Dreptul aplicabil

Articolul 811 TCE: interzicerea concentrărilor de întreprinderi; noţiunea de

concurenţă eficace (workable competition); sisteme de distribuţie selectivă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1. Noţiunea de concurenţă eficace (workable competition)

„Noţiunea de liberă concurenţă folosită la articolele 3 şi 81 din tratat vizează existenţa
unei concurenţe eficace pe piaţă, adică a unui grad de concurenţă necesar pentru a fi
respectate exigenţele fundamentale şi obiectivele Tratatului, în general, şi în special cele
vizând crearea unei pieţe unice.
Aceasta permite ca natura şi intensitatea concurenţei să varieze în funcţie de produsele
sau serviciile în cauză şi de structura economică a pieţelor sectoriale vizate.”
2. Sistemele de distribuţie selectivă
Comisia a recunoscut că sistemele de distribuţie selectivă nu cad sub incidenţa
interdicţiei conţinute la articolul 81, paragraful 1 din Tratat, cu condiţia ca selectarea
vânzătorilor să se facă în funcţie de criterii obiective, calitative, ca, de exemplu, calificarea
profesională a vânzătorilor şi a personalului acestora. Aceste criterii trebuie fixate în mod
uniform faţă de toţi posibilii vânzători şi aplicate fără discriminare.

Evaluare
Decizia Curţii prezintă relevanţă în definirea „concepţiei comunitare de concurenţă”,
pentru determinarea ei folosindu-se criterii ca natura şi intensitatea, procedându-se la o
examinarea in concreto de către judecătorul comunitar; concurenţa poate fi, deci, variabilă în
funcţie de produsele sau serviciile în cauză, dar în toate cazurile ea trebuie să fie eficace.

2. Cazul: Continental Can vs. Comisia, nr.6\72, 21 februarie 1973

Situaţia de fapt
Societatea Continental Can solicită anularea deciziei Comisiei prin care s-a constatat
violarea articolului 82 din Tratat, referitor la abuzul de poziţie dominantă, de către societatea
menţionată, prin achiziţionarea printr-un intermediar a 80% din acţiunile şi obligaţiile unei
societăţi concurente.

Dreptul aplicabil
1
„Sunt incompatibile cu piaţa comună şi, deci, interzise toate acordurile între
întreprinderi, toate deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi toate practicile
concertate care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi
care au ca obiect sau efect să împiedice, să restrângă sau să dăuneze liberei
concurenţe în interiorul pieţei comune şi în special:
a) fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau
alte condiţii ale vânzării;
b) limitarea sau controlul producţiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării
tehnice sau investiţiilor;
c) repartizarea pieţelor sau a surselor de aprovizionare;
d) aplicarea partenerilor comerciali de condiţii inegale pentru prestaţii
echivalente;
e) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a
unor prestaţii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor
contracte.”
 Articolul 822 TCE: abuzul de poziţie dominantă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o poziţie dominantă trebuie exploatată
abuziv, deci nu este ilicită prin simpla sa existenţă. Enumerarea din alineatul 2 al articolului
82 nu este limitativă. Contravin regulilor concurenţei atât practicile susceptibile să provoace
un prejudiciu imediat consumatorilor, dar şi cele care le cauzează acestora un prejudiciu prin
atingerea adusă structurilor de concurenţă efectivă.
2. Constituie abuz de poziţie dominantă consolidarea poziţiei pe piaţă a unei
întreprinderi aflate deja în poziţie dominantă, astfel încât gradul de dominaţie atins limitează
substanţial concurenţa, adică nu lasă să subziste pe piaţă decât întreprinderi dependente în
comportamentul lor concurenţial de întreprinderea dominantă.

Evaluare
Această decizie constituie una dintre contribuţiile jurisprudenţiale cele mai importante
la interpretarea articolului 82 TCE, articol care implică din partea judecătorului comunitar o
dublă activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea noţiunii de poziţie dominantă şi,
pe de altă parte, caracterizarea abuzului de poziţie dominantă nu numai în funcţie de
elementele enumerate în acest articol, care nu sunt limitativ prevăzute, ci printr-un examen de
la caz la caz.

