Sunteți pe pagina 1din 11

vânzare-cumpĂrare comercialĂ

2019

1
CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................................................................. 3
1.CONTRACTUL DE VÂNZARE. DEFINIŢIE. NOŢIUNI GENERALE. CARACTERE JURIDICE .................. 4
1.1. Definiţie şi noţiuni generale ............................................................................................................................ 4
1.2. 1.2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare ...................................................................................... 4
2.CONTRACTUL DE VÂNZARE. CONDITII DE VALIDITATE. CONDITII PRIVIND CAPACITATEA
PARTILOR ..................................................................................................................................................................... 6
2.1.Conditii privind capacitatea partilor .................................................................................................................... 6
2.2. Incapacităţi de a cumpara ............................................................................................................................... 6
3. Obligaţiile vânzătorului .............................................................................................................................................. 8
4. Obligaţiile cumpărătorului .......................................................................................................................................... 9
5.CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE COMERCIALĂ(MODEL) ............................................................. 10
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................................... 11

2
INTRODUCERE:

Contractul de vânzare-cumpărare comercială este strâns legat de producţia de mărfuri; el constituie


instrumentul juridic prin care se realizează circulaţia mărfurilor. Prin mijlocirea contractului de vânzare–cumpărare,
mărfurile ajung de la producător la consumator.

Contractul de vânzare–cumpărare comercială prezintă interes şi pentru activitatea de producere a mărfurilor.


El este folosit pentru aprovizionarea cu materiile prime, materialele necesare producţiei şi totodată pentru desfacerea
mărfurilor realizate.

Cum activitatea comercială se realizează nu numai direct, ci şi prin intermediari, contractul de vânzare–
cumpărare comercială reprezintă actul juridic cel mai des întâlnit ca obiect al contractelor de intermediere: contractul
de mandat, contractul de comision şi contractul de consignaţie.

Comercialitatea contractului de vânzare–cumpărare constă – sub aspectul structurii sale, vânzarea-


cumpărarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile. În ambele cazuri, este vorba de un contract
prin intermediul căruia se transmite proprietatea unui lucru în schimbul unui preţ.

Ceea ce deosebeşte vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă este funcţia economică a contractului şi
anume interpunerea în schimbul bunurilor. Această funcţie conferă vânzării-cumpărării caracter comercial.

3
1.CONTRACTUL DE VÂNZARE. DEFINIŢIE. NOŢIUNI
GENERALE. CARACTERE JURIDICE
1.1. Definiţie şi noţiuni generale.

Contractul de vanzare – cumparare (noul Cod civil foloseste denumirea de contract de vanzare) prezinta o
importanta deosebita pentru dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe larg tratat in doctrina si extrem
de utilizat in practica.
Doctrina a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca asigura circulatia juridica a bunurilor si a
altor valori patrimoniale; de asemenea, s-a aratat ca reprezinta „arhetipul contractelor” si ca, pornind de la el, autorii
Codului civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea dreptului comun al obligatiilor.
Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vânzare-cumpărare ca pe un contract prin care una dintre părţi,
vânzătorul, transmite proprietatea unui bun al său celeilalte părţi, cumpărătorul, care se obligă în schimb să plătească
vânzătorului preţul bunului vândut.
În sens larg, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pot fi şi alte drepturi reale, nu numai dreptul de
proprietate, dar şi drepturi de creanţă, drepturi intelectuale sau chiar, în mod excepţional (1399-1401 C.civ.1864),
drepturi asupra unei universalităţi (cuprinzând drepturi şi datorii, activ şi pasiv), aşa cum este o moştenire.
De altminteri, unii autori, cand au formulat definitia contractului de vanzare-cumparare, au avut in vedere
acest obiect extins al contractului, extrapoland definitia legala.
In acest sens, contractul de vanzare-cumparare a fost definit ca un contract prin care una dintre parti
(vanzatorul) transmite celeilalte parti (cumparatorul), in schimbul unei sume de bani, numita pret, un drept de
proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalitati juridice (care cuprinde drepturi si obligatii), un alt
drept real, un drept de creanta sau o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios aferent.
Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat de art. 1294–1404 C.civ. din 1864; de
asemenea, Codul comercial continea reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea
legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale fata de vanzarea civila; deosebirile veneau
din faptul ca vanzarea comerciala era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din Codul
comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul
civil 1864.
In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a
V-a din Codul civil 2009, existand insa si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse
varietati de vanzare.

