Sunteți pe pagina 1din 17

BOZESAN IULIANA

CONTRACTUL INTERNATIONAL DE
VANZARE - CUMPARARE

Conform Codului Civil art.942 contractul este acordul intre doua sau mai multe parti
spre a constitui sau a stinge intre ei un raport juridic, iar conform dreptului comercial
international un contract de vanzare poate fi considerat un contract universal, dreptul
comercial roman completeaza acest concept spunand ca ‘’ vanzarea internationala se
individualizeaza prin functionalitatea sa , iar nu prin structura sa juridica, avand intr-o
masura preponderenta, un fond comun cu cel al vanzarii civile, chiar daca se deosebeste
de acesta prin natura comerciala si internationala ‘’ .
Ceea ce diferentiaza in mod semnificativ contractul de vanzare interna de cel de
vanzare internationala este faptul ca acesta din urma cuprinde, in mod inerent, elemente
de extraneitate. Din aceasta cauza contractul de vanzare international este susceptibil a
fi reglementat de doua sau chiar mai multe legii aplicabile contractului (lex contractus)
care va carmui interpretarea lui, drepturile si obligatiile partilor etc.
Pentru a inlatura inconvenientele cauzate de diversitatea legilor nationale s-a
recurs la armonizarea si uniformizarea normelor aplicabile. Dintre conventiile
internationale elaborate in domeniul vanzarii internationale mentionam Conventia
Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationale de marfuri incheiata la Viena
la 11 aprilie 1980, la care Romania a aderat prin Legea nr 24/1991 . Aceasta Conventie
este complinita de Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de
marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974 si Protocolul de modificare a Conventiei,
incheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care Romania a aderat prin Legea nr 24/1992. Un
rol insemnat in opera de uniformizare il au regulile Incoterms, elaborate de Camera de
Comert Internationala de la Paris.
Conventia de la Viena are 101 articole si este impartita in patru parti : partea I –a
cuprinde domeniul de aplicare si dispozitii generale, partea II – a formarea contractului,
partea III –a vanzarea marfurilor si dispozitii generale, obligatiile vanzatorului, obligatiile
cumparatorului, transferul riscurilor, dispozitii comune obligatiilor cumparatorului si
vanzatorului, partea IV – a dispozitii finale.
Contractul de vanzare – cumparare, considerat ca un caz particular al contractului
in sens general, reprezinta documentul cel mai larg raspandit in cadrul relatiilor comerciale
internationale, incheiat in special pentru vanzarea – cumpararea de obiecte de valoare
mare sau mijlocie, marfuri in cantitati mari, prestarea unor tipuri de sevicii deosebite etc.
Ca forma se prezinta ca o sccesiune de clauze intr-o ordine asupra careia partile
semnatare au cazut de acord. Este de preferat ca aceasta succesiune sa urmareasca
derularea in practica a operatiunilor comerciale incepand cu definirea obligatiilor partilor si
incheind cu incetarea acestor obligatii.
BOZESAN IULIANA

Caracterizarea generala a contractului international de vanzare-cumparare

Contractul de comert international este definit ca vanzarea -cumpararea de marfuri


la nivelul careia este prezent un element international. Vanzatorul si cumparatorul sunt in
tari diferite si aceste sunt parti la Conventie (art.1 lit.a) iar marfurile trebuie sa fie
transportate de la vanzatorul la cumparator. Vanzarea internationala este cel mai adesea,
un contract intre doua persoane departate (inter absentes), care se incheie prin
corespondenta.Tinand cont de faptul ca unele legislatii nationale impun forma scrisa a
contractului de comert exterior , fie ad probationem, fie ad validitatem, Conventia prevede
expres (art.12 in fine), faptul ca partile nu pot sa deroge si nici nu pot sa modifice regula
obligativitatii formei scrise a contractului.
Astfel pe langa contractul propriu zis de vanzare – cumparare, trebuie incheiat si
un contract de transport, contract de asigurare si stabilita modaliatea de plata a
contractului.
Practica arbitrala internationala a stabilit ca un contract tipic de vanzare
international se carcterizeaza prin 5 elemente :
a) existenta unui contract de vanzare – cumparare care descrie marfurile,
modalitatile de livrare si locul unde sunt disponibile marfurile respective.
b) acest contract de vanzare – cumparare trebuie completat de un contract de
transport incheiat fie de catre cumparator fie de catre vanzator in functie de obligatiile
stabilite in contractul de vanzare – cumparare
c) deoarece transportul marfurilor pe apa, cai ferate, cai rutiere, calea aerului
implica riscuri referitoare la pierderea sau degradarea marfurilor respective, vanzarea
internationala in forma tipica presupune si incheierea contractului de asigurare. Carei parti
ii revine obligatia de a incheia contractul de asigurare depinde de intelegerea partilor, dar
si de tipul de contract pe care partile le-au incheiat.
d) exista anumite conditii impuse de autoritatile de export si import care trebuie
indeplinite de vanzator si cumparator.
e) contractul trebuie sa prevada modalitati si termenul de plata.
Contractul de vanzare internationala de marfuri, desi contine elemente definitorii ale
vanzarii din dreptul intern este considerat in literatura de specialitate un contract original,
ce se naste si se realizeaza in mediul international, cu finalitate si caracteristici proprii.
Criteriul de determinare a caracterului international al vanzarilor il constituie faptul ca
partile contractante isi au sediul in state diferite. In functie de obiectul operatiunii
comerciale , contractele pot fi : de executare de lucrari, de mandat si reprezentare
comerciala, de transport si expeditii internationale, de turism si altele, practicate in relatiile
comerciale internationale. O mentiune speciala trebuie facuta in lagatura cu o serie de
tehnici de contractare comerciala - leasing, vanzare de licente, franchising, vanzare de
know – how, consulting – engineering, al caror obiect rezulta din continutul operatiunilor
respective. Contractele comerciale internationale se incheie si se modifica, de regula, in
forma scrisa , cu respectarea conditiilor pentru validitatea conventiilor.
In procesul tratativelor este foarte important controlul asupra redactarii contractului.
Ca atare un obiectiv al negocierilor va fi acela de a se obtine dreptul de a formula primul
proiect de contract. In functie de natura tranzactiilor si de interesele lor, partile pot opta
pentru un ‘’ contract lung ‘’ sau pentru un ‘’contract scurt ‘’ . In redactarea proiectelor de
contract partile pot sa utilizeze anumite modele , contracte cadru, conditii generale sau
contracte tip.
BOZESAN IULIANA