3. Cazul: United Brands vs. Comisia, nr.27\76, 14 februarie 1978

Situaţia de fapt
Prin această speţă se solicită de către societatea United Brands Co şi de către
reprezentantul său în Olanda, societatea United Brands Continentaal Bv, anularea deciziei
Comisiei prin care se constată încălcarea articolului 82 al TCE de către cele două societăţi.

Dreptul aplicabil
Articolul 82 TCE - abuzul de poziţie dominantă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1. Determinarea pieţei unui produs: pentru ca un produs să poată fi considerat ca făcând

obiectul unei pieţe distincte de cea a altor produse, Curtea examinează dacă produsul în cauză
poate fi individualizat prin caracteristici proprii faţă de alte produse similare, astfel încât nu
2
„Este incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă, în măsura în care
afectează sau riscă să afecteze comerţul dintre statele membre, exploatarea
abuzivă de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante pe
piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia.
Aceste practici abuzive pot să fie, în special, următoarele:
a. fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau
alte condiţii ale vânzării;
b. limitarea producţiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau
investiţiilor;
c. aplicarea partenerilor comerciali de condiţii inegale pentru prestaţii
echivalente;
d. condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a
unor prestaţii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”
sunt substituibile şi nu sunt se află în concurenţă cu acestea. Este necesară, de asemenea,
determinarea în fiecare caz a pieţei geografice a produsului respectiv, ţinând cont de faptul că,
pentru a cădea sub incidenţa articolului 82 TCE, concurenţa trebuie să fie afectată într-o parte
substanţială a pieţei comune.
2. Noţiunea de poziţie dominantă vizată de articolul 82 se referă la poziţia de putere
economică a unei întreprinderi, care îi dă acesteia puterea să împiedice menţinerea unei
concurenţe efective pe piaţă şi îi furnizează posibilitatea să aibă un comportament
independent de întreprinderile concurente, de clienţii săi şi în cele din urmă de consumatori.
Poziţia dominantă rezultă în general din reunirea mai multor factori, care luaţi izolat, nu sunt
în mod necesar determinanţi: interzicerea de către o societate în poziţie dominantă pe piaţa
unui produs ca distribuitorii agreaţi să revândă acest produs în anumite condiţii, aplicarea de
către societatea în poziţie dominantă a unor condiţii inegale pentru prestaţii echivalente ale
partenerilor comerciali, practicarea unui preţ excesiv faţă de valoarea economică a prestaţiei
etc.

Evaluare
Importanţa acestei decizii constă în ilustrarea analizei făcute de judecătorul comunitar
pentru determinarea concretă a pieţei produsului în cauză (relevant market), utilizând atât
criterii geografice cât şi gradul de substituabilitate al acestui produs cu altele asemănătoare.

4. Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr.85\76, 13 februarie 1979

Situaţia de fapt
Societatea elveţiană Hoffmann - La Roche et co. solicită anularea Deciziei
„Vitamine” a Comisiei, din data de 9 iunie 1976, privind procedura de aplicare a art. 86 TCE.
Potrivit unei hotărâri a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o poziţie dominantă
pe piaţa comună, iar, ca urmare a încheierii unor contracte care obligau sau, cel puţin incitau
cumpărătorii, prin acordarea unei prime de fidelitate, să-i acorde exclusivitate sau cel puţin
preferinţă, încălcase dispoziţiile art.86 TCE prin exploatarea abuzivă a acestei poziţii. Prin
urmare, Comisia a hotărât aplicarea de sancţiuni societăţii La Roche. Societatea s-a adresat
CJCE susţinând că Decizia Comisiei este incorectă. În Decizia sa, Comisia a arătat că, pentru
a aprecia dacă La Roche deţine poziţia dominantă de care e acuzată, trebuie delimitată piaţa
relevantă din punct de vedere geografic (care în acest caz se întindea pe toată piaţa comună) şi
piaţa relevantă a produsului.

