Sunteți pe pagina 1din 5

Contractul de vanzare internationala de marfuri

Contractul de vanzare-cumparare reprezinta, principalul instrument juridic de realizare a comertului international. Obiectul contractului: numai bunurile mobile corporale si incorporale. -este acel contract prin care o parte (numita Vanzator) se obliga sa transfere dreptul de proprietate asupra unui bun (in schimbul unui pret pe care cumparatorul de obliga sa-l plateasca - art 1650 C.civ) Ceea ce diferentiaza un contract de vz-cump comercial de unul civil este -interpunerea in circulatia marfurilor, interpunere intre producator si consumatorul final in principiu, interpunere specifica contractului de vzcump commercial. Vom fi in prezenta unui contract de vz-cump comercial ori de cate ori cumparatorul are intentia de a revinde marfurile cumparate, intentie de revanzare ce trebuie sa existe in momentul incheierii contractului de vz-cump, sa fie cunoscuta cocontractantului (vanzatorului) sis a priveasca in principal bunul achizitionat. A doua diferentiere este cea privitoare la dinstinctia intre contractual de vz-cump comercial (intern) si contractual de vz-cump comercial international. Contractele de vz-cump internationale au un regim juridic special si vor fi interpretate si executate avandu-se in vedere reglementari international in materie, uzante comerciale international. Criteriul de diferentiere il reprez elemental de extraneitate. Nu orice elem de extraneitate califica un contractual de vz-cump comercial ca fiind international ci este nevoie de un element de extraneitate sufficient de caracterizant.

Reglementarea contractului de vanzare internationala de marfuri din perspective Conventiei de la Viena

Prin Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare international de marfuri de la Viena din 1980, s-a reusit adoptarea unor reguli uniforme aplicabile contractelor de vanzare internationala de marfuri. Aceste reguli uniforme sunt compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice si juridice, cntribuind la eliminarea obstacolelor juridice din schimburile international si evident au favorizat si favorizeaza dezvoltarea comertului international. Conventia de la Viena a fost incheiata la Viena la 11 apr. 1980 sub egida O.N.U si a intrat in vigoare la 1 ian. 1988. Romania a aderat la aceasta prin Legea 24/1991. Conventia de la Viena inlocuieste intre statele parti 2 conventii si anume: -Conventia referitoare la legea uniforma asupra formarii controntractului international de vanzare de bunuri mobile corporale Haga 1964 -Conventia referitoare la legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale Haga 1964 Caracterul international al contractului de vanzare de marfuri. O vanzare internationala de marfuri ce cade in domeniul de reglementare al dreptului comertului international, este o vanzare comerciala si internationala in acelsai timp. Conventia de la Viena nu distinge si nu reglementeaza vanzarile comerciale internationale de marfuri, ci numai vanzarile internationale. Aceasta pentru, ca pe plan international, distinctia dintre caracterul civil si commercial al vanzarilor prezinta o importanta redusa , dar si pentru evitarea oricaror greutati in stabilirea domeniului de reglementare al Conventiei fata de diferentele nationale de stabilire de a caracterului comercial ai unui contract de vanzare.

Astfel, caracterul civil sau comercial al unei vanzari va fi determinat de legea contractului in discutie (lex contractus) . Daca caracterul civil sau comercial al contr. de vz-cump ar depinde de capacitatea juridical a uneia dintre partile contractante, legea personala a celei persoane va stabili daca este sau nu capaila acea persoana. Conventia de la Viena Stabileste ca unic criteriu al internationalitatii vanzarii de marfuri sediile parilor contractante care trebuie sa fie si situate in state diferite. Conventia conditioneaza validitatea acestui criteriu al determinarii internationalitatii contractului de vanzare de marfuri, de incunostiintarea partilor contractante despre situarea sediilor lor in state diferite pana cel tarziu in momentul incheierii contractului. Prin urmare, nu va fi contract de vz internationala de marfuri acel contract in care, desi partile au sedii in state diferite, acest lucru nu rezulta nici din contract, nici din tranzactiile anterioare dintre parti, nici din informatiile furnizate de ele in orice moment anterior incheierii sau cu ocazia incheierii contractului. Domeniul de aplicare al Conventiei de la Viena Conventia se aplica contractelor de vz de marfuri incheiate intre parti care isi au sediul in state diferite cand aceste state sunt state contractante ( au ratificat sau au aderat la Conventia de la Viena) sau cand normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant (si implicit, la aplicarea Conventiei de la Viena). In al II lea rand, Conventia se aplica numai contractelor de vz reprezentand contracte de furnizare de marfuri ce urmeaza a fi fabricate sau produse. In al III lea rand, Conventia reglementeaza exclusiv formarea contractului de vz, precum si drepturile si obligatiile vanzatorului si cumparatorului, parti ale contractului de vz internationala de marfuri. Conventia nu se aplica contractelor de furnizare de marfuri ce urmeaza a fi fabricate sau produse in care partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala din elementele material necesare acestei fabricari sau producer si nici acelor