Contractul cadru este un acord de principiu asupra majoritatii clauzelor


contractuale cu exceptia unora esentiale, in speta pretul. Lipsit de un astfel de element
contractul nu este valabil incheiat si nu produce efecte intre parti decat din momentul in
care pretul a fost precizat.
Contractul tip este un model de contract standardizat care poate fi completat sau
modificat si la care partile fac referinta. Spre deosebire de conditiile generale el este mai
frecvent adoptat de comun acord ca un instrument contractual principal sau chiar unic
de catre parti. Utilizarea acestora ofera comerciantilor o serie de avantaje, printre care
mentionam : simplificarea procesului de negociere si reducerea duratei acestuia, evitarea
riscului formularii unor clauze neclare , evitarea riscului omisiunii unor clauze importante si
evitarea neintelegerilor cu privire la inerpretarea unor clauze.
Conditiile generale sunt toate conditiile prestabilite si destinate a fi inserate intr-un
anumit numar nedeterminat de contracte de acelasi tip. Ele sunt cel mai adesea opera
unei intreprinderi sau a unui grup, (Incoterms).
Contractul de comert international se caracterizeaza prin consensualitate, ca si
majoritatea celorlalte contracte, astfel incat se considera perfectat in momentul realizarii
acordului de vointa intre subiectii acestuia.
Desi forma scrisa nu este necesara pentru insasi existenta contractului ea este
indicata pentru o mai buna probatiune in cazul aparitiei unor divergente intre parti. Prin
forma scrisa a contractului se precizeaza mai clar continutul acestuia ce confera
certitudine momentului incheierii si se usureaza supravegherea modului de executare a
obligatiilor contractuale.
Necesitatea formai scrise era prevazuta in mod expres, in legislatia din perioada
anterevolutionara. In alte tari s-a stabilit in mod expres administrarea formei verbale pentru
contractele comerciale internationale cum este cazul in Franta.
Finalizarea contractului este incheierea fructuoasa a negocierilor si corespunde cu
etapa redactarii definitive a contractului, expresie a cansacrariii acordului de vointa dintre
parti. La finalizarea contractului se trec in revista o serie de aspecte legate de elaborarea
acestui document. Doctrina si jurisprudenta instantelor de arbitraj opteaza pentru forma
scrisa, ca si organismele internationale care functioneaza sub egida O.N.U.
Cand contractul se realizeaza in forma scrisa este necesara intocmirea mai multor
exemplare, care sunt suplinite de cerere, oferta si acceptare in cazul contractelor intocmite
la distanta. Ca regula generala contractul comercial international este consacrat printr-un
act scris, acest act poate fi foarte simplu sau foarte elaborat si se elaboreaza atatea
exemplare cate parti participa la tranzactie, plus cate un exemplar pentru fiecare tert
implicat. In ce priveste limba de redactare a contractului, partile pot conveni ‘’ clauza
lingvistica’’, precizand ca in cazul in care contractul este redactat in mai multe limbi , limba
precizata in clauza va prevala la interpretare (de obicei limba engleza). Partile contractului
au libertatea deplina sa aleaga limba in care este redactat acesta. Redactarea se poate
realiza intr-o singura limba sau in mai multe, daca partile opteaza in acest sens.
Limba aleasa poate sa nu aiba nici o legatura cu elementele obiective referitoare la
statutul societatii sau al partilor contractante, optandu-se pentru limba de circulatie
internationala adecvata domeniului comercial si specificului contractului respectiv, ca de
exemplu limba engleza in domeniul contractelor maritime.
Prima parte a contractului contine doar titlurile si subtitlurile care apar in contract si
au doar caracter explicativ, servind la orientarea in ceea ce priveste structura relatiei
contractuale si modul in care s-a manifestat acordul de vointa al partilor. Preambulul este o
expunere de motive si are doua functii – contractuala si politica.
BOZESAN IULIANA

Subiectii din domeniul comertului international se caracterizeaza printr-o mare


diversitate si prin faptul ca apartin ordinii juridice nationale din state diferite. In consecinta
capacitatea lor juridica este diferita, in functie de legea aplicabila statutului lor juridic
Statul, in calitate de subiect la acest tip de contracte are statutul juridic special,
subordonandu-se normelor de drept national create de el insusi, dar si unor norme de
drept international, la adoptarea carora a participat uneori in calitate de stat suveran.
Conceptul consimtamant, semnifica in sens restrans manifestarea vointei juridice a
unei persoane in vederea perfectarii actului juridic. In sens larg consimtamantul este un
acord de vointa intre doua sau mai multe persoane, care incheie un contract .
Cauza reprezinta scopul in vederea caruia partenerii contractului isi dau
consimtamantul, fiind necesar sa fie licita si morala in cazul oricarui gen de contract.
Aceste conditii se apreciaza in functie de legea aplicabila contractului, intrucat fiecare tara
poate interpreta in mod diferit aceste notiuni.
Consimtamantul se considera valabil exprimat numai daca a fost exprimat in mod
liber si in cunostinta de cauza. Vicierea lui este posibila prin afectarea elementului
intelectiv (prin eroare sau prin dol), ori prin atenuarea libertatii de vointa (prin violenta).
Particularitatile contractelor comerciale internationale, determina existenta unor
elemente de specificitate in raport cu viciile invocabile in celelalte categorii de contracte.
Astfel sunt limitate cazurile de eroare substantiala, dar se poate invoca eroarea de drept
sau leziunea contractuala, care este proprie acestor contracte.
Leziunea contractuala este paguba materiala pe care o sufera una dintre partile
contractante din cauza disproportiei vadite de valoare intre prestatia la care s-a obligat si
beneficiul preconizat. Aceasta disproportie trebuie sa existe chiar din momentul incheierii
contractului, dar nu poate fi invocata in contractele aleatorii, cum sunt cele de asigurare.
Un exemplu in acest sens il reprezinta dreptul salvatorilor de nave sau aeronave de a
solicita majorarea valorii contractului in situatiile in care meritele salvatorului au fost mai
mari decat cele evaluate, conditiile de salvare au fost mai grele, cheltuielile au fost mult
mai mari decat cele estimate ori contractantul salvat a ascuns initial situatia reala
Eroarea de drept poate fi invocata in dreptul comertului international, admitandu-se
ca prezumtia de cunoastere a legii nu opereaza in raport cu legislatia unui stat strain. Este
relevanta numai eroarea de drept grava, care vizeaza insasi scopul pe care vroia sa il
realizeze una din parti. In doctrina se apreciaza ca eroare de fapt, violenta sau dolul sunt
rar intalnite in comertul international sau chiar neacceptabile, din cauza profesionalismului
celor care se implica in astfel de tranzactii.
Continutul contractului este format din clauzele contractuale care sunt de doua
categorii : cele esentiale fara de care contractul nu este valabil incheiat (partile, obiectul,
pretul) si alte clauze (durata contractului, reglementarea diferendelor, exonerarea de
raspundere etc.).
Continutul contractului contine obiectul care desemneaza marfa asupra careia se
poarta obligatiile partenerilor. Obiectul contractului semnifica actiunea sau inactiunea la
care partile se obliga prin contract. Daca prestatia se refera la bunuri se includ si ele in
obiectul contractului. Prestatiile sau obiectul material al contractului pot fi uneori complexe
dar indiferent daca consta in ”a da”, ”a face” sau „a nu face” este necesara indeplinirea
urmatoarelor conditii:
- sa fie determinat sau determinabil, ultima alternativa fiind mai mult uzitata in contractele
internationale.
- sa fie posibil sub aspect material, fizic, juridic
- sa fie licit in raport cu ordinea nationala a tuturor statelor cu care are interferenta
contractul.
BOZESAN IULIANA

