UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
DREPT FINANCIAR

PROCEDURA EFECTUARII CONTROLULUI FINANCIAR

Chisinau 2018
 CUPRINS

Introducere

Esenta si continutul controlului Financiar

Procedura efectuarii controlului Financiar (Etapele)

Prevederile Codului Fiscal al Republicii Moldova

Prevederile Legii Finantelor publice si responsabilitatii bugetar-

fiscale nr.181 din 25.07.2014

Sursele de informare si metodologia controlului financiar

Procedeele controlului financiar

Rolul controlului financiar.

 INTRODUCERE

Viaţa economico-socială, în desfăşurarea ei complexă de-a lungul timpului, a scos în

relief, imposibilitatea individului de a atinge perfecţiunea în acţiunile pe care acesta le-a
întreprins pentru transformarea naturii în conformitate cu scopurile şi obiectivele sale.

Caracterul limitat al resurselor de care dispune omenirea, a apărut ca o necesitate

instituirea unei „stări de veghe" permanente uneori, temporare alte ori, asupra activităţii
indivizilor.
Prin această „stare", se face comparaţie între ceea ce ar trebui să fie şi ceea ce este în
realitate, între ideal şi existent. A apărut astfel Controlul ca un sistem de reglare a
comportamentului omului, în acţiunea sa de transformare a naturii, după necesităţile
curente şi obiectivele propuse. Exercitat în forme mai mult sau mai puţin nuanţate, controlul
se poate considera tot atât de vechi ca şi economia, ca şi relaţiile economice între indivizi, clase
sociale etc.
O abordare ştiinţifică a controlului a fost efectuata pentru prima dată cu succes de
Henry Fayol, în lucrarea sa „Administration industriale et generale" în care pune alături de
principalele patru funcţii ale managementului - prevederea, organizarea, comanda şi
coordonarea pe cea de-a 5-a CONTROLUL.
Privit în acest context, controlul este atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic,
o funcţie eficientă şi necesară a managementului, capabilă să armonizeze interese uneori
contradictorii, alteori în deplină concordanţă. Din considerentul ca nu mereu interesele
indivizilor concordă cu cele ale colectivităţilor sau ale acestora luate individual sau în
ansamblu cu cele ale societăţii.
Controlul economico-financiar, prin sfera sa de cuprindere, metodele şi tehnicile de
executare se înscrie ca una dintre cele mai complexe funcţii ale managementului, în
acţiunea de transformare a societăţii româneşti contemporane. Economiei de tranziţie, pe care
România o parcurge în etapa actuală, îi este necesar mai mult ca oricând o activitate intensă şi
bine organizată de control economico
financiar, ca o cerinţă a respectării cu rigurozitate a legităţilor liberei iniţiative.
 Esenta si continutul controlului Financiar
 Conceptul si functiile controlului financiar
Controlul financiar reprezinta o analiza permanenta sau periodica a unei activitati cu scopul
urmaririi mersului si imbunatatirii ei. Ca activitate, controlul financiar reprezinta o functie a
conducerii, un instrument de conducere si mijloc de cunoastere a realitatii.
Controlul financiar are menirea de a examina modul in care se realizeaza sau s-a realizat
programul fixat anticipat si modul cum se reflecta principiile stabilite cu scopul de a releva
errorile, abaterile, lipsurile si deficientele pentru a le remedia si a evita in viitor.
Functiile controlului financiar:
 Functia de prevenire si de perfectionare care consta in preintimpinarea producerii unor
deficiente sau pagube pe parcursul activitatii si in final perfectionarea ei.
 Functia de constatare care consta in urmarirea modului in care se indeplinesc deciziile
conducerii referitoare la functionarea intreprinderii.
 Functia de cunoastere si de evaluare a situatiei existente la un anumit moment.
 Functia de educare si de stimulare.