1.2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare

Aşa cum rezultă din definiţia contractului, vânzarea este un contract:

 sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.C.civ. este izvor de obligatii reciproce si
interdependente: vanzatorul are obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar cumparatorul
are obligatia de a plati pretul
 consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295 C.civ. 1864), contractul este incheiat
prin simplul acord de vointa al partilor
 cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat incheierea contractului, obtinerea unui
anumit folos drept echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa devina proprietarul
bunului, iar cumparatorul urmareste primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.)

4
 comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar intinderea obligatiilor fiind determinata
sau determinabila in momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.); o exceptie de la
regula comutativitatii o reprezinta vanzarea de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu,
existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin determinabila sau determinata
 translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului de vointa al celor doua parti, se produce
transferul dreptului de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre transferul
instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina este evidentiat si caracterul instantaneu al
contractului de vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat dreptul de proprietate se
transmite dintr-o data, instantaneu, fiind de neconceput transferul „in rate” al dreptului de proprietate
 de drept comun in materia contractelor translative de proprietate, caracter conferit de art. 1651
N.C.civ

5
2.CONTRACTUL DE VÂNZARE. CONDITII DE VALIDITATE.
CONDITII PRIVIND CAPACITATEA PARTILOR
2.1.Conditii privind capacitatea partilor

Contractului de vanzare i se aplica regulile generale in ceea ce priveste capacitatea de exercitiu. Fiind vorba
de un act de dispozitie, partile trebuie sa aiba, ca regula, capacitate de exercitiu deplina.
Cu titlu de exceptii, legea prevede anumite incapacitati speciale pentru contractul de vanzare.
Incapacităţi speciale în materia vânzării-cumpărării in reglementarea Codului civil din 1864:
 interdicţia vânzării între soţi (art. 1307 C.civ. 1864); ratiunea acestei interdictii sta in aceea ca, in spatele
incheierii unui contract de vanzare-cumparare s-ar putea ascunde o donatie simulata, prin care s-ar incerca
eludarea dispozitiei legale (art. 937 C.civ. 1864) care consacra revocabilitatea donatiei intre soti.
 tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor (art. 1308 pct. 1 C.civ. 1864);
 mandatarii împuterniciţi a vinde un lucru nu îl pot cumpăra (art. 1308 pct. 2 C.civ. 1864);
 persoanele care administrează bunuri ce aparţin statului, sau unităţilor administrativ-teritoriale nu pot
cumpăra bunurile aflate în administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C.civ. 1864), iar funcţionarii publici nu pot
cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor
 judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii
de apel în a cărei rază teritorială îşi exercită funcţia sau profesia (art. 1309 C.civ. 1864);
 prin acte normative pot fi stabilite şi alte incapacităţi speciale în materia vânzării-cumpărării
Noua reglementare civila consacra regula capacitatii, conform careia orice persoana se bucura de capacitatea de a
contracta, incapacitatea fiind numai o exceptie de la aceasta regula (minorii care nu au implinit 14 ani si interzisii
judecatoresti – art. 43 alin. 1). Conform art. 1652 N.C.civ., pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzisa
de lege aceasta prerogativa, iar art. 1180 N.C.civ. dispune ca poate contracta orice persoana care nu este declarata
prin lege incapabila.

2.2. Incapacităţi de a cumpara

 judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in
insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta
instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea (art. 1653 alin. 1 N.C.civ.), cu
exceptia drepturilor succesorale ori cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau
coproprietari, a drepturilor litigioase destinate indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi
devenit litigios precum si a dreptutilor litigioase destinate apararii altor drepturi ale persoanei ce stapaneste
bunul (art. 1653 alin. 2 N.C.civ.);
 mandatarii sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica,
bunuri pe care sunt insarcinati sa le vanda, daca nu au fost imputerniciti expres in acest sens (art. 1654 alin.
1, lit. a), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2);

6
 parintii, tutorele, curatorul si administratorul provizoriu sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin
persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica, bunuri ale persoanelor pe care le reprezinta (art. 1654 alin.
1, lit. b), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2);
 functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii precum si alte asemenea
persoane care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile
pe care le administreaza ori a carei administrare o supravegheaza, sunt incapabili de a cumpara, direct sau
prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica (art. 1654 alin. 1, lit. c), sub sanctiunea nulitatii
absolute (art. 1654 alin. 2).

2.3. Incapacităţi de a vinde

Conform art. 1655 N.C.civ., care reglementeaza incapacităţile de a vinde, persoanele prevăzute la art. 1654
alin. 1 (mandatarii, parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, functionarii publici, judecatorii-sindici,
practicienii in insolventa, executorii precum si alte asemenea persoane) nu pot să vândă bunurile proprii pentru un
preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl
administrează ori a cărui administrare o supraveghează, după caz (art. 1655 N.C.civ. alin. 1). In egala masura,
dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi contractelor în care, în schimbul unei prestaţii promise de
persoanele prevăzute la art. 1654 alin. (1), cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani (art. 1655 N.C.civ.
alin. 2).
Ca element de noutate, semnalam faptul ca, prin noul Cod civil, interdicţia vânzării (si a cumpararii) între
soţi (prevazuta de art. 1307 C.civ. 1864) a fost eliminata prin art. 317 alin. 1 din Codul civil 2009.

