1.1.

Clasificarea drepturilor
subiective civile
a) Drepturi subiective civile absolute si drepturi subiective civile relative
-Criteriul: posibilitatea satisfacerii dreptului cu sau fara concursul altei persoane.

1. Dreptul subiectiv civil absolut:

 Dreptul subiectiv civil absolut: in temeiul caruia titularul sau poate avea o anumita
conduita, fara a avea nevoie de concursul altuia pentru a si-l exercita.
 Cuprinde atat drepturile nepatrimoniale, cat si drepturile reale.
 Prezinta urmatoarele caracteristici:
i. Titular determinat, titularul obligatiei corelative fiind format din toate celelalte
persoane, ca subiect pasiv nedeterminat.
ii. Ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere.
iii. Obligatia de a nu il incalca revine tuturor celorlalte subiecte de drept civil (sau, cum
se spune in doctrina, dreptul absolut este opozabil erga omnes).

2. Dreptul subiectiv civil relativ:

 Acel drept in temeiul caruia titularul poate sa pretinda subiectului pasiv o anumita
conduita, fara de care dreptul nu se poate realiza.
 Include toate drepturile de creanta.
 Prezinta urmatoarele caracteristici:
i. Este cunoscut nu numai subiectul activ, ci si subiectul pasiv.
ii. Ii corespunde o obligatie corelativa care poate consta intr-o actiune-a da, a face sau o
inactiune-a nu face;
iii. Obligatia corelativa incumba numai subiectului pasiv (sau, asa cum se spune in
doctrina, este opozabil numai subiectului pasiv).
 b) Drepturi subiective civile nepatrimoniale si drepturi subiective civile patrimoniale
(drepturi reale si drepturi de creanta)
Criteriul-natura continutului drepturilor subiective civile

1) Dreptul nepatrimonial (numit si personal nepatrimonial)

Acel drept subiectiv civil al carui continut nu poate fi exprimat in bani. Poate fi impartit in trei
categorii:
 Drepturi care privesc existenta si integritatea fizica sau morala ale persoanei
 Drepturi care privesc identificarea persoanei
 Drepturi decurgand din creatia intelectuala, in masura in care nu sunt patrimoniale.

2) Dreptul patrimonial
Acel drept subiectiv civil al carui continut are o valoare pecuniara. La randul lor, drepturile
subiective civile se impart in drepturi reale si drepturi de creanta.
 Dreptul real- ius in re
Este acel drept subiectiv patrimonial in temeiul caruia titularul sau isi poate
exercita prerogativele asupra unui lucru in mod direct si nemijlocit, fara concursul altei
persoane.
 Dreptul de creanta- ius ad personam
Este acel drept subiectiv civil patrimonial in temeiul caruia subiectul activ,
denumit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca ori
sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat.
Asadar, creditorul nu isi poate exercita exercita dreptul sau fara concursul altei
persoane, concurs care, daca este cazul, va fi obtinut prin intermediul fortei coercitive a
statului. Tocmai de aceea dreptul de creanta mai este numit si personal.1

3) Asemanari ce exista intre dreptul real si dreptul de creanta:

1.1. Ambele sunt drepturi patrimoniale
1.2. Ambele au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active

4) Deosebiri ce exista intre dreptul real si dreptul de creanta:

1.1. Dreptul real are subiect pasiv nedeterminat, in timp ce dreptul de creanta are subiect pasiv
determinat.
1.2. Obligatia corelativa care corespunde dreptului real-dreptului de creanta.
1.3. Drepturile reale sunt limitate
1.4. Numai dreptul real este insotit de prerogativa urmaririi 2si de prerogativa preferintei.3

1
De altfel, in ceea ce priveste actiunile in justitie referitoare la drepturile subiective patrimoniale, daca
actiunile prin care se urmareste recunoasterea sau realizarea unui drept real sunt denumite actiuni reale,
actiunile prin care se urmareste recunoasterea sau realizarea unui drept de creanta sunt denumite actiuni
personale.
2
Poate pretinde restituirea lucrului de la orice persoana care l-ar detine.
3
Posibilitatea realizarii dreptului respectiv cu prioritate fata de titularii altor drepturi.
c) Drepturi subiective civile principale si drepturi subiective civile accesorii
Criteriul-corelatia dintre drepturile subiective civile.

1) Dreptul subiectiv civil principal: drepturile nepatrimoniale

Este acel drept care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de vreun
alt drept.
2) Dreptul subiectiv civil accesoriu
Este acel drept care nu are o existenta de sine statatoare, in sensul ca el fiinteaza pe
langa un alt drept subiectiv civil, acesta avand rolul de drept principal.
Intrucat drepturile nepatrimoniale nu depind de alte drepturi, inseamna ca ele sunt
drepturi principale, asa incat clasificarea in discutie vizeaza doar drepturile patrimoniale. Totusi,
nu trebuie redusa doar la drepturile reale, intrucat exista si drepturi de creanta accesorii.
Principala aplicatie a acestei clasificari se intalneste, totusi, in materia drepturilor reale,
deosebindu-se drepturile reale principale si drepturile reale accesorii.

