IOAN MACOVEI

InstituŃii în dreptul comerŃului internaŃional

CUPRINS

Capitolul I ComercianŃii persoane fizice

1. Categorii de participanŃi
2. NoŃiunea de comerciant persoană fizică
3. CondiŃiile calităŃii de comerciant
4. Capacitatea de a fi comerciant
5. ObligaŃiile specifice comercianŃilor
6. Întreprinderea şi fondul de comerŃ

Capitolul II SocietăŃile comerciale

1. NoŃiunea de societate comercială
2. Constituirea societăŃilor comerciale
3. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale
4. Clasificarea societăŃilor comerciale
5. SocietăŃile de persoane
5.1. Societatea în nume colectiv
5.2. Societatea în comandită simplă
5.3. Societatea în participaŃiune
6. SocietăŃile de capitaluri
6.1. Societatea anonimă pe acŃiuni
6.2. Societatea în comandită pe acŃiuni
7. Societatea cu răspundere limitată

Capitolul III Activitatea internaŃională a societăŃilor comerciale

1. Structuri exterioare ale societăŃilor comerciale
1.1. Filialele societăŃilor comerciale străine
1.2. Sucursalele societăŃilor comerciale străine
1.3. ReprezentanŃele societăŃilor comerciale străine
2. Integrarea societăŃilor comerciale
2.1. Trustul
2.2. Concernul
2.3. Holding-ul
2.4. Grupul european de interes economic
3. SocietăŃile transnaŃionale

Capitolul IV Falimentul internaŃional

1. NoŃiune, evoluŃie, elemente
2. Sisteme doctrinare
3. Reglementarea falimentului în unele sisteme legislative
4. Reglementări internaŃionale în materia
5. redresarea şi lichidarea judiciară

Capitolul V Cambia
1. NoŃiune, trăsături, efecte
2. Natura juridică a cambiei
3. Emiterea cambiei
4. Acceptarea cambiei
5. Transmiterea cambiei
5.1. Girul
5.2. Scontarea şi rescontarea
6. Garantarea cambiei
7. Plata cambiei
7.1. Plata la scadenŃă
7.2. Plata anticipată
7.3. Plata parŃială
7.4. Plata în monedă străină
7.5. Dovada plăŃii
8. IntervenŃia cambială
9. Refuzul de plată
10. Protestul
11. DeclaraŃia de refuz de acceptarea şi plată
12. Executarea cambială
13. ExcepŃiile cambiale
14. PrescripŃia cambială
15. Forme ale cambiei
16. Cambia multiplicată
17. Amortizarea

Capitolul VI Cecul
1. NoŃiune, particularităŃi
2. Emiterea cecului
3. Transmiterea cecului
4. Avalul cecului
5. Plata cecului
6. PrescripŃia
7. Formele cecului
8. Pluralitatea exemplarelor
9. Amortizarea
Obiectivele cursului

1. Abordarea raporturilor juridice comerciale în plan internaŃional.

2. Studierea unor instituŃii specifice dreptului comerŃului internaŃional.
3. Examinarea măsurilor de prevenire a falimentului cu cele de redresare şi
lichidare judiciară.
4. Aprofundarea instrumentelor de credit şi de plată în relaŃiile
internaŃionale.
 Capitolul I
ComercianŃii persoane fizice

1. Categorii de participanŃi
ParticipanŃii la raporturile juridice de comerŃ internaŃional se împart în două categorii:
subiecte de drept intern şi subiecte de drept internaŃional. Cu alte cuvinte, subiectele dreptului
comercial internaŃional aparŃin ordinii juridice naŃionale sau ordinii juridice internaŃionale.
Subiectele de drept intern pot fi de naŃionalitate română sau străină. Statutul juridic al
participanŃilor la activitatea de comerŃ internaŃional se determină în conformitate cu legislaŃia
fiecărui stat.
În Ńara noastră, subiecte ale raporturilor de comerŃ internaŃional pot fi persoane fizice sau
persoane juridice. Ele formează două categorii de subiecte tradiŃionale: comercianŃii persoane
fizice şi comercianŃii persoane juridice sau societăŃile comerciale. Începând cu secolul al XIX-
lea, diversificarea continuă a formelor de realizare a comerŃului internaŃional, a determinat un
proces de înlocuire treptată a întreprinderilor individuale cu societăŃi comerciale.
Prin considerarea reglementărilor în vigoare şi alŃi participanŃi la raporturile de comerŃ
internaŃional pot avea calitatea de comerciant. La categoriile tradiŃionale se adaugă şi alte
subiecte, cum sunt regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste, grupurile de interes economic.
Acte şi fapte de comerŃ mai pot efectua şi alte persoane, care nu au calitatea de comerciant.
În această categorie, se includ asociaŃiile familiale şi persoanele juridice fără scop lucrativ.
În alte state, participanŃii de drept intern la raporturile de comerŃ internaŃional sunt
comercianŃii persoane fizice şi entităŃile colective. Activitatea lor se desfăşoară în condiŃiile
legii şi în limitele actelor constitutive.
Subiectele de drept internaŃional sunt statele şi organizaŃiile internaŃionale guvernamentale.
În sistemul subiectelor de drept internaŃional, prerogativele statelor şi organizaŃiilor
internaŃionale guvernamentale sunt de natură diferită.
Statele sunt subiecte originare, care au capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaŃii
internaŃionale. Personalitatea internaŃională a statelor rezultă din esenŃa lor de entităŃi
suverane. Statele au aptitudinea de a crea şi apăra normele dreptului internaŃional.
OrganizaŃiile internaŃionale guvernamentale sunt subiecte derivate ale ordinii juridice
internaŃionale. OrganizaŃiile interguvernamentale sunt create prin acordul statelor membre.
Personalitatea de drept internaŃional a organizaŃiilor interguvernamentale decurge din actele
lor de constituire. În absenŃa suveranităŃii asupra teritoriului şi populaŃiei, organizaŃiile
interguvernamentale nu prezintă trăsăturile caracteristice ale statelor.
ParticipanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional au aptitudinea de a avea drepturi şi
obligaŃii. În calitate de subiecte ale raporturilor comerciale internaŃionale, ei beneficiază de
capacitatea de a exercita acte şi fapte de comerŃ internaŃional.
În cadrul participanŃilor la comerŃul internaŃional, o poziŃie distinctă prezintă statele şi
organizaŃiile interguvernamentale.
Statul posedă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor cu caracter internaŃional. Complexitatea
personalităŃii sale juridice se manifestă prin raporturi externe de natură diferită.
În raporturile juridice internaŃionale, statul acŃionează ca putere suverană (de jure imperii).
Actele încheiate de stat ca titular de suveranitate vor beneficia de imunitate de jurisdicŃie şi de
executare.
Dacă celălalt participant este o altă entitate suverană sau o organizaŃie internaŃională, statul
apare ca subiect de drept internaŃional. În această calitate, stabileşte condiŃia juridică a
celorlalte subiecte de drept şi participă la realizarea convenŃiilor internaŃionale.
Când cealaltă parte este o persoană fizică sau juridică străină, statul apare ca subiect de
drept constituŃional, administrativ, financiar-valutar sau vamal. Aceste raporturi intervin în
legătură cu aplicarea politicii comerciale, controlul exportului şi importului, regimul
investiŃiilor străine, instituirea unui regim vamal care să asigure o balanŃă comercială activă.
În raporturile de comerŃ internaŃional, statul acŃionează ca subiect de drept privat (de jure
gestionis). Actele încheiate de stat ca titular al patrimoniului propriu sunt supuse regulilor
dreptului comerŃului internaŃional.
Fiecare stat are dreptul de a participa la comerŃul internaŃional şi la alte forme de cooperare
economică, fiind liber să aleagă modalităŃile de organizare a relaŃiilor economice externe.
Datorită însuşirii sale de titular al puterii suverane, statul intervine în raporturile de comerŃ
internaŃional, ca persoană juridică sui generis.
În dreptul român, calitatea de persoană juridică a statului este prevăzută de Decretul nr. 31
din 30 ianuarie 1954. Potrivit alin. 1 al art. 25, statul este persoană juridică în raporturile în
care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaŃii. Cu toate acestea,
statului nu-i sunt aplicabile dispoziŃiile de drept comun referitoare la persoanele juridice.
Cu toate că nu are calitatea de comerciant, statul român participă în nume propriu, ca
persoană juridică, la raporturile de comerŃ internaŃional. În aceste cazuri, destul de rare, statul,
conform art. 25, alin. 2 al Decretului nr. 31 din 1954, acŃionează prin Ministerul FinanŃelor
Publice sau prin alte organe specializate. Ministerul FinanŃelor Publice apare ca reprezentant
al statului şi nu ca organ central al administraŃiei de stat, cu personalitate de sine stătătoare.
În raporturile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională, statul se implică
într-o dublă calitate, de titular de suveranitate şi de subiect de drept privat. ObligaŃiile asumate
privesc subvenŃionarea de investiŃii din străinătate, garantarea de credite în vederea realizării
unor investiŃii sau garantarea investiŃiilor străine realizate pe teritoriul nostru.
În majoritatea cazurilor, raporturile comerciale internaŃionale la care participă statul au
caracter contractual. Aceste raporturi se pot încheia sub două forme, şi anume: acorduri
internaŃionale, cum sunt acordurile de cooperare financiară şi de asistenŃă financiară
nerambursabilă; contracte propriu-zise, cum ar fi contractele de concesiune sau de închiriere
privind bunuri sau servicii care aparŃin proprietăŃii publice.
Alte domenii în care statul participă la raporturile de comerŃ internaŃional privesc
contractarea de împrumuturi externe, emisiunea de titluri în valută pe pieŃele financiare,
afectarea de fonduri pentru stimularea activităŃii de comerŃ exterior şi asigurarea creditelor de
export-import.
La litigiile care rezultă din raporturile comerciale internaŃionale, statul are capacitatea de a
fi parte. Pentru soluŃionarea litigiilor comerciale internaŃionale poate fi desemnată o instanŃă
judecătorească sau arbitrală.
OrganizaŃiile internaŃionale guvernamentale au capacitatea de a fi titulare de drepturi şi
obligaŃii internaŃionale, necesare îndeplinirii funcŃiilor şi realizării scopurilor pentru care a
fost create. Stabilirea capacităŃii juridice a organizaŃiilor interguvernamentale implică analiza
actelor de constituire şi activităŃilor desfăşurate. Dacă organizaŃiile interguvernamentale au
calitatea de subiect de drept internaŃional, ele acŃionează ca entităŃi distincte de membrii lor,
dar numai în domeniile în care au fost învestite cu anumite funcŃii. Capacitatea juridică a
organizaŃiilor interguvernamentale este limitată şi are un conŃinut variabil.
Pe de altă parte, organizaŃiile interguvernamentale au o capacitate juridică internaŃională şi
o capacitate de drept intern. Pe teritoriile statelor membre, capacitatea recunoscută unei
organizaŃii interguvernamentale asigură condiŃiile materiale pentru realizarea obiectivelor
sale. În acest context, capacitatea internaŃională are un rol esenŃial.

2. NoŃiunea de comerciant persoană fizică

Dreptul de a face comerŃ este recunoscut şi garantat persoanelor fizice de către legislaŃiile
naŃionale. ComercianŃii persoane fizice exercită acte şi fapte de comerŃ sub o firmă
individuală.
 Pentru determinarea noŃiunii de comerciant persoană fizică, legislaŃiile statelor nu prezintă
o reglementare unitară. În conformitate cu principalele sisteme de drept, se cunosc două
concepŃii diferite: una subiectivă şi alta obiectivă. ConcepŃia subiectivă este consacrată de
Codul comercial german (H.G.B.) din 1990, iar concepŃia obiectivă a fost adoptată de Codul
comercial francez din 1807.
Potrivit concepŃiei subiective, calitatea de comerciant este recunoscută persoanei fizice
care îşi înscrie numele sau firma în registrul comerŃului.
Prin înscrierea în registrul comerŃului, persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant.
Înscrierea are caracter constitutiv, fără a avea importanŃă dacă persoana fizică face sau nu acte
de comerŃ prin natura lor. Codul comercial german este un cod al comercianŃilor, care are la
bază conceptul de comerciant în sine. În această concepŃie, persoana fizică suportă
întotdeauna procedura falimentului, fără să aibă posibilitatea de a-şi contesta calitatea de
comerciant.
Dreptul comercial german conŃine însă şi o excepŃie de strictă interpretare. Persoanele
fizice titulare ale unor organizaŃii comerciale expres arătate de lege, având ca obiect
cumpărarea de mărfuri în scop de revânzare, operaŃiunile de asigurare, de bancă, de editură
sau transportul de mărfuri şi călători dobândesc calitatea de comercianŃi chiar dacă nu şi-au
înscris numele sau firma în registrul comerŃului.
Conform concepŃiei obiective, calitatea de comerciant este recunoscută persoanei fizice
care exercită acte de comerŃ prin natura lor, în nume propriu şi cu titlu profesional.
Exercitarea actelor obiective de comerŃ ca o profesiune obişnuită conferă persoanei fizice
calitatea de comerciant.. Codul comercial francez are în vedere conceptul de act de comerŃ.
Dar legiuitorul francez nu defineşte actul de comerŃ, ci numai enumeră actele pe care le
consideră comerciale, Ńinând seama de natura lor. Faptul înscrierii numelui sau firmei în
registrul comerŃului are un caracter declarativ. În această concepŃie, persoana fizică poate
contesta oricând calitatea sa de comerciant, având posibilitatea de a evita pronunŃarea unei
hotărâri declarative de faliment.

3. CondiŃiile calităŃii de comerciant

Dobândirea calităŃii de comerciant necesită îndeplinirea mai multor condiŃii. Prin
generalizarea reglementărilor din diferite sisteme de drept, condiŃiile care sunt cerute constau
în următoarele: exercitarea unor acte de comerŃ; actele de comerŃ să fie exercitate cu titlu
profesional; săvârşirea actelor de comerŃ să se facă în nume propriu; înscrierea în registrul
comerŃului.
 LegislaŃiile de influenŃă franceză prevăd că sunt comercianŃi cei care exercită acte de
comerŃ. Pentru a deveni comerciant, persoana fizică trebuie să săvârşească acte de comerŃ prin
natura lor. Calitatea de comerciant este dată de săvârşirea de acte de comerŃ prevăzute ca atare
de legea comercială.
Pe plan juridic, exercitarea actelor de comerŃ obiective trebuie să aibă un caracter efectiv.
Indiferent de modul de acŃiune, directă sau indirectă, persoana îşi asumă răspunderea pentru
consecinŃele actelor de comerŃ efectuate. OperaŃiunile în cauză vor produce efecte numai în
măsura în care sunt licite.
LegislaŃiile de influenŃă germană precizează că sunt comercianŃi cei care exercită o
profesiune comercială. ExistenŃa calităŃii de comerciant este configurată de exercitarea unei
profesii, care este calificată de către lege ca fiind comercială.
În legislaŃiile de inspiraŃie franceză, persoana fizică trebuie să exercite actele de comerŃ ca
o profesiune obişnuită. Actele de comerŃ se efectuează personal, organizat, în scopul asigurării
mijloacelor de existenŃă.
Caracterul profesional al exercitării actelor de comerŃ implică existenŃa a două elemente:
unul, de fapt şi altul, intenŃional. Elementul de fapt, factum, constă în exercitarea sistematică a
actelor de comerŃ. Elementul subiectiv, animus negotii, se referă la intenŃia de a dobândi o
anumită condiŃie socială, de a obŃine un câştig din activitatea desfăşurată (finis mercatorum
est lucrum).
Profesiunea de comerciant trebuie să aibă un caracter de continuitate, fără a fi necesar să
constituie o activitate principală sau unică. Dacă activităŃile pe care le desfăşoară sunt
lucrative, o persoană poate să exercite mai multe profesiuni.
Efectuarea întâmplătoare sau izolată a unor acte de comerŃ nu întruneşte cerinŃele unei
activităŃi organizate şi stabile. Astfel, operaŃiunile de comerŃ săvârşite în mod accidental de o
persoană vor fi supuse legilor comerciale. Dar în absenŃa caracterului profesional, persoana îşi
păstrează calitatea de necomerciant.
Exercitarea actelor de comerŃ în numele şi pe contul persoanei, nomino proprio, presupune
o anumită independenŃă şi asumarea unui risc. Cu alte cuvinte, comerciantul trebuie să
dispună de un fond de comerŃ, care să-i permită exercitarea activităŃii comerciale.
CondiŃia săvârşirii actelor de comerŃ în nume propriu permite distincŃia între comerciantul
titular al firmei şi auxiliarii comerŃului. Astfel, prepusul, procuristul, comisul pentru comerŃ şi
comisul călător încheie acte de comerŃ în numele şi pe contul comerciantului.
Prepusul este persoana însărcinată cu comerŃul patronului său, în locul unde acesta îl
exercită sau în alt loc. Persoana prepusului se substituie comerciantului fiind împuternicit să
desfăşoare activitatea comercială a patronului şi să încheie toate actele juridice necesare, la
sediul principal ori secundar, în Ńară sau în străinătate. Calitatea persoanei rezultă dintr-un
contract de muncă, în baza căruia prepusul este angajatul şi reprezentantul permanent al
comerciantului.
Procuristul este un simplu mandatar cu reprezentare. Activitatea de reprezentare pe care o
desfăşoară nu este stabilă. Drepturile şi obligaŃiile procuristului sunt asemănătoare cu ale
prepusului, aplicându-se aceleaşi dispoziŃii legale.
Comisul pentru comerŃ este un salariat al patronului, care se ocupă cu vânzarea în detaliu a
mărfurilor. Activitatea lui se desfăşoară în interiorul localului, destinat comerŃului, încheind
afaceri cu clientela, sub directa supraveghere a comerciantului.
Comisul călător pentru comerŃ sau comisul voiajor este un angajat al comerciantului, care
desfăşoară o activitate de teren, în alte localităŃi, pentru căutarea şi atragerea clientelei.
Comisul voiajor este plătit cu un salariu fix, la care se adaugă un comision pentru fiecare
afacere realizată.
Prepusul, procuristul, comisul pentru comerŃ şi comisul voiajor se găsesc în raporturi de
subordonare faŃă de patron, fiind dependenŃi de titularul întreprinderii comerciale. Chiar dacă
sunt profesionişti, auxiliarii dependenŃi nu pot fi consideraŃi comercianŃi.
În legislaŃiile de influenŃă germană, se consideră că sunt comercianŃi, cei care se înscriu în
registrul comerŃului. Deşi generală, această condiŃie nu se aplică celor care exercită o profesie
comercială precizată expres de lege. Înscrierea persoanei în registrul comerŃului are caracter
constitutiv al calităŃii de comerciant.
În legislaŃiile de influenŃă franceză, înscrierea în registrul comerŃului prezintă un caracter
declarativ, care creează o prezumŃie relativă asupra calităŃii de comerciant. Înscrierea
persoanei în registrul comerŃului produce efecte din punct de vedere probator.

4. Capacitatea de a fi comerciant
În sistemele de drept ale statelor, capacitatea persoanei fizice de a fi comerciant este
stabilită de lege. Pentru a exercita acte de comerŃ, o persoană fizică trebuie să aibă capacitate
de folosinŃă şi de exerciŃiu. În această materie, regula o reprezintă existenŃa capacităŃii de
folosinŃă.
Capacitatea persoanelor fizice române de a efectua operaŃiuni comerciale internaŃionale
rezultă din prevederile constituŃionale, fiind recunoscută, indirect, de Legea nr. 300 din 28
iunie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară
activităŃi economice în mod independent.. Conform art. 1, alin. 1 al Legii nr. 300 din 2004,
persoanele fizice, cetăŃeni români, pot desfăşura activităŃi economice pe teritoriul României,
în mod independent, sau pot constitui asociaŃii familiale în condiŃiile prevăzute de lege.
Posibilitatea alegerii profesiei, conferă libertatea oricărei persoane de a exercita un comerŃ.
Cu toate acestea, libertatea e a face comerŃ prezintă anumite restricŃii. Ele urmăresc protecŃia
intereselor generale sau personale.
În vederea apărării interesului general,, unele restricŃii privesc accesul la profesiunea de
comerciant. Ele se concretizează prin incompatibilităŃi, decăderi, interdicŃii şi autorizaŃii
prealabile.
• Incompatibilitatea unor funcŃii sau profesii cu exercitarea comerŃului este determinată de
caracterul speculativ al activităŃii comerciale. Calitatea de comerciant nu poate fi dobândită de
persoanele care au anumite funcŃii, cum sunt parlamentarii magistraŃii, funcŃionarii publici,
militarii, diplomaŃii. Nu pot fi comercianŃi nici acele persoane care exercită profesii liberale,
cum ar fi avocaŃii, notarii, medicii, arhitecŃii.
• Decăderea din dreptul de a exercita o profesiune comercială intervine ca urmare a
săvârşirii de către comerciant a unor fapte grave. Constituind o îngrădire a drepturilor unei
persoane, sancŃiunea decăderii poate fi pronunŃată numai în cazurile şi în condiŃiile stabilite de
lege. Prin hotărârea penală dată de instanŃă se va dispune decăderea din dreptul de a exercita
comerŃul, ca o pedeapsă complimentară.
• InterdicŃia de a exercita activitatea comercială poate fi stabilită din raŃiuni economice,
sociale sau morale. Nu pot fi desfăşurate pe baza liberei iniŃiative, anumite activităŃi care
constituie monopol de stat sau contravin unor dispoziŃii legale. De exemplu, extracŃia şi
prelucrarea ŃiŃeiului şi a gazelor naturale, prelucrarea tutunului, producerea şi comercializarea
de droguri şi narcotice, fabricarea şi comercializarea de armament, muniŃii şi explozibili,
practicarea jocurilor de noroc.
• AutorizaŃia administrativă prealabilă pentru exercitarea comerŃului se eliberează la
solicitarea persoanei fizice, de către autoritatea publică. Prin intermediul autorizaŃiei se
verifică respectarea cerinŃelor stabilite de lege pentru efectuarea unor activităŃi comerciale.
Desfăşurarea de către persoanele fizice române a unor activităŃi economice, în mod
independent, este condiŃionată de deŃinerea unei autorizaŃii administrative şi a certificatului de
înregistrare în registrul comerŃului (art. 4, 8 şi 16 ale Legii nr. 300 din 2004). Persoanele
fizice române pot fi autorizate să efectueze activităŃi economice în toate domeniile, inclusiv în
planul relaŃiilor comerciale internaŃionale (art. 1, alin. 2 şi art. 10 ale Legii nr. 300 din 2004).
O persoană fizică are dreptul să deŃină o singură autorizaŃie.
 În diferite legislaŃii naŃionale se prevăd şi unele condiŃii speciale pentru exercitarea
activităŃii comerciale. De exemplu, obŃinerea licenŃei pentru comerŃul cu băuturi alcoolice.
Prevederi distincte se aplică şi străinilor care vor să exercite activităŃi de comerŃ. Astfel,
comercianŃii străini trebuie să obŃină cartea de comerciant, în baza regimului de reciprocitate.
Ei vor beneficia de acelaşi tratament ca în Ńara de origine, în măsura în care desfăşoară
aceeaşi activitate.
Din raŃiuni de ordine publică, drepturile comercianŃilor străini pot fi şi limitate. Anumite
activităŃi comerciale sunt interzise străinilor ori se precizează proporŃia în care pot face
comerŃ.
În scopul ocrotiri intereselor personale, alte restricŃii privesc exercitarea unui comerŃ. Ele
se referă la persoanele care sunt incapabile, minorii şi interzişii.
• Minorul nu are capacitatea de a fi comerciant. În legislaŃiile naŃionale, această dispoziŃie
se aplică oricărui minor, fără a distinge între situaŃia când este lipsit de capacitate de exerciŃiu
sau are capacitate de exerciŃiu restrânsă.
Datorită stării de incapacitate, minorul nu poate începe un comerŃ cu titlu profesional,
întrucât efectele actelor de comerŃ se vor răsfrânge asupra patrimoniului propriu. În schimb,
legile comerciale admit continuarea comerŃului în numele minorului. Astfel, minorul poate să
dobândească pe cale succesorală un fond de comerŃ. Continuarea comerŃului, în interesul
minorului, se poate face de reprezentanŃii legali, părinŃii sau, în lipsa lor, tutorele, cu
autorizaŃia instanŃei, care trebuie publicată şi înregistrată în condiŃiile legii.
Prin efectul mariajului, femeia minoră căsătorită dobândeşte deplină capacitate de
exerciŃiu. În scopul asigurării egalităŃii între soŃi în timpul căsătoriei, minora căsătorită poate
să încheie acte de drept civil. Cu toate acestea, calitatea de femeie minoră căsătorită nu
implică şi recunoaşterea capacităŃii de a fi comerciant. Întrucât condiŃiile stabilite de lege nu
sunt îndeplinite, minora căsătorită nu poate exercita comerŃul în nume propriu.
• Interzisul nu poate fi comerciant şi nici să continue un comerŃ. Starea de alienaŃie ori
debilitate mintală provoacă lipsa de discernământ a persoanei. Ca urmare, interzisul nu are
capacitatea de a încheia acte de comerŃ. Tulburările mintale ale persoanei fiind ireversibile,
activitatea de comerŃ nu poate fi continuată în numele interzisului, prin intermediul
reprezentanŃilor legali.
Persoana pusă sub curatelă are discernământ, dar, din diferite motive întemeiate, nu poate
să-şi apere interesele. În aceste cazuri, autoritatea abilitată numeşte un curator, care se va
conduce după regulile din materia mandatului. Prin instituirea curatelei, nu se aduce nici o
atingere capacităŃii persoanei, care poate să exercite o activitate comercială. Dar în contextul
exigenŃelor specifice acestei profesii, se poate considera că punerea unei persoane sub curatelă
atrage incapacitatea de a fi comerciant.

