UNIVERSITATEA DE PETROL ŞI GAZE PLOIEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZARE MASTERAT: STRATEGII ÎN AFACERI
INTERNAŢIONALE

REFERAT

Contractul internaţional de vânzare de

mărfuri

Anul I

Grupa 1

Ouatu Costin Alexandru

 2009

Cuprins

Introducere

Caracteristicile contractului de vânzare în comertul international

Contractele de vânzare în comertul international în lumina Conventiei

Natiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internationale de
marfuri
 Domeniile de aplicare ale Conventiei de la Viena din anul 1980

Interpretarea, forma si proba contractelor de vânzare internationala de

marfuri
 Reguli de interpretare a Conventiei de la Viena din anul 1980

Vânzarea prin burse si la licitatie

 Bursele de valori mobiliare
 Licitatiile

Bibliografie
 Introducere

Contractul de vânzare cumpararare în comertul international este instrumentul juridic

prin care un comerciant, numit vânzator transmite unei alte persoane, care îsi are domiciliul
sau sediul în alt stat, numita cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unuia sau mai
multor bunuri determinate ori alte drepturi (de creanta sau reale), în schimbul unei anumite
sume de bani numita pret.

Caracteristicile contractului de vânzare în comertul international

- caracterul sinalagmatic (bilateral)

- caracterul oneros
- caracterul comutativ

Caracterele juridice specifice

- caracterul comercial
- caracterul international

Contractele de vânzare în comertul international în lumina Conventiei

Natiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internationale de
marfuri

Principala reglementare internationala în materia vânzarii internationale de marfuri a

fost adoptata la Viena în anul 1980. Ea reprezinta o cale de mijloc, acceptata de principalele
sisteme juridice mondiale, în acesta materie. Astfel, conventia la care facem referire este un
compromis între dreptul anglo-saxon (common-law) si cel romano-germanic.

Domeniile de aplicare ale Conventiei de la Viena din anul 1980

a) Domeniul temporal de aplicare

Se precizeaza ca aceasta conventie se aplica, pe plan international, de la 01.01.1988, în
ceea ce priveste formarea contractului numai ofertelor facute dupa intrarea sa în vigoare fata
de statele contractante iar în ceea ce priveste executarea unor contracte încheiate dupa intrarea
sa în vigoare fata de aceleasi state contractante, deci este exclus, din capul locului principiul
retroactivitatii prevederilor sale.

b) Domeniul personal de aplicare (ratione personae)

În conformitate cu dispozitiile art.1 pct.1 lit.a si b din Conventia de la Viena din anul
1980 prevederile acesteia se aplica, în mod alternativ, contractelor de vânzare internationala
de marfuri.Astfel ea va fi aplicabila :
b.1. Între parti care îsi au sediul în state contractante diferite.
În acest context, prin state contractante se înteleg doar acelea care ratifica, accepta, aproba sau
adera la Conventia de la Viena din anul 1980, conform prevederilor art.91 al acesteia.
b.2. Conventia de la Viena din anul 1980 se aplica, conform dispozitiilor art.1 pct.1 lit.b, de
asemenea, atunci când „normele de drept international privat conduc la aplicare legii unui stat
contractant”.
 Prin aceasta formulare, prin trimiterea la norme de drept international privat al tarii
forului (lex fori), conventia devine aplicabila desi nici una sau numai una dintre parti îsi are
sediul pe teritoriul unui stat contractant.

c) Domeniul material de aplicare ( ratione materiae )

Conventia de la Viena din anul 1980 are ca obiect de reglementare, dupa cum stim,
numai contractele de vânzari internationale de marfuri . Desi nu este definit un astfel de
contract de vânzare, acesta poate fi usurinta identificat deoarece trasaturile sale caracteristice
sunt evidentiate din reglementarea si din enumerarea obligatiilor partilor contractante, prin
art.30 si 53 din conventie.
Domeniul de aplicare al Conventiei vizeaza doua categorii de situatii distincte si
anume:
1. enumerarea tipurilor speciale de contracte de vânzare internationala de marfuri în raport de
obiectul lor care:
1.1. formeaza obiectul conventiei
1.2. nu formeaza obiectul conventiei.
2. indica aspectele referitoare la contractele de vânzare care intra sub incidenta conventiei la
care facem referire.

