Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
Test Nr. 2
Subiectul 1. Proprietatea comuna.
1.1.Definiti dreptul de proprietate comuna si definiti formele sale. Explicati conceptul de cota-parte
ideala.
Proprietatea este comuna in cazul in care asupra unui bun au dr de propr doi sau mai multi titular.Propr comuna
se caracterizeaza prin faptul ca prerogativele dr apartin impreuna si concomitant la mai multi titular.Sunt
cunoscute doua forme ale proprietatii commune:proprietatea comuna pe cote-parti si proprietatea comuna in
devalmasie.
Dreptul de propr comuna pe cote-parti-dr de propr care apartine la doua sau mai multe personae,exprimat in
cote ideale asupra unui bun nefractionat in materialitatea sa.Drept de propr comuna in devalmasie-drept ce
apartine concomitant la doua sau mai multe personae asupra unui bun pe care il detin in proprietate, acesta
raminind nefractionat in materialitatea sa,nefiind detarminata nici cota-parte ideala din dreptul de proprietate.
Privitor la conceptul de cota-parte ideala ,referindu-ne la proprietatea care apartine la doua sau mai multe
persoane intelegem prin cota-parte ideala impartirea (o jumatate, o treime, o patrime ) asupra unui bun
nefractionat in materialitatea sa.
1.2.Determinati si analizati cazurile in care apare proprietatea comuna pe cote – parti fortata.Proprietatea
comuna pe cote-parti este fortata deoarece nu poate inceta prin divizarea bunurilor ( ce fac obiectul ei ) atit timp
cit exista.Privitor la cazurile in care apare dreptul de proprietate comuna fortata legislatia in vigoare
reglementeaza:
a) Coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu doua sau mai multe apartamente , acestea au
proprietari diferiti. Este reglementat de codul civil precum si de legea privind conduminium in fondul locativ,
care prevede ca asupra partilor comune se extinde proprietatea comuna in conduminiu care include in sine
urmatoarele: terenul pe care este amplasat blocul, zidurile, acoperisurile, holurile, subsolurile, ascensoarele,
pivnite, etaje tehnice.Apartamentele din casele cu mai multe locuinte apartin in exclusivitate proprietarului lor,
iar spatiile de uz comun vor apartine cu drept de proprietate comuna, fortata si perpetua, astfel apartamentele
pot fi instrainate liber de proprietarul lor , iar locurile de uz comun fiind bunuri accesorii nu vor putea fi
intrainate ori impartite de sine-statator. Proprietatea comuna fortata va inceta doar atunci cind toate locuintele
din blocul locativ vor apartine unei singure persoane.
b) Coproprietatea despartiturilor dintre doua imobile( zid, sant) prevede ca orice zid , sant sau alta despartitura
intre doua terenuri avind proprietari diferiti este prezumata a fi in proprietate comuna pe cote-parti a vecinilor ,
daca nu rezulta contrariul , ori daca proprietatea comuna nu a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune.
Coproprietatea asupra despartiturilor comune va putea fi instrainata doar cu acordul ambilor proprietari , iar
cota-parte din bunurile comune se va considera un accesoriu care va putea fi instrainata numai odata cu terenul.
c)coproprietatea asupra unor bunuri familiale (tablouri, cavouri )
d)proprietatea loturilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile comune.
Legislatia civila reglementeaza doar primele doua cazuri de proprietate comuna pe cote-parti fortata.
4
Testul nr. 3
Subiectul 1.Posesiunea mijlocita si posesiunea nemijlocita.
1.1.Definiti posesiunea mijlocita si posesiunea nemijlocita.Posesiunea nemijlocita este stapinirea directa a
unui bun.Posesiunea mijlocita-stapinirea lucrului prin intermediul unui tert.
1.2.Determinati si analizati natura si continutul raportului dintre posesorul mijlocit si posesorul
nemijlocit in privinta bunului posedat.Posesorul poate stapini bunul direct,prin putere proprie,fie indirect,prin
intermediul unei alte personae. Stapinirea directa a unui bun este o posesiune nemijlocita, iar stapinirea prin
intermediul unui tert se numeste posesiune mijlocita.Posesorul mijlocit are posibilitatea de a apela la protectia
posesiunii,in cazul in care posesorul nemijlocit nu face acest lucru.Posesorul mijlocit poate apela la dreptul ce ii
apartine asupra bunului ,dar poate apela si la mijloacele de protectie pe care le acorda posesiunea.
Este prezenta atit posesiunea nemijlocita,cit si posesiunea mijlocita in cazul in care intre posesorul nemijlocit
sic el mijlocit exista un raport juridic.Acest lucru il deducem din prevederile legale,conform carora: daca
persoana poseda un bun in calitate de uzufructuar,creditor gajist,arendas,chirias,depozitar sau in temeiul unui alt
raport juridic similar in care este in drept sau obligata fata de o alta persoana sa posede temporar un anumit
bun,atunci ultima este posesor(mijlocit).In cazul unui uzurpator nu poate exista decit un posesor
nemijlocit.Posesiunea este nemijlocita atunci cind proprietarul detine el insusi bunul.
1.3.Argumentati (inclusiv prin prezentarea si analiza unei probleme practice) utilitaea reglementarii de
catre CC a posesiunii mijlocite. Cu toate ca codul civi se refera in regelementarile sale mai mult la posesiunea
nemijlocita, posesorul mijlocit i sa conferit dreptul de a apela la protectia posesiunii in caz ca acesata actiunenu
o face posesorul nemijlocit.astfel posesorul mijlocit poate apela la dreptul cei aprtine asupra bunului(dr de
propriet),dar poate apela si la mijloacele de protectie pe care le ofera posesiunea cutoate ca nu detine
bunul.Posesorul mijlocit poate apela la posesie in cazul in care posesorul nemijlocit nu intreprinde
nimic.Posibilitatea posesorului mijlocit este:-sa apeleze la dreptul sau asupra bunului,dr.de propr.;-sa recurga la
mijloacele de protectie a posesiunii.
5
2.2.Determinati deosebirile dintre dreptul de uzufruct si dreptul de locatiune.1.Uzufructuarul preia bunul
in starea in care se afla, el avind indatorire de a-i conserva substanta, de a efectua acele reparatii de intretinere a
bunului,de a se comporta fata de el, ca un adevarat proprietar,pe cind locatarul preia bunul de la locator, in
starea corespunzatoare,conform destinatiei convenite prin contract, avind obligatia sa mentina bunul in aceasta
stare pe durata locatiunii si sa repare prejudiciul cauzat locatarului de viciile bunului inchiriat.
2.Uzufructuarul poate trage orice foloase din bunul primit daca actul de constituire nu prevede altfel, locatarul
insa nu are dreptul sa schimbe forma bunului , nici sa-l foloseasca in alt scop decit al destinatiei.
3.Uzufrcutuarul poate sa inchirieze , arendeze bunul care face obiectul uzufructului, daca prin actul de
consituire nu este interzis, locatarul insa poate da bunul inchiriat in sublocatiune doar cu comsimtamintul
locatorului
4.Uzufructul este cu titlu gratuit daca titlu oneros nu este stipulat expres in actul de constituire ,locatiunea insa
poate fi numai cu titlu oneros.
5. Uzufructul se stinge prin moartea sau la lichidarea uzufructuarului,drepturile si obilgatiile locatarului trec
prin succesiune.
6.uzufructuarul poate renunta la dreptul sau stingind prin aceasta uzufructul,locatarul nu poate renunta la dreptul
sau avind posibilitatea de a rezilia contractul.
2.3.La fondarea “MONA” SRL de catre fondatorii Filip si Costas, acestia s-au inteles ca Filip va transmis
in proprietatea SRL contribuita baneasca de 100.000 lei, iar Costas va asigura spatiu de oficiu, in
cladirea care ii apartinea. Costas insa a dorit sa pastreze proprietatea cladirii sale si fondatorii s-au
inteles ca Costas transmite cladirea administrativa catre SRL cu titlu de uzufruct , pt toata perioada de
activitate a societatii. La depunerea actelor necesare fondarii SRL, Camera Inregistrarii de stat a refuzat
lui Filip si Costas pe temeiul ca contractul de constituire dintre ei, in privinta uzufructului, contravine
legislatiei.Argumentati daca este justificat refuzul autoritatii de stat? Elaborati solutia litigiului.
Test nr.4
Subiectul 1. Notiunea posesiei ca stare de fapt.
1.1.Definiti posesiunea ca stare de fapt si delimitati-o de posesia ca stare de drept.Posesia ca stare de fapt
constituie stapinirea unui bun,care permite titularului acesteia de a exercita diverse acte materiale, insa fara a
avea la baza careva dr. Subiective care sa o justifice.Conform CC posesiunea se dobindeste prin exercitarea
voita a stapinirii de fapt a bunului. Din acest text de lege rezulta ca pt existenta posesiei este necesara o
stapinirie de fapt, care da pisibilitatea posesorului de a detine bunul si a se comporta ca si cum ar fi un titular al
dreptului asupra bunului, ex:posesiunea unei case, automobil. Stapinirea de fapt treb sa fie voita pt a constitio
posesie, adica voluntara, sa exprime vointa persoanei de a detine lucrul in posesie.Iar posesia ca stare de drept
se intemeiaza pe un drept subiectiv care permite titularului sa exercite asemenea acte. ( Daca am dr. De a
poseda – am posesia ca stare de drept).
1.2.Evidentiati particularitatile conceptiei ( teoriei) obiective si a conceptiei subiective ale posesiei.
Demonstrati care din aceste conceptii si-a gasit reglementare in actualul Ccivil din 2002.Teoria lui
Savigny...Teoria subiectiva. Conform acestei teorii pentru existenta posesiei are o importanta decisiva –
elementul intentional animus (care consta in intentia posesorului de a exercita anumite acte) . Deci, posesia nu
poate exista,daca nu exista elementul subiectiv manifestat prin vointa de a poseda. Cu alte cuvinte corpus (care
consta in puterea materiala pe care o persoana o are supra bunului) fara animus nu inseamna posesie ci o stare
de fapt numita detentie precara , cazul chiriasului, uzufructuarului.In viata de toate zilele este dificil sa se
6
distinga cind o persoana are intentia de a poseda si cind are intentia de a detine ceea ce face ca posesorul dupa
imprejurari se poate da drept un posesor sau un detentor.
Teoria lui Ihering...Teoria obiectiva porneste de la considerentul ca posesia este mai intii de toate puterea
materiala pe care posesorul o exercita asupra unui lucru.Aceasta stapinire materiala este baza posesiei si la ea
trebuie sa se adauge vointa posesorului , dar in sesnul ca posesorul trebuie sa aiba cunostinta ca exercita aceasta
putere si vointa de a obtine bunul in puterea sa. Intentia nu este neaparat necesara spre a fi orientata spre a
poseda pt sine si a se comporta ca un adevarat proprietar. Elementul intentional este cuprins in cel material, cu
alte cuvinte elementul intentional se prezuma.O posesie lipsita de element intentional este ft. Rar intilnita in
practica. ( ca exceptie-situatia cind unei persoane in timpul somnului i se pune in mina un anumit bun ).
Reesind din cele spuse, putem constata ca actualul CC al R.M. a pus la baza posesiei – teoria obiectiva Ihering.
Conform legislatiei noastre sunt posesori , nu doar cei ce detin lucrul pt. Sine sub nume de proprietar ci toti cei
care exercita o stapinire voita asupra bunului.Aceasta concluzie rezulta din CC care atribuie calitatea de posesor
uzufructualilor, creditorilor gajisti, chiariasilor,depozitarilor, altor persoane care in baza unui raport juridic
poseda temporar un lucru.
1.3.Argumentati daca , asupra aceluiasi bun, poate coexista posesia ca stare de fapt si posesia ca stare de
drept.Posesia ca stare de fapt poate fi conforma dreptului ce se exercita in fapt, dar poate fi neconforma unui
asemenea drept.In primul caz posesorul este in acelasi timp si titularul dreptului care justifica puteresa sa asupra
lucrului. In al doilea caz posesorul nu este adevaratul titular al dreptului , iar stapinirea pe care el o face nu se
bazeaza pe careva drepturi care ar justifica puterea acestuia asupra bunului.In ambele cazuri posesia este aparata
de lege.Posesia se pastreaza. Acest lucru se explica prin faptul ca in majoritatea cazurilor posesia este conforma
dreptului si prin protejarea posesiei se protejeaza insusi dr.subiectiv.In al doilea rind ocrotirea posesiei este
dictata de interesele oridnii socialecare tinde sa inlature orice acte de deposedare imediata.
Dr posesorului nu trebuie confundate cu dreptul de a poseda care apartine proprietarului sau titularului unui
drept subiectiv , cu alte cuvinte posesorii care exercita o posesie de fapt ,poseda fara a avea dreptul de a poseda ,
iar dr care se nasc in favoarea lor prin faptul posesiei constituie consecinte ale posesiei si nu consecinte a dr. De
a poseda.
Testul 5
1.Obligatiile uzufructuarului
1.1.Obligatiile dreprului de usufruct.Principalele drepturi de care dispune uzufrucuarul sunt:-dreptul de
posesiune,uzufructuarul este un posesor nemijlocit;-dreptul de folosinta-uzufructuarul culege si dobindeste in
proprpietate fructele si veniturile bunului ori bunurilor ce alcatuiesc obiectul dr sau;-uzufructuarul se foloseste
de bunul obiect al usufruct intocmai ca proprietarul;-dreptul la fructe-uzufructuarul s bucura de toate fructele
natural si civile pe care le produce bunul,dobindind proprietatea asupra lor de la data culegerii;-dreptul de a
dispune de bunurile consumptibile;-dr de a face reparatii capital;-dr la compensarea cheltuielilor de reparatii
capital si la despagubiri;-dreptul de a renunta la usufruct.