Formele controlului financiar sunt:

1) Control financiar anticipat sau preventiv – care are loc anterior demararii unei activitati
si are ca scop verificarea corectitudinii alocarii pentru aceasta activitate a resurselor
intreprinderii. Aceasta forma de control contribuie la folosirea cu maxima eficienta a
resurselor materiale si banesti, la intarirea ordinii si cresterii raspunderii in angajarea si
efectuarea cheltuielilor la preintimpinarea oricarei forme de risipa si a eventualelor
deficiente inainte de a se produce efecte negative.
2) Control operativ curent sau concomitent – se suprapune in timp si spatiu cu activitatea
controlata. Acest control asigura operativ informatia despre modul in care se indeplinesc
sarcinile si se gestioneaza patrimoniul.
3) Control financiar post-operativ sau ulterior – se executa dupa desfasurarea activitatilor
sau operatiilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului si are ca
obiectiv urmatoarele :
- Existenta si utilizarea rationala a patrimoniului
- Aplicarea corecta a legislatiei cu caracter financiar
- Modul de efectuare a cheltuielilor si realizarea veniturilor
- Analiza situatiei financiare
Din punct de vedere al organului care il executa, controlul financiar poate fi :
1) Control financiar al statului este efectuat de organele abilitate ale statului si a re scopul
de a determina corespunderea operatiilor economico-financiare efectuate cu cerintele
legislatiei in vigoare. Controlul financiar al statului poate fi :
- Control financiar in domeniul bugetar
- Control financiar in domeniul privat
2) Control financiar intern de intreprindere este efectuat de catre conducerea
intreprinderii direct sau prin intermediul personalului special angajat.
 Etapele efectuarii controlului Financiar

Procedura executarii controlului financiar este alcatuita

dintr-un ansamblu de acte si operatiuni, privind organizarea,
desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.
Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza unui
plan bine determinat, intr-o anumita ordine, care poate fi
grupata pe 6 etape.

1. Prima etapa consta in pregatirea echipei de control

financiar, prin informarea si documentarea asupra
dispozitiilor legale cu privire la specificul unitatii ce
urmeaza a fi controlata, actele normative cu caracter
economico-financiar, analiza actelor de control anterioare,
masurile luate in urma verificarilor
2. A doua etapa consta in prezentarea la unitatea in care
urmeaza sa se desfasoare controlul. Organele de control cer
conducerii unitatii sprijinul pentru efectuarea controlului in
bune conditii, pentru a li se pune la dispozitie toate
materialele necesare
3. Urmeaza organizarea activitatii echipei de control. Se
intocmeste un plan de lucru in care se prevad obiectivele
controlului, metodele folosite etc.
4. A patra etapa este desfasurarea propriu zisa a actiunii de
control, adica verificarea actelor, operatiunilor, legalitatea,
necesitatea, oportunitatea, economicitatea si realizarea
acestora. Controlul propriu-zis se realizeaza pe baza
planului intocmit (a graficului), urmindu-se toate
obiectivele propuse.
5. A cincea etapa consta in redactarea actelor de control,
concluziilor, constatarilor, masuri propuse, prezentarea
abaterilor inculcate, persoanele raspunzatoare, pozitia
acestora in fata echipei vederea si concluzia finala .
 Prevederile Codului Fiscal al Republicii Moldova
Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal
(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă
legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
(2) Controlul fiscal este exercitat de Serviciul Fiscal de Stat şi/sau de un alt organ cu
atribuţii de administrare fiscală, în limitele competenţei acestora, la faţa locului şi/sau la oficiul
acestora.
(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de
organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul
fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat
prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea
totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin
contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea
controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern
ale Serviciului Fiscal de Stat.
(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu
depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.
(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la
alin.(2) sînt în drept să solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile
lor cu contribuabilul respectiv.
(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în
cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau
nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne
de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.
(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva
deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia
conducerii organelor menţionate la alin.(6).
(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi
aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu
excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau
lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul
ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului,
a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul
se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd
necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în
urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa
locului, în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic
superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului
articol.
(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul
fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.

Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu
atribuţii de administrare fiscală
(1) Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuţii
de administrare fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea
corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil,
care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente
de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum
şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.
 (2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu
funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor
de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi
documentelor prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre
aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul
stabilit.
(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în cazul în care depistarea
încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la
faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu
atribuţii de administrare fiscală întocmesc decizia de inițiere a controlului și actul de control
fiscal, cu respectarea prevederilor art.216 alin.(6) şi (8).

Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului

(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale
de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării
acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe
cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă
controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri
cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul
organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin.(2)-(6),
inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor
necesare.
(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a
conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere
la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi
financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către
funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.
(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît
şi mai multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui
singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi
aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal
la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd
după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare
prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se
efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor prevăzute la art.131 alin.(5) sau în legătură
cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior; cînd
necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau
în urma examinării contestaţiei.
(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni
calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate
să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul.
Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării
controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv,
inclusiv.
(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal.
La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării
legislaţiei fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia
decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea
fiscală se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia
respectivă se emite de Serviciul Fiscal de Stat, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin.
(2).
(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă
persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează
rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei
fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de
evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi
reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.
(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său,
este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la
efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de
dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice,
argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.
(9) Prin derogare de la prevederile prezentului capitol, controlul fiscal la fața locului al
persoanelor care practică activitate de întreprinzător se înregistrează și se supraveghează în
conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra
activității de întreprinzător.
(10) Controlul la fața locului efectuat la solicitarea contribuabilului în legătură cu
restituirea impozitelor, taxelor și altor plăți de la bugetul public național se raportează numai în
conformitate cu Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de
întreprinzător.
(11) Serviciul Fiscal de Stat are obligația să-și planifice controalele anuale în coordonare
cu Serviciul Vamal, precum și să facă cu acesta schimb de informații în acest sens. În cazul
identificării unor coincidențe în partea ce se referă la persoana supusă controlului, este
obligatorie efectuarea controalelor comune.
(12) Înregistrarea deciziei de inițiere a controlului fiscal, a delegaţiei de control, a actului
de control fiscal şi a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală în Registrul de stat al
controalelor se efectuează on-line, prin interconexiunea dintre sistemul informațional al
Serviciului Fiscal de Stat și Registrul de stat al controalelor.
(13) Decizia de inițiere a controlului fiscal se echivalează cu delegația de control
prevăzută de Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător,
iar actul de control fiscal se echivalează cu procesul-verbal de control prevăzut de aceeași lege.

Articolul 217. Verificarea faptică

(1) Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în
observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii
contribuabilului.
(2) Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care
nu rezultă din documente.

Articolul 218. Verificarea documentară

Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la
faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei
informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de
care dispune organul care exercită controlul fiscal.

Articolul 219. Verificarea totală

(1) Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor
actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a
obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal.
 (2) Verificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care
contribuabilul execută legislaţia fiscală.
Articolul 220. Verificarea parţială
Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa
locului şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra
executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă,
verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Articolul 221. Verificarea tematică
Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa
locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra
executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau
activitatea contribuabilului.
Articolul 222. Verificarea operativă
(1) Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-
se procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata
autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.
(2) Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă
se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult
timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control
fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
Articolul 223. Verificarea prin contrapunere
Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi
al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al
persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă
natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.

LEGEA
finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale

nr. 181 din 25.07.2014

(în vigoare 01.01.2015)

Articolul 78. Inspectarea financiară

(1) Inspectarea financiară se efectuează de către autoritatea administrativă responsabilă
din subordinea Ministerului Finanţelor, în baza regulamentului aprobat de către Guvern.
(2) În cadrul inspectării financiare se verifică activitatea economico-financiară, inclusiv
prin investigări operative şi analize documentare efectuate în baza informaţiilor privind
eventuale încălcări ale legislaţiei sau fraude în gestionarea şi utilizarea resurselor bugetare, în
administrarea patrimoniului public, raportarea datoriei sectorului public, în calcularea profitului
net al întreprinderilor de stat/municipale şi al societăţilor comerciale cu cota de participare a
statului, precum şi a dividendelor şi a defalcărilor la buget ale unei părţi a profitului net al
acestora.
(3) Inspectării financiare pot fi supuse:
a) autorităţile/instituţiile bugetare;
b) autorităţile/instituţiile publice la autogestiune şi autorităţile bugetare independente –
pe aspecte ale corectitudinii în utilizarea alocaţiilor financiare obţinute din bugetul public
naţional, în gestionarea/utilizarea patrimoniului public, precum şi pe cele privind conformarea
la regulile aplicabile achiziţiilor publice prevăzute de Legea nr.131/2015 privind achiziţiile
publice;
 c) întreprinderile de stat/municipale, societăţile comerciale în al căror capital social statul
deţine o cotă-parte de cel puţin 25 la sută, precum şi persoanele afiliate acestora – pe aspecte
ale gestionării/utilizării resurselor financiare şi/sau patrimoniului public ale entităţilor
specificate la lit.a);
d) alte persoane fizice şi juridice – pe aspecte ale gestionării şi utilizării resurselor
financiare şi ale administrării patrimoniului public al entităţilor specificate la lit.a) şi c).
(4) Inspectarea financiară se iniţiază:
a) la solicitarea Prim-ministrului;
b) de către ministrul finanţelor, care, prin intermediul autorităţii administrative
responsabile din subordinea Ministerului Finanţelor, planifică inspectări financiare în funcţie
de riscurile evaluate, aferente activităţilor procesului bugetar şi subiectelor menţionate la
alin.(3).
Articolul 79. Auditul public extern
Modul de formare, gestionare şi utilizare a resurselor bugetului public naţional, precum
şi de administrare a patrimoniului public, se supune auditului public extern în conformitate cu
legislaţia.