5. ObligaŃiile specifice comercianŃilor

Îndatoririle specifice profesiunii de comerciant sunt permanente şi tradiŃionale. Principalele
obligaŃii profesionale ale comerciantului constau în următoarele: înregistrarea în registrul
comerŃului; Ńinerea registrelor comerciale; respectarea regulilor de morală comercială.
Registrul comerŃului a apărut în activitatea corporaŃiilor de comercianŃi din oraşele
medievale italiene. Rolul registrului corporaŃiei era de a conferi persoanelor calitatea de
comerciant şi de a le impune o jurisdicŃie mai severă decât cea de drept comun.
Odată cu intensificarea şi dinamizarea relaŃiilor comerciale, registrul comerŃului este
consacrat în legislaŃiile comerciale sau civile ale statelor.
În dreptul german, Codul comercial a păstrat caracterul constitutiv de drepturi al
registrului. O persoană devine comerciant numai prin înscriere în Der Handelsregister,
independent de exercitarea efectivă a actelor de comerŃ. Registrul comerŃului este un
instrument de publicitate, cu efecte de opozabilitate faŃă de terŃi.
În dreptul elveŃian, înmatricularea în registrul comerŃului are ca efect dobândirea calităŃii
de comerciant şi opozabilitatea faŃă de terŃi a tuturor datelor înscrise. ProtecŃia acordată
împiedică uzurparea numelui comercial.
În dreptul francez, registrul comerŃului are rolul unui simplu cazier de informare şi
documentare asupra activităŃii şi moralităŃii comerciantului. Concentrând cele mai importante
date din viaŃa şi activitatea comerciantului, registrul nu oferă efecte constitutive sau de
opozabilitate faŃă de terŃi.
În dreptul italian, registrul comerŃului îndeplineşte rolul unui mijloc de informare asupra
organizării şi transformării întreprinderii, cu efecte de opozabilitate. Înscrierile în registru
creează prezumŃia că faptele menŃionate sunt opozabile terŃilor.
În sistemul dreptului român, procesul unificării legislative din perioada interbelică s-a
concretizat şi prin reglementări în materia firmelor comerciale. Astfel, prin Legea nr. 114 din
10 aprilie 1931 s-a înfiinŃat un registru al comerŃului. Pe lângă fiecare cameră de comerŃ şi
industrie în păstrarea unui oficiu special şi sub controlul unui judecător, s-a organizat un
registru al comerŃului pentru înscrierea actelor a căror publicitate era cerută de lege.
Trecerea Ńării noastre la economia de piaŃă a impus instituirea unei evidenŃe a activităŃii
comerciale. InformaŃiile incluse în registrul comerŃului, referitoare la persoana comercianŃilor,
asigură eficienŃa raporturilor comerciale.
 TradiŃia reglementării anterioare a fost reînnoită prin Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990
privind registrul comerŃului. În cadrul acestei reglementări, registrul comerŃului reprezintă un
instrument de publicitate legală, care realizează o centralizare a informaŃiilor, în scopul de a
permite terŃilor să se documenteze asupra posibilităŃilor de credit a unui comerciant şi
moralităŃii sale.
Registrul comerŃului se organizează pe plan local şi naŃional. Registrul local este Ńinut de
tribunalele de comerŃ sau de camerele de comerŃ teritoriale. Pe baza registrelor locale, se Ńine
registrul naŃional, de către o autoritate centrală. Registrul naŃional al comerŃului concentrează
toate datele cuprinse în registrele locale.
Registrul comerŃului este alcătuit din două registre. Unul pentru înregistrarea
comercianŃilor persoane fizice şi altul pentru comercianŃi persoane juridice. Pentru fiecare an
se deschide un registru, care se Ńine în sistem computerizat. Tot oficiul registrului comerŃului
mai Ńine o cartotecă cu fişele fiecărui comerciant, un repertoriu alfabetic al comercianŃilor
înregistraŃi, precum şi dosarele cu actele depuse.
Pentru centralizarea menŃiunilor şi înscrierilor din registrele teritoriale la nivel naŃional,
comerciantul care se înmatriculează sau efectuează o menŃiune nu are nici o obligaŃie. Oficiile
teritoriale au sarcina ca din oficiu să comunice toate înregistrările operate la Oficiul NaŃional
al Registrului ComerŃului.
Pentru comercianŃi, înmatricularea în registrul comerŃului este obligatorie. Prin dispoziŃiile
exprese ale legii, obligaŃia privind înregistrarea în registrul comerŃului poate reveni şi altor
persoane fizice sau juridice.
NoŃiunea de efectuare a înregistrărilor cuprinde atât înmatricularea comerciantului, cât şi
înregistrarea menŃiunilor referitoare la viaŃa şi activitatea sa. Înmatricularea comerciantului se
face înainte de începerea comerŃului, iar înscrierea menŃiunilor privind anumite acte şi fapte în
cursul exercitării şi la încetarea comerŃului.
ComercianŃii persoane fizice române, precum şi asociaŃiile familiale, care desfăşoară
activităŃi economice în mod independent, se pot înregistra în registrul comerŃului numai pe
baza autorizaŃiei emise de primari (art. 16, alin. 4 al Legii nr. 300 din 2004). Depunerea
autorizaŃiei, în copie certificată, la oficiul registrului comerŃului, va fi însoŃită de cazierul
fiscal şi dovada rezervării denumirii firmei. Prin derogare de la regula generală, pentru
înregistrarea comercianŃilor persoane fizice nu este necesară încheierea judecătorului delegat.
Oficiul registrului comerŃului va trimite certificatul de înregistrare primăriei, care îl remite
persoanei fizice. Datele respective vor fi transmise de către primărie organului fiscal teritorial,
pentru evidenŃa fiscală şi instituŃiilor abilitate cu supravegherea respectării de către
comercianŃi a legislaŃiei specifice (art. 16, alin. 6 şi 7 şi art. 17 ale Legii nr. 300 din 2004).
SituaŃia unui comerciant interesează nu numai în momentul înmatriculării, ci şi în cursul
exercitării comerŃului său. Pentru a corespunde realităŃii, în registrul comerŃului se vor
menŃiona şi schimbările care intervin în situaŃia comerciantului.
Înregistrarea menŃiunilor în registrul comerŃului se efectuează la cererea comerciantului
sau a persoanelor interesate ori din oficiu.
Registrul comerŃului este public. Principiul ce stă la baza publicităŃii registrului comerŃului
constă în opozabilitatea faŃă de terŃi a tuturor înscrierilor şi menŃiunilor din momentul
efectuării lor în registrul comerŃului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial sau în altă
publicaŃie, dacă legea dispune astfel. Actele ori faptele neînregistrate în registrul comerŃului
sunt inopozabile, cu excepŃia cazului în care cel care era obligat să le înscrie face dovada că
terŃii au avut cunoştinŃă de ele.
Publicitatea registrului comerŃului permite persoanelor interesate să se informeze asupra
situaŃiei unui comerciant. Cei interesaŃi vor consulta în mod direct registrul comerŃului sau vor
obŃine pe cheltuiala lor copii certificate de pe înmatricularea ori menŃiunile făcute şi de pe
actele prezentate. Oficiul registrului comerŃului va elibera şi certificate constatatoare că un
anumit act sau fapt nu este înscris sau menŃionat în registru.
Tot în cadrul formalităŃilor de publicitate, comerciantul trebuie să menŃioneze codul unic
de înregistrare, pe toate documentele întrebuinŃate în comerŃ, cum ar fi oferte, comenzi,
prospecte, scrisori, tarife, facturi.
Legalitatea şi exactitatea operaŃiunilor se asigură de către instanŃele judecătoreşti.
Controlul efectuat de judecătorul delegat nu exonerează de răspundere personalul oficiului
care execută operaŃiunile în registrul comerŃului, pentru conformitatea lor cu legea.
Registrele comerciale îşi au originea în dreptul feudal al republicilor oraşe italiene. În
perioada statutelor italiene, comercianŃii erau obligaŃi să-şi înregistreze activitatea într-un
număr de registre, controlate de autorităŃi.
ObligaŃia Ńinerii de registre contabile, în care să se evidenŃieze operaŃiunile comerciale
efectuate de comerciant, a fost prevăzută formal de OrdonanŃa franceză asupra comerŃului
terestru din 1673. Aceste dispoziŃii sunt preluate de Codul comercial francez care instituie
obligativitatea Ńinerii unor registre comerciale, cu respectarea prescripŃiilor legale şi sub
controlul autorităŃii judecătoreşti.
 Registrele comerciale reprezintă un complex de documente, în care se înregistrează
operaŃiunile cu caracter patrimonial efectuate în cursul exercitării unui comerŃ. Registrele
comerciale sunt documente contabile cu caracter privat, care prezintă un interes public.
Prin intermediul registrelor comerciale se stabileşte, în mod exact şi rapid, activul şi
pasivul patrimoniului, comerciantul având posibilitatea de a cunoaşte situaŃia reală a activităŃii
sale. Datele înscrise în registrele comerciale servesc ca mijloc de probă, în favoarea
comerciantului, precum şi a terŃilor, în litigiile rezultate din operaŃiunile comerciale. Tot
registrele comerciale, constituie un mijloc de control al corectitudinii comerciantului şi de
stabilire a impozitelor pe care urmează să le plătească.
În legislaŃiile statelor, Ńinerea registrelor comerciale este reglementată diferit. În mod
obişnuit, registrele comerciale sunt obligatorii şi facultative.
În dreptul francez, consemnarea activităŃii în registrele comerciale este obligatorie.
ComercianŃii trebuie să Ńină registrul jurnal, registrul mare şi registrul inventar. Modul de
Ńinere şi păstrare a registrelor este prevăzut de lege.
În dreptul german, comercianŃii sunt obligaŃi să Ńină o contabilitate regulată, având
libertatea să aleagă registrele care corespund nevoilor reale comerŃului lor. Libertatea
comercianŃilor este însă condiŃionată de Ńinerea registrului copier şi de întocmirea inventarului
şi bilanŃului anual.
În dreptul englez, comercianŃii nu sunt obligaŃi să Ńină anumite registre. Ei au libertatea să
utilizeze contabilitatea pe care o consideră necesară pentru a determina starea afacerilor şi a
justifica operaŃiunile comerciale.
În dreptul român, evidenŃa activităŃii comerciale este reglementată de către Codul
comercial şi Legea contabilităŃii nr. 82 din 24 decembrie 1991, republicată.
DispoziŃiile cuprinse în Codul comercial prevăd registrele obligatorii, înregistrările pe care
trebuie să le cuprindă şi modul lor de Ńinere şi de păstrare (art. 22-34). ObligaŃia
comercianŃilor de a organiza şi conduce contabilitatea proprie este stabilită şi de Legea nr. 82
din 1991. Ei trebuie să Ńină contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaŃii financiare
anuale. Persoanele care pot Ńine contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al
ministrului finanŃelor publice. În concepŃia legii, registrele de contabilitate obligatorii sunt
registrul jurnal, registrul inventar şi cartea mare.
În sistemul tradiŃional, registrele comerciale obligatorii sunt registrul jurnal, registrul
inventar şi registrul copier. OperaŃiunile consemnate în registre se recapitulează periodic de
comerciant, prin întocmirea unui inventar şi bilanŃ.
 Cu toate că se păstrează aceeaşi concepŃie, reglementările speciale adoptate în diferite
legislaŃii naŃionale, nu menŃin obligativitatea registrului copier. În concordanŃă cu cerinŃele
activităŃii comerciale, se prevede folosirea unui alt registru, şi anume, cartea mare.
Registrele obligatorii trebuie Ńinute regulat în ce priveşte forma înregistrărilor şi vizarea lor
de către tribunal. De la cea din urmă viză, registrele obligatorii se păstrează timp de zece ani.
În registrul jurnal se trec zilnic operaŃiunile comerciale efectuate de comerciant, adică tot
ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu. În măsura în care operaŃiunile sunt trecute în mod
analitic şi în ordine cronologică, înscrierile se pot face pentru mai multe zile. La sfârşitul
fiecărei luni, se înscriu şi sumele utilizate pentru cheltuielile proprii.
În registrul de inventar se înscriu la începutul exercitării comerŃului şi în fiecare an,
bunurile mobile şi imobile, precum şi creanŃele şi datoriile comerciantului. Acest registru
cuprinde inventarul patrimoniului general al comerciantului şi bilanŃul operaŃiunilor anuale.
În registrul copier se trece în ordine cronologică şi în întregime conŃinutul corespondenŃei
trimisă de comerciant. Fiecare comerciant are şi obligaŃia să păstreze scrisorile şi telegramele
primite în exerciŃiul comerŃului său.
În registrul cartea mare operaŃiunile comerciale se înregistrează în partidă dublă. Având un
caracter general, cartea mare este un registru de conturi personificate.
Registrele comerciale facultative sunt configurate de volumul operaŃiunilor şi de natura
comerŃului. În practica comercială sunt folosite registrul de casă, registrul scadenŃar, registrul
de cambii şi bilete la ordin, registrul conturilor curente, registrul mărfuri, registrul de facturi.
Pe baza înregistrărilor din registrele de contabilitate, comerciantul trebuie să întocmească
situaŃia financiară anuală.
Conform prevederilor legale, situaŃia financiară anuală este un document oficial de
gestiune al comerciantului. Acest document reprezintă o imagine clară şi completă a
patrimoniului, a situaŃiei financiare şi a rezultatelor obŃinute în registrul comerŃului.
Prin aplicarea Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară, situaŃia financiară
anuală se compune din bilanŃ, cont de profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalului
propriu, situaŃia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative. SituaŃia
financiară anuală constituie un tot unitar, fiind însoŃită de raportul administratorilor.
ExerciŃiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmită situaŃia financiară
anuală. De regulă, exerciŃiul financiar coincide cu anul calendaristic.
SituaŃia financiară anuală este supusă auditului financiar. Verificarea se efectuează de către
auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate.
 După aprobare, situaŃia financiară anuală se publică, iar un exemplar se depune la
autoritatea publică. SituaŃia financiară anuală se păstrează timp de 50 de ani.
LegislaŃiile naŃionale prevăd că registrele comerciale pot fi utilizate ca mijloc de probă în
justiŃie pentru fapte şi acte de comerŃ. Considerate ca fiind înscrisuri improprii, registrele
comerciale au forŃă probantă proprie, care se întemeiază pe regularitatea lor.
În raporturile dintre comercianŃi, registrele comerciale prezintă o forŃă probantă diferită,
după modul în care au fost Ńinute, cu sau fără respectarea dispoziŃiilor legale.
Registrele comerciale regulat Ńinute fac probă în favoarea comerciantului căruia îi aparŃin.
Această dispoziŃie reprezintă o derogare de la regula de drept comun, potrivit căreia nimeni nu
poate să-şi constituie dovada propriilor sale drepturi (nemo sibi titulum constituere potest).
Admiterea forŃei probante a registrelor comerciale se explică prin următoarele raŃiuni:
Ńinerea contabilităŃii operaŃiunilor comerciale nefiind făcută în scopul folosirii ca mijloc de
probă, înregistrările din registre apar ca reale şi sincere; cealaltă parte contractantă având
propriile sale registre, în care operaŃiile invocate sunt corespondente, reciprocitatea
înscrierilor va permite instanŃei să aprecieze veridicitatea lor.
În favoarea comerciantului fac probă deplină numai menŃiunile din registrele obligatorii.
Dacă sunt Ńinute cu respectarea prevederilor legale, registrele facultative constituie numai
prezumŃii în folosul părŃii care le-a întocmit.
Registrele comerciale regulat Ńinute fac dovadă şi împotriva celui care le-a întocmit.
Înscrierile efectuate în registre au valoarea unei mărturisiri. Ca orice probă, mărturisirea poate
fi invocată de cealaltă parte în contra comerciantului.
Partea care se referă însă la registre nu poate scinda conŃinutul lor. Aplicându-se regula
indivizibilităŃii mărturisirii, înregistrările din registre vor fi invocate în întregime, fără
posibilitatea de a se înlătura menŃiunile nefavorabile.
În contra comerciantului care le Ńine, fac probă completă atât registrele obligatorii, cât şi
registrele facultative.
Registrele comerciale neregulat Ńinute nu fac probă în favoarea comerciantului căruia îi
aparŃin. Cu toate acestea, instanŃa poate deduce, din înregistrările efectuate fără respectarea
prevederilor legale, anumite prezumŃii favorabile, care pot fi completate cu alte mijloace de
probă.
Registrele comerciale neregulat Ńinute fac însă dovadă în contra comerciantului care le-a
întocmit. MenŃiunile înscrise de comerciant în registre, neputând fi contrare interesului său,
ele au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare.
 În raporturile dintre un comerciant şi un necomerciant, registrele comerciale nu au forŃă
probantă.
Necomerciantul nu are obligaŃia de a Ńine o evidenŃă a activităŃii sale. În cazul unui litigiu,
el se găseşte în imposibilitate de a se apăra împotriva înregistrărilor cuprinse în registrele
comerciale (illa scripta nihil probat pro scribende).
Registrele pot fi însă folosite de necomerciant ca mijloc de probă împotriva
comerciantului. Necomerciantul se poate prevala de toate registrele, obligatorii şi facultative,
dar fără să scindeze conŃinutul lor.
În favoarea comerciantului, propriile sale registre pot servi ca un început de dovadă scrisă.
MenŃiunile privind obiectul litigiului vor trebui completate cu probe admise de lege.
Înregistrările din registrele comerciale pot fi utilizate ca mijloc de probă prin prezentare ori
comunicare.
La cererea părŃii interesate ori din oficiu, registrele comerciale se vor prezenta în instanŃă
spre a extrage din ele numai înregistrările care privesc litigiul. Pentru protejarea activităŃii
comerciantului, legea permite ca în instanŃă să fie înfăŃişate numai extrase din registrele
comerciale.
În mod excepŃional, registrele se vor comunica părŃii interesate spre a fi examinate în
întregul lor. Măsura comunicării registrelor se dispune de instanŃa judecătorească numai în
anumite cazuri prevăzute expres de lege.
Valoarea probatorie a menŃiunilor din registrele comerciale este lăsată la aprecierea
instanŃei judecătoreşti. În fiecare situaŃie, instanŃa va stabili dacă se poate atribui conŃinutului
registrelor comerciale un caracter de validitate mai mult sau mai puŃin mare, dacă trebuie să
renunŃe la această probă când registrele părŃilor nu concordă sau dacă să acorde o credinŃă mai
mare registrelor uneia din părŃi.
Indiferent în favoarea cărei părŃi sunt invocate, registrele comerciale reprezintă un mijloc
facultativ de probă. InstanŃa poate să le admită ori să le respingă ca mijloc de probă, fiind însă
necesar ca decizia luată să fie motivată.
În cadrul economiei de piaŃă, dezvoltarea relaŃiilor comerciale internaŃionale este asigurată
de libertatea concurenŃei. Exercitarea concurenŃei reprezintă un drept al fiecărui comerciant,
recunoscut şi protejat de lege.
După modul cum este exercitată, concurenŃa poate fi loială sau neloială. Limitele
concurenŃei se determină prin intermediul unei formule morale a loialităŃii de conduită în
raporturile cu ceilalŃi participanŃi la activitatea de comerŃ internaŃional.
 În competiŃia dintre comercianŃi, nu sunt permise practicile anticoncurenŃiale şi
concentrările economice.
Practicile monopoliste interzise prin lege sunt înŃelegerile anticoncurenŃiale şi abuzul de
putere dominantă. Astfel se interzice orice înŃelegeri exprese sau tacite între comercianŃi,
orice decizii de asociere sau practici concertate între aceştia, prin care au ca obiect
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenŃei. Tot interzisă este şi folosirea în mod
abuziv a unei poziŃii dominante deŃinute de unul sau mai mulŃi comercianŃi prin recurgere la
fapte anticoncurenŃiale, care au ca efect afectarea comerŃului ori prejudicierea consumatorilor.
Concentrarea economică se realizează prin orice act, care produce gruparea mai multor
întreprinderi în una singură ori permite exercitarea, direct sau indirect, a unei influenŃe
determinantă asupra unuia sau mai multor comercianŃi. Pentru evitarea oricărui abuz în
operaŃiunile de asociere, se interzic concentrările economice care, având ca efect crearea sau
consolidarea unei poziŃii dominante, conduc la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea
semnificativă a concurenŃei.
Comerciantul are obligaŃia de a-şi exercita activitatea cu respectarea procedeelor oneste.
Orice act sau fapt contrar loialităŃii profesionale constituie concurenŃă neloială. Principalele
practici de concurenŃă neloială pot fi grupate în următoarele categorii: confuzia, denigrarea,
dezorganizarea, acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.

6. Întreprinderea şi fondul de comerŃ

Întreprinderea este o unitate complexă de producŃie şi de comerŃ. În comparaŃie cu celelalte
fapte de comerŃ obiective, pentru determinarea noŃiunii de întreprindere, se foloseşte o
formulă eclectică. La elementele economice ale întreprinderii se adaugă un criteriu
profesional şi un criteriu al interpunerii în schimbul muncii.
Formată din elemente umane şi materiale, organizate sistematic de către comerciant, pe
riscul său, întreprinderea are ca scop producerea de bunuri şi prestarea de servicii, destinate
schimbului, pentru obŃinerea unui profit.
În aplicarea acestui concept, caracteristicile întreprinderii sunt specifice numai unităŃilor
economice prevăzute de reglementările de drept comercial. Dacă întreprinderea îndeplineşte
trăsăturile specifice menŃionate, toate actele şi faptele necesare realizării obiectului de
activitate vor fi considerate comerciale. De asemenea, faptele şi actele care decurg din delicte
sau quasi delicte, vor genera obligaŃii comerciale.
În majoritatea legislaŃiilor naŃionale, concepŃia tradiŃională a întreprinderii se menŃine.
Latura materială fiind predominantă, întreprinderea apare ca o activitate organizată în anumite
condiŃii, un organism economic şi social, fără personalitate juridică. Întreprinderea este un
bun în proprietatea comerciantului, folosit în scop speculativ. Calitatea de subiect de drept
aparŃine celui care organizează o activitate comercială.
În literatura actuală, se consideră că orice întreprindere reuneşte o unitate productivă şi un
colectiv uman. În acest ansamblu, primordial trebuie să fie elementul subiectiv şi social.
Întreprinderea constituie un grup uman, coordonat de către un organizator, în scopul realizării
activităŃii comerciale. Modul de organizare a structurilor întreprinderii trebuie să asigure un
echilibru raŃional între interesele proprietarului şi cele ale salariaŃilor, precum şi ale clientelei.
Conceptul modern de întreprindere se defineşte prin două elemente esenŃiale. Elementul
economic al exercitării activităŃii comerciale şi remunerării factorilor de producŃie se îmbină
cu elementul social al stimulării interesului faŃă de muncă şi asigurării unui cadru de formaŃie
profesională.
Indiferent de abordarea juridică sau sociologică a problemei, conceptul de întreprindere
prezintă un alt conŃinut. Spre deosebire de reglementările clasice de drept comercial,
întreprinderea este disociată de comerciant. Datorită autonomiei proprii, întreprinderea
beneficiază de personalitate juridică, fiind subiect de drept.
După obiectul lor de activitate, întreprinderile se împart în două categorii: întreprinderi de
producŃie sau industriale şi întreprinderi de servicii.
Prima categorie include întreprinderile de construcŃii şi întreprinderile de fabrici şi
manufactură.
A doua categorie cuprinde întreprinderile de furnituri, întreprinderile de spectacole publice,
întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficii de afaceri, întreprinderile de editură,
imprimerie, librărie şi obiecte de artă, întreprinderile de asigurare, întreprinderile de depozit în
docuri şi antrepozite.
În desfăşurarea activităŃii comerciale, instituŃia fondului de comerŃ asigură protecŃia
intereselor comerciantului, precum şi respectarea drepturilor creditorilor. Bunurile destinate
exercitării comerŃului au un statut particular, care îi permite comerciantului să le transmită
prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte. Totodată, aceste bunuri fiind elemente
ale activului patrimonial, cesiunea fondului de comerŃ este supusă unor formalităŃi speciale,
prin care se evită fraudarea creditorilor.
Fondul de comerŃ reprezintă un ansamblu de elemente reunite de un comerciant pentru
exercitarea unei activităŃi comerciale, în scopul atragerii clientelei şi obŃinerii de profit.
În raport cu întreprinderea, fondul de comerŃ este o parte componentă cu valoare
economică. Fondul de comerŃ şi întreprinderea sunt noŃiuni deosebite.
 Elementele corporale şi incorporale care alcătuiesc fondul de comerŃ, nu implică prezenŃa
elementului uman. Cu toate că unele bunuri au un regim juridic distinct, fondul de comerŃ nu
beneficiază de autonomie patrimonială.
Structura complexă a întreprinderii include pe lângă elementele materiale şi elemente
umane, care sunt grupate şi coordonate de către comerciant. Constituind un organism
autonom, întreprinderea are personalitate juridică.
Întreprinderea reprezintă un sistem organizat, care înglobează, ca o latură patrimonială, şi
fondul de comerŃ.
Elementele fondului de comerŃ se compun din bunuri corporale şi incorporale. În funcŃie de
obiectul de activitate, fondul de comerŃ are o compoziŃie eterogenă şi variabilă. Modificarea
elementelor componente, nu afectează existenŃa fondului de comerŃ.
În categoria elementelor incorporale ale fondului de comerŃ se cuprind numele comercial
sau firma, emblema, clientela şi vadul comercial, drepturile de proprietate industrială,
drepturile de autor. Aceste elemente se încadrează în categoria drepturilor privative şi conferă
titularului posibilitatea de a le exploata exclusiv în folosul său. Ele au o valoare economică,
fiind protejate de lege.
Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerŃul şi sub care
semnează.
În unele legislaŃii naŃionale, comercianŃii au obligaŃia ca, înaintea de începerea comerŃului,
să ceară înmatricularea lor în registrul comerŃului. Cererea de înmatriculare trebuie să
cuprindă, alături de alte date, şi firma comercială, care reprezintă o condiŃie esenŃială a
exercitări legale a comerŃului.
Firma poate fi individuală şi socială. Firma individuală este proprie comerciantului
persoană fizică, iar firma socială identifică societatea comercială.
Firma unui comerciant persoană fizică se compune din numele comerciantului scris în
întregime sau din numele şi iniŃiala prenumelui acestuia. Prin numele comerciantului scris în
întregime se înŃelege numele de familie şi prenumele scrise complet, iar prin numele şi iniŃiala
prenumelui se înŃelege numele de familie şi iniŃiala prenumelui. Pe firmă se pot adăuga şi alte
menŃiuni, dar numai în măsura în care precizează persoana comerciantului sau natura
comerŃului.
În privinŃa compunerii firmei individuale, se cunosc două concepŃii, şi anume: concepŃia
verităŃii firmei, admisă în dreptul statelor din Europa continentală; concepŃia libertăŃii firmei,
acceptată în dreptul anglo-saxon.
 În concepŃia verităŃii firmei, numele comercial trebuie să corespundă numelui patronimic al
comerciantului, să fie conform cu starea sa civilă. Astfel, în dreptul elveŃian, persoana care
conduce singură o întreprindere, fără a avea vreun asociat, nu poate folosi ca firmă decât
numele şi prenumele său.
În concepŃia libertăŃii firmei, comerciantul are deplină autonomie în stabilirea numelui
comercial. El are numai obligaŃia de a-şi înscrie firma aleasă în registrul de comerŃ, atunci
când diferă de numele său civil.
În cazul firmelor care cuprind o denumire, regulile aplicabile depind de natura sau forma
societăŃii.
Constituind un element de identificare a comerciantului, firma trebuie să fie disponibilă,
distinctivă şi licită. Aceste condiŃii sunt cerute cumulativ. Prin intermediul lor, se evită
confuzia între comercianŃi şi se înlătură inducerea în eroare a comercianŃilor.
Datorită funcŃiei de atragere a clientelei, firma prezintă o valoare economică. Dreptul
comerciantului asupra firmei are un caracter patrimonial şi exclusiv.
Transmiterea firmei, ca element incorporal, se poate realiza împreună cu întregul fond de
comerŃ sau prin cesiune separată. În legislaŃia noastră, firma nu poate fi înstrăinată separat de
fondul de comerŃ, la care este întrebuinŃată (art. 42 al Legii nr. 26 din 1990).
Dacă firma este înstrăinată, dobânditorul fondului de comerŃ va putea să continue
activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al
unui asociat. În acest scop, dobânditorul trebuie să obŃină acordul expres al titularului
precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi să menŃioneze în cuprinsul firmei calitatea de
succesor. Această menŃiune specifică încetarea raportului între firmă şi persoana care era
titularul ei.
În împrejurarea în care drepturile comerciantului sunt încălcate, prin înregistrarea unei
firme identice sau similare, el poate solicita instanŃei judecătoreşti radierea înscrierii.
Comerciantul prejudiciat poate intenta şi acŃiunea civilă pentru despăgubiri.
Drepturile titularului asupra firmei pot fi apărate şi prin acŃiunea civilă pentru încălcarea
uzurpării, precum şi acŃiunea penală pentru reprimarea uzurpării cu rea-credinŃă.
Emblema este un semn sau o denumire care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi
gen.
În activitatea comercială dintr-un anumit domeniu, emblema reprezintă un element de
identificare a unui comerciant faŃă de ceilalŃi comercianŃi. Individualizarea se referă la
comerciant şi nu la modul de organizare a întreprinderii.
 Reglementările din legislaŃiile naŃionale prevăd că emblema are un caracter facultativ.
Dacă un comerciant are mai multe întreprinderi comerciale, pentru fiecare dintre ele poate
folosi o emblemă.
Semnul ce compune emblema constituie o reprezentare figurativă, având un obiect real sau
imaginar, care simbolizează o idee. De exemplu, o floare, un clopot, o stea, un utilaj.
Denumirea care transpune emblema poate fi o creaŃie fantezistă sau un nume propriu. În
această situaŃie, firma va fi scrisă în litere la cel puŃin jumătatea literelor cu care este scrisă
emblema.
Spre deosebire de firmă, emblema prezintă o stabilitate sporită. Datorită autonomiei sale,
emblema poate dura în timp mai mult decât firma.
Pentru a fi ocrotită de lege, emblema trebuie să fie nouă şi să aibă o formă specială sau
caracteristică. Orice emblemă trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi
registru al comerŃului, pentru acelaşi fel de comerŃ, precum şi de emblemele altor comercianŃi
de pe piaŃa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea.
Comerciantul beneficiază, prin înscrierea emblemei în registrul comerŃului, de un drept de
folosinŃă exclusivă.
Emblema se poate utiliza numai împreună cu firma comerciantului. În cazuri concrete,
emblema este folosită pe panouri publicitare, facturi, scrisori, note de comandă, afişe şi
publicaŃii.
Emblema poate fi înstrăinată şi separat de fondul de comerŃ. Dacă emblema coincide cu
firma, se va aplica reglementarea de la transmiterea firmei.
În situaŃia în care titularul emblemei a fost prejudiciat prin înscrierea, în registrul
comerŃului, a unei menŃiuni care aduce atingere dreptului său, el poate cere instanŃei
judecătoreşti radierea înregistrării.
ProtecŃia dreptului comerciantului este asigurată şi prin acŃiunea civilă pentru despăgubiri,
acŃiunea civilă pentru încetarea uzurpării şi acŃiunea penală pentru reprimarea uzurpării cu
rea-credinŃă.
În activitatea unui comerciant, clientela este un element important al fondului de comerŃ.
Prosperitatea comerciantului depinde de existenŃa unei clientele proprii.
Clientela reprezintă ansamblul persoanelor care se află în relaŃii cu un comerciant.
Apelând în mod obişnuit la acelaşi fond de comerŃ, clienŃii sunt beneficiari ai bunurilor sau
serviciilor oferite de către comerciant. RelaŃiile dintre titularul fondului de comerŃ şi clienŃii
săi efectivi se exprimă prin raporturi contractuale de lungă durată.
 În cadrul fondului de comerŃ, clientela se particularizează prin anumite trăsături. Indiferent
de configurarea efectivă, clientela trebuie să fie comercială, personală şi actuală. Prin
întrunirea acestor caracteristici, clientela apare ca reală şi sigură, aparŃinând comerciantului
care o exploatează.
Vadul comercial înseamnă aptitudinea fondului de comerŃ de a grupa clientela.
ObişnuinŃa clientelei de a cumpăra de la acelaşi comerciant este rezultatul mai multor
factori. Atragerea clientelei poate fi influenŃată de locul de amplasare a magazinului, calitatea
mărfurilor şi serviciilor oferite pe piaŃă, nivelul preŃurilor practicate, comportarea personalului
faŃă de clienŃi, modul de realizare a reclamei comerciale.
Clientela şi vadul comercial sunt elemente care se află într-o strânsă legătură. Vadul
comercial asigură perspectiva unor câştiguri viitoare prin continuitatea clientelei şi prin modul
de organizare şi comportare în afaceri. Fără clientelă nu poate exista fondul de comerŃ, iar
clientela este cauza şi efectul vadului comercial.
În această accepŃiune, clientela include doi factori, care pot fi individualizaŃi numai
teoretic: factorul subiectiv, care rezidă în grupul uman fidel mărfurilor şi serviciilor unui
comerciant; factorul obiectiv, care constă în aptitudinea fondului de comerŃ de a atrage
publicul. Cei doi factori care se interferează, vizează personalitatea comerciantului şi
amplasarea fondului de comerŃ.
Clientela şi vadul comercial pot fi transmise numai împreună cu fondul de comerŃ. Ele apar
astfel ca însuşiri ale fondului de comerŃ.
Titularul fondului de comerŃ are asupra clientelei un drept privativ, care rezultă din
monopolul de exploatare. Prin prisma relaŃiilor de afaceri, clientela prezintă o valoare
economică.
Comerciantul este protejat împotriva actelor şi faptelor de sustragere sau deturnare a
clientelei sale. El are la dispoziŃie acŃiunea în concurenŃă neloială.
Drepturile de proprietate industrială sunt recunoscute şi ocrotite în condiŃiile prevăzute de
lege. Reglementările din legislaŃiile naŃionale consacră principiile de bază ale convenŃiilor
internaŃionale privind apărarea proprietăŃii industriale.
Obiectele dreptului de proprietate industrială, ca elemente incorporale ale fondului de
comerŃ, se împart în două categorii: creaŃii noi şi semne noi. Prima categorie, creaŃiile noi,
cuprinde invenŃiile, know-how-ul, desenele şi modelele industriale. Cea de a doua categorie,
semnele noi, conŃine mărcile şi indicaŃiile geografice.
Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor
sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparŃinând altor persoane.
 Semnele care pot constitui mărci se referă la cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene,
litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special, forma produsului sau a
ambalajului său, combinaŃii de culori. Dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de
înregistrare sau prin prioritate de folosinŃă.
ProtecŃia juridică a mărcii presupune îndeplinirea unor anumite condiŃii. Ele privesc
distinctivitatea,disponibilitatea şi liceitatea semnului ales şi modul de folosire a mărcii.
Titularul dreptului are un drept exclusiv asupra mărcii, precum şi dreptul de a interzice
folosirea aceluiaşi semn de către terŃi.
Marca înregistrată se poate transmite separat sau împreună cu fondul de comerŃ.
Admisibilitatea transmiterii libere a mărcii corespunde principiului libertăŃii convenŃiilor.
Drepturile asupra mărcii pot fi transmise, total sau parŃial, prin cesiune sau prin licenŃă.
Brevetul de invenŃie este un titlu prin care se atestă instituirea protecŃiei juridice asupra
unei invenŃii. Pentru a fi brevetabilă, invenŃia trebuie să fie nouă, să implice o activitate
inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.
Brevetul de invenŃie se eliberează de un organ al administraŃiei de stat, pe baza constituirii
depozitului reglementar, cu respectarea condiŃiilor de formă stabilite. Titularul brevetului de
invenŃie beneficiază de un drept exclusiv de exploatare pe întreaga sa durată de protecŃie.
Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi
transmise în tot sau în parte. Transmiterea se poate face prin cesiune, prin licenŃă sau prin
succesiune, legală ori testamentară.
Desenele şi modelele industriale reprezintă creaŃii de formă, care permit individualizarea
produselor printr-un element estetic sau artistic.
Desenele sunt ansambluri de linii şi culori, iar modelele, forme sau aspecte plastice, care se
realizează pe suprafeŃe plane sau în spaŃiu. Prin aplicarea lor pe un produs industrial, se
creează un efect decorativ sau o configurare distinctă.
Pentru a beneficia de protecŃie juridică, desenul sau modelul industrial trebuie să fie nou şi
să aibă o funcŃie utilitară. Eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului
industrial este condiŃionată de îndeplinirea formalităŃilor de depozit sau de înregistrare
prealabilă. Titularul certificatului de înregistrare are un drept exclusiv de exploatare a
desenului sau modelului industrial.
Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial,
drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial şi
drepturile născute din certificatul de înregistrare eliberat sunt transmisibile în tot sau în parte.
Transmiterea se poate face prin cesiune sau pe bază de licenŃă, exclusivă sau neexclusivă,
precum şi prin succesiune legală sau testamentară.
Drepturile de autor care pot fi cuprinse în fondul de comerŃ decurg din creaŃia literară,
artistică sau ştiinŃifică.
Asupra drepturilor patrimoniale de autor, titularul fondului de comerŃ are prerogativele de
reproducere şi difuzare, de reprezentare sau folosire în alt mod a operei. Prin valorificarea lor,
titularul va beneficia de foloase patrimoniale.
Drepturile patrimoniale de autor sunt limitate în timp şi transmisibile. Cesiunea drepturilor
patrimoniale de autor poate fi exclusivă sau neexclusivă.
Bunurile corporale cuprinse în fondul de comerŃ permit desfăşurarea activităŃii de
producŃie şi exercitarea comerŃului.
În categoria elementelor corporale ale fondului de comerŃ se includ maşinile, utilajele,
echipamentele şi materialele. Aceste elemente sunt luate în considerare în măsura în care
atrag clientela.
Elementele corporale ale fondului de comerŃ sunt socotite şi mărfurile rezultate din
activitatea comercială sau achiziŃionate spre a fi revândute. În absenŃa unei clauze contrare,
actele juridice referitoare la fondul de comerŃ privesc şi mărfurile.
CreanŃele şi datoriile comerciantului nu fac parte din elementele fondului de comerŃ. Ele
sunt elemente ale patrimoniului comerciantului, care, spre deosebire de fondul de comerŃ,
reprezintă o universalitate juridică.
În situaŃia înstrăinării fondului de comerŃ, creanŃele şi datoriile nu se transmit
dobânditorului. Cu toate acestea, unele drepturi şi obligaŃii pot să revină dobânditorului, dacă
rezultă din contracte cu executare succesivă.
Cesiunea de creanŃă trebuie notificată debitorului, în condiŃiile prevăzute de dreptul
comun. Cu acordul creditorului, se pot transmite şi datoriile, dar numai prin novaŃie.
Natura juridică a fondului de comerŃ reprezintă o problemă controversată. Literatura
juridică actuală consideră fondul de comerŃ ca o universalitate de fapt, fiind un bun mobil
incorporal.
Potrivit opiniei majoritare, se admite că fondul de comerŃ este o universalitate, ce prezintă
o identitate de sine stătătoare.
Bunurile care alcătuiesc fondul de comerŃ au regimuri juridice diferite şi pot constitui
obiectul unor transmiteri separate. Prin voinŃa titularului fondului, aceste bunuri eterogene
sunt unite printr-o legătură de fapt, formând obiectul unui drept deosebit, în vederea realizării
unui scop comun.
 Fondul de comerŃ se defineşte ca o universalitate de fapt şi nu de drept. Universalitatea
juridică ar presupune un patrimoniu autonom, configurat de fondul de comerŃ, care să fie
diferit de patrimoniul civil. Fondul de comerŃ ar fi un activ afectat plăŃii pasivului comercial,
iar în caz de cesiune s-ar transmite împreună cu pasivul. Prin prisma trăsăturilor caracteristice,
precum şi a sferei de cuprindere, fondul de comerŃ nu poate fi asimilat, în absenŃa unei
prevederi legale, cu patrimoniul.
Într-o formulare diferită, fondul de comerŃ ar fi un patrimoniu de afectaŃiune. Fondul de
comerŃ prezintă o autonomie contabilă şi fiscală, care se concretizează prin bilanŃ şi al cărui
beneficiu implică o separare între cheltuieli. În mod necesar, fondul de comerŃ ar avea şi
autonomie juridică, întrucât elementele sale componente sunt unite printr-o afecŃiune comună,
destinată realizării unei activităŃi comerciale. Această poziŃie nu se justifică, deoarece
legislaŃiile naŃionale consacră principiul unităŃii patrimoniului. O persoană nu poate avea
decât un singur patrimoniu, fiind Ńinută să răspundă pentru toate obligaŃiile sale.
În accepŃiunea universalistă, fondul de comerŃ constituie un bun mobil corporal.
Elementele care prevalează în compunerea fondului de comerŃ sun bunurile mobile
incorporale. Ca urmare, fondul de comerŃ este supus regulilor prevăzute pentru bunurile
mobile. Cu toate acestea, unele reguli sunt preluate din tehnicile dreptului imobiliar.
Datorită calităŃii sale speciale, fondului de comerŃ nu i se aplică prescripŃia instantanee. Pe
de altă parte, în conflictul dintre doi dobânditori succesivi ai fondului de comerŃ, se va Ńinea
seama de data anterioară a unui act translativ şi nu de punerea în posesie.
Considerat ca un bun mobil incorporal, fondul de comerŃ are o natură comercială. În
virtutea teoriei accesoriului, orice operaŃiune asupra unui fond de comerŃ este un act
comercial.
Fondul de comerŃ poate fi dat în gaj fără deposedare, închiriat sau înstrăinat, prin acte cu
titlu oneros ori gratuit. Tot fondul de comerŃ poate fi transmis în uzufruct sau adus ca aport
într-o societate comercială preexistentă.
ProtecŃia fondului de comerŃ se asigură prin exercitarea acŃiunii în concurenŃă neloială sau
acŃiunii în contrafacere.
AcŃiunea în concurenŃă neloială este o acŃiune în responsabilitate delictuală de tip special.
Fundamentul acŃiunii în concurenŃă neloială îl constituie exerciŃiul excesiv al unui drept.
Exercitarea acŃiunii presupune existenŃa unui act de concurenŃă neloială şi caracterul neloial al
actului de concurenŃă. Prin acŃiunea în concurenŃă neloială se urmăreşte nu atât repararea
prejudiciului, cât încetarea sau interzicerea exercitării unui drept în condiŃii excesive
 AcŃiunea în contrafacere este în principal o acŃiune penală. Temeiul acŃiunii în contrafacere
constă în încălcarea unui drept exclusiv al titularului. AcŃiunea în contrafacere urmăreşte
aplicarea unor sancŃiuni severe.