Obligatiile uzufructuarului:-obligatia de primire a bunului si de intocmire a inventarului-uzufructuarul este
obligat sa primeasca bunul in starea in care se afla la momentul transmiterii;-obligatia de a se folosi de bun ca
un proprietar;-obligatia de informare-uzufructuarul este obligat sa informeze imediat nudul proprietar ca bunul
8
s-a defectat,s-a distrus sau ca sunt necesare lucrari de reparare ori de imbunatatire a bunului sau ca trebuie luate
masuri de prevenire a unor pericole imenente care ar duce la degradare sau distrugere,ca trebuie effectuate
reparatii mari;-obligatia de pastrare a destinatiei bunului-uzufructuarul este obligat sa foloseasca bunul
pastrindu-I destinatia data de nudul proprietar;-obligatia efectuarii reparatiilor-uzufructuarul este obligat sa
efectueze reparatiile de intretinere a bunului,precum si reparatiile mari,daca ele se datoreaza neefectuarii
reparatiilor de intretinere;-obligatia de plata a primelor de asigurare in cazul bunului asigurat-daca bunul dat
in usufruct este asigurat,uzufructuarul este obligat sa plateasca primele de asigurare;-obligatia de restituire a
bunului obiect al dr de usufruct-uzufructuarul este obligat sa restituie nudului proprietar,in stare
corespunzatoare,bunurile pe care le detine in virtutea dreptului sau de usufruct; -obligatia de a despagubi nudul
proprietar in cazul pieirii sau deteriorarii bunului din cauza uzufructuarului.
1.2.Care reparatii cad in sarcina uzufructuarului si care in sarcina nudului proprietar?Efectuarea
reparaţiilor bunului dat în uzufruct sunt puse în sarcina uzufructuarului (reparaţii de întreţinere, reparaţii
mari)sau în sarcina nudului proprietar (reparaţii capitale). Uzufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de
întreţinere a bunului, precum şi reparaţiile mari, dacă ele se datorează neefectuării reparaţiilor de întreţinere.
Legiuitorul nu a distins reparaţiile de întreţinere de cele mari sau capitale. Prin reparaţii de întreţinere se
subînţelege reparaţiile curente efectuate periodic care permit menţinerea bunului în stare normala pentru
folosinţă şi exploatare şi care nu implică modificarea substanţei lui. Reparaţiile mari, în opinia mea, sunt
aceleaşi reparaţii capitale. Uzufructuarul nu este obligat să reconstruiască bunul care s-a distrus din cauza
vechimii ori unui caz fortuit (art.413).
Nudul proprietar are obligaţia de restituire a cheltuielilor de reparaţii mari.Astfel daca uzufructuarul universal
ori cu titlu universal plăteşte datoriile aferente patrimoniului sau părţii de patrimoniu grevate cu uzufruct, nudul
proprietar trebuie să restituie fară nici o dobândă, la stingerea uzufructului, sumele avansate, precum şi
cheltuielile de reparaţie capitală a bunuluisuportate de uzufructuar; în cazul în care uzufructuarul nu plăteşte
datoriile menţionate, nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească ori să vândă o partes uficientă din
bunurile date în uzufruct pentru a plăti aceste datorii; dacă nudul proprietar plăteşte datoriile, uzufructuarul
datorează dobânzi pe toata durata uzufructului.
1.3.-?
2.Functiile patrimoniului
2.1.Definiti notiunea de patrimoniu si functiile patrimoniului.Patrimoniu-totalitalea drepturilor si obligatiilor
patrimoniale care pot fi evaluate in bani,private ca o suma de valori passive si active,strinse intre ele.Functiile
patrimoniului sunt:-constituie gajul general al creditorilor chilografari;-explica si face posibila subrogatia reala
cu titlu universal;-explica si face posibila transmiterea universal cu titlu universal;-explica si face posibila
sugrogatia reala cu titlu particular.
9
Testul 6
1.Dobindirea si pierderea posesiei
1.2.-Definiti notiunea de dobindire si pierdere a posesiei. Dobandirea posisiei – este acea stare cand
posesorul va incepe exercitarea voita a stapinirii de fapt a bunului (actele licite,acte material)
Pierderea posesiei – este stingerea prin pierderea stapinirii de fapt asupra bunului ,care poate fi:-la vointa
posesorului;-posesorul abandoneaza lucrul;-contrar vointei posesorului,disparitia lucrului.
1.2.Identificat si analizati modurile de dobindire si de stingere a posesiei. Dobandirea posesiei – posesia se
dobandeste atit in baza unor acte juridice , cat si in baza unor acte materiale , in urma carora persoana devine
posesor al bunului.Actul juridic licit poate da nastere , modifica si stinge un raport juridic , poate da nastere si
posesiunii ca stare de fapt .Posesiunea ca stare de fapt se poate dobandi si prin acte materiale ilicite nu doar
licite. Posesiunea se considera dobandita numai daca in urma acttului achizitiv dobanditorul este pus in situatia
de a utiliza bunul la destinatia sa economica, in cazul in care bunul a intrat in sfera sa materiala de stapinire.
Posesiunea se stinge prin pierderea stapinirii de fapt asupra bunului.Pierderea posesiunii se face:
1)prin vointa posesorului : a) posesorul transfera voluntar bunul in posesiunea unei alte personae;b) posesorul
abandoneaza bunul ori renunta la el difinitv si expres.
2) contrar vointei posesorului , de regula in cazul disparitiei bunului . in cazul imobililor pierderea se poate
produce in virtutea faptului ca bunul inceteaza a fi susceptibil de posesie ( expropriere) sau dispare in urma unei
calamitati naturale.
1.3 Speta Dupa cum bine stim , pentru a fi considerat posesor persoana trebuie sa exercite voit stapinirea
materiala a unui lucru , adica sa persisite elementul material precum cel volitiv se prezuma , insa cazul cand
omul doarme este o exceptie el fiind inconstient , insa daca persoana fiind cersetor , si ea se afla in locul cela
pentru a cersi , se prezuma ca ela avut intentia de a i se pune in mana bani , deci el poate fi considerat posesor
adica el avand corpus , animus se prezuma reesind din situatia ca el statea acolo pentru cerit.
Test nr. 7
Subiectul 1.Prezumtia proprietatii – efect al posesiunii ca stare de fapt.
1.1.Descrieti prezumtia proprietatii ca efect al posesiunii ca stare de fapt.Conform CC stabileste prezumtia
potrivit careia Posesorul este considerat proporietar al bunului pina la proba contrarie.Aceasta prezumtie are un
caracter relativ, ceea ce inseamna ca poate fi rasturnata prin proba contrarie, prin care ca consecinta rezulta ca
cel care invoca calitatii de proprietar al posesorului va trebui sa demonstreze acest fapt( prin diverse mijloace,
probe).In cazul in care se dovedeste dreptul asupra lui , bunul urmeaza a fi intors titularului de drept . In cazul in
care i se ianinteaza o actiune de revendicare a bunului, posesorul este scutit sa aduca probe in sprijinul dreptului
sau prezumat.
1.2.Determinati si analizati exceptiile de la acest efect al posesiei.De la regula generala care instituie
prezumtia de proprietate a posesorului exista urmatoarele exceptii:a)Prezumtia de proprietate nu opereaza in
cazul in care Dr.de proprietate trebuie inscris in Registrul Public., se prezuma a fi proprietate cel ce e inscris in
Registrul Public.;b)Prezumtia proprietatii nu se aplica fata de un fost posesor al carui bun a fost furat , pierdut
sau iesit din posesiune in alt mod fara voia lui , cu exceptia banilor si valorilor mobiliare la purtator.(Cel care
detine se prezuma a fi proprietar , iar cel deposedat treb sa demonstreze.);c) Prezumtia proprietatii nu se aplica
in cazul in care este dovedit ca posesorul poseda pentru un altul ( de ex: locatarul, depozitarul)
1.3.O persoana a furat urmatoarele bunuri: o suma de bani, un televizor , un covor, 1 cambie. Poate invoca hotul
prezumtia proprietatii asupra acestor bunuri pe care le are in posesiune? Argumentati raspunsul.
11
Test nr.8
1.Accesiunea-mod de dobindire a dreptului de proprietate
1.1.Definiti accesiunea.Accesiunea-consta in incorporarea unui bun in altul.Accesiunea este de 2 feluri:
imobiliara si mobiliara.Accesiunea imobiliara are la baza principiul-terenul este un bun principal,iar tot ce se
incorporeaza in el sunt accesorii.Accesiunea imobiliara naturala-unirea a doua bunuri are loc fara interventia
omului.Accesiunea imobiliara artificiala are loc atunci cind:-o constructive sau o plantatie se face pe un fond;-
unei cladiri existente I se adaoga constructii noi.
Accesiunea mobiliara-unirea a 2 lucruri mobile ce apartin la proprietari diferiti.Proprietarul lucrului principal va
deveni si proprietarul noului bun,format in urma incorporarii unui bun principal,cu un bun mai putin important.
1.2.Determinati formele accesiunii imobiliare(natural,artificiale)Formele accesiunii imobiliare natural:-
aluviuni-adaugirile de teren formate succesiv sip e nesimtite la malurile apelor curgatoare.Consecinta-revin
propr terenului riveran.;-aluvisiunile-ruperea brusca a unei parti dintr-o proprietate si alipirea ei la cea
riverana,ca urmare a actiunii apelor curgatoare.Consecinta-propr terenului,din care apa a rupt aceasta
portiune,pastreaza dr de propr daca o revendica in termen de 1 an de la data cind propr terenului la care sa alipit
partea a intrat in posesiune;-revarsarea ori scaderea apelor,izvoarelor, helestiurilor.Propr terenului inconjurat
de asemenea ape nu devine proprietarul terenului aparut in momentul scaderii apelor;-insula-crearea insulei;-
schimbarea naturala a cursului apei.Felurile accesiunii imobiliare artificiale:
-efectuarea lucrarilor sau ridicarea constructiei de catre propr terenului dar cu material strainel.Efectul produs:-
propr terenului dobindeste dreptul de propr asupra lor,indifferent de faptul daca este de buna sau rea credinta;-
propr materialelor nu le poate revendica,chiar daca au fost facute cu rea-credinta;-propr are obligatia:a)daca e de
buna credinta,sa plateasca valoarea materialelor;b)daca este de rea credinta,sa repare prejudicial cauzat.
-efectuarea constructiei sau lucrarilor cu material proprii dar pe teren strain.Efectele:-propr fondului devine prin
accesiune,proprietarul constructiei sau lucrarilor.Constructorul nu dobindeste nici un drept de propr.; -daca
constructorul este de rea credinta,proprietarul terenului il poate oblige sa ridice constructia sau lucrarile pe
cheltuiala sa sis a inlature prejudicial cauzat;-daca constructorul este de buna credinta,propr terenului nu-l poate
oblige sa le ridice,inlature.
-ridicarea constructiei de catre proprietarul terenului in parte pe terenul sau si in parte pe terenul vecin.
Efectele:-daca cel putin ½ sin suprafata constructiei se afla pe teren vecin,propr-rul acestuia,daca doreste, poate
dobindi dr de propr asupra intregii constructii, dobindind si un drept de superficie asupra terenului vecin pe
toata durata existentei cladirii.Atunci apar obligatiile acestuia:sa achite constructorului de buna credinta
despagubiri care include cheltuielile suportate de constructor si contravaloarea folosirii terenului afferent;-daca
vecinul nu doreste sa dobindeasca dr de propr asupra intregii constructii,iar constructorul este de buna
credinta,cladirea se va afla in propr comuna pe cote-parti, ale titularilor dr de propr asupra terenurilor.
1.3.-?
2.Stingerea dreptului de uzufruct
2.1Stingerea dreptului de uzufructMoartea uzufructului pers fizica sau lichidarea uzufructului pers juridica.
Uzufructul poate sa existe atit timp cit exista persoana in a carei favoare a fost constituit.Daca uzufructul pers
fizica a decedat uzufructul se considera stins, iar clauza prin care sar fi stipulat trecerea uzufructului catre
mostenitori este nula de drept.Daca uzufructul pers juridica a fost ridicat din registrul de stat ca rezultat a
lichidarii sau a fost dizolvat in urma reorganizarii prin fuziune sau dezmembraminte se considera stins.
Expirarea termenului-uzufructul se stinge la expirarea termenului pt care este constituit daca nu a intervenit o
alta cauza de stingere,de ex moartea, lichidarea etc.Termenul poate fi unul determinat atunci cind in actul de
12
constituire se prevede un anumit numar de ani, in caz pers juridice termenul nu poate depasi 30 ani sau termenul
poate fi nedeterminat.Anularea actului care nudul a dobindit dreptul de proprietate . uzufructul inceteaza in caz
in care prin hotarire judecatoaresca a fost anulat actul juridic prin care cel care a instituit uzufructul a dobindit
titlul de proprietate.Renuntarea uzufructului la dreptul sau-dreptul uzufructuarului de a renunta la dreptul sau
care poate fi exercitat si in caz cind nudul proprietar se opune.Uzufructul se stinge in caz in care bunul a fost
distrus in intregime intr un caz fortuit, daca a fost destrus partial el continua asupra partii ramase.Intrunirea in
aceeasi pers a calitatii de proprietar se de uzufructuar-daca dreptul de proprietate si de dreptul de uzufruct se
reunesc in persoana acelueasi titular uzufructul se stinge - consolidare.Prin vointa partilor-uzufructul poate fi
stins daca nudul proprietar si uzufructul convin in aceasta privinta.La cererea nudului proprietar-uzufructul
poate inceta la cerea nudului proprietar atunci cind uzufructuarul abuzeaza de folosinta bunului, il lasa sa
degradeze.daca uzufructuarul nu va fi deacord cu nudul proprietar aceasta il va actiona in instanta demonstrind
abuzul de folosinta.
2.2.La stingerea drept de uzufruct, uzufructuarul este obligat sa restituie nudului proprietar bunul pe care l
detine in starea corespunzatoare.prin stingerea de uzufruct trebuie sa inceteze orice folosinta a bunului:fructele
naturale culese la sfirsitul perioadei de uzufruct sunt ale nudului proprietar daca actul nu prevede alt fel;fructele
civile se precep zi de zi, suma calculata pina la data stingerii fiind a uzufructuarului iar de la data stingerii a
nudului proprietar.