Interpretarea, forma si proba contractelor de vânzare internationala de marfuri

Reguli de interpretare a Conventiei de la Viena din anul 1980

1.In conformitate cu prevederile art.7 pct.1 la interpretarea conventiei trebuie sa se tina

seama „de caracterul sau international si de necesitatea de a promova respectul bunei credinte
în comertul international”.
În lumina conventiei, indicatiile precum si celelalte manifestari ale unei parti trebuie
interpretate dupa intentia acesteia, când cealalta parte cunoaste sau nu putea ignora aceasta
intentie.
Tot în vederea interpretarii partile contractante sunt legate prin uzantele la care ele au
consimtit si de obisnuintele care s-au stabilit între ele dispune conventia.
2.Formarea contractului de vânzare internationala de marfuri
Conventia de la Viena din anul 1980 stipuleaza, în mod expres, în baza principiului
consensualismului , cu privire la forma contractului, urmatoarele :
- acesta nu trebuie încheiat si nici constatat în scris si, de asemenea , nu trebuie supus nici
unei alte conditii de forma;
- modificarea sau rezilierea (rezolutiunea) contractului se poate realiza prin acordul amiabil al
partilor , fara nici o alta conditie de forma;
- contractul scris care contine o dispozitie ce stipuleaza ca orice modificare sau reziliere
(rezolutiune) amiabila, trebuie facuta în scris nu poate fi modificat sau reziliat într-o alta
forma.
3. Proba contractului de vânzare internationala de marfuri
Potrivit prevederilor conventionale un contract poate fi probat prin orice mijloace
inclusiv prin proba testimoniala. Se consacra astfel, principiul libertatii probei contractului
(din punct de vedere terminologic se impune precizarea ca înscrisul pot fi considerate si
mijloacele moderne de comunicare : fax, telex, telegrama, e-mail).
4. Încheierea contractului de vânzare internationala de marfuri
Procesul complex de încheiere a unui contract de aceasta factura cuprinde trei etape,
toate de aceiasi importanta, având în vedere consimtamântul partii si anum: oferta, acceptarea
ofertei si încheierea propriu-zisa a contractului precum si modificarea si rezolutiunea
(rezilierea) unui astfel de contract.
4.1. OFERTA

Dupa cum se cunoaste, prin oferta în dreptul comertului international se întelege

propunerea de încheiere a unui contract adresata de catre un comerciant unui alt comerciant.
În lumina Conventiei de la Viena din anul 1980, pentru a fi considerata valabila o oferta
trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, dupa cum urmeaza :
- sa fie adresata unuia sau mai multor persoane determinate;
- sa fie suficient de precisa, cu alte cuvinte sa contina denumirea marfurilor si de asemenea, în
mod expres sau implicit, cantitatea si pretul ori sa cuprinda informatii care sa permita
determinarea lor;
- sa rezulte, în mod nemijlocit, din ea vointa ofertantului de a se angaja, în cazul acceptarii,
adica propunerea facuta, sa fie un angajament cu conotatii juridice.
Momentul producerii efectelor ofertei
Oferta facuta îsi produce efectele, asa cum stipuleaza conventia, în art.15 pct.1, în
momentul ajungerii sale la destinatar, atunci când este facuta în mod verbal sau când este
predata destinatarului însusi, prin orice mijloace.
Retractarea si revocarea ofertei
Oferta, odata facuta, poate fi retractata, chiar daca este irevocabila, daca ajunge la
destinatar înainte sau în acelasi timp cu oferta.
- retractarea exista atunci când renuntarea ofertantului ajunge la destinatar cel mai târziu în
acelasi timp cu oferta;
- revocarea intervine dupa momentul ajungerii la destinatar, pâna la încheierea contractului.
4.2 ACCEPTAREA OFERTEI