Întrebări:
1. Care sunt categoriile de participanŃi la activitatea de comerŃ internaŃional?
2. PrezentaŃi condiŃiile pentru dobândirea calităŃii de comerciant.
3. Ce obligaŃii profesionale revin comercianŃilor?
4. ExplicaŃi raportul între întreprinderea comercială şi fondul de comerŃ.
5. ExpuneŃi elementele corporale şi incorporale ale fondului de comerŃ.
 Capitolul II
SocietăŃile comerciale

1. NoŃiunea de societate comercială

În conformitate cu dispoziŃiile Codului civil român, societatea este un contract prin care
două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărŃi
foloasele ce ar putea deriva. Societatea trebuie să aibă un obiect licit şi să fie contractată spre
folosul comun al părŃilor (art. 1491 şi art. 1492).
Orice societate are un scop lucrativ. AsociaŃii pot urmări atât realizarea unor beneficii
băneşti, cât şi foloase de altă natură.
Spre deosebire de reglementarea în materie civilă, societatea comercială are personalitate
juridică proprie. În raporturile cu terŃii, precum şi faŃă de asociaŃi, societatea comercială este o
persoană juridică distinctă.
Societatea comercială se constituie prin voinŃa asociaŃilor exprimată în mod liber. După
dobândirea personalităŃii juridice, societatea comercială devine un subiect de drept autonom şi
rolul voinŃei părŃilor se estompează. Cu toate acestea, originea contractuală se răsfrânge în
organizarea şi funcŃionarea societăŃii comerciale.
În doctrină, se consideră că societatea comercială are o natură juridică dublă: contractuală
şi instituŃională. Latura contractuală se completează şi se îmbină cu latura instituŃională.
În practica judiciară din unele Ńări, reglementările contractuale sunt preponderente în
privinŃa constituirii societăŃii şi obligaŃiilor dintre asociaŃi, iar cele instituŃionale în
organizarea juridică a societăŃii. Prin prisma modului de formare a capitalului social, natura
contractuală va fi mai accentuată în societăŃile de persoane decât în societăŃile de capitaluri.
NoŃiunea de societate comercială este folosită în legislaŃiile statelor, în care dreptul
comercial are o existenŃă de sine stătătoare. În celelalte legislaŃii, nu există o distincŃie
formală între societăŃile civile şi cele comerciale.
Aprecierea caracterului comercial al unei societăŃi se face după două criterii. În funcŃie de
soluŃia admisă, se utilizează criteriul obiectului social sau criteriul formei de constituire.
Criteriul obiectului social a fost consacrat de Codul comercial francez din 1807. Obiectul
social constituie un criteriu clasic, de ordin subiectiv. O societate este comercială dacă
obiectul în vederea căreia s-a constituit constă în săvârşirea de acte de comerŃ, prevăzute ca
atare de lege.
 Criteriul formei de constituire este adoptat de Legea franceză nr. 537 din 24 iulie 1966
asupra societăŃilor comerciale. Forma de constituire reprezintă un criteriu modern, de ordin
formal. O societate este comercială dacă s-a constituit într-o anumită formă, indiferent de
obiectul de activitate. Formele recunoscute de lege sunt societatea în nume colectiv, societatea
în comandită simplă, societatea în comandită pe acŃiuni, societatea cu răspundere limitată sau
societatea anonimă pe acŃiuni.
DispoziŃii asemănătoare există şi în dreptul german. Societatea va fi comercială când se
constituie sub forma unei societăŃi anonime pe acŃiuni, a unei societăŃi în comandită pe acŃiuni
sau a unei societăŃi cu răspundere limitată, independent de obiectul lor de activitate. Dar
operaŃiunile bancare, de asigurări ori de investiŃii nu pot fi efectuate decât în forma unei
societăŃi anonime pe acŃiuni sau societăŃi cu răspundere limitată.
În alte legislaŃii, prin considerarea obiectului social se admite o soluŃie deosebită. Unele
societăŃi sunt civile după natura obiectului de activitate şi comerciale din punct de vedere al
formei de constituire.

2. Constituirea societăŃilor comerciale

Societatea comercială se înfiinŃează printr-un contract, care îi determină structura
originară. În funcŃie de forma de constituire, actul constitutiv va cuprinde, pe lângă contractul
de societate, şi un statut. Dacă societatea se constituie prin voinŃa unei singure persoane se
întocmeşte numai statutul.
Prin contractul de societate, două sau mai multe persoane convin să desfăşoare împreună o
activitate comercială şi să aducă un aport, în vederea împărŃirii beneficiilor rezultate.
Contractul de societate se individualizează prin următoarele caractere juridice: plurilateral,
întrucât presupune mai multe persoane care lucrează în interes propriu; cu titlu oneros,
deoarece fiecare contractant urmăreşte obŃinerea unui avantaj, materializat în beneficii;
consensual, pentru că se încheie prin simplul acord de voinŃă al asociaŃilor, predarea bunurilor
care constituie obiectul aporturilor fiind numai un act de executare; comutativ, dat fiind că
întinderea prestaŃiilor la care se obligă părŃile este cunoscută din momentul încheierii
contractului; cu executare succesivă, fiindcă obiectul şi scopul contractului se înfăptuiesc în
timpul existenŃei societăŃii. FaŃă de obligaŃiile care revin părŃilor, contractul de societate
reprezintă o uniune de interese.
La un contract de societate pot participa cel puŃin doi asociaŃi. În cazul societăŃilor pe
acŃiuni se prevede un număr minim de participanŃi, care este diferit de la un sistem juridic la
altul. La constituirea unei societăŃi comerciale pot lua parte şi alte societăŃi.
 În afară de condiŃiile comune oricărui act juridic, contractul de societate cuprinde şi unele
elemente specifice. Conform definiŃiei date contractului de societate, aceste elemente sunt
următoarele: aportul asociaŃilor, exercitarea în comun a unor activităŃi comerciale şi realizarea
de beneficii, care se împart între asociaŃi.
Pentru constituirea capitalului social, asociaŃii sunt ŃinuŃi să aducă în societate aporturile la
care s-au obligat. Desfăşurarea activităŃii sociale şi realizarea scopului stabilit presupune un
capital propriu.
Prin aport se înŃelege obligaŃia asumată de fiecare asociat de a preda un anumit bun.
Potrivit sensului juridic al noŃiunii, obligaŃia de dare sau de facere nu implică imediata
prestare a bunului în momentul încheierii contractului. Asociatul se obligă de a preda ulterior
bunul promis.
ObligaŃia de aducere a aportului există pentru toŃi asociaŃii. ContribuŃia asociaŃilor la
formarea capitalului social nu este necesar să fie de valoare egală sau de aceeaşi natură.
LegislaŃiile de influenŃă germană prevăd însă că în absenŃa unei clauze diferite, aporturile
asociaŃilor trebuie să fie egale.
Obiect al aportului poate fi orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, care
prezintă valoare economică. Aportul poate consta într-un fond de comerŃ, un brevet de
invenŃie, o marcă de fabrică, un drept de concesiune dacă nu are caracter strict personal,
acŃiuni ale unor societăŃi existente, un procedeu de fabricaŃie, o promisiune de vânzare, o
industrie proprie, un credit personal sau comercial.
Aporturile pot fi în numerar, în natură sau în industrie.
Sumele de bani fiind necesare începerii activităŃii, aporturile în numerar sunt obligatorii la
constituirea oricărei forme de societate. Aportul asociaŃilor la capitalul social nu este purtător
de dobânzi.
Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate comercială. Ele se realizează
prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă a bunurilor. Asociatul
poate aduce bunul în societate cu titlu de proprietate, uzufruct sau uz. În absenŃa unei stipulaŃii
contrare, bunurile aduse ca aport devin proprietatea societăŃii, din momentul înmatriculării în
registrul comerŃului.
ContribuŃia în natură poate consta şi în creanŃe. Datorită dificultăŃilor care pot interveni în
valorificarea lor, aporturile în creanŃe nu sunt admise în societatea pe acŃiuni, în societatea în
comandită pe acŃiuni şi în societatea cu răspundere limitată.
Aporturile în creanŃe se consideră vărsate când societatea a obŃinut plata sumei, care
formează obiectul creanŃei. Raporturile dintre asociaŃi şi societate sunt supuse regulilor
cesiunii de creanŃă. Cu caracter derogator, asociatul răspunde pentru solvabilitatea debitorului
cedat.
Prin aportul în industrie se înŃelege munca sau activitatea personală pe care asociatul se
obligă să o desfăşoare în societate. Asociatul pune la dispoziŃia societăŃii cunoştinŃele sau
tehnicile sale profesionale. Întrucât nu poate constitui un element al gajului creditorilor
sociali, aportul în muncă nu este cuprins în capitalul social.
Aporturile în muncă se pot aduce de asociaŃii în societatea în nume colectiv şi de asociaŃii
comanditaŃi în societatea în comandită simplă. În schimbul aportului în muncă, asociaŃii au
dreptul să participe la împărŃirea beneficiilor şi activului social, fiind obligaŃi să participe la
pierderi. În societatea pe acŃiuni, în societatea în comandită pe acŃiuni şi în societatea cu
răspundere limitată, patrimoniul societăŃii nefiind garantat cu cel al asociaŃilor, nu se admit
aporturile în muncă.
În situaŃia în care asociatul întârzie să depună aportul subscris, el nu este răspunzător de
daunele cauzate societăŃii. Dacă aportul este în numerar, asociatul va fi obligat la plata
dobânzilor legale, fără a fi scutit de daune. Dobânda este datorată din ziua în care trebuia să se
facă predarea aportului. Când aportul constă în una sau m ai multe creanŃe, asociatul răspunde
de suma datorată cu dobânda legală din ziua scadenŃei creanŃelor şi cu daune.
Capitalul social nu coincide cu patrimoniul societăŃii comerciale. Aceste noŃiuni sunt
distincte şi opuse.
Suma totală a valorii aporturilor aduse de părŃi la constituirea societăŃii formează capitalul
social. Cu respectarea formelor legale, capitalul social se exprimă în monedă şi reprezintă o
cifră contractuală, care se stabileşte la înfiinŃarea societăŃii. În cursul existenŃei societăŃii,
capitalul social este fix sau invariabil. Capitalul social nu poate fi modificat decât în cazurile
prevăzute de lege, printr-o decizie a adunării generale.
Capitalul social se înscrie în bilanŃul societăŃii. La pasiv, capitalul social este concretizat
printr-un post fix, iar la activ, de un fond echivalent de bunuri. Constituind garanŃia reală a
creditorilor societăŃii, valorile active sunt blocate până la concurenŃa valorii cifrice a
capitalului social. AsociaŃii nu pot diminua capitalul social prin împărŃirea de beneficii. Între
capitalul nominal şi valoarea bunurilor care îl formează trebuie să existe o concordanŃă reală.
Capitalul social reprezintă măsura drepturilor asociaŃilor, regulatorul raporturilor cu terŃii şi
gajul general al creditorilor sociali. În conformitate cu mărimea capitalului social, se
determină beneficiile şi se calculează rezervele.
 Ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor care au valoare economică alcătuiesc patrimoniul
societăŃii. Patrimoniul este o universalitate juridică, ce există distinct de elementele sale
componente şi independent de conŃinutul său concret.
Spre deosebire de capitalul social, care nu are o existenŃă reală, în compunerea
patrimoniului intră toate bunurile societăŃii. EvidenŃiat în bilanŃul societăŃii, patrimoniul
cuprinde activul social sau fondul social şi pasivul social. În funcŃie de activitatea comercială
a societăŃii, compoziŃia şi valoarea patrimoniului este variabilă şi nu fixă.
În vederea îndeplinirii scopului comun, asociaŃii trebuie să exercite o activitate comercială.
FaŃă de comercianŃii persoane fizice, care efectuează comerŃul cu titlu profesional, societăŃile
devin comerciale prin însăşi constituirea lor.
Exercitarea unei activităŃi comerciale se realizează prin colaborarea tuturor asociaŃilor.
Activitatea comună se desfăşoară în condiŃii de egalitate, indiferent de poziŃia asociaŃilor în
organizarea societăŃii.
Prin exercitarea unei activităŃi comune, societatea comercială urmăreşte realizarea de
profituri. În funcŃie de rezultatele concrete înregistrate de societate, toŃi asociaŃii trebuie să
participe la împărŃirea beneficiilor, cât şi la suportarea pierderilor.
Prin prisma acestor reguli, în actul constitutiv nu este permisă clauza contractuală prin care
un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor ori potrivit căreia unul sau mai mulŃi asociaŃi să
fie scutiŃi de a participa la pierdere. În cazul în care este inclusă în contractul de societate,
clauza leonină va fi considerată nescrisă, cu menŃinerea valabilităŃii celorlalte clauze
contractuale.
În unele legislaŃii, se admite încă ca asociatul care a adus în societate un aport în industrie,
să fie scutit, printr-o clauză expresă, de a participa la pierderi.
Beneficiile constituie diferenŃa dintre activul şi pasivul societăŃii comerciale. Ele se
constată prin întocmirea, în condiŃiile legii, a situaŃiei financiare anuale. AsociaŃii pot să
prevadă ca o parte din beneficiile realizate să fie distribuite unui fond de rezervă sau sporirii
capitalului social. La societatea pe acŃiuni şi societatea cu răspundere limitată, asociaŃii au
obligaŃia de a constitui din beneficiile nete rezerve legale.
Beneficiile se împart asociaŃilor sub formă de dividende. Ele se plătesc din beneficiul net al
societăŃii comerciale. Beneficiul net se obŃine prin scăderea din beneficul real a cheltuielilor şi
cotelor prevăzute pentru fondul de rezervă şi amortizare.
În situaŃia în care o perioadă deficitară este urmată de un an cu beneficii, capitalul social
diminuat trebuie reîntregit. Beneficiile se raportează la valoarea integrală a capitalului social.
În acest fel, exerciŃiile comerciale sunt indivizibile.
 Dividendele se plătesc numai când există beneficii care depăşesc capitalul social. Pentru
existenŃa unei plăŃi valabile, beneficiile trebuie să fie reale şi utile, iar cuantumul lor să se
stabilească în modul precizat prin contractul de societate sau prin statut.
Dacă beneficiul nu a fost real, acŃionarii care au încasat dividende trebuie să le restituie.
Pentru repartizarea acestor dividende vor răspunde administratorii societăŃii.
Dividendele reprezintă pentru asociat un drept social. De la data aprobării situaŃiei
financiare anuale, dreptul la beneficii se transformă într-un drept de creanŃă exigibil împotriva
societăŃii. Tot de la această dată, suma care revine asociatului nu mai face parte din
patrimoniul societăŃii comerciale. Dacă societatea este declarată în stare de faliment, asociatul
se poate înscrie, la masa falimentară.
ÎmpărŃirea beneficiilor se face în conformitate cu dispoziŃiile cuprinse în actul constitutiv.
În absenŃa unor dispoziŃii în actul constitutiv, partea de beneficii ce se acordă fiecărui asociat
va fi proporŃională cu cota de participare la capitalul social vărsat.
CondiŃiile de validitate ale contractului de societate sunt capacitatea, consimŃământul,
obiectul şi cauza.
Pentru a participa la o societate comercială, asociaŃii trebuie să aibă capacitatea deplină de
exerciŃiu. Întrucât formarea capitalului social presupune subscrierea aportului, încheierea
contractului de societate implică un act de dispoziŃie. De altfel, participarea la o societate
comercială este considerată un fapt de comerŃ.
ConsimŃământul asociaŃilor trebuie să exprime intenŃia de asociere pentru a constitui o
societate comercială. IntenŃia părŃilor de a colabora în desfăşurarea unei activităŃi comerciale
reprezintă un element specific, affectio societatis. În absenŃa conlucrării părŃilor, contractul de
societate nu există.
VoinŃa asociaŃilor trebuie să fie conştientă şi liberă exprimată, să fie făcută cu intenŃia de a
produce efecte juridice şi să nu fie afectată de viciile de consimŃământ.
În unele sisteme de drept, viciile de consimŃământ nu implică nulitatea actului constitutiv a
unei societăŃi pe acŃiuni sau societăŃi cu răspundere limitată decât în cazul în care se referă la
toŃi asociaŃii fondatori. Aceeaşi soluŃie se aplică şi în situaŃia incapacităŃii de exerciŃiu.
Obiectul contractului îl formează prestaŃiile la care se obligă asociaŃii. PrestaŃiile părŃilor se
concretizează în aporturile care se aduc pentru constituirea capitalului social.
În cadrul societăŃii, prin obiect se înŃelege activitatea care urmează să fie desfăşurată în
vederea efectuării de acte de comerŃ. Obiectul societăŃii este prevăzut în actul constitutiv şi
permite delimitarea societăŃilor comerciale de cele civile. ActivităŃile comerciale pot privi
comerŃul, producŃia, executarea de lucrări, prestarea de servicii.
 Obiectul societăŃii trebuie să fie determinat, licit şi să nu contravină ordinii publice. În caz
de nerespectare a cerinŃelor legale, contractul fiind afectat în întregul său, sancŃiunea va fi
nulitatea absolută a actului constitutiv.
Cauza contractului constă în realizarea unei activităŃi comerciale, cu scopul de a obŃine
beneficii destinate a fi împărŃite între asociaŃi. Rezultatele economice ale activităŃilor
exercitate se împart între toŃi asociaŃii.
În conformitate cu dispoziŃiile dreptului comun, cauza contractului de societate trebuie să
fie licită şi morală. Nerespectarea acestor prevederi este sancŃionată cu nulitatea absolută a
contractului de societate.
Contractul de societate se încheie sub semnătură privată, fiind semnat de toŃi asociaŃii.
Dacă societatea pe acŃiuni se constituie prin subscripŃie publică, actul constitutiv se semnează
de către fondatori.
În unele legislaŃii, prin derogare de la această regulă, forma autentică a actului constitutiv
este obligatorie în următoarele cazuri: printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se
află un teren; se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă; societatea pe
acŃiuni se constituie prin subscripŃie publică. CerinŃa formei autentice este impusă de
complexitatea relaŃiilor dintre asociaŃi,valoarea pecuniară a obligaŃiilor şi efectuarea
formalităŃilor necesare pentru dobândirea calităŃii de persoană juridică.
În aceste situaŃii, forma autentică a contractului de societate reprezintă o condiŃie ad
validitatem. Nerespectarea formei impuse de lege atrage nulitatea societăŃii.
După ce actul constitutiv dobândeşte dată certă sau este autentificat, se va solicita
efectuarea înregistrării societăŃii la oficiul registrului comerŃului. Înregistrarea în registrul
comerŃului se face în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile, în afară de cazul în care legea prevede altfel. La înmatriculare, se
eliberează certificatul de înregistrare conŃinând numărul de ordine în registrul comerŃului şi
codul unic de înregistrare atribuit de către Ministerul FinanŃelor Publice.
Înmatricularea în registrul comerŃului presupune şi autorizarea funcŃionării societăŃii
comerciale. Prin autorizarea funcŃionării se înŃelege asumarea de către solicitant a
responsabilităŃii privitoare la legalitatea desfăşurării activităŃilor declarate.
Orice modificare intervenită în actul constitutiv al societăŃii comerciale este supus
formalităŃilor de publicitate. Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării
generale adoptată în condiŃiile legii sau printr-un act adiŃional la actul constitutiv ori prin
hotărârea instanŃei judecătoreşti în cazul excluderii sau retragerii unui asociat.
 Modificările care survin pot privi persoana asociaŃilor, denumirea societăŃii, sediul
societăŃii, obiectul de activitate, capitalul social, transmiterea părŃilor de interes sau a părŃilor
sociale, forma societăŃii, fuziunea cu alte societăŃi, divizarea societăŃii, continuarea societăŃii
cu răspundere limitată cu un asociat unic, înfiinŃarea de sucursale ale societăŃii, prelungirea
duratei societăŃii, dizolvarea şi lichidarea societăŃii. Schimbarea formei societăŃii, prelungirea
duratei societăŃii sau alte modificări ale actului constitutiv nu atrag crearea unei persoane
juridice noi.
În unele reglementări actuale, forma autentică a actului modificator este obligatorie în
următoarele cazuri: majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui
teren; modificarea formei juridice a societăŃii într-o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă; majorarea capitalului social prin subscripŃie publică. Dacă se aduc mai
multe modificări, concomitent sau succesiv, actul constitutiv va fi actualizat cu toate
modificările la zi.
Actul modificator al actului constitutiv se înregistrează în registrul comerŃului. În acest fel,
se asigură opozabilitatea actelor înregistrate faŃă de terŃi, cu excepŃia cazurilor în care legea
prevede condiŃia cumulativă a publicării în Monitorul Oficial.

3. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale

Societatea comercială constituită în mod legal, cu îndeplinirea condiŃiilor de fond şi de
formă stabilite, dobândeşte personalitate juridică. De la data înregistrării în registrul
comerŃului, societatea comercială este persoană juridică. Organizarea de sine-stătătoare se
caracterizează prin existenŃa unei structuri interne, care asigură funcŃionarea societăŃii
comerciale.
Din momentul recunoaşterii personalităŃii juridice, societatea comercială are o firmă, un
sediu social, o naŃionalitate, un patrimoniu propriu, o voinŃă socială şi o capacitate juridică
specifică. Societatea comercială participă în nume propriu la circuitul comercial, răspunde
pentru obligaŃiile sociale şi are dreptul de a sta în justiŃie.
Societatea comercială are un nume propriu, care se menŃionează pe firma socială.
Denumirea societăŃii permite individualizarea activităŃii sociale.
Numele comercial corespunde noŃiunii germane de firmă. În legislaŃiile comerciale, sub
numele de firmă sunt reglementate numele comerciantului persoană fizică, respectiv
denumirea societăŃii comerciale.
 Firma reprezintă o cerinŃă esenŃială a exercitării legale a comerŃului. Fiind un element
important al fondului de comerŃ, firma este un indicator al activităŃii economice desfăşurate de
societatea comercială.
Cu respectarea dispoziŃiilor legale, firma se stabileşte prin actul constitutiv al societăŃii.
Compunerea firmei depinde de natura sau forma societăŃii comerciale.
Firma unei societăŃi de persoane se compune din numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃi,
cu menŃiunea privind forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime. Dacă societatea este în
comandită simplă, numele inclus în firma socială trebuie să fie al unui asociat comanditat.
Firma unei societăŃi de capitaluri se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o
deosebi de firma altor societăŃi, şi va fi însoŃită de o menŃiune referitoare la forma juridică a
societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare.
Pentru societatea pe acŃiuni sau în comandită pe acŃiuni, se aplică principiul libertăŃii
firmei. AsociaŃii au libertatea de alegere a denumirii sociale, care poate consta şi în numele
unei persoane fizice.
Firma unei societăŃi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se
poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaŃi, şi va fi însoŃită de o menŃiune privind
forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare.
Firma sucursalei din Ńara noastră a unei societăŃi străine va trebui să cuprindă şi menŃiunea
sediului principal din străinătate.
Principala funcŃie a firmei, de identificare a societăŃii comerciale, se asigură prin anumite
condiŃii de fond şi de formă. În măsura în care cerinŃele prevăzute de lege sunt îndeplinite,
firma se înregistrează în registrul comerŃului.
Dreptul la firmă se dobândeşte prin prioritate de înregistrare. Din momentul înscrierii în
registrul comerŃului, societatea comercială va beneficia de un drept de folosinŃă exclusivă.
Societatea comercială are un domiciliu propriu, care constituie sediul social. Domiciliul
societăŃii este diferit de cel al asociaŃilor.
Sediul se prevede de asociaŃi în actul constitutiv al societăŃii. În stabilirea sediului social se
Ńine seama de locul unde se exercită administrarea societăŃii şi nu de locul unde se desfăşoară
principala activitate comercială a societăŃii.
Determinarea sediului societăŃii prezintă importante consecinŃe. În funcŃie de sediul social
se apreciază naŃionalitatea societăŃii comerciale, locul unde se comunică actele de procedură,
instanŃa competentă să judece litigiile în care societatea este parte, locul unde se îndeplinesc
unele măsuri de publicitate, locul unde se înfăptuieşte executarea silită mobiliară, locul unde,
în lipsă de stipulaŃie contrară, urmează să se execute un contract, atunci când societatea este
cea care s-a obligat.
Societatea comercială are o naŃionalitate proprie, care nu se identifică cu cetăŃenia
asociaŃilor. Spre deosebire de persoana fizică, societatea comercială are întotdeauna
naŃionalitate.
NoŃiunea de naŃionalitate exprimă apartenenŃa societăŃii la un anumit stat şi sistem de
drept. NaŃionalitatea determină legea aplicabilă societăŃii comerciale.
ApartenenŃa societăŃii comerciale se poate stabili prin mai multe criterii. Principalele
criterii folosite sunt următoarele: voinŃa fondatorilor, sediul social, înregistrarea sau
înmatricularea, principala exploatare şi controlul.
În dreptul nostru, pentru determinarea naŃionalităŃii societăŃii comerciale se foloseşte
criteriul sediului social. Societatea comercială cu sediul în Ńara noastră are naŃionalitatea
română, fiind supusă legii române. Acest criteriu este aplicabil şi societăŃilor comerciale cu
participare străină.
Societatea comercială are un patrimoniu propriu. Patrimoniul societăŃii este distinct sau
separat de cel al asociaŃilor, având un caracter autonom.
În raport cu patrimoniile asociaŃilor, autonomia patrimonială a societăŃii comerciale
implică mai multe consecinŃe.
• Bunurile care reprezintă aporturile asociaŃilor intră în patrimoniul societăŃii. În absenŃa
unei stipulaŃii contrare, bunurile aportate devin proprietatea societăŃii.
Asupra acestor bunuri, asociaŃii nu au nici un drept. Ei dobândesc, în schimbul lor, părŃi de
interes, părŃi sociale sau acŃiuni, care le dă dreptul la beneficii.
Creditorii personali ai asociaŃilor nu pot urmări patrimoniul social, indiferent dacă titlul lor
de creanŃă are o dată anterioară sau posterioară constituirii societăŃii. Pe durata societăŃii,
creditorii personali pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părŃii din beneficiile care se
cuvin asociaŃilor, după cum rezultă din situaŃia financiară anuală. După dizolvarea societăŃii,
drepturile se vor exercita asupra părŃii cuvenită asociatului prin lichidare.
Creditorii asociaŃilor pot popri părŃile ce s-ar cuveni debitorului lor prin lichidarea
societăŃii. Măsura popririi se exercită asupra dreptului asociatului în societate. În societăŃile pe
acŃiuni, creditorii personali ai asociaŃilor au dreptul de a sechestra şi vinde acŃiunile
debitorului lor. Dreptul de a urmări şi vinde acŃiunile unui debitor se exercită asupra unui bun
propriu al asociatului şi nu a patrimoniului societăŃii.
• Bunurile incluse în activul patrimoniului formează dreptul de gaj general al creditorilor
sociali. Creditorii societăŃii vor fi plătiŃi preferenŃial faŃă de creditorii personali ai asociaŃilor.
 În mod subsidiar, creditorii sociali beneficiază şi de un drept de gaj general asupra
patrimoniului asociaŃilor debitori, care răspund solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile societăŃii.
• Între datoriile societăŃii şi creanŃele unui asociat nu operează compensaŃia. TerŃul fiind
creditorul societăŃii şi debitorul unui asociat, obligaŃiile nu există între aceleaşi persoane, care
sunt datoare una alteia. În absenŃa reciprocităŃii, cele două datorii nu se pot stinge prin
compensaŃie.
• Procedura insolvenŃei se aplică numai patrimoniului societăŃii. Fiind distinct, patrimoniul
societăŃii se administrează şi lichidează separat de patrimoniul asociaŃilor. InsolvenŃa
societăŃii implică doar patrimoniul social, fără a se răsfrânge şi asupra asociaŃilor.
Societatea comercială are propria sa voinŃă care se deosebeşte de voinŃele asociaŃilor. Prin
manifestarea în adunarea generală, voinŃele individuale ale asociaŃilor devin o voinŃă
colectivă, atribuită societăŃii comerciale. VoinŃa socială se formează pe baza principiului
majoritar.
Pentru a produce efecte juridice, voinŃa socială trebuie exprimată în condiŃiile legii şi
actului constitutiv. Hotărârile luate de adunarea generală sunt obligatorii chiar pentru asociaŃii
care nu au luat parte la adunare ori au votat contra.
VoinŃa socială se exprimă prin intermediul anumitor persoane, care reprezintă societatea.
Dreptul de reprezentare este prevăzut în actul constitutiv al societăŃii comerciale.
Dreptul de reprezentare se deosebeşte de dreptul de administrare care se referă numai la
gestiunea societăŃii. În mod obişnuit, ambele drepturi se exercită de către administratori.
În calitate de subiect distinct de drepturi, societatea comercială are capacitate juridică
proprie. Societatea comercială are aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi
asuma obligaŃii.
Capacitatea juridică a societăŃii comerciale este formată din capacitatea de folosinŃă şi
capacitatea de exerciŃiu.
În legătură cu extinderea capacităŃii de folosinŃă a societăŃii comerciale, legislaŃiile
naŃionale consacră soluŃii diferite. Ele pot fi grupate în trei sisteme.
În unele legislaŃii, societatea comercială are o capacitate de folosinŃă funcŃională,
determinată de specialitatea scopului activităŃii sociale. Prin regula specialităŃii, capacitatea de
folosinŃă a societăŃii comerciale este limitată.
Drepturile şi obligaŃiile societăŃii comerciale trebuie să corespundă scopului pentru care a
fost înfiinŃată. Capacitatea de folosinŃă este stabilită prin lege şi prin actul constitutiv al
societăŃii comerciale, în funcŃie de obiectul de activitate. Actele juridice încheiate de organele
de conducere cu nerespectarea specialităŃii capacităŃii de folosinŃă nu angajează societatea.
 În alte legislaŃii, capacitatea de folosinŃă a societăŃii comerciale este nelimitată. Aptitudinea
societăŃii comerciale de a avea drepturi şi obligaŃii nu este mărginită de specialitatea
capacităŃii de folosinŃă.
Într-un număr de legislaŃii, prin aplicarea teoriei ultra vires, o societate comercială,
company, are capacitatea de folosinŃă limitată la actele juridice precizate în statut referitoare
la obiectul social. Actele încheiate în afara obiectului de activitate nu pot angaja societatea.
În dreptul american, teoria ultra vires se aplică în mod diferit. Practica judiciară a statelor
americane admite ratificarea actelor încheiate ultra vires prin votul unanim al asociaŃilor.
Prin organele sale, societatea comercială participă în nume propriu la raporturile juridice.
Administratorii pot face toate operaŃiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului
societăŃii, în limitele prevăzute în actul constitutiv.
Raporturile juridice la care participă societatea comercială sunt delimitate de specialitatea
capacităŃii de folosinŃă. În majoritatea lor, aceste raporturi juridice sunt comerciale.
Pentru obligaŃiile sociale asumate în raporturile cu terŃii, răspunde numai societatea
comercială. Având calitatea de debitor principal, societatea va răspunde cu patrimoniul
propriu, care constituie gajul general al creditorilor sociali.
Răspunderea societăŃii comerciale poate fi contractuală sau delictuală. În anumite situaŃii
determinate, răspund şi asociaŃii, în mod subsidiar.
Societatea comercială poate figura în justiŃie, fiind un subiect de drept distinct faŃă de
asociaŃi.
Societatea va fi citată în instanŃă, ca reclamantă sau pârâtă, prin reprezentanŃii săi legali
Citarea se face la sediul principal al administraŃiei sau cel al sucursalei din circumscripŃia
instanŃei, potrivit regulilor generale în materie procesuală.

4. Clasificarea societăŃilor comerciale

SocietăŃile comerciale se pot clasifica după mai multe criterii. Principalele criterii de
clasificare privesc natura societăŃii, obiectul de activitate, întinderea răspunderii asociaŃilor,
forma de constituire şi provenienŃa capitalului social.
• În funcŃie de natura lor, societăŃile comerciale se împart în societăŃi de persoane şi
societăŃi de capitaluri. DistincŃia dintre ele constă în modul de formare al capitalului social.
SocietăŃile de persoane se formează intuitu personae, pe baza încrederii reciproce şi a
calităŃilor personale ale asociaŃilor. PărŃile de interes nu sunt negociabile şi, în principiu, nici
transmisibile. În categoria societăŃilor de persoane se cuprind societatea în nume colectiv,
societatea în comandită simplă şi societatea în participaŃiune.
 SocietăŃile de capitaluri se întemeiază pe aportul părŃilor la formarea capitalului social,
persoana lor fiind fără importanŃă. PărŃile de capital sub forma acŃiunilor sunt negociabile şi
transmisibile. Din categoria societăŃilor de capitaluri fac parte societatea anonimă pe acŃiuni şi
societatea în comandită pe acŃiuni.
• Din punct de vedere al obiectului de activitate, societăŃile comerciale pot fi de producŃie
de bunuri şi de comercializare a mărfurilor. Activitatea desfăşurată mai poate consta în
prestare de servicii ori executare de lucrări.
• łinând seama de întinderea sau gradul răspunderii asociaŃilor, societăŃile comerciale se
divid în trei grupe: societăŃi cu răspundere nelimitată, societăŃi cu răspundere limitată şi
societăŃi cu răspundere mixtă.
În societăŃile cu răspundere nelimitată, obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social şi cu răspunderea nemărginită şi solidară a tuturor asociaŃilor. În grupa societăŃilor cu
răspundere nelimitată se include societatea în nume colectiv.
În societăŃile cu răspundere limitată, obligaŃiile sociale sunt garantate numai cu patrimoniul
social. AcŃionarii sau asociaŃii răspund numai până la concurenŃa capitalului social subscris.
În această grupă se află societatea anonimă pe acŃiuni şi societatea cu răspundere limitată.
În societăŃile cu răspundere mixtă sau atenuată, obligaŃiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor comanditaŃi şi cu
răspunderea limitată a asociaŃilor comanditari, până la concurenŃa aportului lor. În grupa
societăŃilor cu răspundere mixtă se cuprind societatea în comandită simplă şi societatea în
comandită pe acŃiuni.
• În funcŃie de forma de constituire, se cunosc mai multe tipuri de societăŃi comerciale.
Principalele forme juridice ale societăŃilor comerciale sunt următoarele: societatea în nume
colectiv, societatea în comandită simplă, societatea în participaŃiune, societatea anonimă pe
acŃiuni, societatea în comandită pe acŃiuni şi societatea cu răspundere limitată.
În sistemul dreptului român, Legea nr. 31 din 1990 prevede în art. 2 că societăŃile
comerciale se pot constitui în una din următoare forme: societatea în nume colectiv, societatea
în comandită simplă, societatea acŃiuni, societatea în comandită pe acŃiuni şi societatea cu
răspundere limitată.
Enumerarea legală a societăŃilor comerciale are un caracter limitativ şi imperativ. Cu toate
acestea, posibilitatea constituirii unei societăŃi comerciale în formele stabilite în alte
reglementări nu este exclusă.
Între formele de societăŃi reglementate, legea română nu include şi societatea în
participaŃiune. Acest tip de societate fără personalitate juridică este admis de Codul comercial.
În art. 251-256, care constituie o secŃiune specială, se prevede regimul asociaŃiunii în
participaŃiune.
În dreptul englez există două forme de societăŃi comerciale: partnership şi company.
Partnership indică grupa societăŃilor de persoane. Forma de partnership poate avea două
sensuri: general partnership, echivalentă societăŃii în nume colectiv, şi limited partnership,
similară societăŃii în comandită simplă.
Company este o desemnare generală pentru societăŃile comerciale cu personalitate juridică.
Forma de company cuprinde două feluri de societăŃi: company limited by shares, în care
asociaŃii au o răspundere limitată, şi unlimited company, în care părŃile au o răspundere
nelimitată. Company limited by shares poate prezenta trăsăturile unei public company,
corespunzătoare societăŃii pe acŃiuni, ori a unei private company, asemănătoare societăŃii cu
răspundere limitată.
• După provenienŃa capitalului social se disting două categorii de societăŃi comerciale:
societăŃi cu capital autohton, de stat sau privat, şi societăŃi cu capital străin, sub forma de
investiŃii directe. CondiŃiile de finanŃare şi de funcŃionare a societăŃilor comerciale cu
participare străină prezintă anumite particularităŃi, determinate de elementele de extraneitate
pe care le conŃin.
SocietăŃile comerciale cu participare străină sunt prevăzute în mod expres de Lega română
nr. 31 din 1990. În conformitate cu art. 286, constituirea de societăŃi comerciale cu participare
străină, în asociere cu persoane juridice sau persoane fizice române, sau cu capital integral
străin se efectuează cu respectarea dispoziŃiilor prezentei legi şi ale legii privind regimul
investiŃiilor străine.
În cadrul persoanelor juridice române, societăŃile comerciale cu participare străină
reprezintă o specie şi nu o categorie distinctă de societăŃi comerciale. Fiind persoane juridice
de drept privat, cu scop patrimonial, societăŃile cu participare străină au o structură asociativă
şi un caracter comercial. SocietăŃile comerciale constituite cu participare străină sunt supuse,
în principal, reglementărilor generale de drept societar.

5. SocietăŃile de persoane
SocietăŃile de persoane prezintă trei forme: societatea în nume colectiv, societatea în
comandită simplă şi societatea în participaŃiune.

5.1. Societatea în nume colectiv

 În societatea în nume colectiv obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaŃilor.
Societatea în nume colectiv reprezintă forma tipică a societăŃilor de persoane sau dreptul
comun în materie. În absenŃa unei calificări în actul constitutiv, societatea va fi considerată în
nume colectiv.
Societatea în nume colectiv îşi are originea în dreptul feudal al republicilor oraşe italiene,
sub numele de compagnía. ApariŃia societăŃii a fost determinată de necesitatea continuării
comerŃului unei persoane încetate din viaŃă de către moştenitori. Uniunea succesorilor evita
fărâmiŃarea fondului de comerŃ prin moştenire.
La început compagnía era formată din membrii familiei. Cu timpul, în compagnía s-au
primit rude îndepărtate şi chiar străini, păstrându-se însă numele familiei originare.
Din dreptul feudal, compagnia a fost preluată prin OrdonanŃa lui Colbert asupra comerŃului
terestru din 1673, care o reglementează sub numele de societate generală. Ulterior, societatea
este consacrată de Codul comercial francez din 1807, care o denumeşte societate în nume
colectiv, precum şi de legislaŃiile celorlalte state.
Societatea în nume colectiv se caracterizează prin următoarele trăsături:
- asocierea are la bază elementul intuitu personae;
- asociaŃii au calitatea de comerciant;
- activitatea societăŃii se desfăşoară sub o firmă socială;
- capitalul social este divizat în părŃi de interes, care, în principiu, nu sunt transmisibile;
- răspunderea asociaŃilor pentru obligaŃiile sociale este nelimitată şi solidară.
Constituirea societăŃii în nume colectiv se face cu respectarea cerinŃelor privind condiŃiile
de fond şi de formă stabilite de lege.
CondiŃiile de fond nu conŃin prevederi care să limiteze numărul de membri, capitalul social
sau obiectul de activitate. În unele sisteme de drept, asociat poate fi atât o persoană fizică, cât
şi o persoană juridică, sub forma unei societăŃi anonime pe acŃiuni.
CondiŃiile de formă se referă la întocmirea contractului de societate şi la publicitatea
constituirii societăŃii.
Contractul de societate se încheie în formă autentică. În unele legislaŃii, forma autentică a
contractului de societate este obligatorie numai în anumite situaŃii prevăzute de lege.
Actul constitutiv trebuie să cuprindă următoarele elemente: numele şi prenumele sau
denumirea asociaŃilor, domiciliul ori sediul şi cetăŃenia sau naŃionalitatea acestora; forma,
denumirea, sediul şi emblema societăŃii; obiectul de activitate al societăŃii; capitalul social
subscris şi cel vărsat, cu menŃionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură,
valoarea lor şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa integral capitalul social
subscris; asociaŃii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaŃi,
puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat; partea
fiecărui asociat la beneficii şi pierderi; sediile secundare; durata societăŃii; modul de dizolvare
şi lichidare a societăŃii. Actul constitutiv se semnează de toŃi asociaŃii.
Publicitatea privind constituirea societăŃii comerciale implică înregistrarea în registrul
comerŃului. Dacă se încheie operaŃiuni cu terŃe persoane, lipsa formalităŃilor de publicitate nu
poate fi opusă de către asociaŃi.
Din momentul înregistrării în registrul comerŃului, societatea în nume colectiv dobândeşte
personalitate juridică. În unele sisteme de drept, cu toate că societatea are patrimoniu distinct
şi se înscrie în registrul comerŃului, nu beneficiază de personalitate juridică.
Societatea în nume colectiv îşi desfăşoară activitatea şi se obligă sub o firmă socială. Firma
se compune din numele tuturor asociaŃilor ori cel puŃin al unuia dintre ei. Denumirea firmei
trebuie urmată de menŃiunea societate în nume colectiv, scrisă în întregime.
Administrarea societăŃii în nume colectiv se realizează de către unul sau mai mulŃi
administratori sau geranŃi.
Administratorii pot fi membri asociaŃi sau specialişti neasociaŃi, persoane fizice sau
juridice. Ei sunt numiŃi prin actul constitutiv sau ulterior, prin decizia asociaŃilor.
AtribuŃiile administratorilor sunt prevăzute în contractul de societate sau în actul separat.
În calitate de mandatari ai societăŃii, administratorii pot face toate actele necesare realizării
obiectului de activitate, fără împuternicire specială. OperaŃiunile efectuate de administratori
pot consta în vânzări şi cumpărări de mărfuri, închirierea şi amenajarea localurilor necesare,
angajarea şi concedierea personalului, Ńinerea contabilităŃii, plata şi încasarea datoriilor,
emiterea şi negocierea de cambii, reprezentarea în justiŃie.
În situaŃia în care există mai mulŃi administratori, care lucrează împreună, decizia trebuie
luată în unanimitate. Prin obligaŃia administratorilor de a lucra împreună se asigură un control
reciproc. Cu toate acestea, un administrator poate hotărî şi singur, dacă actul are caracter
urgent şi inacŃiunea ar provoca societăŃii un prejudiciu considerabil. Eventualele neînŃelegeri
dintre administratori se soluŃionează de asociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social.
Dacă sunt numiŃi mai mulŃi administratori, fără a se determina atribuŃiile lor, fiecare poate
face separat acte de administrare. Oricare dintre ei lucrează ca un administrator unic. Când
iniŃiativa administratorului depăşeşte limitele operaŃiunilor obişnuite comerŃului societăŃii, el
trebuie să înştiinŃeze pe ceilalŃi administratori. În caz de opoziŃie a unuia dintre administratori,
vor decide asociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. FaŃă de terŃi,
opoziŃia va produce efecte numai din momentul în care au fost informaŃi.
În raporturile cu terŃele persoane, societatea este reprezentată de administratorii care
folosesc semnătura socială. Semnătura reprezentantului trebuie însoŃită de menŃionarea firmei.
În absenŃa unor alte dispoziŃii în actul constitutiv, fiecare administrator are dreptul de a
reprezenta societatea.
Administratorul asociat nu poate transmite dreptul de a reprezenta societatea, dacă nu este
autorizat prin contract. În caz contrar, societatea nu este obligată faŃă de actele substituitului,
dar poate pretinde beneficiile rezultate din operaŃiune.
Actele încheiate de administratori, în limita drepturilor acordate, angajează societatea.
Dacă administratorul contractează sub firma societăŃii, depăşind atribuŃiile conferite prin actul
de reprezentare, societatea nu este obligată. Pentru aceste acte, administratorii îşi asumă
răspunderea lor personală.
Calitatea de administrator încetează prin revocare. Regulile privind revocarea sunt
deosebite după cum administratorul a fost numit prin contractul de societate sau printr-o
decizie ulterioară a asociaŃilor. Administratorul statutar poate fi revocat prin acordul unanim
al asociaŃilor şi numai pentru cauze legitime. Dacă administratorul este numit ulterior actului
constitutiv, revocarea se face prin decizia asociaŃilor care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social. În împrejurarea în care revocarea este nejustificată, administratorul are
dreptul la despăgubiri.
Activitatea administratorului mai poate înceta în cazul morŃii, incapacităŃii sau
falimentului, precum şi a retragerii sau excluderii din societate.
AsociaŃii au dreptul de a participa la toate activităŃile societăŃii. Dacă în actul constitutiv nu
există o altă stipulaŃie, deciziile se adoptă prin votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea
absolută a capitalului social.
Principalele drepturi ale asociaŃilor societăŃii în nume colectiv sunt următoarele: dreptul de
a participa la deliberări şi la luarea deciziilor; dreptul la beneficii; dreptul de a folosi fondurile
societăŃii; dreptul la restituirea valorii aporturilor la încetarea societăŃii.
Beneficiile se împart între asociaŃi în măsura stabilită prin contractul de societate sau
proporŃional cu cota de participare la capitalul social vărsat. În lipsa unor prevederi diferite în
actul constitutiv, asociatul care a pus în comun numai industria sa, va avea dreptul la un
beneficiu egal cu cel al asociatului care are aportul cel mai mic (art. 1511 din Codul civil
român).
 Potrivit dreptului la beneficii, asociaŃii sunt ŃinuŃi să aducă în societate aportul promis. În
afară de această îndatorire esenŃială, asociaŃii mai au următoarele obligaŃii: să nu întrebuinŃeze
capitalul, bunurile sau creditul societăŃii în folosul lor ori al altei persoane, fără
consimŃământul scris al celorlalŃi asociaŃi; să nu ia din fondurile societăŃii sume mai mari
decât cele fixate pentru cheltuielile lor personale; să nu participe ca asociaŃi în alte societăŃi cu
răspundere nelimitată, în alte societăŃi concurente sau având acelaşi obiect de activitate; să nu
efectueze operaŃiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerŃ sau într-unul
asemănător, fără consimŃământul celorlalŃi asociaŃi.
ObligaŃiile contractante în numele şi în contul societăŃii, sub firma socială, de către
persoanele care o reprezintă, angajează răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor în
nume colectiv. Dar răspunderea asociaŃilor este subsidiară, având un rol de garanŃie legală
pentru societate. Creditorii sociali nu pot pretinde să fie plătiŃi de asociaŃi cu patrimoniul lor,
mai înainte de a fi exercitat acŃiunea contra societăŃii. Prin admiterea beneficiului de
discuŃiune, creditorii se pot îndrepta împotriva asociaŃilor, numai dacă societatea nu plăteşte
creanŃele, în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere. În caz de
insolvabilitate, hotărârea judecătorească obŃinută împotriva societăŃii este opozabilă fiecărui
asociat.
DispoziŃiile legale privind răspunderea asociaŃilor au un caracter imperativ. Prin contractul
de societate nu se poate prevedea nici o derogare, individuală sau generală. Orice clauză care
ar exclude sau limita răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor este lovită de nulitate.
În dreptul englez se face distincŃie între natura contractuală sau delictuală a răspunderii.
Partnership Act din 1890 prevede că asociaŃii răspund solidar şi nelimitat pentru comportarea
culpabilă în administrarea societăŃii şi numai solidar în raporturile contractuale.
Cesiunea părŃilor de interes a asociaŃilor prezintă un caracter restrictiv. Transmiterea poate
avea loc numai dacă există o asemenea clauză în actul constitutiv.
În baza cesiunii, cesionarul devine titularul părŃii de interes şi dobândeşte calitatea de
asociat în locul cedentului. Cu toate acestea, cesionarul nu dobândeşte nici un drept în
administrarea societăŃii, iar cedentul nu este eliberat de ceea ce mai datorează societăŃii din
aportul său de capital şi rămâne răspunzător pentru operaŃiunile anterioare efectuate de
societate.
Retragerea din societatea în nume colectiv a unui asociat se poate produce: în cazurile
prevăzute de actul constitutiv; cu acordul tuturor celorlalŃi asociaŃi; pentru motive temeinice
în baza unei hotărâri a tribunalului.
 În urma retragerii, asociatul îşi pierde calitatea în societate. Drepturile sale asupra părŃilor
sociale se stabilesc prin acordul părŃilor sau prin hotărârea instanŃei. În mod corespunzător,
capitalul social al societăŃii se reduce cu partea de interes restituită asociatului retras.
Asociatul poate fi exclus din societatea în nume colectiv în următoarele cazuri: nu aduce,
în societate, aportul la care s-a obligat, deşi a fost pus în întârziere; devine legalmente
incapabil sau este declarat în stare de faliment; se amestecă fără drept în administraŃie ori
utilizează capitalul, bunurile sau creditul societăŃii, în folosul său ori al unei terŃe persoane sau
face concurenŃă societăŃii; comite fraude în dauna societăŃii ori se serveşte de semnătura
socială sau de capitalul social, în folosul său sau al altora, în calitate de administrator.
Excluderea se pronunŃă, la cererea societăŃii sau a oricărui asociat, prin hotărâre
judecătorească. Dacă excluderea se cere de un asociat, se va cita societatea şi asociatul pârât.
Hotărârea definitivă de excludere se înscrie în registrul comerŃului şi se publică, le cererea
societăŃii, în Monitorul Oficial.
Asociatul exclus este obligat să suporte pierderile societăŃii până în momentul excluderii
precum şi consecinŃele operaŃiunilor în curs de efectuare. Tot până la data excluderii, asociatul
are dreptul la beneficii. El nu are însă dreptul la o parte proporŃională din patrimoniul social,
ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Controlul asupra gestiunii administratorilor în societatea în nume colectiv se exercită de
către asociaŃi. Datorită caracterului intuitu personae al societăŃii, controlul asupra activităŃii
administratorilor nu necesită persoane special învestite.
Fiecare dintre asociaŃi, care nu este administrator al societăŃii, poate să supravegheze
modul cum se aplică prevederile contractului de societate şi deciziile asociaŃilor, să verifice
registrele comerciale şi să ceară informaŃii. În cazul în care constată unele nereguli, el are
dreptul să convoace asociaŃii ori să ceară revocarea administratorului.
Societatea în nume colectiv se poate transforma prin modificarea actului constitutiv.
Societatea veche nu se înlocuieşte cu una nouă, ci numai se schimbă structura
organizatorică. Vechea societate îşi continuă activitatea sub o altă formă juridică. Astfel,
societatea în nume colectiv se poate transforma în societate pe acŃiuni, urmând ca asociaŃii să
răspundă în limita aportului lor social.
Schimbarea decisă de asociaŃi trebuie să îndeplinească cerinŃele necesare pentru noul tip de
societate. Modificarea actului constitutiv produce efecte faŃă de terŃele persoane numai după
efectuarea formalităŃilor de publicitate.
 Transformarea societăŃii nu trebuie să mărească sau să lezeze angajamentele asociaŃilor şi
drepturile terŃilor. Pentru datoriile sociale anterioare transformării societăŃii, asociaŃii rămân
obligaŃi solidar.
Fuziunea constă în concentrarea a două sau mai multe societăŃi comerciale.
OperaŃiunea fuziunii poate avea loc prin contopire sau prin absorbŃie. În prima formă,
societăŃile care fuzionează îşi încetează existenŃa, constituind o societate nouă. În cea de a
doua formă, societatea care încorporează alte societăŃi îşi păstrează personalitatea juridică.
Divizarea reprezintă împărŃirea întregului patrimoniu al unei societăŃi, care îşi încetează
activitatea, între mai multe societăŃi existente sau care vor fi înfiinŃate. Dacă numai o parte din
patrimoniu se desprinde, societatea îşi menŃine existenŃa.
Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiŃiile stabilite
pentru modificarea actului constitutiv. Dacă se constituie o nouă societate comercială, se
impune şi îndeplinirea cerinŃelor legale prevăzute pentru forma de societate aleasă.
Realizarea fuziunii sau divizării, implică îndeplinirea următoarelor operaŃiuni: întocmirea
de către administratori, în baza hotărârii adunării asociaŃilor a fiecăreia dintre societăŃile
participante, a proiectului de fuziune sau de divizare; depunerea proiectului de fuziune sau de
divizare, semnat de reprezentanŃii societăŃilor participante, la oficiul registrului comerŃului,
însoŃit de o declaraŃie a societăŃii care îşi încetează activitatea, asupra modului în care a
hotărât să-şi stingă pasivul; publicarea proiectului de fuziune sau de divizare, vizat de
judecătorul delegat, în Monitorul Oficial; exercitarea dreptului de opoziŃie de fiecare creditor
al societăŃii care fuzionează ori se divide, având o creanŃă anterioară publicării proiectului de
fuziune sau de divizare; informarea asociaŃilor asupra condiŃiilor şi consecinŃelor operaŃiunii;
adoptarea hotărârii privind fuziunea sau divizarea de adunarea asociaŃilor a fiecăreia dintre
societăŃile participante.
Prin fuziune sau divizare se produce o transmitere universală a patrimoniului social.
Drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor care fuzionează vor fi preluate de noua societate
înfiinŃată sau de societatea care continuă a subzista. În situaŃia divizării, societatea va
răspunde proporŃional cu valoarea bunurilor dobândite, dacă prin actul de divizare nu s-au
stabilit alte proporŃii.
Societatea în nume colectiv se poate dizolva în mai multe împrejurări. Motivele de
dizolvare se clasifică în două categorii, şi anume: cauze comune tuturor societăŃilor
comerciale şi cauze specifice societăŃii în nume colectiv.
Cauzele de dizolvare comune sau generale ale societăŃilor comerciale sunt următoarele:
trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii; realizarea scopului societăŃii; imposibilitatea
realizării obiectului de activitate al societăŃii; declararea nulităŃii societăŃii; hotărârea
asociaŃilor; hotărârea tribunalului; falimentul societăŃii. Prin lege sau actul constitutiv al
societăŃii se pot prevedea şi alte cauze de dizolvare.
Cu toate că societatea comercială presupune existenŃa unui contract, dizolvarea se referă la
încetarea persoanei juridice. Datorită personalităŃii juridice a societăŃii, regulile de drept
comun privind rezoluŃiunea şi rezilierea contractelor nu pot fi aplicate.
Cauzele specifice de dizolvare sunt configurate de caracterul intuitu personae a formei de
constituire. Societatea în nume colectiv se dizolvă şi prin falimentul, incapacitatea,
excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi, când, datorită acestor cauze, numărul
asociaŃilor s-a redus la unul singur.
În unele cazuri dizolvarea societăŃii poate fi evitată prin înserarea în actul constitutiv a unei
clauze contrare. Astfel, în actul constitutiv se poate prevedea o clauză de continuare de către
moştenitori. În acelaşi scop, asociatul rămas poate să decidă continuarea activităŃii sub forma
societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic.
În situaŃia în care un asociat decedează, societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine
moştenitorilor. Plata se va face după ultimul bilanŃ contabil aprobat, dacă asociaŃii rămaşi nu
preferă că continue societatea cu moştenitorii.
Dizolvarea societăŃii poate fi de drept sau facultativă. Cu alte cuvinte, dizolvarea este
normală sau anticipată.
Cauzele care produc dizolvarea de drept sunt expirarea termenului stabilit pentru durata
societăŃii şi realizarea scopului societăŃii. Dizolvarea de drept intervine automat, fără a fi
necesară decizia asociaŃilor şi efectuarea formalităŃilor de publicitate. Societatea nu poate fi
prelungită în mod tacit, ci numai prin modificarea actului constitutiv, cu acordul asociaŃilor.
Constatarea dizolvării se poate cere de orice persoană interesată.
Celelalte cazuri de dizolvare sunt facultative. Cauzele facultative nu atrag dizolvarea
automată a societăŃii. Aceste cazuri implică intervenŃia voinŃei asociaŃilor sau a unei hotărâri
judecătoreşti, precum şi îndeplinirea condiŃiilor de publicitate. Dizolvarea societăŃii poate fi
cerută tribunalului, pentru motive temeinice, de fiecare asociat.
După dizolvarea societăŃii administratorii nu mai pot încheia noi operaŃiuni. InterdicŃia
administratorilor începe din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăŃii sau a
realizării obiectului de activitate a societăŃii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de
adunarea asociaŃilor sau declarată prin sentinŃă judecătorească. Dacă administratorii continuă
să contracteze operaŃiuni în contul societăŃii, ei vor răspunde personal şi solidar.
 În urma dizolvării, societatea în nume colectiv trece în faza de lichidare. Constituind
ultima perioadă din existenŃa societăŃii, lichidarea este o consecinŃă directă a dizolvării.
În condiŃiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv, asociaŃii pot hotărî, odată cu
dizolvarea, şi modul de lichidare a societăŃii. AsociaŃii trebuie să fie de acord cu privire la
repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăŃii şi să asigure stingerea pasivului sau
regularizarea lui în acord cu creditorii.
Lichidarea societăŃii în nume colectiv reprezintă ansamblul de operaŃiuni necesare pentru
terminarea afacerilor angajate, încasarea creanŃelor societăŃii, transformarea activului în
numerar, plata datoriilor existente şi împărŃirea între asociaŃi a părŃii rămase.
Prin derogare de la regulă, dizolvarea societăŃii poate să nu aibă ca efect deschiderea
procedurii lichidării. În anumite situaŃii, cum ar fi fuziunea ori divizarea totală, dizolvarea are
loc fără lichidare.
Lichidarea societăŃii este o instituŃie prin care se apără, în principal, interesele asociaŃilor.
Procedura lichidării poate fi declanşată numai de asociaŃi. Mai mult, asociaŃii au posibilitatea,
până la repartiŃia activului net, de a reveni asupra dizolvării sau de a evita lichidarea prin
fuziune sau divizare.
În perioada lichidării, societatea dizolvată îşi păstrează personalitatea juridică, menŃinându-
şi firma, sediul social, naŃionalitatea şi autonomia patrimonială. Dar personalitatea juridică a
societăŃii persistă numai pentru operaŃiunile în legătură cu lichidarea. În scopul ocrotirii
terŃelor persoane, toate actele care emană de la societate trebuie să menŃioneze că este în
lichidare.
După dizolvarea societăŃii, atribuŃiile administratorilor încetează. Celelalte organe ale
societăŃii îşi continuă însă activitatea. De altfel, societăŃii în lichidare i se aplică toate regulile
stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu
lichidarea.
AsociaŃii au libertatea de a determina procedura lichidării. În cazul în care actul constitutiv
nu conŃine prevederi speciale, se vor aplica dispoziŃiile legale în materie.
Administratorii sunt înlocuiŃi cu unul sau mai mulŃi lichidatori. Numirea lichidatorilor se
face de toŃi asociaŃii, dacă în contractul de societate nu se prevede altfel. În absenŃa unei
înŃelegeri între asociaŃi, lichidatorii se numesc de instanŃă, la cererea oricărui asociat ori
administrator. Actul de numire a lichidatorilor se înscrie în registrul comerŃului şi se publică
în Monitorul Oficial.
 Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Ei trebuie să fie lichidatori
autorizaŃi, în condiŃiile legii. Având calitatea de mandatari, lichidatorii au dreptul de
reprezentare a societăŃii. AtribuŃiile lor sunt stabilite prin actul de numire, precum şi de lege.
Revocarea unui lichidator, indiferent de organul care l-a numit, se hotărăşte de către
asociaŃi. În anumite împrejurări, lichidatorul poate fi înlocuit. Regulile aplicabile sunt aceleaşi
ca la numire.
Activitatea lichidatorilor se desfăşoară în conformitate cu normele prevăzute pentru
administratori. După numirea lor în funcŃie, lichidatorii trebuie să ia în primire bunurile
sociale, registrele şi actele societăŃii. Pentru a se constata situaŃia activului şi pasivului,
lichidatorii vor întocmi, împreună cu administratorii, inventarul şi bilanŃul societăŃii. La
elaborarea bilanŃului se va Ńine seama de valoarea care se poate obŃine din vânzarea
obligatorie a bunurilor. Toate operaŃiunile efectuate vor fi menŃionate de lichidatori într-un
registru, în ordinea datei lor.
În vederea lichidării şi repartizării patrimoniului social, lichidatorii pot să îndeplinească
toate actele necesare. Pe lângă împuternicirile conferite de asociaŃi, lichidatorii sunt îndrituiŃi:
să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare; să lichideze şi să
încaseze creanŃele societăŃii; să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere mobiliară
a societăŃii; să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii; să facă tranzacŃii; să contracteze
obligaŃii cambiale şi să facă împrumuturi neipotecare; să stea în judecată şi să fie acŃionaŃi în
interesul lichidării. În măsura în care sunt necesare, lichidatorii pot chiar să efectueze noi
operaŃiuni comerciale.
Lichidarea activului se face prin transformarea patrimoniului în disponibilităŃi lichide şi
încasarea creanŃelor societăŃii. CreanŃele debitorilor se încasează în ordinea ajungerii la
scadenŃă. Dacă un debitor renunŃă la beneficiul termenului, lichidatorii pot încheia o
tranzacŃie.
Lichidarea pasivului constă în plata datoriilor societăŃii. Lichidarea nu modifică raporturile
existente între creditori şi societate. Creditorii au în continuare un drept de gaj general asupra
patrimoniului societăŃii. Ei vor fi plătiŃi, înaintea asociaŃilor, pe măsura scadenŃei creanŃelor.
Cu respectarea intereselor societăŃii, lichidatorii pot efectua şi plata anticipată a creanŃelor.
Creditorii societăŃii pot să exercite contra lichidatorilor acŃiunile care decurg din creanŃele
lor ajunse la termen, până la concurenŃa bunurilor existente în patrimoniul societăŃii. Dacă
bunurile societăŃii sunt insuficiente, creditorii se vor putea îndrepta şi împotriva asociaŃilor.
Pentru satisfacerea creanŃelor lor, creditorii au şi dreptul de a cere declararea societăŃii în stare
de faliment.
 După plata creditorilor societăŃii, activul care mai rămâne se împarte între asociaŃi. Pentru
valoarea aporturilor, precum şi partea care li se cuvine din soldul activ sau beneficiul de
lichidare, asociaŃii sunt creditori ai societăŃii. În absenŃa unor prevederi deosebite în contractul
de societate, activul net se împarte proporŃional cu aportul asociaŃilor.
Lichidatorii trebuie să întocmească situaŃia financiară finală şi să propună repartizarea
activului între asociaŃi. SituaŃia financiară de lichidare şi proiectul de repartizare se notifică
asociaŃilor. Împotriva acestor acte, asociatul nemulŃumit poate face opoziŃie.
După aprobarea situaŃiei financiare de lichidare şi repartizarea activului net între asociaŃi,
mandatul lichidatorilor încetează. La terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară
radierea societăŃii din registrul comerŃului. Radierea se poate face şi din oficiu.
Reprezentând un mijloc de informare şi probaŃiune, registrele şi actele societăŃii în nume
colectiv se depun la unul dintre asociaŃi, desemnat prin votul majorităŃii. El trebuie să le
păstreze o perioadă de cinci ani.