Negocierea obiectului contractului consta in identificarea marfii, prin determinarea


cantitatii, calitatii, ambalajului si a marcii, precum si in precizarea obligatiilor partenerilor in
legatura cu marfa. Denumirea marfii care face obiectul contractului trebuie astfel stabilita
incat sa inlature cu desavarsire orice posibilitate de intelegere gresita. Cantitatea marfii se
determina prin folosirea unitatilor de masura, in functie de uzantele cu privire la masuri si
greutati, de pe piata clientului. Cantitatea marfii se determina, de obicei, la locul din care
se face expedierea marfii, dar partile pot sa cada de acord ca stabilirea acesteia sa se
faca la locul de destinatie. De asemenea, se poate conveni sa aiba loc o dubla
determinare a cantitatii - una la locul de expeditie si alta la locul de destinatie.
Calitatea marfii include totalitatea proprietatilor fizice, chimice, organoleptice etc.,
precum si datele sau calificativele care identifica sau individualizeaza obiectul contractului,
definindu-l. Ele trebuie sa corespunda practicii comerciale uzuale ; exista o multitudine de
posibilitati de exprimare a clauzei. Calitatea marfii se determina prin mai multe metode :
- determinarea calitatatii marfii pe baza de descriere este metoda cea mai
frecvent utilizata
- determinarea calitatatii marfii prin mostre
- determinarea calitatatii marfii pe baza de tipuri si denumiri uzuale
- determinarea calitatatii marfii prin indicarea marcii de fabrica, a celei de
comert sau serviciu
- determinarea calitatatii marfii pe baza vizionarii marfii
- determinarea calitatatii marfii prin utilizarea unor formule consacrate
(‘’tel quel‘’ – ‘’asa cum este’’).
In contract trebuie mentionat in mod expres felul ambalajului, daca nu exista
intelegeri anticipate vanzatorul este obligat, conform normelor uzitate la livrare, sa predea
marfa intr-un ambalaj uzual de export. Ambalarea se face in functie de natura marfii si de
modul de transport avand functia principala de a proteja marfa. Marcarea ambalajului este
o alta cerinta a contractelor externe, avand doua functii de baza : operativitatea in
manipularea marfii in timpul transportului si publicitatea comerciala in cazul revanzarii de
catre importator.
Pretul este elementul esential al contactului si reprezinta obiectul obligatiei
cumparatorului – importatorului, fiind concretizat intr-o suma de bani determinata sau
determinabila. Pretul se inscrie in contract fie pe unitatea de produs, fie ca o suma globala
pentru intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului. Prin negociere sau pe
baza uzantelor trebuie neaparat precizate unele aspecte legate de pretul marfii, cum ar fi :
cantitatea pentru care se calculeaza pretul, valuta in care se va face plata si reducerile de
pret pe care le acorda vanzatorul cumparatorului. In practica comerciala se obisnuieste ca
pretul platit sa fie acela pe care il are marfa in momentul in care trebuie executat
contractul.
In comertul exterior livrarea este o componenta esentiala a oricarei vanzari. Ambele
parti angajate in tranzactia comerciala acorda o atentie deosebita stabilirii conditiilor
legate de determinarea locului si a momentului in care , odata cu trecere marfii de la
vanzator la cumparator, are loc si transferarea cheltuielilor si a riscurilor pe care le implica
livrarea, acestea fiind denumite conditii de livrare. Conditiile de livrare sunt reglementate
conform prevederilor contractului, a regulilor si a uzantelor comerciale. Dintre uzantele
generale, cele mai importante sunt cele care se refera la conditiile de livrare si la platiile
internationale
BOZESAN IULIANA

Exista practici, uzante, pe baza carora comerciantii incheie si deruleaza intre ei


contractele. Cele mai utilizate uzante contractuale ce indica locurile unde sunt disponibile
marfurile, precum si intinderea drepturilor si obligatiilor partilor sunt elaborate de Camera
Internatioala de Comert (Paris 1936). Aceste drepturi si obligatuni au fost revizuite in:
1953, 1967, 1980, 1990, 2000.
Ultima parte a contractului o formeaza anexele care preiau o serie de detalii
tehnice, financiare sau juridice.

Reguli internationale pentru interpretarea uzantelor de comert. INCOTERMS 2000.

In preambulul regulilor se subliniaza ca prevederile lor nu sunt obligatorii pentru


parti, ele avand libertatea sa insereze in contract si alte clauze. Partile se pot referi la
INCOTERMS ca baza a contractului lor, dar pot prevedea anumite modificari sau
completari in functie de natura contractului.
Aplicarea INCOTERMS fiind facultativa este dependenta de vointa partilor.
Adoptarea de catre ele a conditiilor de livrare reglementate prin aceste uzante nu
comporta alte formalitati decat precizarea numelui clauzei alese, urmata de denumirea
prescurtata a regulii si a anului. In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite
prevederi din clauza aleasa, ori sa completeze prevederile acestei clauze, vor adauga, in
continuare, formularile curente. Adoptarea conditiilor de livrare intr-un anumit contract de
vanzare comerciala presupune luarea in considerare de catre parti a mai multor elemente :
natura marfurilor, distanta, calea de transport folosita, mijlocul de transport folosit. Regulile
INCOTERMS stabilesc nu numai obligatiile partilor in contractul de vanzare –cumparare,
privind suportarea cheltuielilor de livrare a marfurilor ci si activitatile pe care acestia
trebuie sa le execute in scopul transferarii efective a marfurilor de la vanzator la
cumparator.

EXW (Ex-Works) - Locul de plecare : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare


de cand marfa este disponibila la locul mentionat in contract. Vanzatorul nu raspunde de
incarcarea marfurilor in mijlocul de transport furnizat de cumparator si nici pentru
realizarea operatiunii de export. Cumparatorul suporta toate costurile precum si riscul
transportului marfurilor de la locul de livrare la destinatie.

FCA (Free-Career) - Locul de plecare : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de


livrare atunci cand a transferat si incarcat marfurile la transportator si in locul indicat de
cumparator. Daca acesta nu a indicat nici un loc, vanzatorul poate sa aleaga unul dintre
locurile unde cump aratorul isi incarca de regula marfa.

