a) Drepturile subiective civile se clasific n absolute si relative dup cum titularul

dreptului poate s si-l exercite fr sau cu concursul altei persoane.

Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept n temeiul cruia titularul su poate
avea o anumit conduit, fr a avea nevoie de concursul altuia pentru a si-l
exercita. n categoria drepturilor subiective civile absolute sunt incluse att drepturile
nepatrimoniale, ct si drepturile reale.
Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept n temeiul cruia titularul poate s
pretind subiectului pasiv o anumit conduit, fr de care dreptul nu se poate realiza.
Categoria drepturilor subiective civile relative include toate drepturile de crean.
b) Dup natura coninutului drepturilor subiective civile, acestea se mpart n
nepatrimoniale si patrimoniale.
Dreptul nepatrimonial este acel drept subiectiv al crui coninut nu poate fi
exprimat n bani.
Dreptul subiectiv civil patrimonial este acela al crui coninut are o valoare
pecuniar. La rndul lor, drepturile subiective civile patrimoniale se mpart n drepturi
reale si drepturi de crean. Dreptul real (ius in re) este acel drept subiectiv
patrimonial n temeiul cruia titularul su si poate exercita prerogativele asupra unui
lucru n mod direct si nemijlocit, fr concursul altei persoane. Dreptul de crean (ius
ad personam) este acel drept subiectiv patrimonial n temeiul cruia subiectul activ,
numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, s dea, s fac ori s
nu fac ceva, sub sanciunea constrngerii de stat. Pe lng unele asemnri ce
exist ntre dreptul real si dreptul de crean (ambele sunt drepturi patrimoniale;
ambele au cunoscui titularii lor, ca subiecte active), ntre ele exist importante
deosebiri: n cazul dreptului real subiectul pasiv este nedeterminat, pe cnd n cazul
dreptului de crean este cunoscut cel cruia i revine obligaia corelativ (debitorul);
dreptului real i corespunde obligaia general si negativ de a nu i se aduce atingere,
n timp ce dreptului de crean i corespunde fie o obligaie de a da, fie o obligaie
de a face, fie o obligaie de a nu face, care ns nseamn obligaia debitorului
de a se abine de la ceva ce ar fi putut face dac nu s-ar fi obligat la absteniune;
drepturile reale sunt limitate ca numr, ns drepturile de crean sunt nelimitate;
numai dreptul real este nsoit de prerogativa urmririi (posibilitatea titularului
dreptului real de a pretinde restituirea lucrului de la orice persoan care l-ar deine) si
de prerogativa preferinei (posibilitatea titularului dreptului real de a-si realiza dreptul
respectiv cu prioritate fa de titularii altor drepturi), nu si dreptul de crean.