5.2. Societatea în comandită simplă

În societatea în comandită simplă obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi
cu răspunderea nelimitată şi solidară a comanditaŃilor şi răspunderea limitată a comanditarilor
la valoarea aportului lor.
Societatea în comandită simplă îşi are originea în dreptul feudal al cetăŃilor italiene.
Societatea este o formă a contractului de commenda, care se folosea în comerŃul terestru şi
maritim.
Prin contractul de commenda, o persoană, commendator, încredinŃa unei alte persoane,
tractator, un capital în mărfuri sau bani, pentru a face comerŃ în Ńări străine. Beneficiile
realizate se împărŃeau în proporŃia stabilită, dar comanditarul nu risca decât suma învestită.
Contractul de commenda se utiliza de persoanele care nu puteau exercita în mod direct acte de
comerŃ. Pentru nobili, clerici şi militari, calitatea de comanditar oferea posibilitatea de a
participa la speculaŃiile comerciale.
InstituŃia a fost preluată de OrdonanŃa asupra comerŃului terestru din 1673, sub numele de
societate în comandită simplă. Ulterior, societatea este receptată de Codul comercial francez,
precum şi de legislaŃiile altor state. Societatea în comandită nu este consacrată în sistemele
juridice ale Ńărilor nordice.
Societatea în comandită simplă se individualizează prin următoarele caractere:
- societatea se înfiinŃează în considerarea calităŃilor personale ale participanŃilor;
- capitalul social este divizat în părŃi de interes;
 - asociaŃii sunt împărŃiŃi în două categorii, comanditaŃi şi comanditari.
CondiŃiile de constituire a societăŃii în comandită simplă sunt la fel cu cele prevăzute
pentru societatea în nume colectiv.
FormalităŃile necesare înfiinŃării, datorită statutului diferit al asociaŃiilor, prezintă totuşi,
unele particularităŃi. Pentru formarea societăŃii trebuie să existe câte un asociat din fiecare
categorie.
În dreptul francez german şi englez, o societate anonimă pe acŃiuni nu poate participa la
formarea societăŃii în calitate de asociat comanditar. Societatea în comandită simplă
neînregistrată este considerată, în dreptul englez, ca fiind în nume colectiv.
Firma societăŃii nu poate cuprinde decât numele unuia sau mai multor asociaŃi comanditaŃi.
La denumirea firmei se adaugă menŃiunea societate în comandită, scrisă în întregime. În
împrejurarea în care numele unui comanditar este inclus în denumirea firmei, el va răspunde
nelimitat şi solidar pentru toate obligaŃiile sociale. Această regulă ocroteşte buna-credinŃă a
terŃilor, care contractează cu societatea bazându-se pe numele asociaŃilor ce figurează în
firmă.
ComanditaŃii au un regim juridic asemănător cu asociaŃii unei societăŃi în nume colectiv. Ei
răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile sociale.
Comanditarii au o poziŃie juridică diferită. Ea se concretizează prin următoarele elemente:
comanditarii nu au calitatea de comerciant; numele comanditarilor nu poate fi inclus în firma
socială; comanditarii nu pot interveni în administrarea societăŃii; răspunderea comanditarilor
este limitată la aportul lor social.
Societatea în comandită simplă este administrată de unul sau mai mulŃi administratori,
denumiŃi geranŃi.
Administratorii se aleg dintre asociaŃii comanditaŃi, cu excluderea comanditarilor. Ei se
numesc prin contractul de societate sau ulterior, prin hotărârea asociaŃilor. În administrarea şi
reprezentarea societăŃii se aplică normele de la societatea în nume colectiv.
Comanditarii nu au dreptul să se amestece în administrarea societăŃii. Ei nu pot face acte de
gestiune externă, din care să rezulte drepturi şi obligaŃii pentru societate. Orice imixtiune se
sancŃionează, cu răspunderea nelimitată şi solidară a comanditaŃilor, pentru toate obligaŃiile
societăŃii contractante, de la data operaŃiunii încheiate. În cazul în care comanditarul are o
procură specială privind o anumită operaŃiune, el va răspunde personal şi solidar cu societatea
numai pentru obligaŃiile respective.
Prin aceste dispoziŃii s-a urmărit ocrotirea terŃilor, precum şi a comanditaŃilor. Pentru
înlăturarea oricărui echivoc sau neînŃelegere asupra răspunderii comanditarilor, participarea
lor directă şi personală la operaŃiunile societăŃii este interzisă. Pe de altă parte comanditaŃii
fiind singurii îndrituiŃi să administreze societatea, numai ei vor decide asupra actelor de
gestiune externă.
Principiul neimixtiunii nu se referă şi la actele de gestiune internă. Comanditarii pot
participa la numirea şi revocarea administratorilor sau la autorizarea administratorilor pentru
operaŃiunile ce depăşesc puterilor lor, la actele de consultaŃie, sub formă de avize şi sfaturi,
date administratorilor, la actele de control şi supraveghere a gestiunii sociale. În afară de
aceste acte, inerente calităŃii de asociat,comanditarii pot face orice alte operaŃiuni care sunt
permise unei persoane străine de societate.
Participarea la beneficii se stabileşte prin contractul de societate sau proporŃional cu cota
de participare la capitalul social vărsat. În situaŃia micşorării capitalului social, plata
dividendelor este interzisă până la acoperirea deficitului.
Cauzele de excludere şi de retragere din societate ale asociaŃilor comanditaŃi sunt identice
celor din societatea în nume colectiv. AsociaŃii comanditari pot fi excluşi în următoarele
cazuri: nu aduc în societate aportul la care s-au obligat; se amestecă în administrarea
societăŃii; folosesc bunurile societăŃii în interesul lor sau al unor alte persoane; săvârşesc acte
de concurenŃă împotriva societăŃii. ComanditaŃii şi comanditarii sunt ŃinuŃi de obligaŃiile
existente în momentul excluderii sau retragerii.
Societatea în comandită simplă se dizolvă pentru cauze comune tuturor societăŃilor
comerciale. Societatea se mai dizolvă şi prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea
sau decesul singurului asociat comanditat sau comanditar. În aceste situaŃii se aplică
dispoziŃiile referitoare la societatea în nume colectiv.
Lichidarea societăŃii se desfăşoară după regulile generale privind societăŃile comerciale şi
dispoziŃiile speciale stabilite pentru comandita simplă.

5.3. Societatea în participaŃiune

Societatea în participaŃiune reprezintă un contract prin care părŃile se asociază pentru
desfăşurarea unei activităŃi lucrative şi împărŃirea beneficiilor realizate.
Prin participaŃie, potrivit Legii franceze din 24 iulie 1966 asupra societăŃilor comerciale, se
înŃelege că o societate posedă într-o altă societate o fracŃiune de capital între 100% şi 50%.
Societatea din capitalul căreia o altă societate deŃine mai mult de 50% este considerată ca o
filială.
 Cu toate acestea, controlul asupra unei societăŃi nu implică în toate cazurile deŃinerea unei
anumite fracŃiuni de capital. Asocierea părŃilor presupune să se acorde o participaŃie la
beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaŃiuni sau chiar asupra întregului comerŃ.
Societatea în participaŃiune sau asocierea simplă constituie forma primordială a
contractului de commenda. Cu toate că nu figura în OrdonanŃa asupra comerŃului terestru din
1673, asociaŃia în participaŃiune a fost inclusă de Codul comercial francez alături de celelalte
societăŃi comerciale.
Constituirea societăŃii în participaŃiune nu necesită îndeplinirea unor formalităŃi prevăzute
de lege. La deplina libertate a părŃilor, se adaugă facilităŃile de ordin fiscal şi posibilitatea
transferării în străinătate a beneficiilor realizate.
IniŃial, societatea a fost utilizată pentru perfectarea unor operaŃiuni urgente. Cu timpul,
societatea s-a impus în cele mai diferite domenii de activitate. În practică, sub forma societăŃii
în participaŃiune se pot constitui: sindicatele de emisiune, care grupează mai multe bănci în
vederea lansării sau garantării acŃiunilor unei societăŃi comerciale; consorŃiile de investiŃii,
prin care se achiziŃionează bunuri şi echipamente pentru a fi închiriate industriaşilor
utilizatori; societăŃile multinaŃionale, care nu sunt supuse legilor unui anumit stat.
Societatea în participaŃiune se concretizează prin următoarele trăsături:
- asociaŃii se aleg intuitu personae;
- existenŃa societăŃii este ocultă;
- societatea nu are personalitate juridică;
- aporturile participanŃilor nu formează un capital social;
- drepturile asociaŃilor nu sunt reprezentate prin titluri negociabile.
Constituirea societăŃii în participaŃiune nu este supusă nici unei condiŃii de fond şi de
formă. În procesul înfiinŃării societăŃii, participanŃii au o libertate nelimitată.
AsociaŃii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. DenumiŃi şi parteneri tăcuŃi,
identitatea asociaŃilor nu este cunoscută de către terŃi.
Societatea în participaŃiune se concretizează prin existenŃa unui contract. Elementele
esenŃiale ale contractului de societate sunt aportul asociaŃilor, voinŃa asociaŃilor de a colabora,
în condiŃii de egalitate, pentru realizarea unei activităŃi comune şi participarea la beneficii,
precum şi la pierderi. Cu toate că reprezintă o societate comercială, prin contract nu se creează
şi o persoană juridică. Acordul intervenit produce efecte numai între părŃi. Neconstituind o
persoană juridică distinctă, societatea este internă, fiind configurată doar de elementul
contractual.
 În raporturile cu terŃii, societatea în participaŃiune nu există. Fără a fi clandestină sau
fictivă societatea are un caracter ocult. În cazul în care existenŃa ei este adusă la cunoştinŃa
publicului, societatea se converteşte în nume colectiv.
Datorită naturii sale, societatea în participaŃiune nu are personalitate juridică. În consecinŃă,
societatea nu se individualizează prin denumire, sediu social, naŃionalitate şi patrimoniu
propriu. Societatea nu beneficiază de calitatea de comerciant, nu are activ şi pasiv, nu poate fi
acŃionată în justiŃie.
Aporturile aduse de asociaŃi pot consta în numerar, în natură sau în industrie. Întrucât
aporturile nu constituie un capital social, societatea nu poate emite titluri cesibile sau
negociabile.
ExistenŃa societăŃii în participaŃiune se poate dovedi prin orice mijloc de probă. În mod
obişnuit, contractul de societate se constată printr-un înscris.
Societatea în participaŃiune poate fi administrată de toŃi asociaŃii. Actele de administrare se
încheie de fiecare asociat în numele său propriu.
În practică, asociaŃii desemnează un administrator, care poate fi asociat sau terŃ.
Administratorul se numeşte prin voinŃa unanimă a asociaŃilor. El încheie acte juridice în nume
propriu şi răspunde personal pentru întreaga activitate desfăşurată.
Raporturile interne dintre asociaŃi sunt determinate de prevederile contractului de societate.
În cadrul societăŃii, participanŃii aduc aporturile promise, participă la beneficii şi pierderi şi
efectuează controlul intern asupra gestiunii. În funcŃie de natura lor, aporturile asociaŃilor au
un regim diferit: aportul constituit din bunuri certe rămâne proprietatea asociatului titular;
aportul format din bunuri fungibile trece în posesia administratorului, asociatul devenind
creditor al valorii aduse. łinând seama de obiectul şi scopul societăŃii, partea socială a
fiecărui asociat reprezintă o parte de interes.
În raporturile cu terŃii, orice asociat poate contracta în numele său personal. El este Ńinut să
nu dezvăluie terŃilor existenŃa societăŃii şi nici numele celorlalŃi asociaŃi.
TerŃii au acŃiune numai asupra asociaŃilor cu care au încheiat operaŃiuni comerciale.
Împotriva celorlalŃi participanŃi la societate, terŃii se pot întoarce doar atunci când divulgarea
numelui s-a efectuat cu aprobarea lor sau din manifestările avute au lăsat să se înŃeleagă că au
calitatea de asociaŃi.
Societatea în participaŃiune se dizolvă în cauzele prevăzute pentru societăŃile de persoane.
Motivele de dizolvare privind existenŃa unor neînŃelegeri grave între asociaŃi sau
înregistrarea de rezultate negative în activitatea societăŃii pot fi invocate de administratorul
asociat. Această prerogativă revine administratorului, întrucât, spre deosebire de ceilalŃi
asociaŃi, el răspunde pentru obligaŃiile societăŃii cu întregul său patrimoniu.
Cu toate că asociaŃii sunt necunoscuŃi pentru terŃi, moartea unuia dintre ei implică
dizolvarea societăŃii. În dreptul italian, societatea poate fi dizolvată numai în cazul morŃii
administratorului asociat.
În situaŃia în care societatea se află în încetare de plăŃi, administratorul asociat va fi
declarat în stare de faliment. Aporturile şi beneficiile ce se cuvin celorlalŃi asociaŃi, şi care
formează creanŃele lor, vor fi valorificate în cadrul procedurii falimentului.
Lichidarea societăŃii, neexistând un patrimoniu social, cuprinde numai o reglementare de
conturi între asociaŃi. În conformitate cu stipulaŃiile contractului, asociaŃii vor primi aporturile
depuse sau contravaloarea lor şi eventualele beneficii realizate.

6. SocietăŃile de capitaluri
SocietăŃile de capitaluri sunt de două feluri: societatea anonimă pe acŃiuni şi societatea în
comandită pe acŃiuni.