FAS (Free-Along Side SHIP) - Portul de incarcare : Vanzatorul isi indeplineste


obigatia de livrare a marfii atunci cand ele eu fost depuse pe chei, langa vas, in portul
precizat in contract. Conform acestei uzante, cumparatorul trebuie sa suporte riscul cu
privire la degradarea , disparitia marfurilor din acest moment.

FOB (Free on Board) - Portul de incarcare : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de


livrare atunci cand marfurile au fost incarcate la bordul vasului in portul de incarcare
mentionat in contract. Conform acestei uzante cumparatorul trebuie sa suporte riscul
disparitiei sau degradarii marfurilor din acest moment. In termenii contractului FOB,
vanzatorul este obligat sa perfecteze toate formalitatile de export pe cheltuiala sa.
BOZESAN IULIANA

CFR (Cost and Freight) - Numele portului de destinatie : Vanzatorul trebuie sa


plateasca costurile si taxele necesare aducerii marfurilor in portul de destinatie, dar riscul
pierderii sau degradarii marfurilor , precum si costurile suplimentare datorate unor
evenimente survenite dupa momentul incarcarii lor la bordul vasului sa transfera de la
vanzator la cumparator dupa ce au fost incarcate pe vas in portul de incarcare. Vanzatorul
trebuie sa perfecteze formalitatile de export.
CIF (Cost Insurrance and Freight) - Port de destinatie : Vanzatorul are aceleasi
obligatii ca si in cazul uzantei CFR la care se adauga si obligatia de a incheia asigurarea
maritima pentru cumparare privitoare la riscul degradarii sau disparitiei marfurilor pe
perioada transportului. El mai realizeaza formalitatile de export.
CPT (Carriage Payed To) - Locul de destinatie : Vanzatorul plateste toate
cheltuielile necesare transportului marfurilor la destinatie.
CIP (Carriage and Insurrance Payed To) - Numele locului de destinatie: Vanzatorul
are aceleasi obligatii ca si in cazul CPT dar se adauga si obligatia de a incheia asigurarea
incarcaturii pentru a proteja cumparatorul de riscul pierderii si degradarii marfurilor.
DAF (Delivered at Frontier) - Loc de livrare: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de
livrare atunci cand marfa a devenit disponibila cu toate formalitatile de export indeplinite in
punctul de frontiera specificat in contract.
DES (Delivered Ex Ship) - Port de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste obligatia
de a livra marfurile atunci cand ele sunt disponibile la bordul vasului care va efectua
transportul in portul de destinatie specificat. El suporta riscul si toate costurile legate de
aducerea marfurilor in portul de destinatie convenit.

DEQ (Delivered Exquay) - Port de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste obligatia


de a livra marfa atunci cand marfurile sunt disponibile pentru cumparator pe cheiul portului
de destinatie pregatit pentru import. Vanzatorul suporta riscul, costurile, taxele, precum si
orice alte cheltuieli necesare livrarii marfurilor in locul convenit. Aceasta uzanta nu poate fi
folosita daca vanzatorul nu poate sa obtina licenta de import. Daca partile se inteleg ca
cumparatorul sa realizeze toate formalitatile necesare importului si sa suporte cheltuielile
aferente, in loc de sintagma “duty paied” va fi folosita cea de “duty unpaied”.

DDU (Delvered Duty Unpaied) - Loc de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste


obigatiile de livrare atunci cand marfurile sunt disponibile la locul specificat in contract, in
tara in care se face importul. Vanzatorul are obligatia de a suporta costurile si riscurile
implicate de aducerea marfurilor la locul convenit. Daca partile se inteleg ca vanzatorul sa
indeplineasca formalitatile vamale si sa suporte cheltuielile precum si riscurile aferente
acestei operatiuni, ele trebuie sa mentioneze expres aceasta clauza. Daca partile se
inteleg sa includa intre obligatiile vanzatorului si unele costuri aplicabile importului (TVA),
aceasta clauza trebuie inserata in mod expres prin adaugarea sintagmei “Duty unpaied”.

DDP (Delivered Duty Paied) - Loc de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste


obligatia de a livra atunci cand marfa a devenit disponibila pt cumparator la locul convenit
in tara unde se importa bunurile. Vanzatorul isi asuma riscurile si costurile, inclusiv taxele
vamale si cheltuielile pentru formalitatile de import. Aceasta uzanta nu poate fi folosita
daca vanzatorul nu poate sa obtina licenta de import. Daca “Ex Work” reprezenta un
minimum de obligatie, pentru vanzator DDP reprezinta maximul obligatiilor pentru acesta.
BOZESAN IULIANA

Nr.crt. Abrevierea Numele intreg Mentiunea locului


1 EXW Ex Work Locul de plecare
2 FCA Free Carrier Locul de plecare
3 FAS Free a long Side Ship Portul de incarcare
4 FOB Free-on Boards Portul de incarcare
5 CFR Cost and Freight Portul de destinatie
6 CIF Cost Inssurance and Freight Portul de destinatie
7 CPT Carriage Paited To Locul de destinatie
8 CIP Carriage Inssurance Paited To Locul de destinatie
9 DAF Delivered at Frontied Locul de livrare
10 DES Delivered Exship Port de destinatie
11 DEQ Delivered Exquay Port de destinatie
12 DDU Delvered Duty Unpaied Loc de destinatie
13 DDP Delivered Duty Paied Loc de destinatie

Partea cea mai importanta in realizarea contractelor internationale apartine


negocierii clauzelor contractuale, care de ce sa nu recunoastem sunt cele care dau
continutul intregului contract, in jurul lor construindu-se contractul propriu-zis. Cele mai
utilizate clauze contractuale sunt CIF, FOB si CFR. In continuare am prezentat doua din
aceste clauze cu atuurile pe care le au punandu-le in balanta si tinand cont de faptul ca
una dintre parti are domiciliul in Romania. Am cautat solutia cea mai potrivita din punct de
vedere economic, deorece clauza contractuala este cea care duce la formarea pretului
final al contractului. Paralela realizata intre cele doua clauze ne-a ajutat in luare unei
hotarari privind clauza contractuala a unui contract de vanzare – cumparare de bunuri.

CIF (Cost Insurrance and Freight ) - port de destinatie

Este prima uzanta mai frecventa folosita.