Sursele de informare si metodologia controlului financiar

Sursa existentiala de informare a o constituie evidenta contabila. Sistemul de documente si

evidenta formeaza obiectul controlului financiar si sursa de informatie pentru controlul
financiar.
Pentru a corespunde cerintelor legii si pentru a fi o sursa de informatie pentru controlul
financiar, documentele primare trebuie sa intruneasca urmatoarele elemente :
- Denumirea documentului
- Numarul si data intocmirii
- Denumirea, sediul si rechizitele principale ale intreprinderii care il indeplineste
- Denumirea, sediul si rechizitele principaleale beneficiarului acestui document
- Despre cantitative si valorice ale operatiunilor efectuate
- Semnarea persoanelor responsabile

Din punct de vedere a formei documentelor primare, controlul financiar verifica :

- Autenticitatea documentului intocmit
- Exactitatea intocmirii si valabilitatea documentelor
- Efectuarea corecta a calculelor

Din punct de vedere al continutului documentelor primare controlul financiar verifica :

- Legalitatea
- Realitatea documentelor
Metodologia controlului financiar reprezinta intercorelarea procedeeelor si modalitatilor,
principiilor si mijlocaelor care fac posibila actiunea de control.

Metodologia controlului financiar privita ca proces presupune o serie de actiuni :

 Formularea obiectivelor controlului
 Delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar
 Stabilirea organelor competente legal sa efectueze control asupra obiectivelor stabilite
 Stabilirea surselor de informare pentru control
 Aplicarea procedeelor si modalitatilor de control cu ajutorul carora se realizeaza
cunoasterea activitatii controlate
 Stabilirea deficientelor, lipsurilor si abaterilor precum si a rezervelor pentru imbunatatirea
activitatii controlate
 Intocmirea actelor de control in care se inscriu constatarile
 Stabilirea eficientei controlului financiar