6.1. Societatea anonimă pe acŃiuni

În societatea anonimă, obligaŃiile sociale sunt garantate numai cu patrimoniul social,
asociaŃii având o răspundere limitată la valoarea aportului lor.
Societatea anonimă poate fi pe acŃiuni sau pe cote-părŃi. În funcŃie de forma concretă,
aportul asociaŃilor este reprezentat fie prin titluri negociabile numite acŃiuni, fie prin cote sau
părŃi sociale. Fiecare asociat răspunde numai cu valoarea acŃiunilor sale sau cu sumele care s-
a obligat să le aducă în societate.
Societatea anonimă reprezintă forma tipică a societăŃilor de capitaluri. Ea are aceeaşi
natură, indiferent de modul de împărŃire a capitalului social. În practică, societatea anonimă
propriu-zisă este pe acŃiuni.
Originea societăŃii anonime se găseşte în două precedente primare din dreptul feudal: în
coproprietatea minieră germană şi în unele bănci italiene.
În coproprietatea minieră germană, o mină care nu putea fi material divizată, era împărŃită
în cote ideale, numite carate. Fiecare posesor răspundea cu valoarea cotei sale, care putea fi
liber transmisă.
În unele bănci italiene, şi anume Banca di San Giorgio sau Banca San Ambrogio, asociaŃii
erau creditori ai republicii. CreanŃa lor se constata printr-un titlu, care era transmisibil.
 Primele societăŃi anonime s-au constituit în secolul al XVII-lea, în Olanda, Anglia şi
FranŃa. Ele se înfiinŃau prin patente regale sau acte de concesiune, care prevedeau condiŃiile de
existenŃă. ApariŃia lor se datorează cerinŃelor expansiunii coloniale şi posibilităŃii de
concentrare a capitalului.
Reglementarea societăŃii anonime, ca tip general de societate, a fost realizată de Codul
comercial francez din 1807. În prezent, societatea anonimă este cunoscută în sistemele de
drept ale tuturor statelor.
ImportanŃa societăŃii anonime pe acŃiuni constă în posibilitatea de asociere a unor mari
capitaluri, continuitatea ei independent de personalitatea acŃionarilor şi răspunderea lor
limitată. Societatea pe acŃiuni are un rol deosebit şi în realizarea exportului de capital.
Societatea anonimă pe acŃiuni se individualizează prin următoarele elemente:
- societatea se constituie în considerarea contribuŃiei părŃilor la formarea capitalului social;
- asociaŃii nu au calitatea de comerciant;
- capitalul social este divizat în acŃiuni, care sunt titluri negociabile şi transmisibile,
configurând aspectul anonim al societăŃii;
- răspunderea asociaŃilor este limitată la valoarea aporturilor subscrise.
Formarea societăŃii anonime pe acŃiuni este guvernată de regimul libertăŃii de constituire,
care începând cu secolul al XIX-lea, a înlocuit regimul autorizaŃiei administrative prealabile.
Societatea pe acŃiuni se poate înfiinŃa în două moduri: prin constituire continuată sau
subscripŃie publică şi prin constituire simultană sau fără apel la subscripŃia publică.
În mod obişnuit, societăŃile anonime pe acŃiuni se constituie prin subscripŃia simultană a
capitalului. De la această practică, se cunosc şi unele excepŃii. În dreptul olandez, nu se
distinge între constituirea continuată şi cea simultană, iar în dreptul german, nu este
reglementată decât constituirea continuată.
CondiŃiile de fond şi de formă privind constituirea societăŃii anonime pe acŃiuni sunt
comune ambelor forme. În principiu, ele prevăd următoarele: un număr minim de asociaŃi; un
capital social minim; depunerea prealabilă a unei cote din capitalul social; redactarea actelor
constitutive; un conŃinut determinat al contractului de societate şi statutului; obŃinerea
autorizaŃiei de funcŃionare; efectuarea publicităŃii.
• Numărul minim al asociaŃilor este precizat în fiecare sistem de drept. ExistenŃa unei
asemenea prevederi se explică prin considerente de ordin organizatoric, corespunzătoare
interesului practic al societăŃii.
AsociaŃii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Ei nu sunt consideraŃi comercianŃi. În
dreptul francez, cel puŃin un asociat trebuie să fie persoană fizică.
 Dacă numărul asociaŃilor scade sub limita fixată, societatea anonimă pe acŃiuni se
transformă sau se dizolvă. În legislaŃia italiană, germană şi engleză, societatea pe acŃiuni îşi
poate desfăşura activitatea şi cu un singur asociat, care devine direct şi nelimitat răspunzător
pentru obligaŃia societăŃii.
• Limita minimă a capitalului social se stabileşte de legislaŃia fiecărui stat. Minimum de
capital este necesar pentru înfiinŃarea societăŃii şi ocrotirea interesului terŃilor. În dreptul
belgian şi olandez nu există o asemenea prevedere.
Capitalul social trebuie să fie subscris integral. Capitalul subscris constituie capitalul
nominal al societăŃii.
În dreptul olandez şi englez se poate subscrie numai o parte din capital, care va fi întregit
după constituirea societăŃii. Completarea ulterioară este posibilă datorită distincŃiei care se
face între capitalul autorizat şi capitalul subscris.
• Din capitalul social, asociaŃii vor depune în prealabil o anumită cotă. Vărsământul se
efectuează în numerar la o casă de economii şi consemnaŃiuni, bancă sau notar. Capitalul
efectiv vărsat reprezintă o garanŃie a seriozităŃii subscriitorilor de a deveni acŃionari.
• Actele constitutive ale societăŃii anonime pe acŃiuni se încheie în formă autentică.
Formalitatea autentificării contractului de societate şi statutului este cerută de complexitatea
relaŃiilor dintre asociaŃi şi efectuarea formalităŃilor de publicitate. Statutul face parte
integrantă din actul constitutiv şi cuprinde normele referitoare la organizarea şi funcŃionarea
societăŃii.
• Actul constitutiv al societăŃii anonime pe acŃiuni trebuie să prezinte un anumit conŃinut.
Elementele care se menŃionează în actul constitutiv sunt următoarele: datele de identificare a
asociaŃilor persoane fizice şi persoane juridice; forma, denumirea, sediul şi emblema
societăŃii; capitalul social subscris şi cel vărsat; valoarea bunurilor aduse ca aport în natură şi
modul de evaluare; numărul şi valoarea nominală a acŃiunilor, cu specificarea dacă sunt
nominative sau la purtător şi numărul lor pe categorii; persoanele care vor administra şi
reprezenta societatea, garanŃia pe care sunt obligaŃi să o depună, puterile conferite şi
exercitarea lor împreună sau separat; datele de identificare a cenzorilor persoane fizice şi
juridice; reguli privind conducerea, administrarea, funcŃionarea şi controlul gestiunii
societăŃii; durata societăŃii, modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
sediile secundare; avantajele rezervate fondatorilor; operaŃiunile încheiate de asociaŃi în
contul societăŃii; modul de dizolvare şi de lichidare a societăŃii. Actul constitutiv se semnează
de toŃi asociaŃii sau, în caz de subscripŃie, publică de fondatori.
 Firma societăŃii anonime pe acŃiuni se compune dintr-o denumire proprie. Pentru a
împiedica o eventuală confuzie, denumirea aleasă trebuie să fie de natură a o deosebi de firma
altor societăŃi. Denumirea firmei va fi însoŃită de menŃiunea societate anonimă, scrisă în
întregime sau prin prescurtare.
• AutorizaŃia de funcŃionare a societăŃii anonime pe acŃiuni se obŃine după controlul
operaŃiunilor de constituire. Verificarea legalităŃii şi utilităŃii societăŃii se exercită de organele
judecătoreşti sau administrative. În unele state, controlul operaŃiunilor de constituire este
efectuat de instituŃii de drept public.
• Publicitatea constituirii societăŃii anonime pe acŃiuni se realizează prin înmatricularea în
registrul comerŃului şi publicarea în Monitorul Oficial. Orice alte modificări ale actului
constitutiv al societăŃii sunt supuse formalităŃilor de publicitate.
În dreptul englez, existenŃa juridică a societăŃii se constată printr-un certificate of
incorporation, eliberat de Registar of companies, din cadrul Ministerului ComerŃului.
Începerea activităŃii este însă condiŃionată de obŃinerea de la acelaşi organ, a unui trading
certificate.
În dreptul olandez, societatea se înmatriculează în registrul comerŃului, dar beneficiază de
personalitate juridică din momentul autorizării prealabile de către Ministerul de JustiŃie.
OperaŃiunile de constituire se efectuează de fondatorii societăŃii anonime pe acŃiuni. Pentru
actele juridice încheiate în contul societăŃii, fondatorii răspund solidar şi nelimitat faŃă de terŃi.
După dobândirea personalităŃii juridice, societatea va prelua aceste acte de la data încheierii
lor.
Constituirea simultană sau concomitentă se face fără apel la subscripŃia publică. Procedura
de constituire simultană implică un număr redus de formalităŃi.
Prin unul sau mai multe acte autentice, fondatorii determină clauzele contractului de
societate şi statutului, subscriu în întregime capitalul social şi depun în numerar vărsămintele
prealabile prescrise de lege. VoinŃa părŃilor fiind concomitentă, actul constitutiv trebuie să
conŃină numirea organelor de gestiune şi control.
După consemnarea capitalului subscris, urmează obŃinerea autorizaŃiei de funcŃionare şi
publicitatea constituirii societăŃii
Constituirea continuată sau succesivă se realizează prin subscripŃie publică de acŃiuni.
Procedura de constituire continuată presupune o perioadă prealabilă, necesară pentru formarea
capitalului social.
Membrii fondatori trebuie să întocmească un prospect de emisiune, care reprezintă o ofertă
făcută publicului. În prospect se indică obiectul şi capitalul societăŃii, clauzele principale ale
contractului de societate şi statutului, avantajele rezervate fondatorilor şi data închiderii
subscripŃiei. Prospectul, cu semnăturile fondatorilor, în formă autentică, se depune la registrul
comerŃului din judeŃul unde societatea îşi va stabili sediul. După depunere, judecătorul delegat
la Oficiul registrului comerŃului, constatând îndeplinirea condiŃiilor stabilite, va autoriza
publicarea prospectului de emisiune.
Persoanele interesate vor subscrie acŃiunile pe exemplarele prospectului de emisiune al
fondatorilor, vizate de judecătorul delegat. Tot subscrierea se poate face pe proiectul de statut
sau prin scrisori adresate direct fondatorilor. Subscrierea va preciza datele de identificare a
subscriitorului, numărul acŃiunilor subscrise, data subscrierii şi declaraŃia expresă că acesta
cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune. Prospectele de emisiune care nu cuprind toate
menŃiunile legale sunt nule.
ObligaŃia subscrierii cuprinde întregul capital sau numai o parte din valoarea acŃiunilor.
Subscrierea trebuie să fie fermă şi loială.
După adunarea subscripŃiilor, se depune o anumită cotă din valoarea acŃiunilor în numerar.
Pentru efectuarea vărsămintelor, membrii fondatori fixează un termen, care se aduce la
cunoştinŃa subscriitorilor. În practica formării societăŃii, subscrierea acŃiunilor este însoŃită şi
de efectuarea vărsămintelor corespunzătoare.
În urma închiderii subscrierii, fondatorii vor convoca adunarea constitutivă. Convocarea se
face printr-o înştiinŃare publicată în Monitorul Oficial, precum şi în presă.
Adunarea constitutivă decide asupra principalelor probleme ale societăŃii. Principalele
atribuŃii ale adunării constitutive sunt următoarele: verifică existenŃa vărsămintelor;
examinează şi validează raportul experŃilor de evaluare a aporturilor în natură; aprobă
participările la beneficii ale fondatorilor şi operaŃiunile încheiate în contul societăŃii; discută şi
aprobă actul constitutiv al societăŃii şi desemnează pe membrii care se vor prezenta pentru
autentificarea actelor şi îndeplinirea formalităŃilor cerute pentru constituirea societăŃii;
numeşte pe administratori şi cenzori.
În adunarea constitutivă, fiecare acceptant sau subscriitor are dreptul la un singur vot,
indiferent de numărul acŃiunilor pe care le-a subscris. Luarea unei hotărâri în adunarea
constitutivă implică prezenŃa a jumătate plus unu din numărul acceptanŃilor şi admiterea ei de
majoritatea simplă a celor prezenŃi.
După îndeplinirea operaŃiunilor care revin adunării constitutive, se solicită autorizaŃia de
funcŃionare şi se efectuează publicitatea.
 Valorile mobiliare emise de societatea anonimă pe acŃiuni sun concretizate în titluri. Cele
mai importante valori mobiliare sunt acŃiunile şi obligaŃiunile.
AcŃiunile sunt titluri reprezentative ale părŃilor sociale, constituind fracŃiuni ale capitalului
social şi conferind posesorilor calitatea de acŃionar. După constituirea legală a societăŃii,
acŃiunile pot fi transmise şi negociate.
NoŃiunea de acŃiune are mai multe semnificaŃii.
AcŃiunea înseamnă o fracŃiune a capitalului social, care trebuie să fie întotdeauna de o
valoare egală. În societatea anonimă pe cote, părŃile sociale pot fi de valoare inegală. Dacă
prin actul constitutiv nu s-a dispus altfel, acŃiunile conferă titularilor drepturi egale.
AcŃiunea reprezintă titlul de credit constatator al drepturilor şi obligaŃilor care decurg din
calitatea de acŃionar. Cu alte cuvinte, documentul sau înscrisul în care se încorporează dreptul
acŃionarului.
AcŃiunea desemnează raportul corporativ sau societar, adică legătura juridică dintre
acŃionar şi societate. Drepturile şi obligaŃiile participanŃilor sunt determinate de posesia
acŃiunilor şi nu de contractul de societate sau de calitatea de asociat.
Titlurile acŃiunilor trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea şi durata
societăŃii; date privind actul constitutiv şi înmatricularea societăŃii; capitalul social, numărul
acŃiunilor şi vărsămintele efectuate; avantajele acordate fondatorilor. AcŃiunile trebuie să
poarte semnătura a doi administratori, când sunt mai mulŃi, sau a unicului administrator.
Valoarea nominală a acŃiunii se poate stabili prin actul constitutiv sau prin lege. În cazul în
care cuantumul acŃiunii este fixat prin actul constitutiv, asociaŃii au o libertate deplină. În
legislaŃiile naŃionale, dispoziŃiile legale stabilesc o limită minimă privind valoarea nominală a
acŃiunii.
AcŃiunile nu pot fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea lor nominală.
Fundamentul acestei dispoziŃii constă în ocrotirea creditorilor sociali. În măsura în care
capitalul nominal corespunde capitalului real, creditori sociali nu pot fi induşi în eroare. Cu
toate acestea, societatea poate emite acŃiuni pentru o sumă superioară valorii lor nominale.
Modalitatea contrară de emitere este admisă întrucât patrimoniul societăŃi se măreşte cu
diferenŃa rezultată.
După emiterea acŃiunii, valoarea sa poate fi inferioară sau superioară celei nominale.
Raportată la situaŃia reală a patrimoniului societăŃii, acŃiunea are o valoare efectivă. Tot
acŃiunea poate avea şi o valoare de bursă.
Titlurile de acŃiuni emise de societate pot fi unice sau multiple. Titlurile unice sau simple
corespund unei singure acŃiuni, iar titlurile multiple mai multor acŃiuni.
 În literatura de specialitate, procedeul emiterii de acŃiuni multiple a fost contestat.
ObiecŃiunile formulate au învederat că acŃionarul care posedă o acŃiune sau un număr de
acŃiuni, inferior multiplului pentru care s-au emis acŃiunile, ar fi lipsit de dreptul de vot. Dar
dreptul de a vota al acŃionarului este prevăzut de lege. Indiferent de numărul acŃiunilor sale,
acŃionarul nu poate fi împiedicat să voteze.
În privinŃa naturii juridice, acŃiunile sunt considerate titluri de credit. Ele nu întrunesc însă
toate trăsăturile titlurilor de credit.
AcŃiunile se caracterizează numai prin existenŃa unui titlu care încorporează dreptul, fără a
fi autonome şi literale. Ca atare, rezultă următoarele consecinŃe: întinderea dreptului
posesorului fiind precizată incomplet de titlul constatator, se determină prin contractul de
societate şi statut; conŃinutul dreptului posesorului se poate schimba în funcŃie de eventualele
modificări ale contractului de societate şi statutului; subdobânditorul are un drept derivat şi nu
un drept propriu, iar excepŃiile pe care debitorul le poate invoca împotriva primului
dobânditor sunt opozabile şi celor subsecvenŃi.
În consecinŃă, acŃiunile nu sunt titluri de credit perfecte. AcŃiunile certifică un drept
complex, fiind titluri corporative sau de participaŃie.
După modelul lor de individualizare, acŃiunile sunt de două feluri: acŃiuni nominative şi
acŃiuni la purtător.
AcŃiunile nominative conŃin în titlu numele, prenumele şi domiciliul posesorului sau, după
caz, denumirea şi sediul acestuia. Proprietatea lor se stabileşte prin înscrierea în registrul
acŃionarilor.
AcŃiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă
dematerializată, prin înregistrare în registrul acŃionarilor. Pentru acŃiunile în formă materială
se pot emite şi titluri cumulative, care cuprind un multiplu, adică mai multe acŃiuni. Dacă nu a
emis acŃiuni în formă materială, societatea va elibera, la cerere sau din oficiu, câte un
certificat de acŃionar.
Transmiterea acŃiunilor nominative se realizează printr-o declaraŃie făcută în registrul
acŃionarilor, semnată de cedent şi cesionar sau de mandatarii lor şi prin menŃiunea făcută pe
titlu. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a drepturilor de
proprietate asupra acŃiunilor.
Formalitatea înregistrării este necesară pentru opozabilitatea cesiunii faŃă de terŃi.
Drepturile corespunzătoare calităŃii de acŃionar vor fi exercitate numai de asociatul înscris în
registrul societăŃii, adică de titularul acŃiunii.
 Înscrierea operaŃiunii în registrul societăŃii este obligatorie şi în cazul constituirii de
garanŃii reale mobiliare asupra acŃiunilor.
AcŃiunile la purtător cuprind în titlu numai un număr, fără a menŃiona numele posesorului.
Proprietatea acŃiunilor la purtător aparŃine posesorului. AcŃiunile la purtător se transmit prin
simpla tradiŃie materială a titlului.
AsociaŃii au un drept de alegere între acŃiunile nominative şi acŃiunile la purtător. Cu toate
că acŃiunile la purtător sunt preferate, de multe ori, actul constitutiv sau legea prevede forma
nominativă. Prin nominalizarea acŃiunilor se urmăreşte cunoaşterea exactă a acŃionarilor şi
implicit a componenŃei capitalului social. Dacă în actul constitutiv nu există alte dispoziŃii,
acŃiunile vor fi la purtător. Cu toate acestea, acŃiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna
nominative.
AcŃiunile sunt indivizibile. În situaŃia în care o acŃiune nominativă devine proprietatea mai
multor persoane, societatea nu este Ńinută să înscrie transmiterea, dacă nu se desemnează de
către coproprietari un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acŃiune.
AcŃiunile nominative plătite în întregime pot fi convertite în acŃiuni la purtător. În sens
invers, acŃiunile la purtător se pot transforma în acŃiuni nominative. În absenŃa unei interdicŃii
legale, convertirea acŃiunilor dintr-o formă în alta se decide prin hotărârea adunării generale
extraordinare a acŃionarilor.
În funcŃie de drepturile acordate titularului, acŃiunile se împart în două categorii: acŃiuni
obişnuite şi acŃiuni privilegiate.
AcŃiunile obişnuite sau ordinare sunt de egală valoare. Datorită parităŃii aporturilor,
acŃiunile ordinare conferă posesorilor drepturi egale.
AcŃiunile privilegiate sau preferenŃiale asigură titularilor avantaje suplimentare. Crearea de
acŃiuni privilegiate poate fi stabilită prin actul constitutiv sau ulterior, printr-o hotărâre a
adunării generale extraordinare.
Privilegiile atribuite pot fi de natură patrimonială sau referitoare la dreptul de vot. Ele
conferă anumite facilităŃi la distribuirea dividendelor sau la împărŃirea activului social, în caz
de lichidare a societăŃii, ori la drepturi multiple de vot. În concretizarea preferinŃelor acordate
unor categorii de acŃiuni trebuie să se Ńină seama de egalitatea de tratament, respectându-se
drepturile celorlalŃi acŃionari.
Avantajele acordate nu sunt însoŃite întotdeauna şi de dreptul de vot în adunările generale.
Într-o concepŃie diferită, în dreptul olandez şi finlandez, nu pot fi emise acŃiuni fără drept de
vot.
 În unele legislaŃii, pot fi emise acŃiuni care acordă drepturi speciale fondatorilor sau
promotorilor, precum şi facilităŃi salariaŃilor pentru prestarea anumitor servicii. Ei beneficiază
de dividende, dar dreptul lor de vot prezintă o serie de restricŃii.
În dreptul italian, societatea ale cărei acŃiuni sunt cotate la bursă poate să emită şi acŃiuni
compensatorii. Posesorii lor au dreptul la un dividend prealabil, care reprezintă 5% din
valoarea nominală a fiecărei acŃiuni deŃinute.
În dreptul olandez, pe lângă acŃiuni privilegiate, pot fi emise de către societate, şi acŃiuni
prioritare. Posesorul acestor acŃiuni beneficiază de drepturi în plus faŃă de deŃinătorii celorlalte
clase de acŃiuni.
Societatea anonimă nu poate dobândi propriile sale acŃiuni, fie direct, fie prin persoane
care acŃionează în nume propriu, dar pe seama societăŃii.
În mod excepŃional, dobândirea de către societate a propriilor sale acŃiuni se poate hotărî
de către adunarea generală extraordinară a acŃionarilor. AcŃiunile proprii dobândite de
societate nu pot depăşi o anumită valoare din capitalul social subscris.
AcŃiunile proprii dobândite de societate nu dau dreptul la dividende. Pe toată durata
deŃinerii lor de către societate, dreptul de vot pe care îl conferă este suspendat.
Societatea poate dobândi totuşi propriile sale acŃiuni fără restricŃii. În anumite situaŃii,
legea permite dobândirea în mod liber a unui număr determinat de acŃiuni proprii, integral
liberate.
DeŃinătorul acŃiunii se numeşte acŃionar. Posesiunea acŃiunii conferă calitatea de asociat.
Drepturile şi obligaŃiile asociatului sunt determinate de numărul acŃiunilor care le deŃine,
precum şi de dispoziŃiile actului constitutiv al societăŃii.
Principala obligaŃie a acŃionarului constă în plata vărsămintelor datorate.
Anexa la situaŃia financiară anuală trebuie să cuprindă date privind acŃiunile. În mod
deosebit, se va preciza dacă acŃiunile au fost integral achitate, precum şi numărul acŃiunilor
pentru care s-a cerut efectuarea vărsămintelor.
Plata restului de vărsământ asupra acŃiunilor se efectuează la datele stabilite prin actul
constitutiv al societăŃii. În lipsa unor asemenea dispoziŃii, momentul achitării restului datorat
se apreciază de adunarea generală sau administratori.
În conformitate cu principiul egalităŃii de tratament, cererea de plată se adresează tuturor
acŃionarilor. InvitaŃia de plată se face printr-o somaŃie colectivă, publicată de două ori, în
Monitorul Oficial şi în presă.
În situaŃia în care nici în urma somaŃiei, nu se efectuează vărsămintele restante, consiliul de
administraŃie poate decide urmărirea acŃionarilor sau anularea acŃiunilor neplătite în
întregime. În locul acŃiunilor anulate, se vor emite noi acŃiuni, purtând acelaşi număr, care vor
fi vândute. Sumele obŃinute din vânzare se vor întrebuinŃa pentru acoperirea vărsămintelor
neachitate şi cheltuielilor aferente.
Dacă preŃul obŃinut nu este îndestulător sau vânzarea nu are loc din lipsă de cumpărători,
societatea se poate îndrepta împotriva subscriitorilor şi cesionarilor. Aceştia sunt răspunzători
solidar de plata integrală a acŃiunilor şi societatea poate urmări pe oricare dintre ei. Atunci
când nu se realizează totuşi sumele datorate societăŃii, se va proceda de îndată la reducerea
capitalului social în proporŃie cu diferenŃa existentă.
Aferente calităŃii sale, acŃionarul are următoarele drepturi: de a încasa dividende; de a
participa la adunările generale ale societăŃii; de a vota în adunările generale; de a fi informat
asupra activităŃii societăŃii; de a primi partea cuvenită în urma lichidării societăŃii.
Realizarea de beneficii constituie unul din elementele esenŃiale ale contractului de
societate. Constatate prin situaŃia financiară anuală şi stabilite de adunarea generală,
beneficiile se împart între acŃionari. Ele sunt denumite dividende şi reprezintă o parte din
beneficiile nete anuale, care se plătesc pentru fiecare acŃiune.
Dividendele pot fi exprimate în două modalităŃi: sub formă procentuală, ca pondere în
valoarea nominală a acŃiunii şi în termeni absoluŃi, ca sumă pentru fiecare acŃiune.
Dividendele se distribuie în mod periodic. În funcŃie de momentul efectuării plăŃii, în timpul
sau la sfârşitul anului, dividendele sunt provizorii şi definitive.
Dividendele se onorează într-o anumită ordine. În primul rând, se plătesc dividendele fixe,
care corespund acŃiunilor privilegiate. Din suma rămasă, se achită dividendele variabile, care
corespund acŃiunilor obişnuite.
Din momentul precizării cuantumului dividendelor, acŃionarul beneficiază de un drept de
creanŃă împotriva societăŃii. AcŃionarul va dispune de acest drept potrivit voinŃei sale. În cazul
în care societatea este declarată în stare de faliment, asociatul se va înscrie cu ceilalŃi creditori
la masa falimentară.
Realizarea operaŃiunilor societăŃii anonime pe acŃiuni comportă un capital social. În cazul
în care capitalul devine insuficient, societatea poate recurge la anumite procedee. Sumele
necesare se vor obŃine prin majorarea capitalului social sau prin împrumuturi pe termen scurt.
Pentru a evita dificultăŃile generate de mărirea numărului de acŃionari sau de fluctuaŃiile
pieŃei, societatea poate utiliza şi un mijloc specific. În schimbul sumelor împrumutate pe
termen lung, societatea emite obligaŃiuni. Incluse în categoria valorilor mobiliare,
obligaŃiunile sunt titluri de credit, care se individualizează prin anumite caracteristici.
 ObligaŃiunile sunt fracŃiuni ale unui împrumut unic contractat de societate. Ele reprezintă
îndatorirea societăŃii de a rambursa sumele de bani împrumutate.
Titlurile obligaŃiunilor sunt egale şi indivizibile. ObligaŃiunile din aceeaşi emisiune au un
regim unitar. Prin încorporarea îndatoririi de rambursare în titlu, obligaŃiunile sunt
transmisibile.
Posesiunea obligaŃiunii conferă calitatea de creditor al societăŃii şi nu de asociat. Fiind
numai creditor, deŃinătorul titlului are dreptul la restituirea sumei împrumutate şi la dobânzile
stabilite indiferent de situaŃia societăŃii. Dacă societatea este declarată în stare de faliment,
obligatarul va participa la împărŃirea activului falimentar.
În funcŃie de modul de circulaŃie, obligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător. Ele pot fi
emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în
cont.
ObligaŃiile nominative cuprind în titlu datele de identificare ale obligatarului. Dreptul
aparŃine numai titularului, care poate fi transmis prin cesiune.
ObligaŃiile la purtător nu conŃin menŃiuni privind identificarea titularului. Dreptul aparŃine
posesorului titlului, care se transmite prin simpla tradiŃiune materială.
După natura dreptului conferit posesorului, obligaŃiunile sunt de trei feluri: ordinare, cu
primă şi cu loturi.
ObligaŃiunile ordinare acordă dreptul la restituirea valorii nominale şi a dobânzii aferente.
ObligaŃiunile cu primă se cumpără de un subscriitor la un preŃ sub valoarea nominală. Ele
dau dreptul la diferenŃa între valoarea nominală şi suma efectiv vărsată societăŃii.
ObligaŃiunile cu loturi pot fi rambursate, la scadenŃă sau înainte de scadenŃă, prin tragere la
sorŃi. Ele conferă dreptul la o sumă superioară valorii lor nominale.
Emiterea de obligaŃiuni se decide de adunarea generală extraordinară a societăŃii. Valoarea
nominală a unei obligaŃiuni nu poate fi inferioară limitei stabilite prin dispoziŃiile legale.
Emisiunea de obligaŃiuni se poate realiza prin intermediul unor bănci sau prin apel la
subscripŃia publică.
În prima modalitate, băncile preiau toate obligaŃiunile emise de societate. După preluare,
băncile plasează obligaŃiunile clientelei lor.
În a doua modalitate, societatea trebuie să publice un prospect de emisiune. Acest prospect
are valoarea unei oferte publice.
Prospectul de emisiune va cuprinde următoarele elemente: datele de identificare a
societăŃii; capitalul social şi rezervele; menŃiuni privind înmatricularea şi actul constitutiv al
societăŃii; situaŃia patrimoniului social, după ultimul bilanŃ contabil aprobat; categoriile de
acŃiuni emise de societate; suma totală a obligaŃiunilor care au fost emise şi a celor ce
urmează a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominală a obligaŃiunilor, dobânda lor,
indicarea dacă sunt nominative sau la purtător, precum şi dacă sunt convertibile; sarcinile ce
grevează imobilele societăŃii; data la care a fost publicată hotărârea adunării generale care a
aprobat emiterea de obligaŃiuni.
ObligaŃiunile se vor subscrie pe exemplarele prospectului de emisiune. Valoarea
obligaŃiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată.
Regimul juridic unic al obligaŃiunilor creează între obligatari o comunitate de interese. În
scopul protejării drepturilor lor comune, unele legislaŃii naŃionale au prevăzut organizarea
masei obligatarilor. Prin asemănare, gruparea obligatarilor este supusă normelor privind
adunarea ordinară a acŃionarilor.
Adunarea generală se convoacă la cererea unui număr de deŃinători care să reprezinte a
patra parte din titlurile emise şi nerambursate sau a reprezentanŃilor deŃinătorilor de
obligaŃiuni. Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării generale a
obligatarilor. DeŃinătorii de obligaŃiuni pot fi reprezentanŃi prin mandatari, cu excepŃia
administratorilor, cenzorilor sau funcŃionarilor societăŃii.
Adunarea deŃinătorilor de obligaŃiuni poate lua următoarele hotărâri: să numească un
reprezentant al deŃinătorilor de obligaŃiuni şi unul sau mai mulŃi supleanŃi, cu dreptul de a-i
reprezenta faŃă de societate şi în justiŃie; să îndeplinească toate actele de supraveghere şi de
apărare a intereselor lor comune; să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile
cuvenite deŃinătorilor de obligaŃiuni, pentru a face faŃă cheltuielilor necesare apărării
drepturilor lor; să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condiŃiilor
împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deŃinătorilor de obligaŃiuni; să
se pronunŃe asupra emiterii de noi obligaŃiuni. Hotărârile adunării se aduc la cunoştinŃa
societăŃii.
Pentru validitatea deliberărilor, hotărârea se ia cu o majoritate reprezentând cel puŃin o
treime din titlurile emise şi nerambursate. În cazul modificării actului constitutiv sau a
condiŃiilor împrumutului ori a emiterii de noi obligaŃiuni,se cere prezenŃa în adunare a
deŃinătorilor reprezentând cel puŃin două treimi din titlurile nerambursate şi votul favorabil a
cel puŃin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare.
Hotărârile adunării sunt obligatorii şi pentru deŃinătorii de obligaŃiuni care au lipsit sau au
votat contra. Ei au însă posibilitatea să atace aceste hotărâri în justiŃie.
ObligaŃiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenŃă. OperaŃiunea se poate
desfăşura şi înainte de scadenŃă pentru obligaŃiunile din aceeaşi emisiune şi cu aceeaşi
valoare. ObligaŃiunile vor fi rambursate prin tragere la sorŃi, la o sumă superioară valorii lor
nominale, stabilită de societate şi anunŃată public.
ObligaŃiunile pot fi şi convertite în acŃiuni ale societăŃii emitente. OperaŃiunea se
înfăptuieşte în condiŃiile prevăzute în prospectul de ofertă publică
În scopul acoperirii eventualelor pierderi de capital social, precum şi al prevenirii unor
situaŃii deosebite, patrimoniul societăŃii anonime pe acŃiuni conŃine un fond de rezervă. După
natura sa juridică, rezerva societăŃii poate fi de mai multe feluri: legală, statutară şi facultativă.
Rezerva legală se formează din beneficiile nete realizate de societate. DispoziŃiile
legislaŃiilor comerciale prevăd ca din beneficiile societăŃii să se preia în fiecare an o cotă,
până la atingerea unui anumit plafon. Rezerva se calculează în funcŃie de valoarea capitalului
nominal.
Crearea rezervei legale este obligatorie. Orice clauză contrară se consideră ca nescrisă.
Rezerva legală se utilizează numai pentru completarea capitalului social. Dacă, în anii
deficitari, rezerva se micşorează, fondul trebuie reîntregit cu respectarea aceloraşi reguli.
Rezerva legală are natura juridică a capitalului social. Fiind o prelungire a capitalului, gajul
general al creditorilor sociali cuprinde şi rezerva legală. Fondul de rezervă se trece în bilanŃ,
figurând în cifre la pasiv şi o masă corespunzătoare de bunuri la activ. Indiferent de situaŃia
societăŃii, rezerva nu poate fi utilizată la distribuirea dividendelor.
Rezerva statutară se constituie în baza unei clauze a actului constitutiv, iar rezerva
facultativă prin hotărârea adunării generale ordinare. Fondurile de rezervă statutară şi
facultativă reprezintă o parte din beneficiile pe care societatea renunŃă să le împartă şi care nu
sunt incluse în capitalul social.
Fondul de rezervă statutară se foloseşte numai în limita prevederilor stabilite. În perioadele
defavorabile, rezerva statutară poate fi utilizată la egalizarea şi unificarea dividendelor.
Fondul de rezervă facultativă are o destinaŃie precisă. În practică, rezerva facultativă poate
fi distribuită ca dividende sau întrebuinŃată la plata acŃiunilor noi emise în favoarea
acŃionarilor existenŃi ori la efectuarea de investiŃii.
Capitalul social se poate modifica prin hotărârea adunării generale a acŃionarilor.
Modificarea capitalului social constă în reducerea sau majorarea valorii sale.
În conformitate cu voinŃa asociaŃilor, modificarea capitalului social va permite restrângerea
sau lărgirea obiectului de activitate. Prin schimbarea bazei patrimoniale, capitalul social este
adaptat cerinŃelor societăŃii.
 Reducerea sau majorarea capitalului social presupune modificarea actului constitutiv.
Modificarea se decide în condiŃii de cvorum şi majoritate cu respectarea formalităŃilor de
publicitate.
Datorită unor afaceri nerentabile sau a unei conjuncturi nefavorabile, între capitalul social
nominal şi valoarea activului net poate să apară o diferenŃă apreciabilă. Până la restabilirea
echivalenŃei, nu este posibilă repartizarea sau distribuirea dividendelor.
Adunarea generală extraordinară va fi convocată dacă administratorii constată că în urma
unor pierderi activul net reprezintă mai puŃin de jumătate din valoarea capitalului social.
AsociaŃii vor trebui să hotărască reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea rămasă sau
dizolvarea societăŃii.
În situaŃia unor pierderi patrimoniale, reducerea capitalului social se poate realiza prin
următoarele procedee: micşorarea numărului de acŃiuni sau părŃi sociale; dobândirea
propriilor acŃiuni, urmată de anularea lor.
Dacă operaŃiunea nu este motivată de pierderi, capitalul social mai poate fi redus prin
următoarele modalităŃi: scutirea totală sau parŃială a asociaŃilor de vărsămintele datorate;
restituirea către acŃionari a unei cote-părŃi din aporturi, proporŃională cu reducerea capitalului
social şi calculată egal pentru fiecare acŃiune; alte procedee prevăzute de lege.
În reducerea capitalului social se Ńine seama de principiul parităŃii de tratament. AcŃiunile
sunt reduse toate în mod egal, fără ca titularii să-şi piardă calitatea de acŃionar.
Hotărârea luată de adunarea generală trebuie să respecte minimul de capital social, să arate
motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat. Hotărârea se menŃionează
în registrul comerŃului şi se publică în Monitorul Oficial.
Reducerea capitalului social diminuează gajul creditorilor societăŃii. În scopul ocrotirii lor,
legislaŃiile comerciale acordă creditorilor sociali, un drept de opoziŃie. De acest drept
beneficiază numai creditorii ale căror creanŃe sunt anterioare publicării hotărârii de reducere a
capitalului social.
Mărirea capitalului social este necesară când societatea îşi propune extinderea activităŃii
sau, dimpotrivă, se confruntă cu dificultăŃi financiare. Majorarea de capital mai poate fi
determinată de acumularea unor rezerve importante sau reevaluarea patrimoniului societăŃii.
Majorarea capitalului social se poate face prin emisiunea de acŃiuni noi sau prin majorarea
valorii nominale a acŃiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi în natură.
În situaŃia măririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a acŃiunilor, hotărârea
adunării generale trebuie luată cu votul tuturor acŃionarilor, în afara cazurilor prevăzute de
lege.
 Noile aporturi se aduc de acŃionari în contul acŃiunilor existente. Valoarea nominală a
acŃiunilor va fi mărită cu suma vărsămintelor suplimentare la care acŃionarii sunt obligaŃi
ulterior constituirii societăŃii.
În cazul majorării capitalului social prin emisiunea de noi acŃiuni, se cere ca acŃiunile din
emisiunea precedentă să fie complet plătite.
AcŃiunile emise de societate vor fi oferite spre subscriere celorlalŃi acŃionari, proporŃional
cu numărul acŃiunilor care le posedă. Întrucât acŃionari anteriori pot fi dezavantajaŃi, ei sunt
protejaŃi prin conferirea unui drept de preferinŃă. Acest drept poate fi exercitat în termenul
stabilit de adunarea generală, dacă actul constitutiv nu conŃine alte prevederi.
După expirarea termenului pentru exercitarea dreptului de preferinŃă, acŃiunile vor putea fi
subscrise de public.
Pentru motive temeinice, adunarea generală va putea să ridice acŃionarilor dreptul de
subscriere a noilor acŃiuni, în total sau în parte. Dacă noile acŃiuni reprezintă aporturi în
natură, dreptul de preferinŃă încetează.
Capitalul social al societăŃii mai poate fi mărit şi prin recurgerea la următoarele modalităŃi:
prin încorporarea rezervelor, cu excepŃia rezervelor legale; prin încorporarea beneficiilor sau a
primelor de emisiune; prin compensarea unor creanŃe lichide şi exigibile ale societăŃii cu
acŃiuni proprii.
Societatea îşi poate majora capitalul social, cu respectarea dispoziŃiilor prevăzute pentru
constituirea societăŃii, adică pentru formarea capitalului social în faza de constituire a
societăŃii. În mod corespunzător, se vor aplica prevederile referitoare la formarea capitalului
social prin noi aporturi în numerar şi în natură.
Organele societăŃii anonime pe acŃiuni sunt următoarele: adunarea generală a acŃionarilor,
administratorii şi cenzorii.
În unele legislaŃii, conducerea societăŃii pe acŃiuni se realizează pe lângă adunarea
generală, prin două sisteme: consiliul de administraŃie şi preşedintele-director general,
consacrat de Legea franceză din 24 iulie 1966 asupra societăŃilor comerciale pe acŃiuni;
directoratul şi consiliul de supraveghere, reglementat de Legea germană din 6 septembrie
1965 asupra societăŃilor pe acŃiuni. În dreptul francez acŃionarii pot opta între cele două forme
de conducere. În absenŃa unor dispoziŃii statutare, se va aplica sistemul consiliului de
administraŃie.
Organul suprem al societăŃii anonime pe acŃiuni este adunarea generală a acŃionarilor.
Puterile adunării generale sunt limitate numai de drepturile intangibile şi inderogabile ale
asociaŃilor. Spre deosebire de sistemul tradiŃional care admite supremaŃia organului de
manifestare a voinŃei sociale, în unele state, reglementările în materie adoptă o poziŃie diferită.
Prin trecerea unora dintre atribuŃii în competenŃa organelor de conducere ale societăŃii,
adunarea generală are un rol redus.
Constituită din totalitatea acŃionarilor, adunarea generală este un organ colectiv. VoinŃa
socială se formează prin întrunirea efectivă a acŃionarilor, care sunt convocaŃi în mod special.
Manifestarea voinŃei acŃionarilor se exprimă pe baza principiului majoritar. Configurată de
interesele generale ale societăŃii, voinŃa majorităŃii reprezintă voinŃa socială, care obligă pe
toŃi acŃionarii.
Adunările generale ale acŃionarilor pot fi ordinare şi extraordinare. DistincŃia dintre ele este
determinată de obiectul supus dezbaterilor.
Adunarea generală ordinară sau obişnuită se întruneşte cel puŃin o dată pe an. Adunarea
ordinară se ocupă de gestiunea curentă a societăŃii. În afară de aceste probleme, adunarea
ordinară are următoarele atribuŃii: discută, aprobă sau modifică situaŃiile financiare anuale;
alege pe administratori şi cenzori; fixează remuneraŃia administratorilor şi cenzorilor, dacă nu
a fost stabilită prin actul constitutiv; se pronunŃă asupra gestiunii administratorilor; stabileşte
bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe exerciŃiul financiar
următor; hotărăşte gajarea, închirierea sau desfiinŃarea uneia sau mai multor unităŃi ale
societăŃii.
Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar pentru a delibera
asupra unor situaŃii deosebite. Adunarea extraordinară hotărăşte în următoarele probleme:
schimbarea formei juridice a societăŃii; mutarea sediului societăŃii; schimbarea obiectului de
activitate al societăŃii; înfiinŃarea sau desfiinŃarea unor sedii secundare; prelungirea duratei
societăŃii; majorarea capitalului social; reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin
emisiune de noi acŃiuni; fuziunea cu alte societăŃi sau divizarea societăŃii; dizolvarea
anticipată a societăŃii; conversia acŃiunilor dintr-o categorie în cealaltă; conversia unei
categorii de obligaŃiuni în altă categorie sau în acŃiuni; emisiunea de obligaŃiuni; oricare altă
modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care se cere aprobarea adunării
generale extraordinare.
În împrejurarea când există acŃiuni cu drepturi diferite, acŃionarii fiecărei categorii se
reunesc în adunări speciale. Adunarea generală nu va putea hotărî asupra unei probleme ce ar
putea prejudicia drepturile uneia din categorii, fără ca mai înainte să fie convocaŃi în adunare
specială acŃionarii interesaŃi pentru a-şi da aprobarea. Convocarea, cvorumul şi desfăşurarea
adunărilor speciale sunt guvernate de dispoziŃiile privind adunările generale ale acŃionarilor.
 Adunarea ordinară se convoacă într-un anumit termen de la încheierea exerciŃiului
financiar. Termenul de întrunire al adunării se fixează după trecerea a 15 zile de la publicarea
convocării. Adunarea extraordinară se convoacă atunci când este nevoie. La cererea
acŃionarilor reprezentând o anumită cotă din capitalul social, adunarea generală trebuie
convocată de îndată. Adunarea va avea loc în termen de o lună de la data cererii.
Adunările generale sunt convocate de către administratori sau acŃionari. În situaŃia unei
omisiuni a administratorilor sau a existenŃei unor probleme în gestiunea societăŃii, convocarea
adunării generale se poate face şi de cenzori.
Convocarea acŃionarilor se face printr-o înştiinŃare publicată în Monitorul Oficial şi într-un
ziar de largă răspândire. Dacă toate acŃiunile societăŃii sunt nominative, convocarea poate fi
comunicată şi direct, prin scrisoare recomandată, sau, potrivit actului constitutiv, prin
scrisoare simplă. Convocarea poate fi făcută şi prin afişarea la sediul societăŃii, însoŃită de un
convocator ce va fi semnat de acŃionari.
Convocarea trebuie să cuprindă următoarele elemente: locul unde se va Ńine adunarea, data
întrunirii şi ordinea de zi, cu arătarea explicită a problemelor care vor constitui obiectul
dezbaterilor. În cazul în care ordinea de zi conŃine propuneri pentru modificarea actului
constitutiv, în convocare se va include textul lor integral. Chiar dacă nu figurează în ordinea
de zi, adunarea generală poate decide asupra acŃiunii în răspundere a fondatorilor, cenzorilor
sau auditorilor financiari şi directorilor.
AcŃionarii reprezentând întreg capitalul social vor putea Ńine adunarea generală şi fără
îndeplinirea formalităŃilor prevăzute pentru convocarea şedinŃei, când nici unul dintre ei nu se
opune. În legislaŃia italiană, validitatea adunării totalitare este condiŃionată şi de prezenŃa
administratorilor şi cenzorilor. Adunarea totalitară poate decide în orice problemă care este de
competenŃa acestui organ.
În adunarea generală acŃionarii îşi exercită dreptul de vot proporŃional cu numărul
acŃiunilor pe care le posedă. Pentru a putea exercita dreptul la vot, acŃionarii trebuie să
plătească vărsămintele scadente. În caz contrar, exerciŃiul dreptului la vot este suspendat.
Fiecare acŃiune dă dreptul la un vot, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.
În legislaŃiile din unele state, regula proporŃionalităŃii poate fi evitată prin limitarea
numărului voturilor aparŃinând acŃionarilor care posedă mai mult de o acŃiune şi prin
emisiunea de acŃiuni cu vot plural sau prin emisiunea de acŃiuni cu vot limitat.
Numărul voturilor poate fi limitat, potrivit dispoziŃiilor actului constitutiv, într-o proporŃie
descrescândă. De exemplu, acŃionarul care posedă până la 10 acŃiuni are dreptul la un vot
pentru fiecare acŃiune; între 10 şi 100 de acŃiuni are dreptul la un vot pentru fiecare 10 acŃiuni
care depăşesc primele 10; peste 100 de acŃiuni are dreptul la încă un vot pentru fiecare pentru
fiecare 50 de acŃiuni ce depăşesc prima sută. Prin reducerea voturilor se înlătură influenŃa
acŃionarilor care posedă un număr mare de acŃiuni.
AcŃiunile cu vot plural conferă titularului dreptul la mai multe voturi în raport cu celelalte
acŃiuni de valoare egală. Ele se mai numesc şi acŃiuni de comandament sau acŃiuni de
direcŃiune. AcŃiunile cu vot plural asigură unor acŃionari conducerea efectivă a societăŃii.
Pentru preîntâmpinarea eventualelor abuzuri şi asigurarea unui echilibru cu acŃiunile ordinare,
utilizarea acŃiunilor cu vot plural este permisă cu respectarea anumitor reguli. Ele constau în
următoarele: emisiunea de acŃiuni cu vot plural se prevede prin actul constitutiv sau prin
decizia adunării extraordinare; totalitatea acŃiunilor cu vot plural nu poate depăşi o anumită
cotă din capitalul social; acŃiunile cu vot plural vor fi nominative şi acoperite integral de la
emisiune; numărul de voturi la care dau dreptul acŃiunile cu vot plural va fi redus;
transmiterea acŃiunilor cu vot plural se efectuează numai cu acordul consiliului de
administraŃie, ratificat de adunarea generală a acŃionarilor, precum şi de adunarea specială a
posesorilor privilegiaŃi.
AcŃiunile cu vot limitat acordă titularului dreptul la unele privilegii materiale, în legătură
cu repartiŃia beneficiilor sau împărŃirea activului social. În schimbul privilegiilor atribuite,
acŃionarul este lipsit de dreptul de vot în adunările generale. AcŃiunile cu vot limitat se
stabilesc prin actul constitutiv al societăŃii, Constituind un plasament pentru obŃinerea unei
rente, acŃiunile cu vot limitat înlătură participarea titularului la gestiunea societăŃii.
Dreptul de vot având o funcŃie socială nu poate fi cedat. În conformitate cu dispoziŃiile
legislaŃiei noastre comerciale, orice convenŃie privind exercitarea dreptului de vot într-un
anumit fel este lovită de nulitate.
Utilizate în practica societăŃilor de capitaluri, convenŃiile de vot constituie un sistem de
organizare a acŃionarilor în grupuri. Ele poartă denumirea de sindicate acŃionare. Prin
intermediul lor, dreptul de vot este atribuit administratorilor sau anumitor persoane.
Sindicatele de acŃionari pot fi de majoritate sau de apărare a titlului.
AcŃionarii pot participa la formarea voinŃei sociale prin reprezentanŃi. Raportul de
reprezentare se concretizează printr-o procură specială, fără a fi necesară forma autentică.
Spre deosebire de principiile de drept comun, împuternicirea poate fi dată numai altor
acŃionari. Pentru a se înlătura eventualele influenŃe în societate, un acŃionar nu poate
reprezenta mai mulŃi acŃionari.
 Persoanele juridice, precum şi acŃionarii care nu au capacitatea legală, pot fi reprezentate în
adunarea generală prin împuterniciŃii lor legali. La rândul lor, reprezentanŃii legali pot da
procură specială altor acŃionari.
Dreptul de a reprezenta pe acŃionari este interzis administratorilor şi funcŃionarilor
societăŃii, sub sancŃiunea nulităŃii hotărârii, dacă, fără votul lor, nu s-ar fi obŃinut majoritatea
în adunare.
În situaŃia în care acŃiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, reglementările existente
fac distincŃie între adunările generale ordinare şi extraordinare. Dreptul de vot aparŃine
uzufructuarului în adunările ordinare şi nudului proprietar în adunările extraordinare. Dacă
asupra acŃiunilor nu sunt constituite garanŃii reale mobiliare, dreptul de vot aparŃine
proprietarului.
AcŃionarul care, într-o anumită operaŃiune,are un interes contrar aceluia al societăŃii, nu
poate lua parte la formarea voinŃei sociale. Nerespectarea acestei interdicŃii atrage
răspunderea acŃionarului pentru daunele produse societăŃii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi
obŃinut majoritatea necesară.
Tot în cazul unui conflict de interese, administratorii nu pot vota, în baza acŃiunilor pe care
le posedă, descărcarea de gestiune sau o problemă în care s-ar pune în discuŃie persoana ori
administraŃia lor. Administratorii pot vota însă situaŃia financiară anuală, dacă deŃin cel puŃin
jumătate din participarea la capitalul social şi nu se poate obŃine majoritatea legală.
Hotărârile adunării generale, în absenŃa altor dispoziŃii în actul constitutiv, se iau prin vot
deschis. Cu toate acestea, în hotărârile privind alegerea consiliului de administraŃie şi
cenzorilor, revocarea lor, precum şi exercitarea acŃiunilor în răspundere a administratorilor,
votul secret este obligatoriu.
La adunările generale poate lua parte orice acŃionar, indiferent de numărul acŃiunilor pe
care le deŃine. Participantul trebuie să facă dovada calităŃii sale de acŃionar. Dovada este
determinată de felul acŃiunilor pe care le posedă asociatul, nominative sau la purtător. În mod
corespunzător, calitatea de acŃionar se va dovedi printr-un certificat al societăŃii ori prin
depunerea acŃiunilor într-un anumit termen şi verificarea identităŃii titularului.
În cazul societăŃilor închise cu acŃiuni nominative, prin actul constitutiv se poate conveni
Ńinerea adunărilor generale şi prin corespondenŃă.
Pentru a fi constituită în mod valabil, la adunarea generală trebuie să participe un număr de
asociaŃi care să reprezinte o anumită cotă din capitalul social, adică un cvorum. Hotărârile
luate de adunare sunt acte de voinŃă internă. Ele vor fi opozabile organelor societăŃii şi tuturor
asociaŃilor, chiar dacă au votat împotrivă ori au lipsit de la şedinŃă.
 Adunarea ordinară deliberează în prezenŃa acŃionarilor care reprezintă cel puŃin jumătate
din capitalul social. Hotărârile se iau de acŃionarii ce deŃin majoritatea absolută din capitalul
social reprezentat în adunare, dacă prin actul constitutiv sau prin lege nu se prevede o
majoritate mai mare. Dacă adunarea nu întruneşte cvorumul stabilit, la a doua convocare se
poate hotărî cu majoritatea celor prezenŃi oricare ar fi partea de capital social ce o reprezintă.
Adunarea extraordinară se Ńine în prezenŃa acŃionarilor reprezentând trei pătrimi din
capitalul social. Hotărârile se iau cu votul acŃionarilor care să reprezinte cel puŃin jumătate din
capitalul social. Dacă adunarea nu obŃine cvorumul sau majoritatea necesară, la următoarea
convocare este necesară prezenŃa acŃionarilor reprezentând jumătate din capitalul social.
Hotărârile trebuie luate cu votul acŃionarilor care să reprezinte cel puŃin o treime din capitalul
social.
Îndeplinirea formalităŃilor de convocare, data şi locul adunării generale, acŃionarii prezenŃi,
numărul acŃiunilor, dezbaterile în rezumat şi hotărârile luate se constată printr-un proces-
verbal. La cererea acŃionarilor, în procesul-verbal se vor consemna şi declaraŃiile făcute de ei
în şedinŃă. Procesul-verbal trebuie transcris în registrul adunărilor generale. Pentru a fi
opozabile terŃilor, hotărârile adunării generale se menŃionează în registrul comerŃului şi se
publică în Monitorul Oficial.
Hotărârile adunării generale au un caracter obligatoriu, chiar pentru acŃionarii care nu au
luat parte la adunare sau au votat împotrivă. Cu toate acestea, acŃionarii care nu sunt de acord
cu hotărârile luate de adunare, se pot retrage din societate. Reglementările în materie admit
exercitarea dreptului de retragere numai în anumite cazuri, care implică modificarea actului
constitutiv, cum ar fi schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau
transformarea societăŃii. AcŃionarii care se retrag vor primi contravaloarea acŃiunilor pe care
le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat.
Hotărârile adunării generale trebuie luate în limitele legii sau actului constitutiv al
societăŃii. În caz contrar, hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiŃie printr-o acŃiune
în nulitate. În funcŃie de interesul ocrotit prin dispoziŃia nerespectată, sancŃiunea va f nulitatea
absolută sau nulitatea relativă.
În conformitate cu prevederile legislaŃiilor comerciale, acŃiunea în anulare se poate exercita
de oricare dintre acŃionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă,
precum şi de administratori. AcŃiunea în anulare se introduce la tribunalul în a cărui rază
teritorială societatea îşi are sediul. Dacă au fost introduse mai multe acŃiuni în anulare, ele pot
fi conexate. Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menŃionată în registrul comerŃului şi
publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării, hotărârea este opozabilă tuturor
asociaŃilor.
O dată cu intentarea acŃiunii în anulare, se poate cere şi suspendarea executării hotărârii
atacate. Preşedintele instanŃei încuviinŃând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o
cauŃiune.
Administratorii constituie organul de gestiune permanentă a societăŃii anonime pe acŃiuni.
Ei îndeplinesc operaŃiunile curente ale societăŃii concretizând voinŃa socială.
Societatea anonimă pe acŃiuni poate avea unul sau mai mulŃi administratori, temporari şi
revocabili. În cazul în care există o pluralitate de administratori, ei formează un organ
colegial, denumit consiliu de administraŃie.
O parte din puterile consiliului de administraŃie pot fi delegate unui comitet de direcŃie.
Membrii comitetului de direcŃie sunt aleşi dintre administratori. Constituirea comitetului de
direcŃie, ca organ operativ, este facultativă.
Preşedintele comitetului de administraŃie este şi director general sau director al societăŃii.
În această calitate, el conduce şi comitetul de direcŃie.
Executarea operaŃiunilor societăŃii poate fi încredinŃată unuia sau mai multor directori
executivi. NumiŃi de către consiliul de administraŃie, directorii executivi sunt funcŃionari ai
societăŃii. Directorii executivi nu pot fi membri în consiliul de administraŃie şi nici în
comitetul de direcŃie al societăŃii.
În sistemul consiliul de administraŃie-preşedinte director general, consiliul de
administraŃie se numeşte de adunarea generală, pe o durată de 6 ani. În cazul existenŃei unor
posturi vacante, consiliul de administraŃie va proceda la numiri provizorii, urmând a fi
ratificate de prima adunare generală.
Consiliul de administraŃie se compune din 3 până la 12 membri. Ei se aleg dintre asociaŃii
care deŃin un număr de acŃiuni, stabilit prin statut şi au capacitatea de a fi mandatari. În
consiliul de administraŃie poate figura şi o persoană juridică, de obicei o altă societate pe
acŃiuni. Membrii consiliului pot fi realeşi.
Activitatea consiliului de administraŃie se desfăşoară în numele societăŃii. Cu respectarea
limitelor obiectului social, actele consiliului angajează societatea. În raporturile cu terŃii, orice
stipulaŃie contrară este inopozabilă.
Consiliul are atribuŃii de administrare şi conducere. Puterile sale sunt limitate numai de
convenŃiile încheiate între societate şi un membru al consiliului. Principalele sarcini ale
consiliului de administraŃie sunt următoarele: elaborarea raportului anual; întocmirea
bilanŃului şi contului de profit şi pierdere; convocarea adunării generale. În situaŃia încălcării
atribuŃiilor stabilite, administratorii vor răspunde faŃă de societate, acŃionari şi terŃi.
Membrii consiliului de administraŃie sunt remuneraŃi prin tantieme, care reprezintă o parte
din beneficiul net al societăŃii. Mărimea tantiemelor se stabileşte în cote procentuale. Prin
statut se poate prevedea ca plata administratorilor să se facă şi prin jetoane de prezenŃă. Ele
consemnează prezenŃa la şedinŃele consiliului de administraŃie şi pentru fiecare jeton depus se
plăteşte o sumă fixă. Suma totală anuală care se împarte între administratori, conform
jetoanelor de prezenŃă, se stabileşte de adunarea generală.
Administratorii pot fi revocaŃi ad nutum. Revocarea se decide de adunarea generală cu
majoritate simplă. Hotărârea adunării nu trebuie motivată. În cazul unei revocări abuzive,
societatea poate fi obligată la despăgubiri.
Preşedintele director general este ales dintre administratorii persoane fizice, pe o perioadă
de şase ani.
În calitate de preşedinte, el îndrumă activitatea consiliului de administraŃie, iar ca director
general asigură conducerea operativă a societăŃii. Preşedintele director general are
următoarele îndatoriri: pregăteşte lucrările consiliului; îndeplineşte hotărârile luate; angajează
personalul societăŃii.
În realizarea atribuŃiilor sale, preşedintele director general poate fi ajutat de unul sau doi
directori generali. Ei se numesc, la propunerea preşedintelui general, de către consiliul de
administraŃie. Împuternicirile lor sunt prevăzute de consiliu în mod expres.
Preşedintele director general şi directorii generali pot fi revocaŃi de consiliul de
administraŃie în orice moment.
În sistemul directorat-consiliul de supraveghere, directoratul sau comitetul de direcŃie este
ales de consiliul de supraveghere. Comitetul este format din mai mulŃi directori şi un
preşedinte al direcŃiei.
Directorii pot fi membri acŃionari sau specialişti neacŃionari. Numărul directorilor este
determinat de mărimea capitalului social. Ei sunt numiŃi pe o perioadă de cinci ani.
Directoratul asigură conducerea generală şi administrarea societăŃii. În raporturile cu terŃii,
directoratul angajează societatea şi o reprezintă în justiŃie. Dacă statutul nu prevede altfel,
membrii directoratului lucrează în mod colectiv. Prin statut sau printr-o hotărâre a consiliului
de supraveghere, dreptul de reprezentare poate fi acordat numai preşedintelui sau unor
membri din comitet.
Directorii pot fi revocaŃi de consiliul de supraveghere pentru motive grave şi temeinice.
Hotărârea consiliului de supraveghere trebuie să fie motivată.
 Consiliul de supraveghere este ales de adunarea generală pe termen de patru ani.
Consiliul de supraveghere este compus din 3 până la 21 de membri. Ei pot fi persoane
fizice sau persoane juridice, care posedă un minimum de acŃiuni, prevăzut prin statut.
În cazul în care societatea are sub 2000 de angajaŃi, o treime din membrii consiliului de
supraveghere se aleg de către salariaŃi. Dacă societatea are peste 2000 de salariaŃi, ei vor alege
jumătate din membrii consiliului de supraveghere.
În societatea cu mai mult de 5 angajaŃi, se poate constitui şi un consiliu de muncă.
Principalele sale atribuŃii privesc problemele de muncă ale societăŃii.
Consiliul de supraveghere exercită controlul permanent al administrării societăŃii.
Principalele atribuŃii ale consiliului sunt următoarele: numirea directoratului; verificarea
activităŃii directorilor; autorizarea îndeplinirii de către membrii directoratului a actelor mai
importante; convocarea adunării generale a acŃionarilor.
Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocaŃi, oricând, de adunarea generală.
Cenzorii reprezintă organul de control al societăŃii anonime pe acŃiuni. Spre deosebire de
adunarea generală şi consiliul de supraveghere, cenzorii exercită în cadrul societăŃii un control
specializat şi independent.
Cenzorii se aleg de adunarea constitutivă. După înfiinŃarea societăŃii, cenzorii sunt
desemnaŃi de adunarea generală ordinară.
Durata mandatului cenzorilor este de trei ani. Ei pot fi realeşi.
Cenzorii pot să fie acŃionari. Prin excepŃie, cenzori contabili sunt persoane străine de
societate. Pentru exercitarea mandatului lor, cenzorii trebuie să depună a treia parte din
garanŃia cerută pentru administratori.
În alegerea cenzorilor trebuie respectate anumite condiŃii de ordin moral şi profesional. Cel
puŃin unul din cenzori trebuie să fie contabil autorizat în condiŃiile legii sau expert contabil. În
calitate de mandatari comerciali, cenzorii au dreptul la o indemnizaŃie fixă, determinată prin
actul constitutiv sau de adunarea generală.
În unele legislaŃii comerciale, numărul cenzorilor este stabilit la trei membri şi tot atâŃia
supleanŃi. Prin actul constitutiv se poate prevedea un număr mai mare. În toate cazurile,
numărul cenzorilor trebuie să fie impar.
Cenzorii au atribuŃii de supraveghere a gestiunii sociale şi de verificare a situaŃiilor
financiare, examinând modul cum se Ńin registrele şi cum s-a făcut evaluarea elementelor
patrimoniale. Îndatoririle principale ale cenzorilor sunt următoarele: să facă, în fiecare lună şi
pe neaşteptate, inspecŃii casei; să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost
convocată de administratori; să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare; să constate
regulata depunere a garanŃiei din partea administratorilor; să vegheze ca dispoziŃiile legii şi
ale actului constitutiv să fie îndeplinite de administratori şi lichidatori. Cenzorii vor aduce la
cunoştinŃa administratorilor neregularităŃile în administraŃie şi încălcările dispoziŃiilor legale
şi statutare pe care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinŃa adunării
generale.
Pentru exercitarea acestor atribuŃii, cenzorii iau parte la adunările administratorilor, fără
drept de vot. Ei au şi dreptul să obŃină, în fiecare lună, de la administratori o situaŃie despre
operaŃiunile societăŃii.
În dreptul belgian şi italian, cenzorii sunt constituiŃi în colegiu, având un drept permanent
de control. În dreptul elveŃian şi englez, cenzorii au atribuŃii de control contabil. Cenzorii
lucrează împreună ori separat. În caz de neînŃelegere, cenzorii vor face rapoarte separate pe
care le prezintă adunării generale. Deliberările şi constatările făcute de cenzori, în exerciŃiul
mandatului lor, se vor trece într-un registru special.
În executarea funcŃiilor încredinŃate, cenzorii răspund după regulile mandatului.
Răspunderea lor este solidară faŃă de societate. AcŃiunea în răspundere are un caracter social.
Revocarea cenzorilor se face numai de adunarea generală. Hotărârea trebuie luată cu votul
cerut la adunările extraordinare. În caz de revocare fără justă cauză, societatea poate fi
obligată să plătească daune interese.
Societatea anonimă pe acŃiuni îşi poate schimba structura iniŃială într-o altă formă juridică.
Transformarea societăŃii se decide de adunarea generală a acŃionarilor. Hotărârea adunării
generale se ia cu respectarea regulilor proprii şi a condiŃiilor cerute de modificarea actului
constitutiv în noul tip de societate. Hotărârea de transformare a societăŃii se înregistrează în
registrul comerŃului şi se publică în Monitorul Oficial.
Transformarea societăŃii nu implică o nouă persoană juridică. Dar raporturile dintre
asociaŃi cu societatea, prin schimbarea formei juridice, prezintă anumite modificări.
În cazul în care societatea a emis obligaŃiuni, se va convoca adunarea obligatarilor. Dacă
transformarea este respinsă, societatea trebuie să ramburseze, obligatarilor care solicită,
valoarea titlurilor.
Societatea anonimă pe acŃiuni se poate dizolva pentru două categorii de motive: cauze
comune şi cauze specifice.
Cauzele comune de dizolvare a societăŃii pe acŃiuni sunt aceleaşi ca la societăŃile de
persoane. Ele se referă la trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii, realizarea scopului
societăŃii, imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii, declararea nulităŃii
societăŃii, hotărârea adunării generale, hotărârea tribunalului, falimentul societăŃii.
 Cauzele specifice de dizolvare a societăŃii pe acŃiuni sunt determinate de importanŃa
acordată capitalului social. Ele sunt următoarele: scăderea activului net al societăŃii, în urma
pierderilor suferite, la mai puŃin de jumătate din valoarea capitalului social; micşorarea
capitalului social sub minimul legal; reducerea numărului de acŃionari sub limita stabilită de
lege.
În situaŃia pierderii a mai mult de jumătate din capitalul social, administratorii trebuie să
convoace adunarea generală extraordinară. Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea
extraordinară să fie convocată şi la o pierdere mai mică. Adunarea generală poate hotărî
reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăŃii.
În cazul în care nici la a doua convocare nu se întruneşte cvorumul necesar, administratorii
vor cere instanŃei numirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social. Pe baza
expertizei, instanŃa va autoriza administratorii să convoace adunarea generală. AcŃionarii
prezenŃi pot să hotărască limitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvarea societăŃii.
Dizolvarea societăŃii pe acŃiuni are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Din
momentul dizolvării, administratorii societăŃii nu mai pot angaja noi operaŃiuni comerciale.
În faza de lichidare, obiectul şi scopul activităŃii sociale se modifică, administrarea
societăŃii fiind realizată de către lichidatori.
Numirea lichidatorilor se face de adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu se
prevede altfel. Hotărârea de numire se ia în prezenŃa acŃionarilor reprezentând trei pătrimi din
capital şi cu votul participanŃilor care să reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social. În
împrejurarea când adunarea generală nu întruneşte majoritatea stabilită, lichidatorii se vor
numi de tribunal, la cererea oricăruia dintre administratori sau asociaŃi.
După numirea lichidatorilor, mandatul administratorilor încetează. Lichidatorii au aceleaşi
atribuŃii ca în cazul societăŃilor de persoane. Ei sunt supuşi regulilor aplicabile mandatului.
În situaŃia în care unul sau mai mulŃi administratori au fost numiŃi lichidatori, darea de
seamă asupra gestiunii administratorilor se va depune la oficiul registrului comerŃului şi se va
publica în Monitorul Oficial, împreună cu bilanŃul final de lichidare. Dacă lichidarea se
prelungeşte peste durata exerciŃiului financiar, lichidatorii trebuie să întocmească situaŃia
financiară anuală, conformându-se dispoziŃiilor legii şi actului constitutiv.
În urma efectuării operaŃiunilor de lichidare a societăŃii, lichidatorii întocmesc situaŃia
financiară finală, arătând partea care se cuvine fiecărei acŃiuni din repartizarea activului
social. ÎnsoŃită de raportul cenzorilor sau auditorilor financiari, situaŃia financiară se depune,
pentru a fi menŃionată, la oficiul registrului comerŃului şi se publică în Monitorul Oficial.
Orice acŃionar poate face opoziŃie, care se judecă de instanŃa judecătorească competentă.
 După expirarea termenului prevăzut, fără a se face vreo opoziŃie, situaŃia financiară se
consideră aprobată şi lichidatorii vor repartiza activul societăŃii. Sumele cuvenite acŃionarilor
şi neîncasate în termen de două luni de la publicarea situaŃiei financiare se vor depune la
bancă. Sub rezerva repartizării activului social, mandatul lichidatorilor încetează.
Registrele societăŃii pe acŃiuni se vor depune la registrul comerŃului. Ele se păstrează timp
de cinci ani şi pot fi consultate de orice parte interesată, cu autorizarea judecătorului delegat.