2.1. Drepturi de creanta accesorii:

-Dobanda aferenta creatiei principale
-Dreptul nascut din conventia accesorie-clauza penala
-Dreptul subiectiv care izvoraste din fideiusiune
-Dreptul de a pretinde arvuna.

2.2. Drepturile reale principale sunt:

-Dreptul de proprietate, in cele doua forme ale sale
-Drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata:
dezmembramintele dreptului de proprietate privata (“drepturile reale principale asupra
bunurilor proprietatea altei persoane”).
-Dreptul de administrare al regiilor autonome sau, dupa caz, aut adm publ centrale sau locale si
altor institutii ublice de interes national, judetean, local
-Dreptul de concesiune, mai exact dreptul de folosinta ce izvoraste din concesiune.
-Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica conferit institutiilor de utilitate
publica.
-Dreptul de folosinta asupra unor bunuri proprietate privata a statului, conferit in conditiile legi
unor persoane juridice.
-Dreptul de folosinta a unor bunuri proprietatea anumitor persoane juridice, conferit de acestea
persoanelor juridice anexa.

2.3. Drepturile reale accesorii sunt:

Toate drepturile reale accesorii presupun, ca drept principal, un drept de creanta.

-Dreptul de ipoteca
-Dreptul de gaj
-Privilegiile
-Dreptul de retentie
 d) Drepturi subiective civile pure si simple si drepturi subiective civile afectate de
modalitati
Criteriul-gradul de certitudine conferit titularilor.

1. Dreptul subiectiv civil pur si simplu

Confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta, nici exercitarea lui nu depind
de vreo imprejurarea viitoare.

2. Dreptul subiectiv civil afectat de modalitati

Nu mai ofera deplina siguranta titularului, in sensul ca exercitarea dreptului sau chiar existenta
lui depinde de o imprejurare viitoare, certa sau incerta. Dpdv al drepturilor civile, se retin ca
modalitati doar termenul si conditia, nu si sarcina.

Termenul=eveniment viitor si sigur ca realizare, asa incat nu afecteaza existenta dreptului, ci

doar exercitarea sa, in sensul ca amana sau pune capat exercitiului dreptului subiectiv respectiv.

Conditia=exprima nesiguranta in ceea ce priveste existenta dreptului, intrucat este un

eveniment viitor si nesigur ca realizare, in privinta nasterii sau stingerii acestuia.

2.2. Exercitarea drepturilor subiective civile.

Abuzul de drept

 In privinta exercitarii dreptului subiectiv civil exista urmatoarele principii:

a. Respectarea legii si a moralei;

b. Exercitarea in limitele sale externe, atat de ordin material, cat si juridic;
c. Exercitarea in limitele sale interne, adica numai potrivit scopului economic si social in
vederea caruia este recunoscut de lege, iar nu in scopul de a vatama sau pagubi pe altul
ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte;
d. Exercitarea cu buna-credinta.

 Abuzul de drept 4vizeaza numai ultimele doua principii5, deci se poate vorbi de un abuz de
drept atunci cand titularul acestuia, cu rea-credinta, il deturneaza de la finalitatea lui, astfel
cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 15 C.Civ. Existe doua elemente constitutive
ale abuzului de drept: un element subiectiv-exercitarea cu rea-credinta a dreptului, si un
element obiectiv-deturnarea de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege.
Sunt necesare urmatoarele cerinte:

4
In privinta sanctiunii, autorul abuzului, daca este cazul, trebuie sa plateasca despagubirile pentru prejudiciul
de ordin patrimonial sau moral, potrivit regulilor raspunderii civile delictuale.
5
Se observa ca abuzul de drept nu inseamna depasirea limitelor exterioare, de ordin material sau juridic, ale
dreptului respectiv, ipoteza in care am fi in prezenta unui fapt juridic savarsit fara drept, ci numai depasirea
limitelor interne ale dreptului subiectiv civil. Deci, existenta dreptului subiectiv civil nu trebuie confundata cu
modul in care este exercitat un drept subiectiv civil care exista.
 -Sa existe un drept (ceea ce presupune respectarea limitelor externe); Autorul abuzului sa fie
titularul dreptului si sa fie capabil sa il exercite; Dreptul sa fie dirijat spre realizarea unui alt scop
decat acela pentru care a fost recunoscut de lege, adica in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori
intr-un scop excesiv si nerezonabil etc; Dreptul sa fie exercitat cu rea-credinta.