Termenul CIF- cost, asigurare si navlu, platite pana la portul de destinatie convenit,
inseamna ca vanzatorul livreaza marfa navei navlosita de el, achitand navlul pana la portul
de destinatie convenit, inclusiv costul asigurarii riscului de pierdere si avariere a marfii pe
timpul transportului maritim. Marfa se considera livrata in momentul in care trece
balustrada navei, in portul de expediere.
Vanzatorul are aceleasi obligatii ca si in cazul uzantei CFR la care se adauga si
obligatia de a incheia asigurarea maritima pentru cumparare privitoare la riscul degradarii
sau disparitiei marfurilor pe perioada transportului. El mai realizeaza si formalitatile de
export.
BOZESAN IULIANA

Descrierea - CIF (Cost Insurrance and Freight )


1. Definitie si caracter
2. CIF – vanzare de documente
3. Transferul proprietatii si al riscului contractului
4. Obligatiile vanzatorului
5. Obligaiile cumparatorului
1. Definitie si caracter
Acest tip de contract poate fi utilizat numai in transporul pe apa al marfii, pe mare
sau pe apele interioare. Cand marfurile sunt cumparate in baza unui contract CIF, obligatia
vanzatorului este de a:
- realiza transportul marfurilor respective in portul de destinatie specificat in contract pe
propriile sale cheltuieli;
- asigura marfurile pe baza unui contract de asigurare de transport pe mare specificand
marfurile transportate, in cadrul acestei uzante, vanzatorul isi indeplineste obligatiile
prevazute prin contract atunci cand a remis cumparatorului ori unui agent autorizat de
cumparator toate documentele specificate in contractul de vanzare CIF, si anume:
- documentele care atesta incarcarea marfurilor care fac obiectul contractului
de vanzare-cumparare. Aceste documente cuprind inventarul marfurilor care fac
obiectul contractului.
- factura comerciala care specifica pretul mafurilor care fac obiectul
contractului;
- polita de asigurare, care atesta incheierea contractului de asigurare a
transportului marfurilor pe apa;
- alte documente solicitate de cumparator: certificatul de inspectie, certificatul de
calitate, eliberate de autoritatile competente.
Obs: Fiind o clauza facultativa, aceste documente trebuie sa fie specifcate in mod
expres in contract. Aceasta abreviere (CIF) reprezinta ele 3 tipuri de contracte implicate:
contract de vanzare, contract de asigurare, contract de transport.

2. CIF – vanzare de documente


Practica comertului international a stabilit ca in cadrul contractului CIF, vanzatorul
nu garanteaza ajungerea marfurlor la destinatie. Prin intermediul CIF, vanzatorul are doar
obligatia de a remite cumparatorului documentele care-i atesta calitatea de proprietar al
marfurilor. Pe baza documentelor primite, cumparatorul poate formula direct diferite
pretentii fata de transportator cu privire la neindeplinirea unor clauze prevazute in
contractul de transport si asigurare. Din momentul in care vanzatorul a pus la dispozitia
cumparatorului sau a agentului sau autorizat, documentele prevazute in contractul CIF,
acesta din urma este obligat la plata contractului chiar daca marfurile respective s-au
pierdut..
Documentele joaca rolul central in cazul contractului CIF. De aceea, chiar daca
partile contractante afirma ca s-au inteles in termenii acestei uzante, adevarata natura a
contractului nu poate fi stabilita decat dupa examinarea tuturor cauzelor.
In acord cu practica arbitrala existenta in materie comerciala, contractul CIF poate fi
caracterizat ca o vanzare de marfuri reale prin remiterea docmentelor catre vanzator.
Vanzatorul are obligatia de a face demersurile necesare in scopul remiterii cat mai rapide
dupa incarcarea marfii la bordul vasului, a documentelor implicate in acest tip de contract.
In cadrul contractului CIF, documentele joaca un rol central, iar marfurlie unul secundar.
Vanzatorul nu garanteaza ca marfurile ajung la destinatie, ci faptul ca, cumparatorul va
intra in posesia documentelor.
BOZESAN IULIANA

Documentele confera cumparatorului urmatoarele drepturi:


- dreptul de a intra imediat in posesia marfurilor de indata ce transportatorul le-a
adus in portul de destinatie;
- posibilitatea formularii unor pretentii imporiva transportatorului daca nu au fost
repectate clauzele contractuale;
In consecinta, sub raportul naturi juridice contratul CIF este un contract de vanzare
de documente. Practica arbitrala internationala a stabilit ca acest tip de contract este unul
de vanzare de documente, marfa detinand doar o pozitie periferica. Principalul argument
este ca atunci cand marfa s-a pierdut pe mare, documentele raman valabile , vanzatorul
fiind indreptatit sa ceara plata contractului.

2.1. Dreptul cumparatorului de a refuza documentele sau marfa pentru neconformitate.


Practica internationala comerciala a stabilit ca in cazul vanzarii de documente
cumparatorul are dreptul de a refuza pentru neconformitate, documentele, marfa sau
amandoua.
Conform deciziei arbirtale (1954) exista un drept de a refuza documentele si un
drept de a refuza marfa. Un contract CIF atribuie un numar de obligatii vanzatorului atat in
legatura cu marfa cat si cu documentele. In ce priveste marfa vanzatorul trebuie sa o aduca
in portul de incarcare la bordul vasului in vederea transportului in portul de destinatie. El
trebuie sa remita documentele care trebuie sa fie in acord cu clauzele contractuale,
incalcarea clauzelor contractuale de catre vanzator poate sa afecteze ambele obligatii.
Dreptul cumparatorului de a refuza este o forma particulara a dreptului de a
rezilia, care implica fie refuzul de a primi marfa, fie refuzul de a primi documentele. In cazul
nerespectarii clauzelor contractuale cumparatorul are insa si o alta posibilitate: sa accepte
documentele si marfa insa cu plata unor daune aferente nerespectarii obligatiilor
contractului. Valoarea daunelor se stabileste ca diferenta intre pretul initial al marfurilor
stabilite in momentul incheierii contractului si valoarea lor la data livrarii.

2.2.Notificarea incalcarii
Nu este parte a documentatiei de vanzare. Ea reprezinta comunicarea care se
realizeaza intre vanzator si cumparator prin telefon, fax sau e-mail si are ca scop
informarea cumparatorului ca marfurile au fost incarcate. Ea este o comunicare
preliminara, reala sau realizata inaintea primirii celorlate documente care precizeaza:
numele vasului pe care a fost incarcata marfa, cantitatea, data.
Pe aceasta baza, cumparatorul poate incheia deja contracte care au ca obiect
marfurile care urmeaza sa fie livrate. Aceasta comunicare nu face parte din documentele
standard ale CIF-ului clasic. In forma moderna care sa impus in ultimii 20 de ani, ea a
devenit o practica curenta intre partile contractante.