Acceptarea unei oferte facute se concretizeaza fie printr-o declaratie sau o alta forma
de manifestare a vointei destinatarului din care rezulta acordul sau cu privire la oferta care i s-
a facut.
Momentul producerii efectelor acceptarii
a) Acceptarea expresa a ofertei
a.1. În cazul partilor contractante prezente (inter presentes)
Potrivit prevederilor conventiei o oferta de a contracta facuta verbal trebuie acceptata imediat,
cu exceptia cazului în care din împrejurari a rezultat contrariul.
a.2. În ipoteza contractului între parti contractante absente (inter absentes) este valabila regula
potrivit careia acceptarea ofertei produce efecte în momentul în care indicatia de acceptare
parvine ofertantului, caz în care opereaza sistemul receptiei.
b) Acceptarea tacita a ofertei
În conformitate cu prevederile art.18 pct.3 din Conventia de la Viena din anul 1980,
prin acceptarea tacita trebuie sa se înteleaga îndeplinirea, de catre destinatarul ofertei, a unui
act prin care el poate atesta ca accepta respectiva oferta, fara însa a comunica acest act
ofertantului. Ca atare, în lumina acestei formulari conventionale reiese ca oricare manifestare
din care se desprinde intentia detinatorului ofertei de a o accepta poate fi considerata o
acceptare tacita, însa aceasta intentie de acceptare trebuie sa rezulte, neîndoielnic, atât în
temeiul ofertei, dar si al uzantelor si al obisnuintelor convenite între partile contractante.

Acceptarea tardiva a ofertei

Prin acceptare tardiva se întelege ca raspunsul de acceptare al destinatarului ofertei a
ajuns la sediul ofertantului dupa ce a expirat termenul stipulat de ofertant sau a termenului
rezonabil, tinând cont de împrejurarile tranzactiei si de rapiditatea mijloacelor de comunicare
utilizate de cître ofertant.

Retractarea acceptarii ofertei

La fel ca si oferta, acceptarea poate fi retractata, la rândul sau. Ea poate opera numai
daca retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care acceptarea ar fi produs efecte
sau nu în acel moment.
4.3. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE VÂNZARE
INTERNATIONALA DE MARFURI

Un astfel de contract va fi considerat încheiat în momentul în care acceptarea ofertei

produce efecte juridice.
Se considera ca fiind momentul încheierii contractului de vânzare internationala de
marfuri:
 în situatia acceptarii exprese inter presentes , momentul realizarii acordului de vointa a
partilor ;
 în cazul acceptarii exprese inter absentes , momentul în care acceptarea parvine
ofertantului potrivit sistemului receptiei ;
 în cazul acceptarii tacite, momentul încheierii contractului coincide cu cel în care actul
de acceptare tacita a fost îndeplinit de catre parte.
4.4. MODIFICAREA SI REZOLUTIUNEA (REZILIEREA) CONTRACTULUI

Un contract de vânzare internationala de marfuri poate fi modificat si rezolutionat

(reziliat) numai prin acordul amiabil al partilor deoarece respectivul contract a fost încheiat
prin aceeasi vointa.
4.5.EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE INTERNATIONALA DE
MARFURI CONFORM PREVEDERILOR CONVETIEI DE LA VIENA DIN ANUL 1980