7
3. Obligaţiile vânzătorului

Potrivit Codului Civil, vânzătorul are două obligaţii:


1. Să predea lucrul vândut cumpărătorului;
2. Să răspundă pentru lucru, adică să îl garanteze pe cumpărător în privinţa lucrului dobândit.
Codul Comercial cuprinde puţine dispoziţii privind obligaţia de garanţii a vânzătorului pentru viciile lucrului vândut.
Conform Codului Civil, vânzătorul răspunde numai pentru viciile ascunse, nu şi pentru viciile aparente ale lucrului.
Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare, folosind
mijloacele obişnuite de verificare şi care fac lucrul impropriu întrebuinţării potrivit destinaţiei sale sau îi micşorează
întrebuinţarea.
Descoperirea unor vicii ascunse ale lucrului îndreptăţeşte pe cumpărător să ceară rezoluţiunea contractului de
vânzare- cumpărare, chiar dacă viciile nu fac lucrul total impropriu destinaţiei sale.
Dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă, adică a cunoscut viciile ascunse ale lucrului, el datorează şi
despăgubiri pentru prejudiciul suferit de cumpărător. La descoperirea unro vicii ascunse ale lucrului, cumpărătorul
poate să opteze pentru păstrarea lucrului, cerând ca vânzătorul să restituie o parte din preţul achitat proporţional cu
paguba cauzată de vicii. Suma care urmează să fie restituită de vânzător se stabileşte prin expertiză. Termenul de un
an este un termen limită în care trebuie descoprite viciile ascunse, pentru viciile descoperite după împlinirea acestui
termen, cumpărătorul nu mai are niciun drept contra vânzătorului.
Art. (70) Cod Comercial prevede: „cumpărătorul unor mărfuri sau produse provenind dintr-o altă piaţă este
dator să denunţe vânzătorului viciile apărute în timp de două zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar
fi necesar din cauza condiţiilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului”.
El este dator să denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi două zile de la descoperirea lor. Odată acest
termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.
În contractul de vânzare-cumpărare comercială, vânzătorul răspunde nu numai pentru viciile ascunse, ca în
dreptul civil, ci şi pentru viciile aparente. Răspunderea vânzătorului pentru viciile aparente priveşte bunurile care se
transmit de pe o piaţă pe alta. Deci, legea are în vedere cazurile când cumpărătorul nu preia direct bunurile de la
vânzător, ci de la cărăuş.
El poate să constate viciile aparente ale bunurilor numai la primirea efectivă a bunurilor în cauză. De aceea,
cumpărătorul este în drept să invoce aceste vicii faţă de vânzător.
În privinţa viciilor ascunse, Codul Comercial reglementează numai termenul înăuntrul căruia cumpărătorul
trebuie să aducă la cunoştinţa vânzătorului viciile ascunse ale bunurilor. Acest termen este de 2 zile, socotit de la
descoperirea viciilor. Codul Comercial cuprinde dispoziţii privind constatarea calităţii ş icondiţiile mărfii vândute.
În cazul mărfurilor care se transportă de către cărăuş, viciile aparente ale mărfurilor eliberate destinatarului
se constată cu respectarea dispoziţiilor din actele normative care reglementează contractul de transport.

8
4. Obligaţiile cumpărătorului

Fiind un contract bilateral, contractul de vânzare-cumpărare dă naştere la obligaţii şi în sarcina