3. Transferul proprietatii si al riscului contractului


Regula generala este aceea conform careia transferul porpiu are loc in acord cu
vointa partilor. Prezumtia in cadrul CIF-ului este ca propietatea este de drept transferata
odata cu expedierea si acceptarea documentelor de vanzare.
In ce priveste riscul, prezumtia in cadrul contractelor CIF este ca riscul trece de
la vanzator la cumparator , din momentul trecerii marfuirlor peste puntea vasului de
incarcare. Riscul va trece de regula la cumparator inanintea proprietatii asupra marfurilor.
BOZESAN IULIANA

4.Obligatiile vanzatorului

- sa puna la dispozitia cumparatorului documentele implicate de aceasta uzanta


- sa obtina pe cheltuiala lui licenta de export
- sa incheie contractul de trasport pe cheltuiala lui
- sa incheie contractul de asigurare pe cheltuiala lui, marfurile sunt asigurate la valoarea
minima, dar trebuie sa acopere pretul prevazut in contract + 10%, in moneda in care s-
a prevazut in contract (in conformitate cu clauzele practicate de Institutul Asigurarilor
din Londra sau a altor clauze similare)
- sa transfere marfa in portul de incarcare la bordul vasului la data sau perioada
prevazuta in contract
- riscul pierderii sau degradarii marfurilor ii revine pina in momentul in care acestea au
trecut de puntea vasului de incarcare
- sa realizeze plata formalitatilor vamale
- sa asigure pe cheltuiala lui toate operatiunile necesare verificarii calitatii si cantitati
marfurilor
- sa notifice cumparatorului toate operatiunile realizate pentru ca acesta sa poata lua
toate masurile necesare preluarii marfurilor.

5. Obligatiile cumparatorului

- sa plateasca pretul marfii asa cum se prevede in contract


- sa obtina pe cheltuiala lui licenta de import si sa perfecteze toate formalitatile necesare
realizarii importului
- sa accepte documentele si marfa atunci cand livrarea s-a facut in acord cu termenii
contractului
- sa-si asume riscul pierderii sau degradarii marfurilor dupa ce acestea au trecut de
puntea vasului de incarcare.

FOB (Free On Board) - portul de incarcare

Este cea de-a 2-a uzanta mai frecventa folosita.


Termenul FOB urmat de regula de numele portului de incarcare se refera in primul
rand la modalitatea de plata, desi este deseori legat si de obligatiile de livrare stabilite intre
parti. FOB sau liber la bord inseamna ca vanzatorul si-a indeplinit obligatia de livrare a
marfii in momentul in care aceasta a trecut balustrada navei in portul de incarcare
convenit. Aceasta inseamna ca toate costurile si riscurile de pierdere sau de avariere a
marfii, din acest moment, se suporta de cumparator. Aceasta clauza obliga vanzatorul sa
indeplineasca formalitatile vamale de export.
Contractul FOB cunoaste mai multe variante (care impartasesc in comun
modalitatile de plata, transferul riscului si al proprietatii).
Practica comertului international a stabilit ca exista trei forme de FOB:
a) FOB-ul clasic
b) FOB-ul extins
c) FOB-ul strict
BOZESAN IULIANA

FOB-ul clasic
In cadrul acestei uzante vanzatorul e acela care incarca marfa la bordul vasului
nominalizat de cumparator. In cadrul acestui tip de FOB, vanzatorul este cel care incheie
contractul de transport pe numele cumparatorului. De regula, vanzatorul actioneaza ca
agent al cumparatorului, deci incheie contractul de transport in numele si pentru
cumparator.
Intre vanzator si cumparator se incheie un contract de AGENCY pentru aceasta o
persoana numita agent se obliga sa actioneze in numele altei persoane numita patron.
Agentul incheie acte juridice pe seama patronului, in interesului acestuia pe baza unei
imputerniciri speciale. Agentul are indatorirea sa actioneze numai in interesul patronului si
sa respecte toate instructiunile primite de la acesta. Patronul are obligatia sa furnizeze
agentului toate informatiile necesare si sa plateasca suma stabilita pentru prestatiile
realizate.

FOB-ul extins
In cadrul acestei uzante, vanzatorul indeplineste toate formalitatile necesare
incarcarii marfii la bordul vasului. Ceea ce este specific acestui tip de FOB, apropriindu-l
de uzanta CIF este obligatia vanzatorului de a incheie contractul de transport in numele
sau devenind astfel parte principala in acest contract de transport. Specifica si faptul ca
vanzatorul e acela care nominalizeaza vasul de incarcare.
Extinderea obligatiilor vanzatorului poate implica si incheiere contractului de
asigurare. Spre deosebire de contractul CIF care include in pret costul asigurarii, in cadrul
FOB-ului extins pretul asigurarii este suportat de beneficiarul contractului de vanzare-
cumparare, si va trebui solicitat separat de pretul vanzarii.

FOB-ul strict
Este acela in cadrul caruia vanzatorul isi indeplineste:
• Obligatiile din momentul in care a realizat incarcarea pe vas
• In cadrul acestei uzante vanzatorului nu-i revine nici o obligatie, nici de a incheie
contractul de transport in numele cumparatorului, nici ca parte directa in acest contract.
In cadrul acestui tip de FOB, cumparatorul este acela care nominalizeaza vasul.
Transferul proprietatii in cadrul FOB-ului - in privinta transferului proprietatii , practica
comertului international a stabilit faptul ca expresia FOB determina modul de livrare a
informatiilor, cheltuielile pe care trebuie sa le efectueze vanzatorul si momentul in care
riscul pieirii/degradarii marfurilor trece de la vanzator la cumparator. Momentul efectiv al
transferului proprietatii depinde de vointa partilor. El trebuie precizat expres in cadrul
contractului incheiat intre parti. In ceea ce priveste riscul contractului, riscul
pieirii/degradarii marfurilor trece de la vanzator la cumparator din momentul in care
operatiunile de incarcare si depozitare sunt efectuate integral.
Regulile INCOTERMS prevad de asemenea si obligatiii reciproce ale partilor. In ceea
ce priveste obligatia vanzatorului in cadrul FOB-ului, ele sunt urmatoarele:
a) obligatia de a livra marfurile si factura comerciala in conformitate cu prevederile
contractuale;
b) obligatia de a obtine pe cheltuiala sa licenta de export si alte acte necesare
perfectarii transportului;
c) contractul de transport - regula generala nu stabileste ca incheierea acestuia
este obligatorie vanzatorului;
BOZESAN IULIANA

d) contractul de asigurare - regula generala prevede ca incheierea contractului de


asigurare nu face parte din obligatiile standard ale vanzatorului in cadrul FOB-
ului;
e) sa livreze marfurile la bordul vasului specificat de cumparator la data sau
perioada la care partile s-au inteles in contract;
f) sa-si asume riscul pieirii sau degradarii marfurilor pana in momentul in care
acestea trec de puntea vasului de incarcare si sunt depozitate pe acesta;
g) sa plateasca toate formalitatile vamale;
h) sa realizeze si sa plateasca toate operatiunile necesare verificarii calitatii si
cantitatii a marfurilor;
i) sa notifice cumparatorului toate informatiile necesare pentru a intra in posesia
marfurilor rspective (data incarcarii, numele vasului, verificarea calitatii si
cantitatii, etc)
Obligatiile cumparatorului (standard) sunt:
a) sa plateasca pretul contractului in conditiile prevazute in contract;
b) sa obtina pe cheltuiala sa licenta de import si sa perfecteze toate formalitatile
necesare realizarii importurilor;
c) sa incheie pe cheltuiala sa contractul de transport al marfurilor din portul de
incarcare in cel de destinatie;
d) sa incheie contractul de asigurare a marfurilor;
e) sa-si asume riscul pieirii/degradarii marfurilor in momentul in care acestea au
trecut de puntea vasului de incarcare si au fost depozitate pe acesta.

