Dreptul real este dreptul civil absolut ce confera titularului posibilitatea exercitarii unei

puteri, in limitele oferite de lege, asupra unui lucru, inlaturaea oricarei persoane de la
aceasta exercitare, si care este aparat prin mijloace juridico-civile speciale.
Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poat sa-si exercite
atributele asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia alteir persoane, in
mod direct si nemijlocit.
Dreptul de creanta este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ
numit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor, sa dea, sa faca
sau sa nu faca.
Intre cele 2 categorii exista urmatoarele deosebiri :
a)Ca drept absolut , dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si
subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. Astfel spus, dreptul
real este opozabil tuturor - "erga omnes".
Ca drept relativ , dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiec-
tului activ, cat si a subiectului pasiv, singurul obligat si caruia ii este opozabil.
b)Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de
a nu face nimic de ntura a stanjeni exercitarea de catre subiectului activ a dreptului sau,
ceea ce inseamna o obligatie generala negativa.
Dimpotriva, in cazul dreptului de creanta, obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozi-
tiva -a face - cat si negative -a nu face ceva.
c)Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta, si anu
me : dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.
Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde
bunul in mana oricaui s-ar afla.
Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept, in
sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.
b)In functie de interdependenta dintre bunurile asupra caruia este exercitat dreptul. Ele
pot fi drepturi reale principale si drepturi reale accesorii.
Drepturile reale principale. Clasificare.
In sistemul dreptului civil roman, exista 2 categorii de drepturi reale principale si anume :
1)Dreptul de proprietate
2)Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate
1)Dreptul de proprietate se poate infatisa la randul sau in 2 ipostaze, si anume dreptul
de proprietate publica si dreptul de proprietate privat.
La randul sau, dreptul de proprietate privata se subclasifica in dreptul de proprietate
particulara apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice de tip particular, si
dreptul de proprietate privata al statului, unitatilor administrative-teritoriale sau al altor
persoane juridice infiintate de stat.
2)Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate pot preveni fie din
dreptul de pro-prietate publica, fie din dreptul de proprietate private.
Drepturile reale accesorii. Clasificare
Sunt reale accesorii, acele drepturi constituite in vederea insotirii sau garantarii altor
drepturi de creanta.
In raport cu dreptul de creanta pe care il insotesc si care este un drept principal, dreptul
real este accesoriu deoarece el urmeaza de regula soarta dreptului principal, regula
consacrata.
Dreptul de gaj : potrivit codului civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin
care de-bitorul remite creditoriului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei.
Dreptul de ipoteca : Ipoteca este o garantie reala imobiliara, care spre deosebire de gaj
nu presu-pune deposedarea celui ce o constituie.
Drepturile de creanță se referă la orice. Titularul dreptului de creanță, numit “creditor”
poate pretinde subiectului pasiv determinat, titularul obligației corelative, numit
“debitor”, să dea, să facă sau să nu facă (să se abțină). Drepturile de creanță sunt
nelimitate ca număr, izvorând din raporturile imaginate de părțile actelor juridice și
varietatea faptelor juridice.