contracte la care partea preponderenta a obligatiei partii care furnizeaza marfurile consta in furnizarea manoperei sau a altor servicii. Conventia nu se aplica: -vanzarilor de marfuri cumparate pentru folosinta personala, familiala sau casnica, in afara de cazul in care vanzatorul, in orice moment inainte de incheierea sau cu ocazia incheierii contractului, n-a stiut sau nu s-a considerat ca stie ca aceste marfuri erau cumparate pentru o astfel de folosinta; -vanzarilor la licitatii; -vanzarilor de sub sechestru sau efectuate in orice mod de catre autoritatile judiciare; -vanzarilor de valori imobiliare, efecte de comert si monede; -vanzarilor de nave, vapoare, aeroglisoare si aeronave; -vanzarilor de electricitate Conventia nu reglementeaza cu exceptiile expres cuprinse in Conventievaliditatea contractului, clauzele contractual si nici uzantele, efectele contractului in ceea ce priveste transmiterea proprietatii asupra marfurilor vandute. Conventia nu se aplica raspunderii vanzatorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de catre marfuri. Forta obligativitatea Conventiei de la Viena in materia contr. de vz internationala de marfuri. Prevederile Conventiei se vor aplica ori de cate ori partile unui contr de vz internat. de marfuri nu au exclus expres aceasta aplicare sau nu au derogate expres de la unele dispozitii ale Conventiei. Interpretarea Conventiei. La interpretarea Conventiei se va tine seama de caracterul sau international, dar si de necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma, precum si respectful bunei-credinte in comrtul international. Incheierea contractului.Prevederi speciale

Conform Conventiei, contractual este incheiat in momentul intalnirii concordante a ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Atat oferta, cat si acceptarea ofertei produc efecte din momentul in care au ajuns la destinatar (teoria receptiunii) neinteresand daca acestea ajung sau nu la cunostinta destinatarului, in momentul in care ele au fost primate. Un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care contine elemente complementare sau diferite care nu altereaza in mod substantial termenii ofertei, constitue o acceptare. Exceptie de la aceasta acceptare o reprezinta cazul in care , ofertantul, fara intarziere nejustificata, a relevant verbal diferentele sau a adresat un aviz in acest scop. Daca nu a facut-o, termenii contractului sunt cei ai ofertei, cu modificarile cuprinse in acceptare. Elementele complementare sau diferite privind indeosebi pretul, plata, calitatea sau cantitatea marfurilor, locul si momentul predarii, intinderea responsabilitatilor unei parti fata de cealalta sau rezolvarea litigiilor, sunt considerate ca alterand in mo substantial termenii ofertei. Forma contractului. Conventia consacra consensualismul contractului de vz internationala de marfuri. Contractul nu trebuie sa fie incheiat, nici constatat in scris si nu este supus niciunei alte coditii de forma. (art 11 Conventie) Pentru valabilitatea contractului este sufficient acordul de vointa al partilor contractante, accord de vointa ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba inclusiv prin martori, indifferent de valoarea acestui contract si de calitatea partilor contractante. Exceptie!! cazul in care una dintre partile contractante isi are sediul intr-un stat contractant in care se impune forma scrisa a contractului, stat ce a declarat expres, conform Conventiei excluderea aplicarii prevederilor art 11