A) OBLIGATIILE VÂNZATORULUI
1. Obligatia de predare a marfurilor
2. Obligatiile vânzatorului atunci când contractul implica transportul marfurilor
- aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri în cazul remiterii marfii unui transportator daca
acestea nu sunt clar identificate, trimitând, de asemenea, cumparatorului un aviz de expeditie
cu specificatia marfurilor respective;
- încheierea contractelor pentru ca transportul sa fie efectuat pâna la locul prevazut cu
mijloace de transport adecvate împrejurarilor si în conditii obisnuite pentru un asemenea
transport, daca vânzatorul este tinut sa ia masuri pentru transportul marfurilor;
- daca vânzatorul nu este tinut sa subscrie el însusi o asigurare pe timpul transportului, el va
trebuim sa furnizeze, la cererea cumparatorului toate informatiile de care dispune, necesare
încheierii asigurarii marfurilor.
3. Termenul de predare al marfurilor
Vânzatorul este obligat sa predea marfurile :
- la data fixata prin contract, daca în contract s-a stabilit o asemenea data sau data este
determinata cu referire la contract ;
- în orice moment, în cursul perioadei de timp fixata prin contract sau determinabila prin
referire la contract, în afara cazului în care din împrejurari nu rezulta ca alegerea datei nu
revine cumparatorului;
- în toate celelalte cazuri, într-un termen rezonabil, calculat de la data încheierii contractului
respectiv.
4. Obligatia de a remite documentele referitoare la marfa
 5. Obligatia de conformitate a marfurilor
În lumina Conventiei de la Viena din anul 1980 obligatia de conformitate are ca obiect
predarea marfurilor a caror cantitate, calitate (ce include si garantia de vicii) si tip sa fie
corespunzatoare întru totul celor stipulate în contract, având în vedere ca acestea sunt
elementele esentiale ale unui contract de aceasta natura. În consecinta, orice nerespectare a
stipulatiilor contractuale cu privire la aceste elemente atrage raspunderea vânzatorului.
6. Raspunderea vânzatorului pentru lipsa de conformitate a marfurilor
Vânzatorul este exonerat de raspundere pentru o lipsa de conformitate pe care
cumparatorul o cunostea sau nu se putea sa nu o cunoasca în momentul încheierii contractului.
7. Obligatiile cumparatorului legate de conformitatea marfurilor
În virtutea principiului simetriei juridice, Conventia de la Viena din anul 1980 a
stabilit în ceea ce priveste conformitatea marfurilor si pe seama cumparatorului care are si el
un rol deosebit în asigurarea conformitatii marfii ce face obiectul contractului de vânzare
internationala.
8. Obligatia vânzatorului de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui
test(obligatia de garantie pentru evictiune)
9. Obligatia cumparatorului de a denunta vânzatorului dreptul sau pretentia tertului
(obligatia vânzatorului legala de evictiune)
10. Raspunderea contractuala a vânzatorului
În conformitate cu prevederile Conventiei de la Viena din anul 1980 vânzatorul va raspunde
pentru nerespectarea obligatiilor sale contractuale neonorate, ori cu alte cuvinte, cumparatorul
are la dispozitia sa textul legal cu ajutorul caruia poate sa dispuna, în caz de contraventie la
contract de catre vânzator.
11. Mijloacele de care dispune cumparatorul în caz de contraventie la contract de catre
vînzator
a) Interdictia acordarii unui termen de gratie
b) Cumparatorul este îndrituit sa ceara vanzatorului executarea obligatiei sale
12. Mijloace specifice de executare de care dispune cumparatorul în situatia în care
vânzatorul a încalcat obligatia de conformitate a marfii
Mijloace specifice
a) cumparatorul poate cere vânzatorului predarea unor marfuri de înlocuire, daca lipsa
de conformitate constituie o contraventie esentiala la contract si daca aceasta predare este
ceruta în momentul denuntarii, de catre cumparator, din cauza lipsei de conformitate sau într-
un termen rezonabil calculat de la aceasta denuntare;
b) cumparatorul poate cere vânzatorului sa repare lipsa de conformitate, în afara de
cazul în care o astfel de solutie ar fi nerezonabila, tinând seama de toate împrejurarile.
Reparatia trebuie ceruta de catre cumparator în momentul denuntarii lipsei de conformitate
sau într-un termen rezonabil calculat de la aceasta denuntare.
c) cumparatorul poate reduce pretul, proportional cu diferenta dintre valoarea pe care
marfurile efectiv predate o aveau în momentul predarii si valoarea marfurile conforme ar fi
avut-o în acel moment. Acest mijloc al cumparatorului, care echivaleaza cu aplicarea unei
bonificatii, este aplicabil indiferent daca pretul contractului a fost platit sau nu. Solutia
reducerii pretului are un caracter subsidiar si restrictiv, cumparatorul nefiind în pozitia sa