Restituirea bunului nu are loc cind uzufructul se stinge prin consolidare si nici in caz pieirii sau destrugerii a
bunului. Daca bunul piere din cauza uzufructuarului aceasta va fi obligat sa despagubeasca proprietarul, daca
din caz fortuit nu va fi obligat.Uzufructuarul are obligatia de a restitui bunul nodului proprietar in starea
corespunzatoare.In cazul in care bunul se uzeaza,uzufructuarul este obligat sa le restituie in starea in care se afla
la data stingerii uzufructului.
2.3.Dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil nu se va stinge la schimbare nudului proprietar deoarece
proprietarul pastreaza numai dreptul de dispozitie a bunului ,posesia si folosinta atribuind-o uzufructuarului
ceea ce rezulta ca uzufructuarul poseda si se foloseste si culege fructele ceea ce inseamna ca uzufructuarul nu
poate instraina bunul. Daca proprietarul pastreaza dispozitia ceea ce rezulta ca proprietarul poate instraina acest
bun fara a stinge dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil.
Testul nr 9
1.Actiunea posesorie.Actiunea in reintegrare
1.1 Actiunea posesorie reprezinta mijlocul procedural prin intermediul caruia posesorul poate solicita instantei
de judecata sa-l oblige pe parat sa inceteze orice act de tulburare ori sa-l restituie bunul de care a fost deposedat
in mod ilicit. Actiunea în reintegrare este acţiunea care are ca scop sa dovedească doar faptul posesiei bunului,
fără dovada dreptului. Instanţa judecătorească urmează să satisfacă acţiunea privind restituirea posesiei in cazul
in care se va dovedi că persoana a posedat bunul, fără a cere dovada dreptului. Dovada posesiei se poate face cu
depoziţiile martorilor.
1.2 Pentru ca posesorul sa poate cere restituirea posesiunii pierdute, el trebuie sa fie proprietar. Revendicarea
posesiunii poate fi aplicată şi in raport cu persoana care are drept preferenţial de posesiune dacă ea a dobindit
bunul prin violenţă sau dol , in sensul că nimeni nu-şi poate face singur dreptate. De aceia in toate cazurile in
care posesorul a fost lipsit de posesia bunului in rezultatul aplicării violenţei sau a dolului posesorul va avea la
dispoziţie acţiunea in reintegrare cu ajutorul căreia işi va redobandi posesia.
1.3 Reclamantul trebuie să demonstreze că el este proprietarul găinilor şi că a fost deposedată de găini făra
propriul consemţămînt. Pîrîtul trebuie sa demonstreze că este posesor de bună – credinţă.
2.Dreptul de servitute
13
2.1.Definiti dreptul de servitute. Dreptul de servitute este un dezmembrămînt al dreptului de proprietate
constituit în favoarea proprietarului fondului dominant şi care acordă anumite prerogative stabilite prin actul de
constituire asupra fondului aservit.
Caracterele juridice sunt- constituie un dezmembrămînt al dreptului de proprietate;- este un drept real opozabil
tuturor;- presupune existenţa a 2 imobile învecinate;- se stabileşte în favoare unui imobil şi în defavoarea altui
imobil, şi nu în favoarea unei persoane şi în sarcina altei personae;- se stabileşte pe o perioadă nedeterminată,
atît timp cît este necesară utilitatea pt care a fost constituită;- este indivizibilă adică profită întrgul fond
dominant de a apăsa asupra întregului fond aservit.
2.2.Clasificarea. Servituţile se clasifică în:Aparente – se cunosc prin semen exterioare ; Neaparente – nu se
atestă prin semne exterioare.Continue – al căror exerciţiu este sau poate fi continuu fără a fi necesară fapta
omului; Necontinue – cele pt a căror existenţă este necesară fapa omului; Pozitive – îndreptăţesc propritarul
terenului dominant să facă în mod direct anumite acte de folosinţă pe terenul aservit; Negative – impun
proprietarului terenului aservit anumite restricţii în exerciţiul dreptului său de proprietate. Legea nu stabileşte
anume acte juridice prin care se poate constitui o servitute, ele putand fi diverse (contract, testament),
principalul e că ele trebuie să corespundă condiţiilor de validitate ale acestora, prevăzute de prezentul Cod Civil.
2.3 Dreptul invocat de către Grigore, este dreptul de proprietate. Dacă Grigore va aduce argumente întemeiate
că construcţia vecinului poate sa-i prejudicieze vre-un atribut al dreptului de proprietate, instanţa de judecată
poate sa-i limiteze înalţimea contrucţiei proprietarului terenului A.
TEST10
1.Proprietatea publica
1.1.Drept de proprietate pubilca este un drept subiectiv de proprietate ce apartine statului sau unitatilor adm
teritoriale asupra bunurilor care fie prin natura lor fie printr o dispozitie speciala a legii sunt de uz si de utilitate
publica.
1.2.bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Caracterul inalienabil
presupune ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, nu pot fi instrainate iar actele juridice
civile care au ca obiect astfel de bunuri sunt lovite de nulitate absoluta.
-caracterul imprescriptibil presupune ca bunurile domeniului public nu pot fi dobindite prin modul de dobindire
a drept de proprietate precum este uzucapiunea. drept de proprietate publica este imprescriptibila atit extinctiv
cit si achizitiv. extinctiv - actiunea in revendecare cu privire la un bun al domeniului public poate fi exercitata
oricind neavind un termen prevazut de lege. achizitiv - semnifica faptul ca actiunea in revendecare cu privire la
un bun din domeniul public nu poate fi paralizata de pirit prin invocarea dobindirii proprietatii prin uzacapiune.
-caracterul isesizabil consta in imposibilitatea urmaririi lor pe baza pretentiilor unor creditori, nici urmarite
pentru satisfacerea creantelor.
-bunuri de uz public sunt acele bunuri care prin natura lor au o folosinta generala si implica accesul mebrilor
societatii la folosinta acestora de ex : drumuri publice, podurile, fintinile etc.bunuri de interes public sunt acele
bunuri care prin natura lor au destinatia de a fi folosite la un serviciu public sau la orice activitate care satisface
nevoile colectivitatii ex : cazarmele militare. gredinitele, scoli etc.bunuri care potrivit legii sunt declarate
proprietate publica - la aceasta categ se atrbuie in primul rind bunurile declarate propr publica prin lege Constit
RM ex : bogatiile de orice natura ale subsolului, apele si padurile folosite in interes public, resursele naturale etc
1.3.Da, instanta de judicata va aplica sechestru celor 10 autospeciale deoarece
14
2.Dreptul de uz
2.1.dreptul de uz – este un drept real, dezmembramint al Dreptului de Proprietate, in virtutea caruia uzuarul
poate folosi bunul si culege fructele necesare pentru nevoile proprii si ale familiei sale.
2.2.asa cum am mai spus dreptul de uz – este un drept real, dezmembramint al Dreptului de Proprietate, in
virtutea caruia uzuarul poate folosi bunul si culege fructele necesare pentru nevoile proprii si ale familiei sale,
iar dreptul de uzufruct – este dreptul unei persoane numite uzufructuar de a folosi pentru o perioada
determinata sau determinabila bunul unei alte persoane numite – nud proprietar si de a culege fructele bunului
intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta. Atit dreptul de uz cit si dreptul de
uzufruct sunt drepturi reale, temeiuri de aparitie este atit legea cit si in temeiul unui act juridic, insa dreptul de
uzufruct in caz prevazute de lege poate fi constituit prin hotarire judecatoreasca. dreptul de uz se stinge in
aceleasi temeiuri ca si uzufructuarul si produce aceleasi efecte juridice : moartea pers fizica sau lichidarea
uzufructuarului pers juridica, expirarea termenului,anularea actului prin care a fost dobindit dreptul de
proprietate, renuntarea la dreptul sau, prin vointa partilor.
Dreptul de uz se exercita semilar dreptului de uzufruct in baza normelor ce reglementeaza acest drept. in calitate
de obiect al drept de uz poate fi orice bun aflat in circuitul civil asupra caruia se poate constitui dreptul de
uzufruct. drept de uzufruct la fel ca si drept de uz constituite asupra unui imobil nasterea, modificarea sau
stingerea este conditionata de inscrierea in registrul de imobile. uzuarul nu poate pretinde mai multe fructe de
cit la cele care se convin pt nevoile proprii si ale familiei sale daca actul nu prevede altfe pe cind uzufructuarul
se bucura de toate fructele naturale sau civile pe care le produce bunul.
Test 11
1.Incetarea dr de proprietate
1.1definiti și enumerate temeiurile de încetareaa dr de proprietate-Încetarea-Dr de prop inceteaza in
conditiile legii, in urma consumarii, pieirii fortuite sau distrugerii bunului, instrainarii lui in temeiul unui act jur.
Modul de incetare a dr de prop se clasifica in mai multe grupe: 1 incetarea benevola a dr de prop- are loc in
urma catiunii proprietarului: consumarea sau distrugerea bunului, incheerea unui act jur translativ de
prop(donare, schimb, mostenite testamentara) precum si alte cazuri prevazute de lege. 2 incetarea dr de prop ca
rezultat al unor fapte obiective ce nu depind de vointa proprietarului- pot avea loc in urma pieirii fortuite a
bunului. 3 incetarea dr de prop contrar vointei proprietarului-o astfel de incetare a dr de prop poate avea loc
doar cu respectarea art 46 Const „ dr de prop private precum si creantele asupra statului sunt garantate, nimeni
nu poate fi expropiat decit p-u o cauza de utilitate publica , stabilita de lege cu dreapta si prealabila
despagubire‟.
1.2analizati oricare 3 temeiuri de încetare dr de propriet(Modurile de incetarea a dr de proprietate
sunt:1Renuntarea la dr de prop-este un mod de incetare a dr de prop conform caruia proprietarul poate renunta
oricind la dr de prop printro declaratie in acest sens sau in alt mod care atesta cu certitudine ca a renuntat la bun
fara intentia de apastra dr de prop asupra lui. Renuntarea poate fi facuta numai de catre prop bunui si nu de
catre alte persoane ce detin bunu cu dr de posesiune sau folosinta. Nici pers caruia i sa transmis un dr de
dispozitie(un arendas imputernici cu dr de a da bunul in subarenta) nu este in dr sa renunte la bun. Pot renunta
la dr de prop atit pers fiz, si jur cit si statul si unit adm teritoriale. Statul si org pub locale pot renunta la dr de
prop dac le este permis prin acte normative care sa determine si categoria de bunuri la care statul poate renunta.
Important este ca renuntarea propriu- zisa la dr de prop nu are ca efect direct stingerea oblig aparute in legatura
cu exercitarea dr de prop la care proprietarul a renuntat. 2Rechizitia-este un mod de incetare a dr de prop
potrivit caruia bunurile proprietarului se retrag in interesul societatii in conditiile stabilite de legislatie.
Particularitarile acestui mod de incetare a dr de prop constau in faptul ca bunurile proprietarului se retrag p-u a
fi folosite in interesul societatii in cazuri exceptionale, cum ar fi calamitati naturale, epidemii. Scopul rechizitiei
este de a garanta securitatea cetatenilor de a salva bunuri sau de a distruge bunurile in caz de epidemii sau
15
epizotii. In cod civil sunt stipulate consecintele restituirii bunului rechizitionat: pretul bunului sau pretul
folosirii lui atunci cind sa pastrat in natura si a fost restituit proprietarului, se stabileste prin caordul partilor , iar
in cazuri mai speciale prin hot judecatoreasca. De aici deducem 2 situatii; 1 bunul nu sa pastrat in cazul in care
statul urmeaza sa plateasca costul bunului rechizitionat, 2 bunul sa pastrat si a fost restituit celui de care a fost
rechizitionat unde statul urmeaza sa plateasca o suma p-u folosirea bunului. 5 confiscarea-prin confiscare se
intelege trecerea fara plata catre stat a unui bun ca sanctiune p-u faptele ilicite, in temeiul unei hot a instantei
jud sau a unei alte autoritari publice competente. Cazurile si conditiile bunului pot fi stipulate doar de lege.
Conform cod penal bunurile supuse confiscarii sunt cele folosite p-u savirsirea unor inf dac sunt ale
infractorului, detinute contrar dispozitiilor legale, cele folosite sau destinate p-u finantarea terorismului.
Bunurile dobindite illicit conf Cons RM „ averea dobindita illicit nu poate fi confiscate, iar caracterul illicit al
dobindirii se prezuma‟. Dupa regula generala bunurile pot fi confiscate de catre hot jud. Conform Cod civil in
cazurile prevazute de lege bunurile proprietarului pot fi confiscate printrun acd adm, cu privire la confiscare ce
poate fi atacat in ins de jud.
2.Dreptul de abitatie
2.1definiti dr de abitatie(conform prevederilor c.c dr de abitatie numit și dr de locuinta reprezinta dr
persoanei fiz de a trai în locuinta unei alte personae.titularul dr de abitatie poate locui personal ori împreuna
cu sotul și copiii sai.dr de abitatie ia naștere la data înscrierii lui în registrul bunurilor immobile.dr de abitatie
se constituie în baza unui act jur sau în baza de testament.
Testu 12.
1.Actiunea negatorie
1.1 Definiti actiunea negatorie in comparatie cu actiunea in complingere.Actiunea negatorie- este un mijloc
procedural prin care proprietarul solicita inlaturarea incalcarilor dreptului de proprietate savirsite in alt mod
decit prin privarea ilicita de posesiune. Actiunea negatorie este o actiune reala,prescriptibila si imprescriptibila
atunci cind se refera la apararea proprietatii publice si private si are un caracter petitoriu.Actiunea in
complingere-cind posesorul cere unei persoane terte sa inceteze orice tulburare a posesiunii. Aici putem
mentiona:tulburarea de fapt si tulburarea de drept. Tulburarea de drept are loc prin acte juridice.