6.2. Societatea în comandită pe acŃiuni

În societatea în comandită pe acŃiuni, obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a comanditaŃilor şi răspunderea limitată la
acŃiunile subscrise a comanditarilor.
Această formă de asociere între muncă şi capital s-a concretizat odată cu primele societăŃi
pe acŃiuni. ApariŃia societăŃii a fost determinată de necesitatea concentrării capitalurilor,
precum şi adaptări regulilor comanditei simple intereselor circuitului comercial.
În primii ani, societatea în comandită pe acŃiuni a fost folosită cu un succes deosebit.
Receptată de legislaŃiile naŃionale, societatea în comandită pe acŃiuni nu are echivalent în
sistemul dreptului englez şi american.
În prezent, datorită modului de reglementare, societatea în comandită pe acŃiuni este rar
utilizată. În absenŃa unui patrimoniu real, răspunderea nelimitată a comanditatului reprezintă o
iluzie.
Societatea în comandită pe acŃiuni se defineşte prin următoarele trăsături:
- asociaŃii sunt grupaŃi în comanditaŃi şi comanditari;
- capitalul social este fracŃionat în acŃiuni;
- răspunderea comanditaŃilor pentru obligaŃiile sociale este diferită faŃă de comanditari.
Constituirea societăŃii în comandită pe acŃiuni este reglementată de normele referitoare la
societatea anonimă pe acŃiuni. Societatea se poate înfiinŃa prin constituire simultană sau prin
constituire continuată.
În dreptul francez, numărul participanŃilor trebuie să fie de cel puŃin patru asociaŃi şi
anume, un comanditat şi trei comanditari. În dreptul german, numărul minim de fondatori este
de cinci asociaŃi comanditaŃi şi comanditari. AsociaŃii pot fi atât persoane fizice, cât şi
persoane juridice.
Firma socială se compune dintr-o denumire proprie. Denumirea firmei trebuie însoŃită de
menŃiunea societate în comandită pe acŃiuni, scrisă în întregime sau prin prescurtare.
 Societatea în comandită pe acŃiuni are următoarea structură: adunarea generală a
acŃionarilor, administratorii şi cenzorii.
Adunarea generală a acŃionarilor poate fi ordinară şi extraordinară. Adunarea generală este
supusă normelor prescrise pentru societatea pe acŃiuni.
În conformitate cu prevederile legislaŃiilor comerciale, poziŃia juridică a asociaŃilor este
diferită. Comanditatul are un regim juridic asemănător cu al asociatului unei societăŃi în nume
colectiv, iar comanditarul cu al asociatului unei societăŃi în comandită simplă.
Administratorii sunt aleşi numai dintre asociaŃii comanditaŃi. Ei se numesc prin actul
constitutiv al societăŃii. Dacă există un singur comanditat, el va fi administrator de drept.
Drepturile şi obligaŃiile lor sunt identice cu ale administratorilor din societatea pe acŃiuni.
În realizarea mandatului lor, administratorii pot îndeplini toate operaŃiunile necesare pentru
realizarea obiectului de activitate al societăŃii.
Administratorii pot fi revocaŃi de adunarea generală, cu majoritatea prevăzută pentru
adunarea extraordinară. Dacă revocarea s-a făcut fără justă cauză, administratorul are dreptul
la daune-interese.
În cazul în care un administrator este revocat, decedează ori încetează exercitarea
mandatului său, adunarea generală va alege o altă persoană. Dacă sunt mai mulŃi
administratori, numirea implică şi aprobarea lor.
Noul administrator devine asociat comanditat. Pentru obligaŃiile sociale, el va avea o
răspundere nelimitată.
Administratorul revocat răspunde nelimitat faŃă de terŃi pentru obligaŃiile contractate în
perioada exercitării gestiunii sociale. În mod corespunzător, administratorul poate exercita o
acŃiune în regres împotriva societăŃii.
Cenzorii se aleg de adunarea generală. Numărul lor va fi de trei membri. Ei au ca atribuŃii
controlul activităŃii administratorilor.
În dreptul francez şi german, controlul permanent al gestiuni societăŃii este exercitat de
consiliul de supraveghere. Membrii consiliului de supraveghere sunt aleşi dintre asociaŃii
comanditaŃi.
Dizolvarea şi lichidarea societăŃii în comandită pe acŃiuni se produce după regulile
prevăzute pentru societatea anonimă pe acŃiuni.
Societatea în comandită pe acŃiuni se mai dizolvă şi prin falimentul, incapacitatea,
excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau comanditar. Societatea
nu va fi dizolvată dacă în actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu moştenitorii sau
când asociatul rămas hotărăşte continuarea activităŃii sub forma societăŃii cu răspundere
limitată cu asociat unic.