recurga la reducerea de pret daca vânzatorul rapara orice deficienta a obligatiei sale. Aceasta
reparatie poate fi facuta:
 anterior scadentei, în cazul predarii anticipate a marfii
 dupa data predarii marfii
 în cazul în care cumparatorul refuza sa accepte primirea unor marfuri reparate, deci
cumparatorul nu accepta executarea de catre vânzator
13. Rezolutiunea contractului de vânzare internationala de marfuri de catre cumparator
 Cumparatorul are dreptul de a cere rezolutiunea contractului numai în doua situatii:
a) în caz de neexecutare de catre vânzator a oricareia dintre obligatiile ce rezulta din
contract sau din conventie (constituie o contraventie esentiala la contract)
b) în caz de nepredare a marfurilor de catre vânzator în termenul prevazut în contract
si nici în termenul suplimentar acordat de cumparator.
14. Caracteristicile regimului juridic al rezolutiunii cerute de cumparator.
a) este extrajudiciara, în sensul ca se declara unilateral de catre cumparator
b) declaratia nu produce efecte juridice decât daca a fost facuta de catre cumparator
prin notificarea vânzatorului
c) instanta nu poate acorda vânzatorului un termen de gratie
15. Situatii speciale de responsabilitate a vânzatorului
a) în cazul în care vânzatorul efectueza o predare partiala sau numai o parte din marfa
nu este conforma cu contractul, cumparatorul beneficiaza de toate mijloacele specifice de
executare ca urmare a încalcarii de catre vânzator a obligatiei de conformitate a marfii
(conform art.46-50), dar care se aplica doar cu privire la partea lipsa sau neconforma. În acest
caz, cumparatorul nu mai poate declara contractul rezolvit în totalitatea sa decât daca
neexecutarea partiala constituie o contraventie esentiala la contract.
b) daca vânzatorul face o predare anticipata, cumparatorul are facultatea de a prelua
marfurile sau de a le refuza
c) în cazul în care vânzatorul preda o cantitate superioara celei prevazute în contract,
cumparatorul poate accepta sau poate refuza preluarea cantitatii predate în plus, iar în ipoteza
în care cumparatorul accepta sa preia marfurile integral sau partial trebuie sa le plateasca la
pretul din contract.
B) OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
1. Plata pretului convenit
2. Determinarea pretului
Pretul marfurilor vândute trebuie determinat în contract în mod expres sau implicit ori
printr-o dispozitie care sa permita a fi determinat ulterior.
3. Locul platii pretului
Pretul marfii care face obiectul contractului de vânzare international poate fi platit:
a) la locul prevazut în contract
b) la sediul vânzatorului
c) la locul remiterii marfurilor sau documentelor însotitoare ale marfii, daca plata
trebuie facuta contra acestei remiteri
4. Momentul efectuarii platii pretului
Momentul efectuarii platii pretului poate fi determinat, dupa cum urmeaza:
a) pretul marfii trebuie platit catre vânzator la momentul determinat prin contract
b) daca în contract nu exista prevazut momentul platii, pretul va fi platit în momentul
în care vânzatorul pune la dispozitia cumparatorului fie marfurile, fie documentele necesare
c) vânzatorul are dreptul de a face din plata o conditie a remiterii marfii ori a
documentelor reprezentative ale acesteia daca contractul de vânzare internationala a
marfurilor nu stipuleaza transportul marfurilor, vânzatorul poate sa conditioneze expedierea
lor sau a documentelor reprezentative al acestora contra platii pretului
5. Obligatia de preluare a marfii
6. Mijloacele de care dispune vânzatorul în caz de contraventie la contract din partea
cumparatorului
 Vânzatorul poate sa ceara cumparatorului sa-si execute obligatiile asumate prin
contract
 Vânzatorul poate cere cumparatorului sa plateasca pretul, sa preia marfa predata sau sa
execute alte obligatii contractuale
  Vânzatorul este obligat sa nu se prevaleze de vreun mijloc incompatibil cu
cumparatorului în baza conventiei
7. Masuri intermediare la care poate recurge vânzatorul
a) vânzatorul poate acorda cumparatorului un termen suplimentar de o durata rezonabila,
pentru executarea obligatiilor care îi revin, potrivit contractului
b) înaintea expirarii termenului suplimentar acordat cumparatorului, vânzatorul nu se
poate prevala de nici unul dintre mijloacele de care dispune în caz de încalcare a contractului,
afara de cazul în care a primit din partea cumparatorului o notificare prin care îl informeaza ca
nu îsi va executa obligatiile în termenul acordat
c) în cazul în care în contract se prevede obligatia cumparatorului sa specifice forma,
masura si alte caracteristici ale marfii, iar acesta nu face aceste specificatii la data convenita