1.2 Caracterele juridice ale actiunii neagtorii.a)Actiunea negatorie este o actiune reala, este menita sa
protejeze un drept real.; b) Actiunea negatorie are un caracter petitoriu deoarece poate fi exercitata doar de catre
persoana care are calitate de proprietar.; c) Actiunea negatorie este o actiune prescriptibila atunci cind vizeaza
apararea proprietatii private, si din contra este o actiune imprescriptibila atunci cind se refera la apararea
proprietatii publice.
1.3 Speta.primus va inainta actiunea in complingere..... deaorece el este posesor legitim adika (Chirias). iar
hornul este proprietate comuna fortata si perpetua. astfel atit primus cit si secundus poate pretinde la acest drept,
dar sa anu atinga daune , prejudicii celuilalt coproprietar.. in cazul nostru darimarea hornului ar aduce pagube
lui primus care se afla la etajul 1.
16
Acesiunea imobiliara naturala.Unirea sau incorporarea a doua bunuri avand proprietari diferiti, fara interventia
omului Codul civil reglementeaza cateva cazuri de accesiune naturala, si anume:- aluviunea,- avulsiunea,-
insulele si prundisurile,
2.2 Regimul juridic al accesiunii imobiliare naturala.ALUVIUNILE- reprezinta cresteri de pamint ce se fac
succseiv si pe nesimtite la malurile apelor curgatoare. Adaugirile de teren revin proprietarului terenului. Tot in
proprietate vor fi incluse nisipul, pietrisul.. care se afla pe mal. Regulile aluviunii nu se aplica asupra terenurilor
inconjurate de helesteie, iazuri, lacuri.AVULSIUNILE-reprezinta ruperea de catra o apa curgatoare a unei parti
importante din terenul unei persoane si alipirea acestuia la terenul unei alte persoane. Proprietarul terenului din
care a fost smulsa o parte de teren nu pierde dr de proprietate, dac o revendika in termen de un an. Insulele-
cursul de apa si schimba directia in mod natural, datorita la aceasta proprietarul terenului riveran, el devine
proprietare la aceste insule.
2.3Speta
Este vorba despre accesiunea imobiliara naturala....
BILETUL NR 13
1.Actiunea in revendicare
1.1 Conditiile de exercitare ale actiunii in revendicare.Actiunea in revendicare fie ca este mobiliara sau
imobiliara poate fiexercitata in urmatoarele cazuri: -sa fie exercitata de proprietarul exclusiv al bunului.; -bunul
sa fie dobindit de tert intr-un mod nelegitim; -bunul sa nu fie pierit; - sa nu fie depasit termenul de prescriptive;
-posesorul actual al bunului sa fie de rea credinta
Exceptie: Actiunea in revendicare poate fi exercitata si fata de dobinditorul de buna credinta atunci cind:*bunul
este pierdut; *bunul este furat; *bunul este iesit din posesia proprietarului contrar vointei acestuia; *bunul a fost
dobindit cu titlu gratuit
1.2 Determinati si identificati conditiile admise de instant de judecata pentru actiunea in revendicare
sa fie exercitata de proprietarul exclusiv al bunului- Actiunea in revendicare este o actiune petitorie ce
priveste apararea dreptului de proprietate numai a titularului dreptului real.
bunul sa fie dobindit de tert intr-un mod nelegitim- Art 374 alin1 stipuleazaca actiunea in revendicare
ce poate fi inaintata daca are ca obiect bunul aflat in posesiunea nelegitima a unui neproprietar
bunul sa nu fie pierit- Aceasta actiune poate fi inaintata in cazul cind bunul nu a pierit sau nu a fost
deteriorat din vina posesorului, pentru ca in aceste cazuri urmeaza sa fie inaintata o actiune personala de
reparatie a prejudiciului
sa nu fie depasit termenul de prescriptie- conform art 267, apararea drepturilor incalcate poate fi
exercitata in termenul prescris de lege
posesorul actual al bunului sa fie de rea credinta-aceasta actiune este posibila in toate cazurile fata de
posesorul de rea credinta, cu exceptia cazurilor: *bunul este pierdut; *bunul este furat; *bunul este iesit
din posesia proprietarului contrar vointei acestuia; *bunul a fost dobindit cu titlu gratuit
1.3 speta instanta de judecata va respinge actiunea doamnei Casu bazindu-se pe urmatoarele temei:
actiunea inaintata nu s-a incadrat in termenul de prescriptie de 3 ani, acesta expirind la data de 3 iulie
2006, actiunea fiind inaintata la 29 decembrie 2008
nu sint intrunite cumulativ toate conditiile inaintarii actiunii in revendicare si anuma conditia aflarii
bunului in posesiune straina si neaparat ilegala, deoarece prin efectul uzucapiunii doamna pagu a deventi
proprietarul televizorului la data de 24 decembrie 2008, actiunea fiind inaintata la data de 29 decembrie
17
2.Posesia
2.1Definiti posesia ca stare de fapt si delimitation de cea de drept.Posesiunea se dobindeste prin exercitarea
voita a stapinirii de fapt a bunului. La prima vedere datorita faptului ca legiuitorul utilizeaza expresia
,,exercitare voita a stapinirii de fapt” se creeaza impresia ca este vorba de teoria subiectiva. Posesiunea ca stare
de fapt care consta in exercitarea voita a stapinirii material a unui lucru si care in conditiile legii produce
anumite efecte juridice. Asadar posesiunea este o stare de fapt. De cele mai multe ori aceasta stare coincide cu
dreptul. Exista insa si cazuri cind starea de fapt nu coincide cu dreptul, cu alte cuvinte celc are se afla in
stapinirea bunului nu are si dreptul de al poseda. Cu toate acestea si in acest ultim caz posesorul va beneficia de
protective juridical si va avea chiar posibilitatea de a dobindii un drept de proprietate. Am bele efecte
datorinduse existentei starii de fapt. In cazul in care posesiunea ar fi un drept si mai ales real atunci ar trebui sa
fie transmisibil. Situatia in care este transmis, numai dreptul de posesiune arata implicit ca trasnmitatorul nu
este si titularul dreptului principal la care posesiunea se ataseaza si prin aceasta ar dovedi ca este de rea credinta
sic a nu poate sa transmita valabil.
Astfel, posesiei ii pot fi conferite 2 acceptiuni :
- posesia - stare de drept, ca atribut al dreptului de proprietate; in acest caz, elatia posesie - drept de proprietate
este de la parte la intreg;
- posesia - stare de fapt, corespunzator aspectului dinamic al unui drept real; in acest caz prin notiunea de
posesie se suprapune peste dreptul de proprietate, ingloband si celelalte atribute ale acestuia;
Posesorul stapaneste bunul in puterea sa ca si cum ar fi proprietar, dar nu este; el are numai o putere de fapt
asupra bunului, nu este nici titularul unui drept real, nici titularul unui drept de creanta. Starea de fapt se
desparte de starea de drept.
Posesia ca stare de fapt poate fi conforma dreptului ce se exercita in faptdar poate fi si nonconforma unui
asemenea drept. In primul caz posesorul este in acelasi timp si titularul dreptului care justifica puterea sa asupra
lucrului. In cel deal 2oilea caz posesorul nu este adevaratul titular al dreptului, iar stapinirea pe care el o face
nuse baseaza pe care drepturi ar putea justifica puterea acestuia asupra bunului. In ambele cazuri posesia este
aparata de lege. Acest lucru se explica prin faptul ca in marea majoritatea a cazurilor posesia este conforma
dreptului si prin protejarea posesiei se protejeaza insusi dreptul subiectiv. In al doilea rind ocrotire posesiei este
dictate de interesele ordinii sociale care tinde sa inlature orice acte de deposedare imediata pina la solutionarea
conflictului. Cu alte cuvinte posesorii care exercita o posesie de fapt , poseda fara a avea dreptul de a poseda, iar
drepturile care se nasc in favoarea lor din faptul posesiei, constituie consecinte ale posesie si nu consecinte ale
dreptului de a poseda.
18
un detentor precar, care detine lucrul pentru proprietar, avand, asadar, animus detinendi (ad). El detine bunul de
cele mai multe ori in temeiul unui contract , care constituie titlul sau- causa detentionis( cp).
Pornindu-se de la chestiunea elementelor constitutive ale posesiei , de la preeminenta unuia sau altuia in
definirea acestui concept , au aparut cele doua teorii- cea subiectiva si cea obiectiva asupra posesiei.Deosebirile
constau din modul in care sunt concepute- prin prisma elementelor constitutive - posesia(P) pe de o parte, si
detentia precara(D) , pe de o alta parte.Teoria subiectiva (Savigny) : P = ap + c D = ad + c. Teoria obiectiva
(Ihering) : P = a + c D = a + c - cp.
2.3Argumentati daca asupra aceluiasi bun pot coexista posesiuna ca stare de fapt si posesiunea ca stare
de drept.Posesia ca stare de fapt si de drept pot sa coexiste deoarece posesia ca stare de fapt reprezinta
exercitartea materiala a bunului adica exista o interactiune fizica intre bun si persoana, in timp ce posesia ca
stare de drept justifica posesia ca stare de fapt. Astfel conchidem ca in cazul posesiei ca stare de drept exista un
drept real, ex, drept de propr, usufruct care justifica exercitarea materiala a bunului de catre persoana, astfel
posesiunea fiind una legitima. Totusi pot exista cazuri cind posesia ca stare de fapt este exercitata fara posesia
ca stare de drept. In acest caz posesorul nu are la baza un drept care sai justifice posesiunea, astfel conchidem ca
posesiunea este nelegitima, dobindita printrun act material ilicit
Test 14
1.Dreptul de folosinta
1.1 Doctrina defineste folosinta ca fiind prerogative in al carei temei proprietarul poate intrebuinta bunul in
interesul sau , percepindu-I fructele(natural, civile, industriale) Intr-o alta opinie folosinta ofera proprietarului
facultatea de a intrebuinta bunul sau, culegind in proprietate toate fructele pe care acesta le produce.
1.2determinati continutul dr de folosinta ca atribut al dr de prop-De regulă, folosinţa nu poate fi separată
de posesie. Pentru a folosi un bun, de fapt, este necesar ca să-l posezi. O întreprindere se va putea folosi de
materia primă pentru fabricarea bunurilor numai dacă va avea în posesie această materie primă. La fel şi o
persoană fizică se va putea folosi de bunurile sale numai dacă le va avea pe acestea în posesie.Exercitând
folosirea bunului cu ajutorul altor persoane (de exemplu, prin intermediul contractului de muncă) proprietarul
nu transmite folosirea bunurilor altor persoane. Cu atât mai mult, proprietarul nu transmite în aceste cazuri nici
posesia bunului. Ambele aceste împuterniciri ale sale (posesia, folosinţa) proprietarul le exercită cu ajutorul
altor persoane. Reflectăm aceasta printr-un exemplu: şoferul conduce automobilul, dar dreptul de posesie nu-i
aparţine lui, ci proprietarului automobilului. Ultimul primindu-l la lucru pe şofer, nu-i transmite acestuia nici
dreptul de posesie, nici dreptul de folosinţă asupra automobilului.Deci, în concluzie, am putea spune că, de
regulă, este posibilă folosirea bunului numai dacă posezi acest bun sau, cu alte cuvinte, folosirea ca atribut al
dreptului de proprietate este inseparabilă de alt atribut al dreptului de proprietate - posesia.În cazul în care
proprietarul transmite dreptul de folosinţă altor persoane (de exemplu, arendaşului), el transmite odată cu
folosirea bunului şi dreptul de posesie asupra acestui bun. Adică arendaşului îi sunt transmise de către proprietar
atât folosirea bunului cât şi posesia asupra acestuia, fiindcă, după cum am arătat şi mai sus, este imposibil
practic să foloseşti un bun fără ca să-l posezi.
2.Dreptul de uzufruct
2.1.Drepturile si obligatiile uzufructuarului : A)Drepturile uzufructuarului : 1)Dreptul de a intra in folosinta
bunurilor, in virtutea careia uzufructul are la indemana o actiune reala, echivalenta actiunii in revendicare in
materia proprietatii, si anume actiunea confesorie. Daca uzufructul a fost creat printr-o conventie, uzufructuarul
are la dispozitie si o actiune personala, izvorata din obligatia contractuala de remitere (predare) a bunului de
catre cealalta parte contractanta. Daca insa el este constituit prin testament, obligatia de remitere a bunului
revine mostenitorilor. Impotriva acestora, uzufructuarul are la indemana tot o actiune persoanala, intemeiata pe
un drept de creanta.; 2)Dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele. Dreptul de a folosi lucrul implica
19
posibilitatea ca uzufructuarul sa se serveasca de el pentru satisfacerea nevoilor sale. Uzufructuarul trebuie sa
exercite posesia in aceleasi conditii ca si proprietarul (art.536 Cod Civil). Dreptul de a culege fructele insa
impune distinctia intre fructele naturale, civile si industriale. Fructele naturale si industriale sunt dobandite de
uzufructuar pe masura perceperii lor. In masura in care la momentul deschiderii uzufructului acestea nu sunt
culese ele se cuvin uzufructuarului, dupa cum daca la momentul incetarii lui nu au fost culese ele se cuvin
proprietarului. Fructele cuvile, se dobandesc zi cu zi si se cuvin uzufructuarului proportional cu durata
uzufructului.; 3)Dreptul de dispozitie al uzufructuarului, se refera la posibilitatea acestuia de a ceda beneficiul
dreptului sau de uzufruct, numit emolument. Aceasta cesiune nu presupune insusi cedarea dreptului, care nu
este posibila, ci doar a beneficiului uzufructului. Uzufructuarul ramane chiar si in aceasta situatie obligat fata de
nudul proprietar de a-i restitui bunul.
B)Obligatiile uzufructuarului : Obligatiile uzufructuarului se nasc inainte cat si in timpul exercitarii
uzufructului.