Dreptul aplicabil
Art. 86 TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

În această speţă, Curtea a stabilit că, în ceea ce priveşte dreptul comunitar al
concurenţei, dacă un produs este utilizat cu scopuri diferite şi, de asemenea, răspunde unor
nevoi economice diferite, poate aparţine unor pieţe distincte. Un astfel de produs, alături de
toate celelalte produse care îi pot fi substituite şi cu care intră în concurenţă, constituie, ele
însele o piaţă distinctă.
În ceea ce priveşte noţiunea de piaţă relevantă în interpretarea CJCE, se are în vedere
posibilitatea ca o concurenţă efectivă să poată exista între produsele care alcătuiesc această
piaţă, ceea ce presupune că produsele care intră în concurenţă pot fi substituite
Cu privire la noţiunea de poziţie dominantă la care se referă art. 86 TCE, Curtea a
considerat că este vizată situaţia în care o întreprindere are puterea economică de a împiedica
menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă, prin capacitatea de a avea un comportament
independent faţă de ceilalţi participanţi pe piaţă, faţă de clienţi şi faţă de consumatori. Acest
comportament, deşi nu exclude existenţa unei anumite forme de concurenţă pe piaţă, oferă
întreprinderii cu o asemenea situaţie posibilitatea să decidă sau cel puţin să influenţeze într-o
manieră decisivă condiţiile concurenţiale de pe piaţă. S-a stabilit că deţinerea unui segment de
piaţă de mare amploare constituie un indiciu al unei poziţii mai favorabile în raport cu ceilalţi
participanţi.
Noţiunea de exploatare abuzivă este o noţiune obiectivă care vizează comportamentul
pe piaţă al unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă şi care sunt de natură să
influenţeze structura pieţei şi care au ca efect crearea unor obstacole privind libera
concurenţă. Acţiunea unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă pe piaţă, în sensul de a
impune cumpărătorilor obligaţia de a se aproviziona în totalitate cu produsele sale, constituie
o exploatare abuzivă a unei poziţii dominante în sensul art. 86 din Tratat. În aceeaşi categorie
intră şi acţiunea unei întreprinderi care, fără a obliga clienţii să-şi asume o obligaţie formală,
aplică – fie unilateral, fie pe baza unor acorduri încheiate cu clienţii - un sistem de reduceri de
preţuri pentru fidelitate (adică pentru faptul că un client se aprovizionează exclusiv sau
aproape exclusiv cu produse provenind de la întreprinderea care acordă aceste reduceri)
Includerea în contract a unei clauze „englezeşti” (clauză conform căreia cumpărătorii se
angajează să comunice întreprinderii care exploatează o poziţie dominantă orice ofertă mai
avantajoasă pe care au primit-o din partea concurenţilor acesteia şi prin care îşi rezervă
libertatea de a se aproviziona de la concurenţă în cazul în care întreprinderea dominantă nu
aliniază preţurile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea caracterului abuziv şi
anticoncurenţial al contractelor prin care se acordă reduceri de fidelitate. În ceea ce priveşte
acordarea reducerilor de fidelitate, CJCE concluzionează că acestea sunt condamnabile
fiindcă au drept efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor condiţii inegale pentru
prestaţii echivalente ce se reflectă în faptul că doi cumpărători ai aceleiaşi cantităţi dintr-un
produs plătesc un preţ diferit după cum se aprovizionează exclusiv de la întreprinderea care se
bucură de o poziţie dominantă sau, dimpotrivă, se aprovizionează de la surse diferite

Evaluare
După data aderării României la U.E., în legislaţia noastră va trebui să se ţină cont de
această interpretare dată art. 86 TCE.

5. Cazul: Imperial Chemical Industries (ICI) Ltd. vs. Comisia, nr.48\69, 14 iulie 1972

Situaţia de fapt
Imperial Chemical Industries (ICI) a fost una din cele 10 companii, care, împreună,
deţineau 80% din piaţa vopselelor în cadrul Comunităţii. În 1964, a fost prima întreprindere
care a anunţat o creştere a preţurilor, la scurt timp urmată de o creştere identică din partea
celorlalte companii. În 1965 şi 1967 au avut loc alte creşteri, urmate de creşteri de preţuri din
partea celorlalţi producători.
Comisia a decis că a fost vorba de practici concertate, conform art.81 TCE şi a impus
amenzi faţă de aceste companii.
Companiile au contestat decizia Comisiei, argumentând că acele creşteri de preţuri au
fost rezultatul unui comportament paralel, normal pe o piaţă oligopol (acest tip de piaţă este
caracterizat prin existenţa unui număr mic de competitori, fiecare dintre aceşti urmărindu-l pe
cel care este liderul în materie de preţuri).