sau într-un termen rezonabil, calculat de la primirea cererii în acest sens din partea
vânzatorului, acesta din urma poate sa efectueze singur specificarea, potrivit cu nevoile
cumparatorului care i-ar putea fi cunoscute
d) în ipoteza în care vânzatorul efectueaza singur specificarea, trebuie sa o comunice si
cumparatorului si sa-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferita; daca dupa
primirea comunicarii vânzatorului, cumparatorul nu foloseste aceasta posibilitate în termenul
acordat, specificarea facuta de vânzator este definitiva.
8. Rezolutionarea contractului de catre vânzator
Rezolutionarea contractului poate fi declarata de de vânzator numai în urmatoarele
conditii:
a) daca neexecutarea de catre cumparator a oricareia dintre obligatiile ce rezulta pentru el
din contract sau conventie constitue o contraventie esentiala la contract
b) în cazul în care cumparatorul nu îsi executa obligatia de plata a pretului ori nu preia
marfurile predate în termenul suplimentar acordat de vânzator sau daca declara ca nu o va
face în termenul astfel acordat.
C. DISPOZITII COMUNE PRIVIND OBLIGATIILE VÂNZATORULUI SI
ALE CUMPARATORULUI
1. Exceptia de neexecutare a contractului
O parte poate sa amâne executarea obligatiilor care îi revin atunci când rezulta ca dupa
încheierea contractului cealalta parte nu va executa o parte esentiala a obligatiilor sale din
cauza unei grave incapacitati de executare a obligatiilor, a insolvabilitatii sale ori a modului în
care se pregateste sa execute sau executa contractul.
2. Rezolutiunea (rezilierea) contractului
Rezolutiunea (rezilierea) contractului de vânzare internationala de marfuri poate fi
declarata atât de vânzator, cât si de cumparator, în mod unilateral sau prin acordul partilor
contractante.
3. Riscul contractului
a) Pierderea sau deteriorarea marfurilor survenita dupa transferul riscului catre
cumparator nu îl elibereaza pe acesta de obligatia de plata a pretului, afara de cazul în care
acestea sunt imputabile vânzatorului.
b) În cazul în care contractul de vânzarea internationala de marfuri implica un
transport al acestora, iar vânzatorul nu este tinut sa le remita într-un loc determinat, riscul este
transmis cumparatorului în conformitate cu contractul de vânzare
c) Riscul este transferat la cumparator în momentul în care preia marfurile ori, daca nu
face acest lucru la timpul potrivit, riscul este transferat cumparatorului din momentul în care
marfurile sunt puse la dispozitia sa, iar el savârseste o contraventie esentiala la contract prin
nepreluarea lor. Daca însa cumparatorul trebuie sa preia marfurile în alt loc decât sediul
vânzatorului, riscul este tranferat în momentul în care este efectuata predarea, iar
cumparatorul cunoaste ca au fost puse la dispozitia sa în acel loc
 d) Atunci când vânzarea se refera la marfuri neindividualizate înca, acestea sunt
considerate ca au fost puse la dispozitia cumparatorului si riscu a fost transferat catre acesta
numai atunci când s-a facut identificarea marfurilor, conform cu clauzele contractuale
4. Daunele interese
Partea care a încalcat o obligatie contractuala, va suporta daunele-interese, fara sa se
faca distinctie în aceasta privinta între vânzator si cumparator.
5. Modalitati de stabilire a daunelor-interese în cazul rezolutiunii (rezilierii)
contractului
a) când contractul este rezolvit iar cumparatorul, într-o maniera rezonabila si într-un
termen rezonabil dupa rezolvire, a procedat la o cumparare de înlocuire sau vânzatorul la o
vânzare compensatorie, partea care cere dauneinterese poate obtine diferenta dintre pretul din
contract si pretul cumpararii de înlocuire sau al vânzarii compensatorii
b) când contractul este rezolvit si daca partea nu a procedat la o cumparare de înlocuire
sau la o vânzare compensatorie, iar marfurile au un pret curent, partea poate cere daune-
interese echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit prin contract si pretul curent din
momentul rezolvirii, alaturi de orice alte daune-interese. Totusi, daca partea care cere daune-
interese a declarat contractul rezolvit dupa ce a intrat în posesia marfurilor este aplicabil
pretul curent din momentul intrarii în posesie, iar nu cel din momentul rezolvirii.
6. Regimul dobânzilor
Potrivit textului Conventiei, daca o parte nu plateste pretul sau orice alta suma
datorata, cealalta parte are dreptul la dobânzi asupra acestor sume, cumulul dobânzilor cu
despagubirile fiind permis.
De asemenea, vânzatorul care este obligat sa restituie pretul ca efect al rezolutiunii
contractului, trebuie sa plateasca si si dobânzi asupra valorii pretului, calculate din ziua platii.