1)Inainte de intrarea in folosinta, uzufructuarul are 2 obligatii si anume :
a)Obligatia de a inventaria bunurile mobile si de a constata starea imobilelor.
b)Obligatia uzufructuarului de a da cautiune. Cautiunea este o persoana care se obliga alaturi de uzufructuar
sa-l despagubeasca pe nudul proprietar, in caz de insolvabilitate a uzufructuarului. Art.541 din Cod Civil, nudul
proprietar poate scuti pe uzufructuar de darea cautiunii. Aceasta scutire este de la lege, atunci cand vanzatorul
sau donatorul bunului si-a retinut la vanzare sau donatie uzufructul.
2)In timpul exercitarii dreptului sau, uzufructarul are urmatoarele 4 obligatii :
a)sa se foloseasca de lucru ca un bun proprietar, in sensul ca este dator sa intretina bunul in perfecta stare, « ca
un bun parinte de familie ».
b)sa aduca la cunostinta nudului proprietar despre orice incalcari sau uzurpari ale dreptului sau.
c)obligatia de a respecta si continua modul de folosire stabilit de proprietar
d)obligatia de a suporta cheltuielile si sarcinile obisnuite ale lucrului. Este vorba bineinteles de sarcinile ce se
suporta din venituri
2.2
Testul 16
1.Incetarea dreptului de proprietate
1.1 incetarea dreptului de proprietate-drptul de proprietate inceteaza ,in conditiile legii,in urma
consumarii,pieirii furtuite sau distrugerii bunului, instrainarii luiin temeiul unui act juridic, renuntarii la dreptul
de proprietate,precum si alte cazuri prevazute de lege.Transmiterea dreptului de proprietate –presupune
incetarea benevola a dreptului de proprietate prin incheierea unui act juridic translativ de proprietate oneros sau
gratuit (vinzare –cumparare,donare, schimb, mostenire) carte o alta persoana.
1.2.Ca si aparitia dr de prop, incetarea acestuia are efectul unor fapte juridice. In primul rind dr de prop
inceteaza odata cu disparitia obiectului de prop., mai poate inceta in cazul disparitiei subiectului raportului
juridic civil. Codul civil satbileste mai multe moduri de incetare a dr de prop: 1Renuntarea –proprietarul poate
renunta oricind la dreptul de proprietate printr-o declarative in acest sens sau in alt mod care atesta cu
certitudine ca a renuntat la bun fara intentia de a pastra dreptul de proprietate asupra lui.; 2Rechizitia-
proprietarul poate fi deposedat de bun in temeiul unei decizii a autoritatii publice in modul si in conditiile
stabilite de lege ,in caz de calamitate naturala ,epidemie sau intr-o alta situatie exceptional.; 3 confiscarea-
20
confiscarea bunului se permite printr-o hotarire judecatoreasca in cazurile si in conditiile prevazute de
lege,bunurile proprietarului pot fi confiscateprintr-un act administrative.
1.2Rechizitia-proprietarul poate fi deposedat de bun in temeiul unei decizii a autoritatii publice in modul si in
conditiile stabilite de lege ,in caz de calamitate naturala ,epidemie sau intr-o alta situatie exceptional.
confiscarea-confiscarea bunului se permite printr-o hotarire judecatoreasca in cazurile si in conditiile prevazute
de lege,bunurile proprietarului pot fi confiscateprintr-un act administrative.
Expropriere- transferul de bunuri si de drepturi patrimoniale din proprietate private in proprietate publica in
scopul efectuarii de lucrari pentru cauza de utilitate publica in conditiile prevazute de lege,cu o dreapta si
prealabila despagubire.
Deosebiri
1.rechizitia se poate stabili doar in caz de calamitati naturale,epidemii sau in late situatii exceptionale.
2.actul administrative prin care se admite confiscarea poate fi atacat in instant de judecata
3.exproprierea se efectueaza in interes si pentru utilitate publica,si se sfectueaza in schimblul unei prealabile
despagubiri.
Asemanari
1.In toate cazurile are loc deposedarea fortata de bun, si incetarea dreptului de proprietate
2.In toate cazurile deposedarea este facuta de catre stat
1.3 IN urma cererii depuse la Oficiul cadastral,rezulta ca Ion a renuntat benevol la proprietatea sa si deci rezulta
ca terenul agricol apartine déjà statului.Astfel instant de judecata va decide ca Ion este eliberat de amenda
contraventionala deoarece nu ii mai apartine terenul, si aceste cheltuieli urmeaza a fi effectuate de catrea stat.
21
4.servitutea-este sarcina care greveaza un imobil(terenul aservit)pentru uzul sau utilizarea imobilului unui alt
proprietar (terenul dominant).Utilitatea poate consta in sporirea confortului ternului dominant ori poate rezulta
din destinatia lui economica.
5.supeficia-este un drept real imobiliar de a folosi terenul altuia in vederea edificarii si exploatarii unei
constructii ,deasupre si sub acest teren ,sau a exploatarii unei constructii existente .Acest drept este alienabil , se
transmite prin succesiune si poate fi obiect al unui contract de locatiune.
2.2 Prin testament Bostina a transmis dreptul de abitatie feciorului sau.Deoarece in testament este expres
stipulate ca feciorul sau va avea dreptul sa locuiasaca in acasa respective pina la virsta de 18 ani,acest drept
aste transmis pe o periada determinate fiului sau , iar mai apoi acest drep revine doar sotiei sale.
Testul nr 17
Subiectul I-Atributele dreptului de proprietate
1.1.Definiti atributele dreptului de proprietate.Atributele dreptului de proprietatea:de folosinta, posesie si
dispozitie:
Subiectul II-Prescriptia
2.1.Diferenta dintre prescriptia achizitiva si cea extinctive.Prescriptia achizitiva este un mod de dobindire a
dreptului de proprietate prin posedarea indelungata a unui bun mobil sau imobil in termenile si conditiile
prevazute de lege.pe cind prescriptia extinctiva este acel mod de transformare a raportului juridic civil ce consta
in stingerea dreptului de realizare silita a obligatiei civile corelative din cauza neexecutarii lui termenul stabilit
de lege.prescriptia extinctiva stinge numai dreptul material la actiune nu insusi dreptul subiectiv civil. De aceea
executarea voluntara a obligatiei chiar dupa indeplinirea termenului de presctiptie este valabila.
2.2.Determinati cazurile in care dobinditorul de buna credinta dobindeste dreptul de proprietate pina la
expirarea termenului de 5 ani ,pentru mobile sau 15 ani pentru imobile.In cazul bunurilor
mobile,dobinditorul de buna-credinta dobindeste dreptul de proprietate pina la expirarea termenului de 5
ani,atunci cind el va deveni posesor al bunului in baza unui act juridic,si respectiv se vor aplica prevederile din
Codul Civil.In cazul bunurilor imobile,dobinditorul va dobindi dreptul de prorpietate inainte de 15 ani,daca
bunul este supus si a fost supus inregistrarii de stat.
2.3.M.V. nu dobindeste dreptul de proprietate prin uzucapiune deoarece APL este inscrisa ka proprietar in
registrul bunurilor imobile .Odata ce bunurile sunt inregistrate in registrul bunurilor immobile este nu pot fi
dobindite prin uzucapiune chiar daca a trecut termenul de 15 ani si chiar daca proprietarul se comporta ca un
proprietar al terenului in cauza.Alt argument ar fi ca o conditie a uzucapiunii este ca posesiunea sa fie de buna
credinta in cazul nostru posesiunea este de rea credinta deoarece bunul este inregistrat in registrul bunurilor
mobile iar M.V. automat devine proprietar de rea credinta in caz ca terenul nu era inscris in registrul bunurilor
mobile M.V. devenea proprietarul terenului de buna credinta.
23
TEST19
1-Patrimoniu
1.1Patrimoniu-reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale privite ca o suma de valori active si
pasive strins legate intre ele,apartinind unor pers fizice si juridice determinate!
1.2.Functiilepatrimoniului: *gajul general al creditorilor chirografari-chirografari sunt creditori negarantati
care au la momentul intentarii procesului de insolvabilitate,o creanta patrimoniala fata de debitor.Patrimoniul
asigura creditorilor chirografari posibilitatea de a-si asigura creantele,ajuns la scadenta din bunurile debitorului
,existente la acest moment,indiferent daca au existat sau nu la momentul aparitiei creantei.In caz in care
debitorul prejudiciaza interesele creditorului chirografar ,inchiend acte frauduloase ,acestia din urma au dreptul
la actiunea paulina de aparare a dr.; *subrogatia reala cu titlu universal-o operatie juridica in temeiul caruia o
persoana ia locul unei alteia in cadrul unui raport juridic sau un bun ia locul unui alt bun.Subrogatia poate fi de
2 feluri :personala-inlocuirea unu I subiect cu altul ,si reala cind un bun este inlocuit cu altul.; *Subrogatia rela
cu titlu particular-cind un bun determinat este inlocuit cu un alt bun .Subrogatia rela cu titlu particular va opera
in cazurile expres prevazute de lege.De ex:dac uzufructul cuprinde si bunuri consumptibile,uzufructuarul are
dreptul sa dispuna de ele,insa cu obligatia de a restitui bunuri de aceeasi calitate ,cantitate,valoare sau daca este
imposibil sa restituie contravaloarea lor la data stingerii uzufructului
2-Dreptul de uzufruct
2.1*Constituirea uzufructului prin efectul legii
In R.M nu exista reglementari care ar prevedea expres constituirea dreptului de uzufruct.Preluind ideea din lit
juridica romana ,consideram ca suntem in prezenta realizarii unui drept de uzufruct atunci cind parintii folosesc
bun copiilor
*Constituirea uzufructului prin act juridic
De cele mai multe ori uzufructul se constituie prin vointa omului ,imbracind forma unui act juridic unilaterak
sau bilateral.Persoana care poate constitui un drept de uzufruct este proprietarul bunului.
Uzufructul poate sa-si aiba originea intr-o clauza testamentara sub forma de legat prin care se instituie dreptul
unei persoane nemostenitoare sa foloseasca si sa culeaga fructele unuia sau mai multor bunuri din masa
succesorala ,transmitind nuda proprietate mostenitorilor.
Dreptul de uzufruct poate fi constituit prin contract cu titlu oneros si cu titlu gratuit.
Calea de instrainare se constituie atunci cind proprietarul bunului creeaza asupra lui un uzufruct pastrindu-si
nuda proprietate iar dr.de.folosinta si de culegere a fructelor transmitind unui tert.
Calea de retentie-se constituie atunci cind preoprietarul instraineaza nuda proprietate a bunului sau,insa retine p-
u sine uzufructul transformindu-se din proprietar plin in uzufructuar
*Constituirea uzufructului prin hotarire judecatoreasca
Dr.uzufruct se poate constitui prin hot.jud numai in cazul in care legea prevede o asemena modalitate.De ex,ne
referim la situatia cind masa debitoare a societatii comerciale insolvabile include dreptul de folosinta ,p-u un
anumit termen,asupra unor bunuri depuse ca aport la capitalul social .In cazul in care societatea comerciala
emitenta de actiuni sau de parti sociale devine insolvabila pin la exercitarea termenului p-u care dreptul de
folosinta asupra bunului sau a fost transmis ca aport ,acest drept intra in masa ddebitoare ,administratorul
insolvabilitatii avind dreptul sa-l valorifice.
24
Dupa expirarea termenului stabilit posesiunea si folosinta bunului se va intoarce la proprietar.Consideram ca
actul de instrainare a dreptului de folosinta va fi un contract de uzufruct ,tertul beneficiar avind in calitatea de
uzufructuar dreptul si obligatiile de ase comporta ca un adevarat proprietar.Desi administratorul insolvab.va
organiza o licitatie de instarinare a dreptului contractul trebuie semnat de proprietarul bunului asociat al
societ.insolvabile.Daca acesta refuza sa semneze ,administratorul insolvab se va adresa instantei p-u ca vointa
asociatului sa fie substiutuita prin act judecatoresc.
2.2Contractul de constituire a dreptului de uzufruct este: a)sub semnatura privata sau autentica;
b)sinalagmatic daca e cu titlu oneros;unilateral-cu titlu gratuity; c)daca e cu titlu oneros ,contractul se
incadreaza in categoria contractelor comutative,deoarece drepturile si oblig sunt certe.Daca e cu titlu gratuit-
intra in categoria contractelor liberalitatilor,deoarece proprietarul raminind cu nuda proprietate a bunului;
d)numit-are o denumire prev de lege; e)cu executare succesiva-p-u ca uzufructuarul isi va exercita dr.intreaga
perioada p-u care a fost constituit; f)constitutiv de dr.reale-dupa efectele produse.
Test 20
1-Uzucapiunea
1.1.Uzucapiunea este un mod nou de dobândire a dreptului de proprietate, prin posesiunea indelungata unui bun
mobil sau imobil in termenele si conditiile prevazute de lege.
1.2. Conditiile:-cel care poseda trebuie sa fie de buna-credinta; - posesiunea trebuie exercitata timp de 5 ani in
cazul bunurilor mobile si 15 ani in cazul bunurilor imobile;; - posesiunea trebuie sa fie utila.
Dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil si imobile şi în cazul în
care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui. Buna - credinţă a dobânditorului se presupune, contrariul
urmează să fie dovedit de cel ce îl invocă. Buna sau reaua – credinţă a dobânditorului se va determina în
dependenţă de faptul dacă ştia ori nu ştia, trebuia să ştie sau nu trebuia să ştie, că cel ce înstrăinează bunul nu
este proprietarul acestuia. Reaua credinţă nu poate fi acoperită nici printr-un act.
Articolul 335. Posesiunea necesara uzucapiunii
(1) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decît posesiunea utilă. Pînă
la proba contrară, posesiunea este prezumată a fi utilă. (2) Nu este utilă posesiunea discontinuă, tulburată,
clandestină sau precară. (3) Posesiunea este discontinuă atît timp cît posesorul o exercită cu intermitenţe
anormale în raport cu natura bunului. (4) Posesiunea este tulburată atîta timp cît este dobîndită sau conservată
prin acte de violenţă, fizică sau morală, care nu sînt provocate de o altă persoană. 5) Posesiunea este clandestină
dacă se exercită astfel încît nu poate fi cunoscută. (6) Posesiunea este precară cînd nu se exercită sub nume de
proprietar. (7) Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată. (8) Numai
persoana faţă de care posesiunea este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii. (9) Posesiunea viciată
devine utilă îndată ce viciul încetează.
