucrarilor cadastrale, nici un fapt juridic nu va mai produce efecte
constitutive, translative sau de stingere a unor dr reale decat dupa ce este inscris in CF, cu
exceptiile art 887.
(art 887 l am discutat la sub 21- Principiul publicitatii integrale-
Potrivit art 887, exista si modalitati de dobandire a dr de proprietate care NU trebuie inscrise in
cartea funciara pt a si produce efectele. Art 887 reglementeaza derogari de la efectul
constitutiv al inscrierii in cartea funciara (adica, drepturile dobandite prin mostenire,
accesiune naturala, vanzare silita, expropriere pt cauza de utilitate publica si in alte cazuri
prevazute de lege sant sustrase inscrierii in CF, efectele asociate acestor modalitati de
dobandire a dr de proprietate producandu- se fara ca ele sa fie inscrise in cartea funciara).
Cu toate acestea, principiul publicitatii integrale NU este infirmat de art. 887 C. civ. In
astfel de cazuri, titularul drepturilor astfel obtinute NU va putea dispune de ele prin CF decat
dupa ce face inscrierea in CF.)

Principiul efectului constitutiv sau translativ de drepturi reale este

condiționat de înscrierea în CF a titlului de dobândire a drepturilor reale
(de ex. drept real dobandit in urma unui contract de vanzare cumparare).