 Procedeele controlului financiar

Procedeele controlului financiar reprezinta mijloacele sau solutiile practice folosite pentru a
efectua actiunea de control si a ajunge la rezultatele spontane.
Din procedeele controlului financiar fac parte :
1) Studiul general prealabil care ofera posibilitatea cunoasterii momentelor esentiale a
activitatii ce urmeaza a fi controlate. El permite orientarea actiunilor de organizare si
efectuare a controlului spre obiectele si problemele ce necesita o atentie sporita.
2) Controlul documentar-contabil este cel mai des utilizat in practica financiar-contabila si
esenta lui consta in analiza si evaluarea unor operatii economice pe baza documentelor ce
le reflecta. El poate fi :
- Preventiv – adica executat pe baza documentelor de dispozitie
- Ulterior – executat pe baza documentelor de executie
Controlul documentar-contabil este procedeul de stabilire a realitatii, legalitatii si a
eficientei, operatiilor si activitatilor economico-financiare prin examinarea documentelor
primare si centralizatoare a inregistrarilor in evidenta tehnico-operativa si contabila a
registrelor contabile si bilanturilor.
3) Controlul faptic etse procedeul de stabilire a realitatii, existentei si miscarii mijloacelor
materiale sau banesti si a desfasurarii activitatilor economico-financiare. Controlul faptic
se executa la locul de existenta a mijloacelor materiale si banesti si are ca obiectiv
determinarea exacta a cantitatilor de valori existente, a starii in care se gasesc, a stadiului
si modului de prelucrare, a respectarii legalitatii in utilizarea lor. Tehnicile controlului
faptic sunt :
- Inventarierea
- Expertiza tehnica si de laborator
- Observarea directa
4) Control total sau prin sondaj care include toate operatiile din cadrul obiectivelor
stabilite si pe intreaga perioada scuza controlul.
5) Analiza economico-financiara este un instrument metodologic sistematic utilizat de
controlul financiar care pe baza unei documentari multilaterale, descompune activitatea
controlata pe elementele constitutive si studiaza raporturile distincte dintre acestea.
 Rolul controlului financiar
Se exprima prin faptul ca la efectuarea lui se efectueaza mentinerea ordinii
stabilita de drept in procesul activitatii financiare de catre autoritatile publice,
institutiile publice, agentii economici si populatiai, iar in al doilea rand
argumentarea economica si eficacitatea actiunilor intreprinse, corespunderea
lor sarcinii si functiilor statului. In literatura de specialitate controlul
financiar a fost definit ca o componenta a controlului economic, reprezentand
acea activitate de verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de
formare, administrare si intrebuintare a banului public ce apartine statului cat
si unitatilor administrativ-teritoriale in scopul realizarii unei eficientizari a
vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept incalcate. Datorita
modului sau de organizare si exercitare si tinand cont de rolul si obiectivele
pe care le urmareste, controlul financiar indeplineste urmatoarele functii: a.
Functia de evaluare - consta in acte si operatiuni de estimare a situatiei
existente la un moment dat, a modului de desfasurare a activitatii in conditii
de normalitate, legalitate si eficienta
b. Functia preventiva - care consta intr-o serie de masuri luate de organele de
control in vederea evitarii si eliminarii unor fraude inainte ca efectele
negative ale acestora sa se produca prin identificarea si anularea cauzelor
care le favorizeaza c. Functia de documentare - prin care se asigura
cunoasterea cantitativa si calitativa a problemelor ce fac obiectul dezvoltarii
economico-sociale, relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora d.
Functia recuperatorie sau sanctionator reparatorie - care consta in actiunea de
descoperire si recuperare a pagubelelor luarea de masuri fata de cei vinovati
prin stabilirea potrivit legii a raspunderii juridice e. Functia pedagogica
(educativa) - prin aceasta functie controlul contribuie la ridicarea cadrelor din
economie a nivelului de pregatire si solutionarea in conditii satisfacatoare a
sarcinilor care le revin in acest caz este necesar si ca organul de control sa
aiba o pregatire solida profesionala si sa se bucure de credibilitate
 Bibliografie:

Acte Normative :
1.Legea nr.229 din 23.09.2010 privind controlul financiar public
intern
2.Legea nr.260 din 07.12.2017 privind organizarea si functionarea
Curtii de Conturi a Republicii Moldova
3.Legea nr.181 din 25.07.2014 finanţelor publice şi responsabilităţii
bugetar-fiscale
4. Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997

Doctrina :
1. Dan Drosu Şaguna – Tratat de drept financiar şi fiscal,
Editura ALL Beck SA. 2001;
2. Ioan Gliga, Gheorghe Giliscu, Paul Olcescu - Drept Financiar
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti;
3. Emil Bălan – Drept Financiar, Editura ALL Beck SA 1999;
4. Ioan Gliga – Drept Financiar, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1970;
5. R.Ciuriteanu – Controlul Financiar în R.S.R. Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti 1980;
6. Ion Pereş, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereş -
Controlul economic financiar, Timişoara 2000;
7. Rada Dănuţ – Controlul economic-financiar, Editura Dacia
Europa Nova Lugoj 2001;
8. Constantin Albuţ, Corneliu Diaconu – Drept Financiar,
Editura Fundaţiei Chemarea Iaşi, 1998;
9. Cârstea Valentin – Drept Financiar Public, Editura Dacia
Europa Nova, Lugoj 2000;
10. Valentin Cârstea – Drept administrativ, Editura Dacia
Europa Lugoj 1996;
11. Valentin Cârsetea, Dumitru M., Ionel Olani – Fiscalitatea
persoanelor juridice, Ed. MIRTON Timişoara 2003