1. În articolul de faţă sunt numărate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a putea produce
efecte juridice, în particular condiţiile necesare uzucapiunii. Regula generală, în acest sens, este că va produce
efecte juridice doar posesia utilă. Posesia va fi utilă dacă va fi continuă, netulburată, publică şi neprecară. Se
prezumă că posesia este utilă, până la proba contrară. Contrariul urmează să fie dovedit de cel ce îl invocă.
2. Viciile posesiei sunt contrariul calităţilor acesteia şi expres sunt numărate în alin. 2 din articolul comentat.
Astfel, posesia este viciată dacă este discontinuă, tulburată, clandestină şi precară.
3. Discontinuitatea posesiei ca viciu al acesteia este contrariu calităţii ca posesia să fie continuă. Posesia trebuie
să fie continuă, adică posesorul trebuie să exercite acte de stăpânire asupra bunului cu o frecvenţă normală
potrivit naturii bunului. Posesia nu trebuie să fie exercitată cu intervale prea mari, adică actele de posesie
25
trebuie să fie făcute la intervale normale şi într-o succesiune regulată. În caz contrar se va considera că posesie
este discontinuă. În alin. 3 expres este indicat că posesiunea este discontinuă atât timp cît posesorul o exercită
cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului. Bineînţeles că continuitatea posesiei va depinde de natura
bunului, fiind posibile cazuri când nu va nu va fi necesară o interacţiune permanentă cu bunul. Spre exemplu,
posesia nu va fi discontinuă, în cazul când o persoana va poseda o păşune, care, în principiu, poate fi exploatată
nu pe tot parcursul anului ci numai sezonier. Deci, actele de posesie trebuie să fie făcute la intervale normale în
raport cu natura bunului, cu alte cuvinte să fie exercitate în momentele în care le-ar exercita în mod normal
adevăratul proprietar al bunului.
Continuitatea se prezumă până la proba contrară. Când posesorul dovedeşte că a posedat la un moment dat
anterior şi mai posedă în prezent, se prezumă că a posedat în mod continuu în intervalul dintre aceste două
momente. Acest lucru este expres prevăzut în art. 306.
4. O altă condiţie necesară posesiei pentru ca bunul să fie uzurpat este ca posesia să fie netulburată, adică să fie
paşnică. Dacă posesia este tulburată ea nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului
posedat. Alin. 4 dispune că posesiunea este tulburată atâta timp cît este dobândită sau conservată prin acte de
violenţă, fizică sau morală, care nu sînt provocate de o altă persoană. După cum putea observa conţinutul acestei
norme este greu de înţeles. Într-adevăr, ce înseamnă ca posesia este tulburată atunci când este dobândită sau
conservată prin acte de violenţă, fizică sau morală, care nu sînt provocate de o altă persoană ? Trebuie să
înţelegem că posesia va fi viciată atunci când este dobândită sau conservată prin acte de violenţă ale
posesorului. Acest viciu al posesiei (adică violenţa) poate exista atât la momentul dobândiri posesiei cât şi în
timpul exercitării acesteia. Spunem acest lucru, fiindcă în art. 335 alin. 4 se indică că posesia este tulburată
atunci când este dobândită sau conservată prin acte de violenţă. Ce înseamnă că posesia să fi dobândită prin acte
de violenţă credem că este clar pentru toţi. Dar, ce înseamnă ca posesia să fie conservată prin acte de violenţă ?
Dispunând în aşa fel, legiuitorul a considerat că posesorul nu-şi va putea face singur dreptate atunci când va fi
deposedat de bun, respectiv nu va avea dreptul de a recurge la acte de violenţă pentru aşi reîntoarce posesia
asupra bunului, adică a conserva posesia, ci va putea recurge la acţiunile posesorii pentru a obţine încetarea
tulburării.
5. Pentru ca posesia să fie utilă la fel este necesar ca ea să fie publică, adică să nu fie clandestină. Lin. 5 din
norma comentată arată că posesiunea este clandestină dacă se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută. Deci,
posesorul trebuie să exercite actele de posesia ca proprietarul, adică public fără a căuta să la ascundă. Când
posesorul caută să ascundă actele sale, este natural să presupunem că posesia lui este clandestină. Reieşind din
faptul că bunurile imobile prin natura lor nu pot fi susceptibile de acte de posesie clandestină, adică ascunse,
urmează să facem concluzia că clandestinitatea posesiei va fi aplicabilă proprietăţii mobilelor.
6. Alin. 6 cere ca posesia să fie exercitată sub nume de proprietar, adică să nu fie precară. Posesia este precară
atunci când posesorul posedă pentru altul şi nu pentru el însuşi. Sunt consideraţi detentori precari aşa posesori
ca locatarii, depozitarii, uzufructuarii .... . Toate aceste persoane deţin bunul în baza unui titlu, şi sunt obligate la
expirarea termenului actului, în baza căruia deţin bunul, să-l restituie proprietarului. Deci, un detentor precar nu
poate uzucapa bunul care îl deţine în baza unui act juridic.
7. Discontinuitatea este un viciu absolut, în sensul că poate fi invocat împotriva posesorului de către orice
persoană care are un interes să conteste posesia. Un asemenea caracter al discotinuităţii este expres prevăzut în
alin 7.
8. Spre deosebire de clandestinitate, posesia tulburată şi posesia clandestină sunt considerate vicii relative. Spre
exemplu, în cazul posesiei tulburate, acest viciu al posesiei va putea fi invocat doar de cel care a fost deposedat
de bun prin violenţă şi nu va putea fi invocat de late persoane. Cu alte cuvinte doar victima violenţei poate
invoca acest viciu al posesiei, respectiv pentru toate celelalte persoane, posesia nu este viciată, şi ele nu pot
invoca împotriva posesorului violenţa care nu a fost îndreptată împotriva lor. Astfel, după cum se explică în
26
surse de specialitate, cu care suntem solidare, când posesorul actual, pentru a se pune în posesia, a întrebuinţat
violenţa împotriva unui posesor anterior, care nu era nici acesta adevăratul proprietar, numai primul posesor
poate opune viciul de violenţă posesorului actual, fiindcă doar el a fost victima violenţei. Violenţa poate fi atât
fizică cât şi morală (art. 335 ali.4).
La fel ca şi violenţa, după cum am spus, şi clandestinitatea este un viciu relativ. Aceasta înseamnă că posesia
clandestină nu se consideră viciată decât faţă de persoana căreia posesorul ia ascuns posesia sa. Persoanele, faţă
de care posesia a fost exercitată în mod public, nu pot invoca acest viciu de posesie.
2-Proprietatea comuna
2.1. Proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulţi titulari.
Codul Civil cunoaşte două forme ale proprietăţii comune: proprietatea comună pe cote-părţi şi proprietatea
comună în devălmăşie
Dreptul de proprietate comună pe cote – părţi. Dreptul de proprietate comună pe cote - părţi, este acel drept de
proprietate care aparţine la două sau mai multe persoane, exprimat în cote ideale, (o jumătate, o treime, o
pătrime etc.) asupra unui bun nefracţionat în materialitatea sa.
Dreptul de proprietate comună în devălmăşie. Dreptul de proprietate în devălmăşie este cea de a doua formă sub
care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. Această formă a dreptului de proprietate se caracterizează
prin aceea că titularii acestui drept nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunului comun
şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparţin fiecăruia în parte (a se vedea şi comentariu la art. 366).
2.2. Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară. Obiecte ale dreptului de
proprietate comună pe cote-părţi a cetăţenilor pot fi orice bun, în afară de acelea care, conform legii, nu pot fi în
proprietatea acestora. De obicei, astfel de bunuri sunt: casele de locuit, vitele, diferite obiecte preţioase. De
reglă în proprietatea cmună pe cote – părţi se află bunuri indivizibile. Raporturi de proprietate comună pe cote-
părţi există între persoane fizice, între persoane juridice, între persoane fizice şi persoane juridice, între persoane
fizice şi stat sau unităţi administrativ-teritoriale. Între persoane fizice şi stat coproprietatea poate să apară în mai
multe situaţii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenţei moştenitorilor sau aceştia au
renunţat la succesiune; dobândirea prin confiscare sau act juridic a cotei-părţi a unui coproprietar etc.
Test 21
1-Proprietatea comuna pe cote-parti
1.1. Dreptul de proprietate comuna se caracterizeaza prin faptul ca unul si acelas drept apartine la 2 sau mai
multe persoane care isi pot exercita toate prerogativele recunoscute prin lege in mod simultant si concurent.
Dreptul de proprietate pe cote-parti se caracterizeaza prin faptul ca bunul ramine nefractionat in materialitatea
sa, iar dreptul de proprietate este fractionat in cote parti ideale, abstracte, egale sau inegale fiind exxprimat in
forma fractionala, nominala, zecimala sau procentuala. Dreptul de proprietate pe cote parti la rindul sau
cunoaste 2 forme:
-fortata si perpetua- se caracterizeaza prin faptul ca are ca obiect bunul care prin natura si destinatia lor pot fi
folosite de mai multi proprietari fiind accesorii pe linga alte bunuri considerate principale si care apartin
acelorasi titulari, exista si se mentite independenta de vointa copartasilor si exista atit timp cit obiectul sau este
folosit in comun de catre mai multe persoane.
-obisnuita si temporara-acest tip de coproprietate constituie regula in materie si exista ori de cite ori proprietatea
comuna pe cote-parti nu este fortata si perpetua.
27
1.2. Articolul 351. Actele de dispoziţie privind bunurile proprietate comuna pe cote-părţi
(1) În privinţa bunurilor proprietate comună pe cote-părţi nu se pot încheia acte de dispoziţie decît cu acordul
tuturor coproprietarilor.
(2) Actele de dispoziţie încheiate în lipsa unanimităţii sînt lovite de nulitate relativa dacă se demonstrează că
terţul este de rea-credinţă. În acest caz, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data cînd
coproprietarul care nu şi-a dat acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenta cauzei de nulitate.
(3) Coproprietarul poate să înstrăineze cota sa parte, respectînd dreptul de preemţiune al celorlalţi coproprietari.
1. Referindu-ne la dreptul de dispoziţie asupra bunului proprietate comună trebuie să distingem între dispoziţia
întregului bun şi dispoziţia cu cota-parte din proprietatea comună pe cote-părţi. Alin. 1 şi 2 din norma de faţă se
referă la dispoziţia întregului bun, pe când alin 3 din art. 352 şi art. 353 se referă la dispoziţia cotei-părţi din
proprietatea comună pe cote părţi.
Pornind de la faptul că în cazul proprietăţii comune, bunul nu se fracţionează, legiuitorul a instituit în alin. 1
regula conform căreia actele de dispoziţie asupra bunurilor comune pot fi încheiate doar dacă a fost acordul
tuturor coproprietarilor. Instituirea unei asemenea reguli se justifică prin aceea că fiecare coproprietar având
asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate, nu poate să dispună de părţile din bun ce
nu-i aparţin. Prin încheierea actelor de dispoziţie coproprietarii pot înstrăina bunul comun (vânzare-cumpărare,
schimb, donare), îl pot transmite în folosinţă, pot institui un drept de uzufruct.
2. De cele mai dese ori bunul comun se află în posesia unui singur coproprietar. Fiind unicul posesor al bunului
comun , coproprietarul încălcând prevederile alin. 1 din acest articol, poate să dispună de bunul comun. Deci,
vom fi în prezenţa actelor de dispoziţie efectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun, fără
consimţământul celorlalţi coproprietari. Asemenea acte de dispoziţie sunt pasibile de a fi lovite de nulitate. În
art. 351 alin. 2 se instituie o regulă specială de nulitate a actului juridic. Astfel, actele de dispoziţie, privind
bunul comun, încheiate în lipsa unanimităţii pot fi lovite de nulitate relativa dacă se demonstrează că terţul este
de rea-credinţă. Valabilitatea sau nulitatea unui asemenea act va depinde de faptul dacă dobânditorul va fi de
bună sau de rea credinţă. Dacă dobânditorul este de bună-credinţă (nu ştia şi nici putea să ştie că bunul este
comun şi nu este acordul tuturor coproprietarilor la înstrăinare ) , actul de dispoziţie a bunului comun, nu va fi
lovit de nulitate. În acest caz, ceilalţi coproprietari vor fi în drept ş-ă înainteze pretenziile către acel
coproprietar, care a înstrăinat bunul cu încălcarea dispoziţiilor art. 351 alin. 1. Dacă însă dobânditorul este de
rea-credinţă, actul de dispoziţie va fi lovit de nulitate, bunul înstrăinat fiind restituit coproprietarilor.
O altă regulă specială cuprinsă în art. 351 alin. 2, se referă la începerea cursului termenului de prescripţie
extinctivă, acesta începând să curgă de la data când coproprietarul care nu şi-a dat acordul a cunoscut sau
trebuia să cunoască existenta cauzei de nulitate. Dreptul de a cere nulitatea actului de dispoziţie, care a fost
încheiat cu încălcarea prevederilor art. 351. alin. 1, îl au oricare din coproprietari, în decurs de trei (termenul de
prescripţie general prevăzut de art. 267 alin.1) ani de zile din momentul când au aflat sau trebuia să afle că
bunul a fost înstrăinat.