Dreptul aplicabil
 Art.81 TCE referitor la practicile concurenţiale susceptibile de a distorsiona
concurenţa pe plan comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

După numărul producătorilor implicaţi, Curtea a considerat că nu se poate spune că
piaţa europeană a vopselelor este o piaţă de tip oligopol. În consecinţă, competiţia între preţuri
ar fi trebuit să continue, nefiind justificat comportamentul paralel în acest caz.
Astfel, creşterea uniformă şi generală a preţurilor nu putea fi decât rezultatul unei
intenţii comune a întreprinderilor de a ajusta preţurile pentru a evita riscurile competiţiei, fapt
ce este contrar art. 81 TCE.
În conformitate cu soluţia dată în această speţă, în cazul în care există creşteri de
preţuri similare, trebuie analizat dacă acestea reflectă existenţa unui comportament
independent în cadrul pieţei sau o practică concertată.

Evaluare
În speţă, Curtea a decis că producătorii, prin creşterea preţurilor au încercat doar să
elimine incertitudinea privind viitorul lor comportament, care nu mai prezenta, astfel, nici un
risc pentru competitori.
Într-o altă speţă, Curtea a adus limitări acestor consideraţii privitoare la modurile de
comportament care dau naştere la practici concertate. Astfel, în Ahlström Oy (A.) vs.
Comisie (1985)3, Curtea a decis că anunţarea maximului creşterii preţurilor de către
producătorii de lemn constituie un comportament care nu afectează incertitudinea
producătorilor privind atitudinea viitoare a competitorilor din domeniu.
Legea română privind concurenţa nr.21/1996, modificată prin OUG nr.21/2003
prevede în art. 5 interzicerea „înţelegerilor exprese sau tacite între agenţii economici sau
asociaţiile agenţilor economici (…) care ar avea ca efect restrângerea ori denaturarea
concurenţei pe piaţa românească (…) în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată în
mod direct sau indirect a preţurilor de cumpărare (…)”. Legea română preia, astfel,
prevederile art.81 TCE.
După aderarea la UE, când Tratatul CE va deveni parte din legislaţia internă,
judecătorii români vor trebui să ţină seama de precizările făcute de Curte cu privire la
semnificaţia acestor dispoziţii.

6. Cazul: Consten SARL & Grundig VerkaufsGmbH vs. Comisia, nr.56 & 58\64, 10
iunie 1965

Situaţia de fapt
Compania germană de electronice, Grundig, a încheiat un contract de distribuţie
exclusivă cu societatea franceză Consten, prin care Grundig a fost de acord să aibă ca unic
distribuitor în Franţa această firmă, iar în schimb Consten se obliga să nu vândă produse
competitoare sau să re-exporte produse Grundig. Consten a primit, de asemenea, exclusiv
dreptul de folosinţă a mărcii GINT, marcă înregistrată internaţional de Grundig.
O altă companie franceză (UNEF) a cumpărat produsele Grundig din Germania, unde
erau mai ieftine, şi le-a revândut în Franţa. În consecinţă Consten a introdus o acţiune în faţa
instanţelor franceze pentru încălcarea dreptului asupra mărcii internaţionale GINT. Societatea
UNRF a introdus plângere în faţa Comisiei Europene cu privire la contractul existent între
Grundig şi Consten, contract care încălca art.81 TCE. Comisia a dat o decizie în favoarea
societăţii Consten, decizie ce a fost atacată de Consten şi Grundig în faţa CJCE.
3
Cazurile 89, 104, 114, 116, 117, 125-9\85
Dreptul aplicabil
Art.81 TCE referitor la practicile concurenţiale susceptibile de a distorsiona
concurenţa pe plan comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Curtea a statuat că lista practicilor ilegale din art. 81 TCE este ilustrativă şi nu
exhaustivă. În acest articol sunt precizate doar interdicţia de a încheia înţelegeri prin care se
fixează preţuri, se limitează producţia sau pieţele, se aplică condiţii diferite tranzacţiilor
echivalente şi se impun obligaţii suplimentare fără legătură cu obiectul contractului.
În soluţia dată, Curtea a considerat înţelegerea încheiată între Consten şi Grundig ca
având efectul partiţionării pieţei de-a lungul graniţelor naţionale, eliminând, astfel, competiţia
în detrimentul consumatorilor.