Comerciantii care doresc sa folseasca regulile internationale pentru uzantele de


comert trebuie sa specifice in contractele lor ca acestea vor fi guvernate de INCOTERMS
2000. O astfel de referire are semnificatia acceptarii de catre parti a Regulilor in
integritatea lor, partile pot face referire la o singura clauza.
Prin analiza comparativa a celor doua clauze CIF si FOB , am optat pentru ’’
vanzare FOB (port de incarcare) INCOTERMS 2000’’ deoarece prin aceasta simpla
referire, partile sunt scutite de enuntarea in contract a obligatiilor ce le revin ca si riscul
unor omisiuni, beneficiind in schimb, de o determinare explicita, clara si detaliata a acestor
obligatii si, totodata, de o usurare apreciabila de redactare a contractului. Cu o asemenea
referire, Regulile sau clauza adoptata se considera a face parte componenta din contract.
In caz contrar , Regulile se pot aplica cu titlul de uzante, in masura in care lex contractus
recunoaste si da efect uzantelor comerciale. Regulile au caracter supletiv, partile putand
sa le adapteze la specificul vanzarii potrivit vointei lor .
In jurisprudenta s-a decis ca perevederile cuprinse in contractul de navlosire,
incheiat de cumparator cu armatorul, in cazul unei vanzari FOB, sunt inopozabile
vanzatorului, iar cele doua contracte - de vanzare si de transport – sunt independente,
principiul relativitatii conventiilor fiind pe deplin aplicabil, dar , totodata, sunt corelate sub
aspectul incheierii si executarii, unul neputand fi despartit de celalalt.
BOZESAN IULIANA

SC UZINA MECANICA ORASTIE SA

CONTRACT CADRU
DE VANZARE-CUMPARARE
Nr. 47 din 17.01.2005

I. Partile contractante

CN ROMARM SA – UZINA MECANICA ORASTIE SA, cu sediul in Orastie, str.


N.Titulescu 60, cod 2600, jud. Hunedoara, tel. +40 254/241040, fax: +40 254/247964,
inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J 22/134/2002, avand cod unic de inregistrare
(R) 15686988, titulara a contului nr 1866666/EURO deschis la banca Raiffeisen Bank
Orastie, reprezentata de Ing. Ioan MATEI – DIRECTOR GENERAL si Ec. Gheorghe DINA
– DIRECTOR ECONOMIC, denumita in continuare VANZATOR
si
AMIDIP INTERNATIONAL GmbH , cu sediul in Dusseldorf, str. Prinzenallee nr. 7,
cod D 40549, Germania, tel. +49 211 52391460, fax +49 211 52391380, e-mail
amidip@amidip.com, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. K 12/134/2000
reprezentata prin Ing. Hans Muller –manager , denumita in continuare CUMPARATOR

II. Obiectul contractului

Art.2.1. VANZATORUL se obliga sa livreze iar CUMPARATORL sa preia si sa


plateasca tuburi din fonta ductila (“marfurile”), in cantitatile, specificatiile, preturile si
termenele de livrare contractate.
Art.2.2. Cantitatile necesare vor fi specificate de CUMPARATOR prin comenzi
ferme, scrise, care se vor trimite VANZATORULUI cu cel putin 10 zile lucratoare inainte de
data livrarii.
Art.2.3. Confirmarea comenzii de catre VANZATOR se face prin act aditional, parte
integranta la prezentul contract.
Fiecare act aditional va cuprinde cantitatile, specificatiile, preturile, termenele de
livrare si valorile asa cum acestea au fost negociate intre parti.
Art.2.4. In caz de divergenta intre prevederile contractului cadru si actele aditionale,
prevaleaza actul aditional.

III. Pret, modalitate de plata, conditii de livrare

Art.3.1. Pretul de livrare al marfurilor ce fac obiectul prezentului contract se


considera cele prevazute in fiecare din actele aditionale, parte integranta la prezentul
contract.
Art.3.2. Marfurile vor fi livrate in conditia de livrare INCOTERMS 2000 - FOB port
de incarcare Constanta, port acreditat Incoterms , dupa balustrada navei in portul de
incarcare.
Art.3.3. Termenul de livrare al marfurilor este cel prevazut in actele aditionale la
prezentul contract.
BOZESAN IULIANA

Art.3.4. Plata marfurilor din prezentul contract se va efectua prin transfer bancar –
SWIFT – in termen de 10 (zile) lucratoare de la data CMR, in contul VANZATORULUI Nr.
1866666/EURO, deschis la Raiffeisen Bank Orastie, cod SWIFT RZPOROBU.
Art.3.5. La livrare, VANZATORUL pune la dispozitia CUMPARATORULUI
urmatoarele documente: copie CMR – semnata, certificat de origine – copie, factura
comerciala, packing list, certificat de calitate/garantie, licenta de export si conosamentul.

IV. Marcare, ambalare, receptie

Art.4.1. Marcarea tuburilor din fonta ductile se face conform standardelor EN 545,
indicand, prin turnare, in zona mufei, urmatoarele: diametrul nominal, materialul folosit,
denumirea producatorului, anul fabricatiei.
Art.4.1.1. La exterior, tuburile vor fi marcate, prin vopsire, cu sigla si denumirea
firmei, precum si tara producatoare.
Art.4.2. Tuburile cu diametre mai mari de 300 mm se livreaza neambalate.
Ambalarea standard a tuburilor din fonta ductila se face dupa cum urmeaza:

Nr.randuri Dimensiunea pachetului


DN Nr. tuburi x (mm)
Nr. tuburi h l L
100 15 3x5 487 680 6300
150 8 2x4 472 758 6300
200 6 2x3 579 744 6300
250 4 2x2 641 631 6350
300 4 2x2 793 745 6350

Art.4.2.1. Tuburile cu diametre de la 100 mm la 300 mm vor fi prevazute cu capace


de protectie la ambele capete, iar de la diametrul de 350 mm la diametrul 700 mm vor fi
livrate fara capace de protectie.
Art.4.3. Tuburile din fonta ductila vor fi preluate cantitativ de catre reprezentantii
CUMPARATORULUI, la sediul VANZATORULUI.. Preluarea cantitativa a marfii nu se
considera si preluare calitativa a marfii.