Vânzarea prin burse si la licitatie

Bursele sunt institutii financiare care desfasoara activitati specifice de negociere,

vânzare si cumparare, având urmatoarele functii principale:
 Constituie piata principala a de marfuri si valori (produse fungibile, hârtii de valoare si
valute)
 Influenteaza nivelul preturilor si formarea acestora la nivel mondial pentru toate
produsele negociate, vândute, cumparate
 Contribuie la încheierea rapida a tranzactiilor comerciale si a operatiunilor bancare
 Stimuleaza si realizeaza opratiuni speculative

Bursele de valori mobiliare

În cadrul acestui tip de burse se tranzactioneaza valori mobiliare, adica bunuri

fungibile, care pot fi identificate atât cantitativ, cât si calitativ.
Cei care intermediaza tranzactiile bursiere sunt agentii de schimb iar operatiunile pe
care le efetueaza sunt curtajul si comisionarea.
Bursele de marfuri au ca obiect tranzactionarea produselor fungibile vândute calitativ,
substituibile si conservabile.
Bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international pot fi: de asigurãri
(Loyd’s, Londra) si de navlosire (New York etc).
Toate operatiunile de vânzare-cumpãrare la bursã se perfecteazã de cãtre membrii
bursei, care au rol de intermediari profesionisti. Acestia se împart îndouã categorii:
 brokerii sunt intermediari care primesc ordine de le persoane din afara bursei si sunt
plãtiti din comisioanele pe care le încaseazã ca urmare a tranzactiilor încheiate;
  dealerii sau jobberii încheie acelasi fel de operatiuni, însã pe cont propriu.
La bursã preturile se numesc cotatii sau cursuri, iar nivelul lor este stabilit zilnic.
Cotatiile se afiseazã zilnic în holul bursei si se publicã în presã.

Licitatiile

Licitatiile internationale reprezintã o piatã specialã, care concerteazã oferta sau cererea
unor mãrfuri si servicii.
Atât licitatiile interne, cât si cele internationale valorifica marfuri care nu sunt
tranzactionate prin intermediul bursei.
În functie de pozitia sau calitatea organizatorilor, licitatiile sunt de import sau de
export.

Bibliografie

1. Dreptul comertului international : vol. 1 - Macovei, Ioan; C. H. Beck , Munchen, 2006

2. Dreptul comertului international : Tratat - Sitaru, Dragos-Alexandru ; Lumina Lex , Bucuresti,
2004
3. A financial history of the United States: vol 1- Jerry W. Markham, 2002
4. Tribuna economica – 2007
5. Microsoft Encarta Premium 2009