Evaluare
Decizia din această speţă a fost criticată pe motivul că interzice acordurile „verticale”
(între societăţi aparţinând unor niveluri diferite ale distribuţiei, în speţă între producător şi
distribuitor) Acordurile de acest tip sunt, în general, văzute ca fiind mai puţin periculoase
decât înţelegerile „orizontale”, adică acele acorduri încheiate între companii aparţinând
aceluiaşi nivel de producţie, cum ar fi cartelurile.
Astfel, unii comentatori au argumentat că nu trebuie interzise acordurile prin care se
restrânge disponibilitatea unei anumite mărci pe o piaţă, atâta vreme cât există o concurenţă
efectivă între branduri. Curtea a considerat că nu este nevoie să se ia în considerare
efectele unor înţelegeri, atâta vreme cât acesta are ca obiect prevenirea, restricţionarea
sau distorsionarea concurenţei.

IV. Ordinea juridică a CE şi UE

1. Cazul: Van Gend en Loos vs. Nederlandse Administratie der Belastingen, nr.26/26,
1963

Situaţia de fapt
Van Gend en Loos, o firmă de importatori, a fost solicitată să plătească taxe vamale
pentru o marfă importată din Germania în Olanda, conform legii adoptate după crearea CEE.
Importatorii au sesizat instanţele olandeze cu privire la plata taxelor vamale, pe motivul că
existenţa unei taxe vamale suplimentare încalcă art.25 (ex 12) TCEE, care interzicea
introducerea de noi taxe vamale. Instanţa olandeză a sesizat CJCE, conform art.234 (ex 177),
pentru interpretarea dispoziţiei relevante.

Dreptul aplicabil
Art.25 (ex 12) TCEE – interzicerea impunerii de noi taxe vamale, precum şi
mărirea cuantumului celor deja existente

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1) CEE a creat o nouă ordine juridică în dreptul internaţional, în numele căreia statele
şi-au limitat drepturile în anumite domenii bine stabilite, subiectele de drept fiind nu doar
statele, ci şi particularii: persoane fizice şi juridice din statul respectiv.
Aşadar, principiul afirmat este acela că obiectivul CE este de a crea o piaţă comună, a
cărei funcţionare priveşte în mod direct părţile interesate din CE (persoane fizice şi juridice).
 2) Art.25 (ex 12) TCEE produce efecte directe în relaţia dintre statele membre şi
subiectele de drept intern, creând drepturi individuale, pe care instanţele naţionale trebuie să
le protejeze.

Evaluare
Această speţă consacră recunoaşterea tratatului ca fiind „o nouă ordine juridică” în
dreptul internaţional, nu doar în ce priveşte statele suverane care au semnat şi ratificat tratatul,
ci şi în cadrul sistemului intern de drept al acestora. Ordinea juridică a CE se caracterizează
prin faptul că are efect direct şi se bucură de supremaţie (prioritate) în raport cu ordinea
juridică internă. Astfel, norma comunitară creează drepturi şi obligaţii, care pot fi invocate
direct de particulari în faţa instanţelor naţionale. Condiţiile precizate de CJCE pentru ca o
prevedere să aibă efect direct sunt următoarele: să fie clară, necondiţionată şi să nu necesite o
adoptarea unei legi naţionale în baza ei.
Constituţia României, în varianta revizuită, prevede, în acest context, următoarele: „Ca
urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din
legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”