V. Calitate, garantii, receptii, reclamatii

Art.5.1. Marfurile ce fac obiectul prezentului contract sunt produse in conformitate


cu standardele internationale ISO 2531, EN 545.
Art.5.2. Calitatea este atestata prin Certificat de garantie/calitate emis de
producator
Art.5.3. Receptia marfurilor se face cantitativ la sediul VANZATORULUI, in
prezenta reprezentantului CUMPARATORULUI.
Art.5.4. In cazul in care CUMPARATORUL nu trimite reprezentant pentru receptie,
marfa se livreaza cu receptia VANZATORULUI.
Art.5.4.1. Eventualele reclamatii cantitative vor fi formulate in scris in termen de 5
zile de la data la care marfurile au ajuns la destinatie, VANZATORUL fiind obligat sa
inlocuiasca marfa lipsa in termen de 15 zile lucratoare de la inregistrarea reclamatiei.
BOZESAN IULIANA

Reclamatiile nu se pot referi decat la marfa care nu a facut obiectul receptiei la


sediul VANZATORULUI.
Art.5.5. Eventualele refuzuri calitative se vor transmite VANZATORULUI in scris de
catre CUMPARATOR. Modalitatea de rezolvare a reclamatiilor se face de comun accord,
printr-un act scris si insusit de catre ambele parti, astfel:
a). VANZATORUL poate inlocui marfurile cu defecte si/sau neconformitati fara
costuri suplimentare pentru CUMPARATOR, sau
b). VANZATORUL poate remedia marfurile fara costuri suplimentare pentru
CUMPARATOR, sau
c). VANZATORUL poate sa returneze CUMPARATORULUI pretul platit pentru
marfurile defecte si/sau neconforme
Art.5.6. Termenele de formulare a reclamatiilor sunt:
a). Pentru lipsuri cantitative si defecte aparente – 10 zile calculate de la data la care
marfa a ajuns la destinatie, dar nu mai mult de 30 zile de la data livrarii;
b). Pentru vicii ascunse - 30 de zile calculate de la data la care marfa a ajuns la
destinatie, dar nu mai mult de 120 zile de la data livrarii.
VI. Raspundere contractuala
Art.6.1. Pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor
comerciale, partea pagubita are dreptul la daune moratorii si daune interese in
conformitate cu legislatia in vigoare.
Art.6.2. Pentru intarziere la plata, CUMPARATORUL va plati o penalizare de 0,1‰
(la mie) pentru fiecare zi de intarziere din valoarea facturii intarziate la plata, dar nu mai
mult de 10% (la suta) din valoarea facturii respective.
Art.6.3. In cazul nerespectarii termenelor de livrare, VANZATORUL va plati o
penalitate de 0,1‰ (la mie) pentru fiecare zi de intarziere, dar nu mai mult de 10% (la suta)
din pretul marfurilor livrate.
VII. Forta majora
Art.7.1. Forta majora exonereaza de raspundere partea care o invoca cu cerinta
notificarii partenerului contractual si a dovedirii cazului de forta majora prin certificarea
acestuia de catre Camera de Comert si Industrie in termen de 5_zile lucratoare de la
aparitia cazului de forta majora.
Art.7.2. Cazul fortuit este un eveniment imprevizibil si de neinlaturat care ia nastere
din natura, fapta omului sau lucru si care exonereaza de raspundere partea care il invoca
cu conditia ca aceasta sa fie lipsita de culpa.
Cazul fortuit ca si forta majora este exonerator de raspundere.
VIII. Litigii
Art.8.1. Prezentul contract este guvernat de legea romana.
Art.8.2. Toate diferendele care pot aparea in legatura cu acest contract vor putea fi
solutionate pe cale amiabila, iar daca partile nu cad de accord acestea vor fi definitiv
solutionate, fara nici un fel de reserve, pe calea arbitrajului, in conformitate cu regulile
impuse de Comisia de Arbitraj a Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.
Actiunile de arbitraj vor fi tinute in limba engleza.
IX. Dispozitii finale
BOZESAN IULIANA

Art.9.1. Contractul intra in vigoare la data semnarii de catre ambele parti, fara
obiectiuni.
Art.9.2. Orice modificare a prevederilor prezentului contract poate fi facuta numai
cu acordul scris al ambelor parti, prin act aditional la prezentul contract. Partea interesata
va initia modificarea anticipat cu 15 (cincisprezece) zile.
Art.9.2.1. Orice modificare solicitata de CUMPARATOR, privind cantitatile si
termenele de livrare, care se dovedeste a fi in defavoarea VANZATORULUI, atrage dupa
sine obligatia CUMPARATORULUI de a achita VANZATORULUI cheltuielile effectuate
pana la data in care a comunicat in scris intentia de modificare.
Art.9.3. Incetarea contractului intervine in urmatoarele siuatii:
a). expirarea duratei de valabilitate;
b). falimentul partilor;
c). acordul de vointa al partilor;
d). interventia unei dispozitii legale care sa impuna incetarea acestuia;
e). partile nu-si executa obligatiile in termen de cel mult 30 (treizeci) zile.
Incetarea se face de plin drept, fara interventia instantelor de judecata. Rezilierea
atrage dupa sine suportarea cheltuielilor inregistrate de una din parti pana la momentul
rezilierii contractului.
Art. 9.4. Nici una din parti nu poate transfera unei terte persoane, partial sau total,
drepturile si obligatiile rezultate din prezentul contract fara acordul scris al celeilalte parti.
Art.9.5 Toate datele si informatiile necesare incheierii si dezvoltarii contractului sunt
confidentiale. In cadrul contractului de vanzare-cumparare termenii “informatii
confidentiale” acopera toate informatiile sau toate datele divulgate de catre una sau
cealalta dintre parti, in scris sau oral, in conditiile prezentului contract de vanzare-
cumparare si incluzand, fara limita, orice documente scrise sau tiparite, orice modele,
machete si mai general, toate mijloacele de divulgare a informatiei confidentiale care pot fi
alese de catre parti in timpul perioadei de valabilitate a prezentului contract.
Art.9.6. Prezentul contract este valabil pana la data la care partile si-au onorat
obligatiile contractuale una fata de cealalta.
Art.9.7. . Prezentul contract cuprinde 4 (patru) file, a fost incheiat in 2 exemplare,
ambele originale si cu aceeasi putere legala, cate unul pentru fiecare parte contractanta.
Contractul original a fost redactat in limba engleza, copia in limba romana.

Se semneaza de catre reprezentantii legali ai partilor contractante.

VANZATOR, CUMPARATOR,

DIRECTOR GENERAL, MANAGER,


Ing. Ioan MATEI Ing. HANS MULLER

DIRECTOR ECONOMIC,
Ec. Gheorghe DINA

DIRECTOR COMERCIAL,
Ing. Nicolae CRACIUN