3. Cota parte din dreptul de proprietate comună pe co-părţi reprezintă măsura în care dreptul de proprietate al
fiecărui coproprietar se întinde asupra întregului bun. Deoarece cota-parte reprezintă o fracţiune din dreptul de
proprietate asupra bunului comun, dreptul de dispoziţie al fiecărui coproprietar se va răsfrânge doar asupra cotei
sale părţi. Fiecare coproprietar al unei proprietăţi comune pe cote-părţi are dreptul de a înstrăina, cu titlu gratuit
sau oneros, unei alte persoane cota sa din bunul comun. O asemenea înstrăinare nu necesită acordul celorlalţi
coproprietari. Astfel cote parte va putea fi donată, schimbată, fiind destul doar acordul celui ce doreşte să
încheie un asemenea act. De asemenea cota-parte poate fi grevată cu drepturi reale (spre exemplu cota-parte
poate fi gajată). Dacă cota-parte se vinde, ceilalţi coproprietari au un drept preferenţial în condiţiile stipulate la
art. 352
28
2-Dreptul de uzufruct
2.1. Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o perioadă determinată sau
determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca
proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de
a-l înstrăina.Este dreptul subiectiv al unei persoane (uzufructuar) de a poseda, de a folosi şi culege fructele unui
bun neconsumptibil aflat în circuit (art. 396 (3) ce aparţine cu drept de proprietate altei persoane (nudul
proprietar), cu îndatorirea de a-i păstra substanţa, adică de a nu-l specifica sau de a nu-i schimba destinaţia.
2.2. Uzufructul se poate constitui, prin lege sau act juridic, dispoziţiile privind registrul bunurilor imobile fiind
aplicabile pentru bunurile imobile. În cazurile prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărîre
judecătorească. Conform alin (1) al acestui articol, uzufructul poate fi consacrat în baza:
a) legii;
b) actului juridic;
c) hotărârii judecătoreşti în cazurile prevăzute de lege.
Articolul 395. Noţiunea de uzufruct(1) Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru
o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele
bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructuarul are dreptul de a
poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina.(2) Uzufructul poate fi limitat prin excluderea anumitor folosinţe.(3)
Uzufructul se poate constitui, conjugat sau succesiv, în favoarea unei sau mai multor persoane existente la data
deschiderii uzufructului.(1) Articolul 395 constituie dreptul subiectiv al unei persoane (uzufructuar) de a
poseda, de a folosi şi culege fructele unui bun neconsumptibil aflat în circuit (art. 396 (3) ce aparţine cu drept de
proprietate altei persoane (nudul proprietar), cu îndatorirea de a-i păstra substanţa, adică de a nu-l specifica sau
de a nu-i schimba destinaţia. Termenul uzufruct este compus din cuvintele latine uzus, ceea ce înseamnă dreptul
de a folosi şi fructus de a culege fructele.
Dreptul instituit prin prezentul articol este un drept subiectiv:
a) Personal, dat fiind că nu poate fi transmis altei persoane (art.398 (1));
b) real, dat fiind că are în calitate de obiect un lucru (res – reales);
c) absolut, graţie opozabilităţii sale unui cerc nedeterminat de persoane, inclusiv şi nudului proprietar;
d) cu titlu gratuit, dat fiind că posedarea obiectului folosirea şi însuşirea fructelor acestuia nu are loc contra
plată;
e) limitat în timp, fiind instituit pe un termen determinat (de 10,20,30 de ani) sau determinabil (până la
epuizarea valorii de consum a obiectului, până la decesul uzufructului-persoană fizică sau până la lichidarea
persoanei juridice – uzufructuar în condiţiile art. 397).
Dreptul de a culege fructele de la bunul dat în uzufruct trebuie înţeles lato sensu, adică în sens larg, fiind un
drept subiectiv al uzufructului de a percepe toate fructele şi a obţine toate beneficiile (fructele naturale şi civile)
pe care este în stare să le dea obiectul în conformitate cu destinaţia sa economică, obţinând asupra acestora
dreptul de proprietate (art. 401)
Situaţia juridică de “nudul proprietar”, care provine de la sintagma din limba latină nuda proprietas, rezultă din
faptul că proprietarului bunului, asupra căruia este instituit un uzufruct, îi aparţine doar titlul gol (nud) de
proprietar fără aşa elemente ale conţinutului dreptului subiectiv de proprietate (art. 315) ca: dreptul de a poseda,
de a folosi şi culege fructele sau a obţine careva alte beneficii de la obiectul uzufructului. Excepţie de la aceasta
29
fac unele elemente de a dispune de obiectul uzufructului (de a-l înstrăina, (art.398 (1)), de a-şi exprima sau nu
acordul în cazul când uzufructuarul vrea să transmită obiectul în arendă (chirie) în condiţiile art.398 (3).
Iar conform aliniatului (2) al prezentului articol, uzufructuarul poate fi limitat prin exluderea anumitor folosinţe
şi atunci aceste exluderi îi revin nudului proprietar.
(3)Conform aliniatului (3) uzufructul poate fi instituit în favoarea unei sau mai multor persoane concrete, cu
condiţia ca aceste persoane să existe la momentul instituirii uzufructului.
În cazul când uzufructul este instituit în favoarea mai multor persoane, exercitarea dreptului de uzufruct
poate fi efectuată în mod conjugat sau succesiv. În primul caz toţi titularii acestui drept folosesc obiectul şi
percep de la el fructele împreună, în acelaşi timp şi în egală măsură, iar în al doilea – în mod succesiv, adică
folosesc obiectul şi percep fructele într-o anumită ordine succesivă. De exemplu, dacă uzufructul este instituit în
favoarea mai multor persoane în formă succesivă asupra unei vaci mulgătoare concrete din cireada ce aparţine
cu drept de proprietate altei persoane, apoi prima poate percepe laptele de dimineaţă, a doua – de la amează, iar
a treia – de seară.
La fel poate fi instituită ordinea succesivă de percepere a laptelui în zilele săptămânii, de decadele lunii
etc, sau în privinţa generaţiei ce o produce acest animal în primul an, în al doilea, în al treilea şi a. m.d.
Cu acelaşi succes şi în aceleaşi modalităţi (conjugat sau succesiv) poate fi instituită ordinea de percepere
a dividendelor de la un pachet de acţiuni ce aparţin cu drept de proprietate altei persoane.
Test 22
1.Uzucapiunea
1.1.Conditiile:1.Posesiunea legitima- Este considerată posesor de bună-credinţă persoana care posedă legitim
sau care se poate considera îndreptăţită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile
civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale. Buna-credinţă este prezumată.; 2. Posesorr de buna-credinta. Posesia de
bună - credinţă este considerată ca o stăpânire de calitate superioară. Buna credinţă este un element subiectiv, şi
constă în convingerea posesorului că titlul pe baza căruia posedă bunul, ale cărui fructe le culege , este un titlu
perfect valabil, nefiind afectat de vre-un viciu. posesia de bună credinţă este mai mult decât o posesie, este o
proprietate al cărei titlu este lovit de nulitate necunoscută de posesor.
1.2. Articolul 332. Uzucapiunea imobiliara (1) Dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a
posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine
proprietarul bunului respectiv. (2) Dacă un bun imobil şi drepturile asupra lui sînt supuse înregistrării de stat,
dreptul de proprietate se dobîndeşte în temeiul alin.(1) din momentul înregistrării.
1. Uzucapiunea este un mod nou de dobândire a dreptului de proprietate, esenţa căruia constă în faptul că o
persoană poate deveni proprietar al bunului dacă îl posedă pe o perioadă expres stabilită de lege, în condiţiile
stipulate de lege. Referitor la termen acesta diferă în dependenţă de faptul dacă bunul este mobil sau imobil. În
schimb alte condiţii necesare uzucapiunii sunt identice la toate bunurile, ele fiind prevăzute expres în art. 335.
Art. 332 se referă la uzucapiunea imobilelor. Pentru ca imobilele să fie dobăndite prin uzucapiune este necesar
ca cel ce posedă bunul s-ă fie de bună - credinţă şi să posede bunul imobil timp de 15 ani. Buna-credinţă
presupune că posesorul să nu ştie şi nici să nu poate şti că posesia sa este ilegală (a se vedea şi com. la art. 307) .
Acest termen începe să curgă din momentul în care posesia întruneşte toate condiţiile necesare uzucapiunii,
acestea după cum am spus mai sus, sunt indicate în art. 335. Conţinutul art. 332 alin 1 permite a face concluzia
că vor putea fi dobândite prin uzucapiune doar bunurile imobile neînregistrate în registrul bunurilor imobile.
30
Spunem acest lucru, fiindcă o dată ce bunul este înregistrat în registrul bunurilor imobile se prezumă că toţi au
cunoştinţă de acest fapt, şi ca rezultat cel ce va poseda un bun imobil înregistrat în registrul bunurilor imobile nu
va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestui bun, fiindcă el va considerat că este de rea-credinţă. În
aşa fel, într-o asemenea redacţie art. 332 va avea puţină aplicaţie la practică, ori în majoritatea cazurilor bunurile
imobile se înregistrează în registrul bunurilor imobile. În art. 332 nimic nu se vorbeşte despre faptul cum se va
înregistra dreptul de proprietate asupra bunului imobil în cazul în care vor fi întrunite condiţiile necesare
uzucapiunii. Considerăm că cel care timp de 15 ani a posedat sub nume de proprietar un bun imobil care nu este
înregistrat în registrul bunurilor imobile, va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestui imobil în baza
unei cereri adresate instanţei judecătoreşti. În aşa fel vor fi înlăturate posibilele litigii ce vor putea apărea ca
rezultat al dobândirii dreptului de proprietate în urma uzucapiunii.
2. În conformitate cu prevederile art. 290 dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile,
grevările acestor drepturi, apariţia, modificarea şi încetarea lor sînt supuse înregistrării de stat. Art.332 alin. 2 în
principiu spune acelaş lucru. Pornind de la faptul că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile tot timpul
trebuie înregistrat în registrul bunurilor imobile, şi în cazul uzucapiunii dreptul de proprietate urmează a fi
înregistrat în registrul bunurilor imobile.
31
Testul 23-Prezumtia proprietatii
Testul 24
Subiectul 1-Dobindirea dr de propr
1.1 Momentul dobindirii dreptului de proprietate in cazul bunurilor mobile are loc in timpul predarii
bunului. Aceasta este regula generala, cu caracter dispozitiv, lasind la latitudinea partilor posibilitatea de a alege
un alt moment al aparitiei dreptului de proprietate decit cel al predarii bunului. Astfel, partile pot conveni ca
dreptul de proprietate sa fie dobindit chiar in momentul incheierii actului juridic sau la o data ulterioara care sa
nu coincide cu momentul predarii a bunului.
In cazul bunurilor immobile, dreptul de proprietate se dobindeste la data inscrierii in registrul bunurilor
imobile. Acesta regula trubuie sa fie priviti prin contextual CC, art.290, din care reese ca dreptul de proprietate
si alte drepturi reale asupra bunurilor immobile, grevarea acestor drepturi, aparitia, modificarea si incetarea lor
sunt supuse inregistrarii de stat.
1.2.Semnificatia termenului “predarea a bunului” are sensul de a transmite bunul. Modalitatile de “predarii a
binului” sunt 2:
1. Brevi manu tradition - prin traditiune, din mina in mina.(de la romani)
2. din momentul incheierii contractului – a aparit o data cu adoptarea CC francez.
Riscul pierii fortuite a bunului.
In conformitate cu art. 318 CC, riscul pieirii sau deteriorarii fortuite a bunului il suporta proprietarul, daca legea
sau contractul nu prevede altfel. Acesta norma are un character dispozitiv, ceea ce inseamna ca partile pot
deroga de la ea. De exemplu, vinzatorul si cumparatorul pot conveni ca riscul pieirii fortuite sa fie transmis
dobinditorului (cumparatorului) nu in momentul predarii bunului, ci in momentul semnarii contractului. La fel,
legea poate sa prevada ca riscul pieirii fortuite sau deteriorarii fortuite il suporta o alta persoana decit
proprietarul. Drept exemplu in acest sens poate servi dispozitia art. 821, alin. 3, care stabileste ca riscul pieirii
sau deteriorarii fortuite a intreprinderii trece la comparator in momentul semnarii actului de predare, pe cind
dreptul de proprietate asupra interprinderii trece la comparator la data predarii interprinderii. Prin urmare, legea
prevede o exceptie de la regula generala, conform careia riscul pieirii sau deteriorarii fortuite il suporta
proprietarul bunului.
Subiectul 2-Dreptul de servitute
1.1 Servitutea este sarcina care greveaza un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilittea imobilului unui alt
proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate consta in sporirea confortului terenului dominant ori poate rezulta
din destinatia lui economica. (CC)
1.2 Dreptul de servitude ca si dreptul de proprietate, poate fi dobindit prin uzucapiune. Conform dispozitiei art.
443. al. 1, pot fi dobindite prin uzucapiune servitutiile:
- continue si aparente; sunt survitutii si continue si aparente apeductele, gazoductele amplasate la suprafata
solului, precum si cele de scurgere a apelor, deoarece au semen exterioare, iar pentru exercitarea lor nu este
nevoie de fapta actuala a omului;
- neaparente si positive; sunt si neaparente si positive apeductele sau gazoductele ingropate in pamint, a caror
trecere peste terenul agricol ne are semen exterioare.
32
Nu se pot dobindi prin uzucapiune servitutiile neaparente si negative, inclusive cele prin care proprietarul de
teren aservit I se interzice sa cconstruiasca ori sa construiasca mai sus de o anumita inaltime.
Conform art.433, al, 2 , actele materiale corespunzătoare unor servituţi necontinue (de ex. Servitude de trecere,
de pastorie) sînt prezumate a fi exercitate cu simpla îngăduinţă a proprietarului terenului aservit. O astfel de
preemsiune este un impediment pentru a uzucapa dreptul de servitude. Daca demonstreaza ca a intrunit toate
conditiile uzucapiunii (buna-credinta si termenul), proprietarul terenului dominant va putea dobindi dreptul de
servitude. Termenul uzucapiunii dreptului de servitude este acelasi, de 15 ani, ca si acel al uzucapiunii
imobiliare.
In lipsa unor reglementari legale, ar fi utile reglementarile exprese privind adoptarea unei hotariti judiciare de
recunoasterea a acestui fapt.
25-Proprietatea publica
TESTUL 26
Subiect 1: Apararea posesiunii cu ajutorul actiunii in complingere
1.1 Actiunea in complingere este actiunea prin care se cere incetarea tulburarii posesiunii. Posesorul cere
tertului sa inceteze orice tulburare a posesiunii, impiedicarea liberului ei exercitiu.