cumpărătorului. Conform Codului Civil, principala obligaţie a cumpărătorului este aceea de a plăti preţul
vânzătorului (art. 1361). Pe lângă această obligaţie, cumpărătorul are şi obligaţia de a primi lucrul vândut şi în
anumite cazuri, obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării.
Obligaţiile părţilor constau în faptul că trebuie executate în strictă conformitate cu clauzele contractului.
Nerespectarea obligaţiilor contractuale produce consecinţele reglementate de Codul Civil şi Codul Comercial.
Conform legii, în cazul când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile asumate, cealaltă parte este îndreptăţită
să uzeze de excepţia de neexecutare, să ceară rezoluţiunea/rezilierea contractului sau să ceară executarea obligaţiei în
cauză.
Cerinţele activităţii comerciale reclamă existenţa unor reguli speciale privind rezilierea contractului de
vânzare-cumpărare comercială.
Rezoluţiunea contractului se produce de drept când o parte oferă executarea, iar cealaltă parte nu îşi execută
obligaţia sa. Astfel, dacă în contract s-a stabilit un termen de predare a lucrului cu plata preţului la acelaşi termen,
contractul se desfiinţează în cazul când, înainte de împlinirea termenului, cumpărătorul oferă preţul, iar vânzătorul nu
predă lucrul la termenul convenit.
Tot astfel, contractul se desfiinţează în cazul când, înainte de împlinirea termenului convenit, pentru predarea
lucrului şi plata preţului, vânzătorul oferă lucrul, iar cumpărătorul nu plăteşte preţul la termenul stabilit.
Din dispoziţiile art. (67) Cid Comercial, rezultă că pentru a opera rezoluţiunea de drept a contractului trebuie
să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) Una dintre părţi să facă oferta de executare a obligaţiei proprii (predarea lucrului sau plata preţului).
Oferta de executare se poate face prin orice mijloc rapid: scrisoare, telegramă, fax, email, verbal.
b) Oferta de executare să fie făcută înainte de împlinirea termenului convenit pentru executarea
contractului.
c) Cele două obligaţii (de predare a lucrului şi plata preţului) să aibă acelaşi termen de executare. Dacă
în contract s-au prevăzut termene diferite, rezoluţiunea contractului nu mai poate opera de drept (de
la sine).
Conform legii, partea în culpă pentru rezoluţiunea de drept a contractului, datorează despăgubiri pentru
prejudiciul cauzat. Un alt caz de rezoluţiune a contractului reglementat de Codul Comercial priveşte rezoluţiunea
pentru expirarea termenului esenţial. Nerespectarea termenului esenţial atrage rezoluţiunea de drept a contractului în
favoarea părţii în folosul căreia s-a stipulat termenul esenţial.
Interesele comercianţilor, avute în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială, pot fi
satisfăcute numai dacă părţile execută obligaţiile asumate în strictă conformitate cu clauzele contractului.
Executarea silită în contractul de vânzare-cumpărare – dacă obligaţia de predare a lucrului sau obligaţia de
plată a preţului nu a fost executată, partea în cauză poate obţine executarea ei pe cale silită.
Executarea coactivă este posibilă numai în cazul când lucrul vândut are ca obiect bunuri determinate generic.
Când cumpărătorul nu îşi execută obligaţia de a lua în primire bunul, vânzătorul are dreptul, fie să depună bunul la o
casă acreditată de comerţ pe socoteala şi pe cheltuiala cumpărătorului, fie să vândă bunul. Vânzarea bunului se face
prin licitaţie publică.

9
MODEL

5.CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE COMERCIALĂ

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

Societatea comercială cu sediul în


telefon , fax , e-mail ,
înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti sub nr. J40//, CUI ,
titulară a contului numărul , deschis la Banca ,
reprezentată de domnul/doamna , care are funcţia de
, în calitate de VÂNZĂTOR.

Societatea comercială cu sediul în


, telefon , fax , e-mail
, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti sub nr. J40//, CUI , titulară
a contului numărul , deschis la Banca
, reprezentată de domnul/doamna , care are
funcţia de
, în calitate de CUMPĂRĂTOR.

10
BIBLIOGRAFIE:
 Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea. Schimbul. Ediția
a 5-a, Editura Universul Juridic, 2017;
 D. Chirică, Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea și schimbul. Ediția a 2-a, Editura Hamangiu, 2017;
 L. Stănciulescu, Dreptul contractelor civile. Ediția a 3-a, Editura Hamangiu, 2017;
 F. Motiu, Contracte speciale. Curs universitar. Ediția a VII-a, Editura Universul Juridic, 2017;
 F. Motiu, Contracte speciale. Sinteze teoretice, teste grilă.., Editura Universul Juridic, 2017;
 M. L. Istrătoaie, Contracte civile speciale, Editura C. H. Beck, 2017;
 V. Marcusohn, Drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, 2017;
 Dumitru C. Florescu, Contractele civile in noul Cod Civil. Editia a 4-a, Editura Universul Juridic, 2014;
 G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2012;
 F. Motiu, Contracte speciale in noul Cod civil. Editia a 3-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012;
 Stanciu D. Carpenaru, L. Stanciulescu, V. Nemes, Contracte civile si comerciale, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2009;
 Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil. Contracte - editia a 2-a revizuita si adaugita, Editura Hamangiu,
2014;
 C. Toader, ”Drept civil. Contracte speciale”, ediţia 2, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;
 C. Toader, “Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Culegere de speţe”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004.

11