1.2 Pentru inaintarea actiunii in complingere posesorului trebuie sa-i fie tulburata posesia:
a. Fie tulburarea de drept-tulburarea posesiunii prin acte juridice, cum ar fi pretentiile unui tert catre chirias
printr-o nitificare de plata.
b. Fie tulburarea de fapt-savirsirea de catre tert a unor acte materiale in privinta imobilului, cum ar fi trecerea
pe teren vecin fara drept de servitude, plimbarea ciinelui pe teren vecin.
Pe linga cererea de tulburare a posesii, posesorul poate cere si despagubiri pt daunele cauzate prin tulburari.
Art.309 spune ca se pot cere despagubiri chiar daca nu se cere incetarea tulburarilor sau incetarea este
imposibila.
1.3 Rudele lui A nu sunt in drept sa-I ceara plata pt chirie lui B, din motiv ca nu ei sunt proprietari si nu au nici
o tangenta cu bunul. Familia lui B poate inainta o actiune in complingere pt rudele lui in conformitate cu
tulburarea de drept de catre terti.
Aici A la intoarcere poate cere de la B revendicarea bunului si plata despagubirilor pt intreaga perioda de
folosire, insa B ii va cere lui A toate cheltuielile de imbunatatire a bunului plus de intretinere a imobilului.
Test nr.27
Subiectul I. Actiunea in revendicare
1.1 Prin acţiunea în revendicare intelegem ca, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea
acesteia de la cel, la care se găseşte; proprietarul neposesor cere celui ce poseda bunul, acesta fiind
neproprietar, recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.Caractere:
a) Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate şi se pune in discuţie
coexistenţa dreptului de proprietate, reclamantul având sarcina să dovedească titlul său de proprietate. Prin
actiunea in revendicare se apara dreptul de proprietate in timp ce prin actiunile posesorii se apara posesia.
b) Actiunea in revendicare este o actiune reala, ea intemeindu-se si aparand insusi dreptul de proprietate care
prin natura lui este un drept real, ce imprima actiunii acelasi caracter real si se deosebeste de actiunile personale.
c) Scopul actiunii in revendicare este restituirea lucrului si deci actiunea trebuie introdusa impotriva celui ce
detine lucrul.
Testul 28
1-Dreptul de proprietate
1.1 definniti drep de propr si relevati locul sau in sis dr reale.Pana in prezent nu exista o conceptie unanima
privind definirea dr. de proprietate. Putem defini dr de prop ca un drept subiectiv civil ce apartine persoanelor
fizice , juridice , statului, UAT asupra bunurilor mobile si imobile , exercitand asupra lor atributele de posesie ,
folosinta si dispozitie in mod exclusiv si perpetu , prin putere proprie si interes propriu.
*rolul dr de prop in sis drepturilol reale e cel mai important drept si din el deriva celelalte drepturi reale
1.2 determinati lucrurile care nu pot constitui obiect a dr de proprietate ci fac obiect a unor drept subiective
civile . In legislatia in vigoare nu exista o norma expresa privind enumerarea bunurilor care pot forma obiectul
dr de prop. Este imposibil si inutil. Insa cu certitudine nu pot fi determinate ca obiect a dr de proprietate :
-spatiul aerian asupra spatiului aerian proprietarul nu paote exercita cele 3 atribute : posesiunea folosinta
dispozitia
-rezultatele proprietatii intelectuale-sunt reglementate deosebit de drepturile de autor, care reflecta specificul
acestor relatii si care poarta un caracter nepatrimonial.
-corpul uman-omul nu poate exercita asupra organelor sale cele 3 atribute ale propr. ( posesiunea , dispozitia,
folosinta) insa e posibil sa apelelze la normle ce acorda protectie dr de prop in cazul cand din instit medicala e
sustras un organ al omului , se va putea inainta o o actiune in revendicare.
1.3 speta . a litigiu va obliga pe Ion sa achite acei 15 mii de dolari lui andrei nu insa fara dovezile ( martori ,
bonurile de tranzactie) ceea ce ar demosntra intradevar ca banii sunt ai lui si munciti de dansu insa au fost
transmisi fratelui sau cu o rugaminte. Iar deja apartamentul fiind inregistrat in registrul bunurilor imobile pe
numele lui andrei el va fi obligat sa intoarca suma de bani ori prin vanzarea apartamentului ori prin alte metode
, ca noi nu putem constata din anume care bani a fost procurat apartamentul.
2-Dreptul de vecinatate
2.1 Definiti dreptul de vecinatate este raportul juridic care apare intre proprietarii terenurilor vecine sau ai altor
bunuri imobile invecinate. Se considera vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se poate produce influente
reciproce.
(Testul29)
sub1-Regimul juridic al comorii
1.1REGIMU JURIDIC AL COMORII. Comoara constituie un mod de dobindire a proprietatii asupra bunurilor
mobile ascuns sau îngropat, chiar involuntar, al cărui proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiţiile
legii, dreptul de proprietate. În cazul în care într-un bun imobil, se descoperă o comoara, ea aparţine pe jumătate
proprietarului bunului imobil în care a fost descoperită şi pe jumătate descoperitorului dacă ei nu convin altfel.
Acestuia din urmă nu i se cuvine însă nimic dacă a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţămîntul
proprietarului sau al posesorului. Consimţămîntul proprietarului sau al posesorului se prezumă pînă la proba
contrară. În cazul descoperirii unei comori constituite dintr-un bun (bunuri) recunoscut ca monument al istoriei
sau culturii, acesta este transmis în proprietatea statului. Proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită
comoara, precum şi descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă în proporţie de 50% din preţul comorii.
Recompensa se împarte egal între proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara şi descoperitor
dacă acordul dintre ei nu prevede altfel. Recompensa se plăteşte în întregime proprietarului dacă descoperitorul
a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţămîntul proprietarului sau al posesorului. Dispoziţiile
prezentului articol nu se aplică persoanelor care au efectuat, în interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării
obligaţiilor de serviciu, cercetări arheologice, căutări în urma cărora a fost descoperită comoara.
1.2obiecte ale comorii pot fi nu doar banii si obiectele de valoare ,ci orice bun mobil ,daca proprietarul bunului
nu poate fi identificat.Se pot evidentia urmatoarele caractere ale comorii:a)obiect al comorii poate fi orice bun
mobil;b)acest bun mobil trebuie sa fie ascuns sau ingopat ,de cele mai dese ori comoara fiind ingropata in
pamint ceea ce inseamna ca nu poate sa fie ascunsa intrun bun mobil;c)proprietarul bunului ascuns sau ingropat
sa nu poata fi identificat. În cazul descoperirii unei comori sau tezaur, constituite dintr-un bun, sau bunuri
recunoscute ca monument de arheologie, acesta este transmis în proprietatea statului
în termen de maximum 72 de ore din momentul descoperirii. Proprietarul terenului în care a fost descoperită
comoara/tezaurul, precum şi descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă conform prevederilor din Codul
civil. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică persoanelor care au efectuat, în condiţiile legii, în interesul
unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării obligaţiilor de serviciu, cercetări arheologice şi alte căutări legale în
urma cărora a fost descoperită comoara.Putem evidentia 2 cazuri in care persoana desopera comoara
36
intentionat.a) lucrarile au fost efectuate la ordinul proprietarului asadar nu poate avea nici un drept aupra
comorii, revenind proprietarului B) descoperitorul a intreprins fara acordul proprietrului actiuni ce au dus la
decoperirea comorii, caz in care legea nu reunoaste nici un drept al deskoperitorului asupra comorii.
1.3
Sub2 INCETAREA PROPRIETATII COMUNE .1.1
1.2 Inafara de temeiurile generale a proprietatii proprietatea pe cote parti poate inceta si prin parta.incetarae
coproprietatii prin partaj poate avea loc oricind daca nu prevede altfel .ca exceptie patile pot sa convina ca
impartirea proprietatii comune sa fie aminata p-u o anumita perioada de timp insa nu mai mult de 5 ani
.aminarea impartirii poate fi dispusa deasemeni si prin hotarirea judecatoreasacnu prevede altfel . ca exceptie
partile pot sa convina ca impartirea proprietatii comune sa fie aminata pentru o anumita perioada de timp insa
nu mai mult de 5 ani.aminarea impartirii poate fi dispusa deasemeni si prin hotarirea judecatoreasca.actul
juridic de aminare a impartirii trebuie de incheiat in forma autentica si inregistrata in registru bunurilor imobile
.impartirea poate fi efectuata pe cale benevola prin acordul partilor sau pe cale silita prin hotarirea
judecatoreasca se face in natyra proportional cotei parti a fiecarui coproprietar.Daca bunul este indivizibil ori nu
este partajabil in natura atunci impartirea se face in una din urmatoarele modalitati:a)atribuirea intregului bun in
schimbul unei sulte in favoarea unuia sau a mai multor coproprietari .b)vinzarea bunului in modul stabilit de
coproprietari ori in caz de neintelegere la licitatie si distribuirea pretului catre coproprietari ,proportional cotelor
parti a fiecaruia.
2.2 Modul de impartire este reglementat in CC, care distinge 2 situatii: a) bunul este divizibil-in acest caz
impartirea se face in natura. la impartirea bunului in natura trebuie sa se tina cont de marimea cotei parti a
fiecarui proprietar, astfel incit sa i se poata atribui o parte care sa corespunda cotei parti. b) bunul este
indivizibil- in acest caz impartirea bunului se face pe alte cai. prin urmare daca este indivizibil ori nu este
comod partajabil, bunul comun poate fi atribuit in proprietate exclusiva a unuia dintre coproprietari. o asemenea
atribuire poate fi facuta doar cu acordul coproprietarilor, iar cele ce va deveni proprietar exclusiv va fi obligat la
plata unei sulte celorlalti coproprietari. un efect al impartirii proprietatii comun consta ion faptul cafiecare
coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunului sau a sumei de bani atribuite. De asemenea bunul
proprietate comuna poate fi dat in folosinta persoanelor terte sau chiar poate fi gajat in conditiile legii. In afara
de aceasta fiecare coproprietar poate sa efectueze acte de conservare a bunului proprietate comuna. Daca bunul
proprietate comuna poate fi instrainat doar cu acordul coproprietarilor, cota-parte din propr. comuna pe cote-
parti poate fi instrainata fara acordul celorlalti coproprietari
( Testul 30 )
Sub1. Notiunea si formele dr de proprietate comuna.
1.1Notiune de modalitate a dr de proprietate :prin modalitate a dr de proprietate se intelege situatia in care2 sau
mai multe subiecte de dr (pers .fiz sau juridice )au un dr de proprietate asupra unuia si aceluiasi bun (de regula
indivizibil)precum si situatia de incertitudine vremelnica in care se afla dr de proprietate.
Notiunea de proprietate comuna: Vom defini proprietatea comuna ca fiind acea modalitate a dreptului de
proprietate care se caracterizeaza prin aceea ca dreptul de proprietate apartine concomitent la doua sau mai
multe persoane, care exercita in mod egal posesia, folosinta si dispozitia. Proprietatea comuna-ca principala
modalitate a dreptului de proprietate-se prezinta sub doua forme:
-proprietate comuna pe cote parti(si care la randul ei este de mai multe feluri) si - proprietatea comuna in
devalmasie.
37
1.2 Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu
schimbă destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari.
Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergenţe, prin
hotărîre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.
Coproprietarul este în drept să ceară în posesiune şi folosinţă o parte din bunul comun corespunzător cotei sale,
iar în caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor care posedă şi folosesc bunul plata unei compensaţii
echitabile. Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosinţa bunului comun fără acordul celorlalţi
coproprietari poate fi obligat la plata unei despăgubiri.
1.3
Sub2.-Dreptul de superficie
1.2 Notiunea dr de superfice- Superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării
şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Acest
drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune. Dacă nu se
prevede altfel, dreptul de superficie nu se poate exercita decît asupra suprafeţei construite sau asupra suprafeţei
pe care urmează să se ridice construcţia, precum şi asupra suprafeţei neconstruite, necesare, potrivit naturii sau
destinaţiei construcţiei, exploatării ei normale. Întinderea dreptului superficiarului de a folosi terenul grevat este
stabilită prin contract sau lege. În lipsa unor prevederi contractuale, terenul este grevat cu servitutea necesară
exercitării dreptului de superficie. Servitutea încetează la stingerea dreptului de superficie. Asupra dreptului de
superficie se aplică în modul corespunzător regulile dreptului de proprietate asupra imobilelor dacă legea nu
prevede altfe.Construcţia este o parte componentă esenţială a dreptului de superficie.Dreptul de superficie nu
poate fi constituit sub condiţie rezolutorie. Dreptul de superficie nu poate fi limitat la o parte din construcţie.
1.2 Dreptul de superficie se naste în temeiul unui act juridic sau al unei dispozitii legale, fiind opozabil tertilor
din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobile. Dreptul de superficie se constituie pentru un termen de
99 de ani dacă nu a fost stabilit un alt termen. Dreptul de superficie nu poate fi limitat printro conditie
suspensivă. El poate fi constituit prin act juridic bilateral(contract)si prin act juridic unilateral (testament).Dr de
superfice este un dr real imobiliar .are ca obiect:constructii,plantatii cu lucrari atasate la sol si dr de folosinta
asupra solului ;este un dr perpetuu;nu poate inceta prin iesirea din indiviziune (p-u cad r superficiarului sic el al
proprietarului terenului nu sunt in diviziune).dr de superfice se poate naste in baza legii,in temeiul conventiei
dintre proprietarul terenului sau ceea ce presupune ca terenul se afla in circuitul civil.daca proprietarul terenuilui
nu se opune la ridicarea constructiei se poate considera ca proprietarul constructiei a dobindit un dr de superfice
care implica si accesul p-u folosirea constructiei .superficiarul isi poate folosi dr de superfice prin acctiune
conesorie care are rolul pe care il are revendecare p-u dr de proprietate.
38