7. Societatea cu răspundere limitată

În societatea cu răspundere limitată, obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social,
asociaŃii fiind obligaŃi numai cu partea lor de capital.
CreaŃie a practicii comerciale, societatea cu răspundere limitată a fost legiferată în dreptul
german printr-o Lege specială din 20 aprilie 1892. Datorită regimului său favorabil, societatea
cu răspundere limitată a fost adoptată de majoritatea legislaŃiilor. Societatea nu este
reglementată în dreptul finlandez, norvegian şi suedez.
Societatea cu răspundere limitată îmbină trăsăturile societăŃilor de persoane şi societăŃilor
de capitaluri. Societatea are un caracter intuitu personae, dar răspunderea asociaŃilor este
limitată la aportul lor social. La aceste avantaje s-au adăugat şi unele facilităŃi de constituire şi
fiscale. Admiterea acestor privilegii a determinat ca societatea să fie utilizată în mod frecvent.
Societatea cu răspundere limitată se individualizează prin următoarele caractere:
- asociaŃii se angajează intuitu personae;
- capitalul social este fracŃionat în părŃi sociale care sunt netransmisibile;
- asociaŃii nu dobândesc calitatea de comerciant;
- răspunderea asociaŃilor este limitată la valoarea aportului lor.
FormalităŃile necesare înfiinŃării societăŃii cu răspundere limitată prezintă unele condiŃii
proprii. Ele se referă la următoarele: numărul asociaŃilor; firma socială; obiectul societăŃii;
capitalul social; aportul asociaŃilor; părŃile sociale; actul constitutiv al societăŃii; publicitate.
• Participarea asociaŃilor este limitată la un anumit număr maxim. AsociaŃii nu trebuie să
aibă capacitatea de a fi comercianŃi. În dreptul belgian, asociaŃii pot fi numai persoane fizice.
Depăşirea numărului maxim admis, atrage transformarea societăŃii în termen de doi ani, în
societate anonimă pe acŃiuni.
Pe de altă parte, numărul asociaŃilor nu este limitat şi minim. Societatea se poate constitui
de o singură persoană, care, în calitate de asociat unic, va deŃine toate părŃile sociale. O
persoană fizică sau juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu
răspundere limitată. Tot astfel, societatea nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu
răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
• Firma societăŃii cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se
poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaŃi. Denumirea firmei va fi însoŃită de o
menŃiune privind forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare.
 • Obiectul societăŃii trebuie să fie licit şi moral. În unele legislaŃii, anumite activităŃi nu pot
forma obiect al societăŃii, cum ar fi operaŃiunile bancare, de asigurări, de depuneri şi
economii, de investiŃii, întreprinderile de spectacole, cu excepŃia cinematografului,
transporturile aeriene. Alte activităŃi, ca fabricarea şi desfacerea de produse farmaceutice,
expertizele contabile ori editarea de publicaŃii periodice, pot fi efectuate de societate, dar
numai cu respectarea unor condiŃii stabilite.
• Capitalul social este limitat la un anumit minim. Actul constitutiv al societăŃii trebuie să
prevadă capitalul social subscris şi vărsat. În situaŃia micşorării capitalului social sub limita
stabilită, fără a fi reîntregit, societatea se transformă sau se dizolvă.
• Aportul asociaŃilor poate consta în numerar şi în natură. Nu sunt permise aporturile în
muncă şi creanŃe. La data constituirii societăŃii, aportul va fi subscris şi vărsat în întregime.
Aportul în bani se depune la bancă, notar sau casă de economii, în contul societăŃii.
Aportul în natură trebuie să fie liber de orice sarcină. Bunurile ce reprezintă aporturi în natură
se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi predarea efectivă către societate.
În actul constitutiv, se va arăta valoarea bunurilor şi modul de evaluare. După evaluare,
aportul trece în proprietatea societăŃii.
• PărŃile sociale sunt fracŃiuni ale capitalului social, reprezentate prin certificate, care nu
sunt negociabile. Ele se repartizează prin actul constitutiv şi conferă posesorilor calitatea de
asociat.
În legislaŃiile comerciale, părŃile sociale sunt de valori egale. Valoarea lor nominală
minimă este stabilită prin lege. Cu toate că pot conŃine unele drepturi suplimentare, părŃile
sociale nu acordă şi avantajul votului plural.
PărŃile sociale sunt şi indivizibile. Dacă se transmit prin succesiune la mai mulŃi
moştenitori, părŃile sociale nu pot face obiectul unei diviziuni.
• Actele constitutive ale societăŃii cu răspundere limitată sunt contractul de societate şi
statutul. Dacă societatea se constituie prin actul de voinŃă al unei singure persoane, se
întocmeşte numai statutul.
Principalele menŃiuni pe care trebuie să le cuprindă actul constitutiv se referă la
următoarele: datele de identificare ale asociaŃilor; denumirea sediului social şi forma juridică
a societăŃii; obiectul de activitate; capitalul social subscris şi cel vărsat; numărul şi valoarea
părŃilor sociale, precum şi numărul părŃilor sociale deŃinute de fiecare asociat; modul de
administrare a societăŃii; partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi; durata societăŃii;
dizolvarea şi lichidarea societăŃii.
 • După întocmirea actelor constitutive, societatea cu răspundere limitată se înmatriculează
în registrul comerŃului. Constituirea societăŃii se aduce la cunoştinŃa terŃilor prin îndeplinirea
cerinŃelor legate de publicitate în Monitorul Oficial. Din momentul înmatriculării, societatea
devine persoană juridică.
Organele societăŃii cu răspundere limitată sunt adunarea generală, administratorii şi
cenzorii.
Hotărârile asociaŃilor se iau în adunarea generală. Dacă părŃile sociale aparŃin unui asociat
unic, acesta are drepturile şi obligaŃiile ce revin adunării generale.
Adunarea asociaŃilor decide în toate problemele care interesează societatea.. Principalele
atribuŃii ale adunării asociaŃilor sunt următoarele: să aprobe situaŃia financiară anuală şi să
stabilească repartizarea profitului net; să desemneze pe administratori şi cenzori, să-i revoce şi
să le dea descărcare de activitatea lor; să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor
pentru daunele pricinuite societăŃii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite; să
modifice actul constitutiv.
Adunarea asociaŃilor se convoacă, de administratori, la sediul social. AsociaŃii se vor
întruni cel puŃin o dată pe an sau de câte ori este necesar. Convocarea adunării generale se
poate cere şi de unul sau mai mulŃi asociaŃi, ce reprezintă cel puŃin o pătrime din capitalul
social.
Convocarea asociaŃilor se face în forma prevăzută în actul constitutiv. În absenŃa unei
dispoziŃii speciale, convocarea se poate face prin scrisoare recomandată. Convocarea se va
trimite cu cel puŃin 10 zile înainte de data Ńinerii adunării, arătându-se ordinea de zi.
Hotărârile privind activitatea curentă pot fi luate şi prin consultarea scrisă a asociaŃilor.
Votarea prin corespondenŃă trebuie prevăzută în actul constitutiv al societăŃii.
Votul asociaŃilor este proporŃional cu numărul părŃilor sociale. Fiecare parte socială dă
dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot, în deliberările adunărilor
referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate.
Hotărârile adunării generale se iau prin votul reprezentând majoritatea absolută a
asociaŃilor şi a părŃilor sociale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. În cazul în care
nu se întrunesc majorităŃile stabilite, se va convoca o nouă adunare. La a doua convocare,
adunarea va decide cu majoritatea de voturi pronunŃate, oricare ar fi numărul de asociaŃi şi
partea de capital reprezentată.
Pentru probleme care privesc modificarea actului constitutiv, se cere votul tuturor
asociaŃilor. DispoziŃiile legale sau stipulaŃiile actului constitutiv pot prevedea şi o altă soluŃie.
 Societatea trebuie să întocmească situaŃiile financiare. După aprobarea de către adunarea
asociaŃilor, situaŃia financiară anuală se depune la administraŃia finanŃelor publice şi la oficiul
registrului comerŃului.
Beneficiile societăŃii se împart asociaŃilor sub formă de dividende. Ele se plătesc
asociaŃilor în conformitate cu prevederile actului constitutiv sau proporŃional cu cota de
participare la capitalul social vărsat. Prin prelevări anuale,din profitul obŃinut se formează
fondul de rezervă al societăŃii.
Administrarea societăŃii cu răspundere limitată se efectuează de unul sau mai mulŃi
administratori sau geranŃi. Administratorii pot fi membri asociaŃi sau specialişti neasociaŃi. În
dreptul elveŃian, dacă prin statut nu se prevede altfel, fiecare asociat are calitatea de a conduce
şi de a reprezenta societatea.
Administratorii sunt numiŃi prin actul constitutiv sau ulterior, de adunarea generală. De
obicei, administratorii sunt desemnaŃi pe o perioadă nedeterminată. În tăcerea actului
constitutiv, se consideră că alegerea lor coincide în timp cu durata societăŃii.
În scopul protejării intereselor societăŃii, administratorii nu pot să exercite, fără autorizarea
adunării asociaŃilor, mandatul de administrare în alte societăŃi concurente sau având acelaşi
obiect de activitate. De asemenea, administratorii societăŃii nu pot să facă acelaşi fel de
comerŃ ori altul concurent pe cont propriu sau a unei alte persoane.
În situaŃia în care sunt mai mulŃi administratori, fiecare are dreptul de a reprezenta
societatea, afară de stipulaŃie contrară în actul constitutiv. Orice altă clauză, chiar publicată,
prin care s-ar stabili un concurs de voinŃe din partea administratorilor, nu este opozabilă
terŃilor. Dacă prin actul constitutiv se prevede ca administratorii să lucreze împreună, decizia
lor trebuie luată în unanimitate. În caz de divergenŃă, vor decide asociaŃii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social.
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăŃii, decizia poate
fi luată de un singur administrator. El va interveni numai în lipsa celorlalŃi administratori, care
se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraŃie.
AtribuŃiile administratorilor sunt prevăzute prin lege. Administratorii au capacitatea de
mandatari. În limitele obiectului de activitate, administratorii sunt îndrituiŃi să încheie orice
acte juridice necesare pentru funcŃionarea societăŃii. Puterile administratorilor nu pot fi
delegate.
Administratorii au obligaŃia de a Ńine un registru al asociaŃilor. Pentru daunele pricinuite
societăŃii prin nerespectarea acestei obligaŃii, administratorii răspund personal şi solidar.
 În activitatea pe care o desfăşoară, administratorii trebuie să acŃioneze numai în interesul
societăŃii. Răspunderea administratorilor, pentru prejudiciile produse societăŃii, va fi civilă sau
penală.
Activitatea administratorilor este remunerată. Prin actul constitutiv sau hotărârea adunării
asociaŃilor se poate stabili ca administratorii să fie remuneraŃi printr-o sumă fixă sau
proporŃională.
Administratorii pot fi revocaŃi prin hotărârea adunării asociaŃilor. În cazul în care
administratorii au fost desemnaŃi prin actul constitutiv, revocarea lor se face cu votul tuturor
asociaŃilor. Dacă administratorii au fost aleşi de adunarea generală, ei pot fi revocaŃi prin
votul reprezentând majoritatea absolută a asociaŃilor şi a părŃilor sociale. Revocarea fără justă
cauză dă dreptul la daune interese.
În situaŃia unor motive legitime, mandatul administratorilor poate înceta şi prin demisie.
Motivele demisiei trebuie prezentate adunării asociaŃilor.
În societatea cu răspundere limitată în care numărul asociaŃilor sau capitalul social
depăşeşte un anumit plafon, se numesc obligatoriu, ca organ de control, cenzori. Ei mai sunt
denumiŃi comisari de conturi sau comisari de supraveghere.
Cenzorii se numesc de adunarea asociaŃilor. Societatea poate avea unul sau mai mulŃi
cenzori. Ei au următoarele obligaŃii: să supravegheze gestiunea societăŃii; să verifice situaŃiile
financiare; să comunice adunării asociaŃilor rezultatele controlului.
În legislaŃia germană, organul specific de control al societăŃii cu răspundere limitată este
consiliul de supraveghere. Numirea consiliului de supraveghere este obligatorie când
societatea are cel puŃin 500 de salariaŃi. O treime din membrii consiliului trebuie să fie
reprezentanŃi ai salariaŃilor.
În cazul în care societatea are mai mult de 2000 de angajaŃi, consiliul de supraveghere va fi
compus dintr-un număr egal de membri, aleşi de adunarea asociaŃilor şi desemnaŃi de salariaŃi.
Dacă voturile exprimate în luarea unei hotărâri sunt egale, preşedintele consiliului are dreptul
la un vot dublu.
În absenŃa cenzorilor, controlul gestiuni se asigură de către asociaŃi. Fiecare dintre asociaŃi,
care este administrator al societăŃii, va exercita un drept de control. Acest drept se realizează
prin participarea asociaŃilor la luarea hotărârilor în adunarea generală, prin accesul la
evidenŃele şi registrele societăŃii, prin îndatorirea administratorilor de a prezenta orice
informaŃii privind activitatea economico-financiară a societăŃii.
 Societatea cu răspundere limitată nu poate să emită titluri negociabile. Cu toate acestea,
părŃile sociale pot fi transmise între asociaŃi, către persoane din afara societăŃii sau pe cale
succesorală. De obicei, părŃile sociale se transmit prin cesiune.
Între asociaŃi, cesiunea părŃilor sociale este permisă dacă în actul constitutiv nu există o
clauză contrară. OperaŃiunea se realizează prin încheierea unui contract de cesiune, între
cedent şi cesionar, fără a fi necesar consimŃământul celorlalŃi asociaŃi.
Transmiterea părŃilor sociale către terŃe persoane neasociate este circumstanŃiată de un
regim restrictiv. Efectuarea cesiunii necesită acordul asociaŃilor, reprezentând majoritatea
calificată a capitalului social. Contractul de cesiune se încheie în temeiul hotărârii adunării
asociaŃilor. Uneori, cesiunea implică recunoaşterea în favoarea societăŃii a unui drept de
preemŃiune.
AsociaŃii nefiind comercianŃi, părŃile sociale se pot transmite şi pe cale succesorală.
Primirea moştenitorilor în societate poate fi însă condiŃionată de agrementul asociaŃilor, în
conformitate cu prevederile actului constitutiv. În caz contrar, societatea va plăti succesorilor
asociatului decedat contravaloarea părŃilor sociale, conform ultimului bilanŃ contabil aprobat.
În toate situaŃiile, transmiterea părŃilor sociale se înscrie în registrul de asociaŃi al societăŃii
şi în registrul comerŃului. FaŃă de terŃi, transmiterea are efect numai din momentul înscrierii în
registrul comerŃului.
Societatea cu răspundere limitată se poate transforma în orice formă de societate
comercială.
În mod obişnuit, societatea se transformă într-o societate pe acŃiuni sau în societate în
nume colectiv. Transformarea într-o societate pe acŃiuni se produce când numărul asociaŃilor
sau activul net depăşeşte o anumită limită. În dreptul englez, societatea organizată sub forma
unei private company se poate transforma într-o unlimited company.
Prin modificarea numărului asociaŃilor, societatea cu mai mulŃi asociaŃi se poate transforma
în societate cu răspundere limitată cu asociat unic. Transformarea societăŃii este posibilă prin
retragerea celorlalŃi asociaŃi ori prin cesiunea părŃilor sociale către asociatul care continuă
activitatea societăŃii.
Într-o operaŃiune inversă, societatea cu asociat unic poate deveni societate cu răspundere
limitată cu mai mulŃi asociaŃi. Transformarea se poate realiza prin atragere de alŃi asociaŃi sau
prin transmiterea unor părŃi sociale către alte persoane.
Transformarea societăŃii se produce prin voinŃa asociaŃilor. Hotărârea adunării asociaŃilor
va fi înregistrată în registrul comerŃului şi publicată în Monitorul Oficial.
 Societatea cu răspundere limitată se dizolvă pentru cauze comune şi cauze specifice. La ele
se pot adăuga unele cazuri de dizolvare prevăzute prin actul constitutiv al societăŃii.
Cauzele de dizolvare de drept comun a societăŃii cu răspundere limitată sunt trecerea
timpului stabilit pentru durata societăŃii, realizarea scopului societăŃii, imposibilitatea
realizării obiectului de activitate al societăŃii, declararea nulităŃii societăŃii, hotărârea adunării
asociaŃilor, hotărârea tribunalului, falimentul societăŃii.
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă şi datorită următoarelor cauze specifice:
pierderea unei părŃi importante din capitalul social; reducerea capitalului social sub minimul
legal. Societatea nu va fi dizolvată dacă, într-un anumit termen, capitalul social este reîntregit
sau redus la suma rămasă ori la minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă
formă juridică.
Tot societatea cu răspundere limitată se dizolvă şi prin falimentul, incapacitatea,
excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi, când datorită acestor cauze, numărul
asociaŃilor s-a redus la unul singur. Dizolvarea societăŃii nu se va produce dacă în actul
constitutiv există clauza de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte
continuarea activităŃii sub forma unei societăŃi unipersonale.
Dizolvarea societăŃii cu răspundere limitată este urmată de faza de lichidare. OperaŃiunea
lichidării şi repartizării patrimoniului societăŃii se desfăşoară după regulile stabilite prin actul
constitutiv şi normele legale aplicabile.
În cazul societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic, operaŃiunea dizolvării nu este
urmată de lichidare. Societatea îşi încetează existenŃa prin transmiterea universală a
patrimoniului social către asociatul unic.

Întrebări:
1. Care sunt etapele constituirii unei societăŃi comerciale?
2. PrezentaŃi elementele specifice ale contractului de societate.
3. ExpuneŃi trăsăturile definitorii ale societăŃilor de persoane.
4. PrezentaŃi elementele care individualizează scoietăŃile pe acŃiuni.
5. ExplicaŃi avantajele societăŃii cu răspundere limitată.
6. Ce valori mobiliare emite societatea pe acŃiuni?
 Capitolul III
Activitatea internaŃională a societăŃilor comerciale

1. Structuri exterioare ale societăŃilor comerciale

Extinderea teritorială a activităŃii societăŃilor comerciale se poate realiza prin anumite
forme organizatorice. Prin prisma volumului operaŃiunilor şi interesului manifestat de
clientelă, societăŃile comerciale au posibilitatea să decidă înfiinŃarea de filiale şi sucursale sau
alte asemenea unităŃi. Create în Ńara sediului social, precum şi în străinătate, entităŃile exogene
ale societăŃilor asigură expansiunea afacerilor comerciale.

1.1. Filialele societăŃilor comerciale străine

Filiala reprezintă o societate comercială cu personalitate juridică. Deşi este subiect distinct
de drepturi, filiala se află sub controlul societăŃii fondatoare (art. 42 al Legii nr. 31 din 1990
privind societăŃile comerciale). În raport cu societatea primară străină, filiala se caracterizează
prin independenŃă juridică şi dependenŃă economică.
Personalitatea juridică conferă filialei o organizare autonomă, sub forma unei societăŃi
comerciale de sine stătătoare. Din punct de vedere juridic, filiala este independentă, faŃă de
societatea primară. Având un patrimoniu propriu, filiala îşi asumă, pentru actele juridice
încheiate de reprezentanŃii săi, o răspundere patrimonială proprie.
Controlul exercitat de societatea fondatoare determină ca autonomia filialei să fie relativă.
Filiala este dependentă pe plan economic de societatea primară, care îi coordonează şi
direcŃionează activitatea.
Controlul se poate exercita în forme diferite. În dreptul francez, controlul se realizează prin
deŃinerea de către societatea fondatoare a unei fracŃiuni de minimum 50% din capitalul
filialei. Alte forme de control se manifestă prin deŃinerea majorităŃii drepturilor de vot în
organele societăŃii sau prin numirea majorităŃii membrilor care formează organele de
conducere ale filialei.
Filiala unei societăŃi comerciale străine în Ńara noastră se înfiinŃează cu respectarea legii
române. Acest drept trebuie să fie recunoscut societăŃii fondatoare de legea statutului său
organic, lex societatis (art. 44 al Legii nr. 31 din 1990). Actul constitutiv al societăŃii
fondatoare nu trebuie să conŃină menŃiuni referitoare la filială.
 ÎnfiinŃarea filialei se poate face într-una din formele de societate prevăzute de legea
română. Filiala va avea regimul juridic al formei de societate în care s-a constituit (art. 42 şi
art. 2 ale Legii nr. 31 din 1990).
În actul constitutiv trebuie să se menŃioneze caracterul de filială al societăŃii constituite în
Ńara noastră. Tot clauzele actului constitutiv vor specifica şi modalităŃile de exercitare a
controlului asupra filialei de către societatea fondatoare.
ÎnfiinŃarea în România a unei filiale de către comerciantul ce are sediu principal al
comerŃului în străinătate, va fi supusă tuturor dispoziŃiilor referitoare la înmatricularea,
menŃionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru comercianŃii din Ńară (art. 24, alin. 1
al Legii nr. 26 din 1996 privind registrul comerŃului).
La data depunerii cererii de înregistrare, reprezentanŃii societăŃii, numiŃi prin actul
constitutiv, trebuie să depună la oficiul registrului comerŃului semnăturile lor. Dacă au fost
aleşi în timpul funcŃionării societăŃii, ei vor depune semnăturile lor, în termen de 15 zile de la
alegere (art. 45, alin. 1 al Legii nr. 31 din 1990).
Filiala are naŃionalitatea Ńării unde îşi are sediul social, fiind supusă legilor locale. În acest
sens, statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit
propriul sediu, independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înfiinŃat-o (art. 41,
alin 3 al Legii nr. 105 din 1992 cu privirea la reglementarea raporturilor de drept internaŃional
privat).
Constituirea de filiale reprezintă o formă de investiŃie străină în Ńara noastră. De altfel,
unele acte normative prevăd că investitorii străini, care desfăşoară anumite activităŃi, trebuie
să înfiinŃeze şi să menŃină filiale în România, pe întreaga durată a investiŃiei.

1.2. Sucursalele societăŃilor comerciale străine

Sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăŃii comerciale.
Dispunând de anumite fonduri, sucursala desfăşoară o activitate economică în cadrul
obiectului specific al societăŃii primare (art. 43, alin 1 al Legii nr. 31 din 1990). În sistemul
legii române, sucursalele sunt încadrate, alături de agenŃii şi reprezentanŃe, în categoria
sediilor secundare ale societăŃilor comerciale străine în Ńara noastră (art. 44 al Legii nr. 31 din
1990).
FaŃă de societatea primară, sucursala este dependentă pe plan juridic şi economic.
Sucursala face parte din structura organică a societăŃii primare, neavând personalitate
juridică. Calitatea de subiect de drept aparŃine societăŃii comerciale primare. În raporturile
juridice cu terŃele persoane, sucursala acŃionează numai pe seama societăŃii primare. Datorită
calităŃii sale de mandatar sau comisionar, sucursala nu are creditori şi debitori proprii.
Legea română de drept internaŃional privat prevede că statutul organic al sucursalei
înfiinŃate de către o persoană juridică într-o altă Ńară este supus legii naŃionale a acesteia (art.
41, alin. 2 al Legii nr. 105 din 1992). Sucursala are naŃionalitatea societăŃii primare, fiind
guvernată de legea străină.
Constituind o formă de descentralizare a activităŃii, sucursala nu se distinge de societatea
primară. Dotarea materială asigurată de societatea primară, permite ca sucursala să aibă o
autonomie gestionară. Corespunzător capitalului afectat, care nu formează un patrimoniu
propriu, autonomia economică a sucursalei se exercită în limitele stabilite de către societatea
primară prin actul constitutiv.
Sucursala unei societăŃi comerciale străine se înfiinŃează în Ńara noastră cu respectarea legii
române. Societatea străină trebuie să aibă capacitatea de folosinŃă, recunoscută de legea
statutului său organic, de a constitui sucursale (art. 44 al Legii nr. 31 din 1990).
Sucursala se înmatriculează, înainte de începerea activităŃii, în registrul comerŃului din
judeŃul în care va funcŃiona. ÎnfiinŃarea în România a unei sucursale de către comerciantul ce
are sediul principal al comerŃului său în străinătate este supusă tuturor dispoziŃiilor referitoare
al înmatricularea, menŃionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru comercianŃii din
Ńară.
ConŃinutul cererii de înmatriculare a sucursalei unei societăŃi străine este stabilit de legea
română. Cererea de înmatriculare va indica şi următoarele date: denumirea sucursalei şi
numele sau denumirea, forma şi sediul comerciantului din străinătate; numele şi calitatea
persoanelor care pot reprezenta faŃă de terŃi şi în justiŃie comerciantul din străinătate, precum
şi ale celor dintre ele care se ocupă nemijlocit de activitatea sucursalei; ultima situaŃie
financiară a comerciantului din străinătate aprobată, verificată sau publicată potrivit legislaŃiei
statului în care comerciantul are domiciliul sau sediul (art. 24, alin. 11, lit. a-c al Legii nr. 26
din 1990).
În cazul în care o societate străină înfiinŃează mai multe sucursale în Ńara noastră,
documentele de constituire şi alte acte ale aceleiaşi societăŃi, necesare pentru înmatricularea
societăŃii, se depun numai la una din sucursale.
Conducătorii sucursalei trebuie să depună la oficiul registrului comerŃului semnăturile lor,
odată cu cererea de înregistrare. Dacă au fost aleşi în timpul funcŃionării societăŃii,
conducătorii vor depune semnăturile în termen de 15 zile de la alegere.
 În vederea unei identificări exacte, firma sucursalei din Ńara noastră a unei societăŃi străine
va trebui să cuprindă şi menŃiunea sediului principal din străinătate. Firma va fi înscrisă în
primul rând în limba română (art. 37 şi art. 30, alin. 3 ale Legii nr. 26 din 1990).
Statutul organic al sucursalei înfiinŃată de o persoană juridică dintr-o altă Ńară este supus
legii naŃionale a acesteia (art. 41, alin. 2 al Legii nr. 105 din 1992). Datorită prelungirii
personalităŃii juridice, sucursala nu poate efectua decât activităŃi care formează obiectul
societăŃii primare.
În Ńara noastră, sucursalele societăŃilor comerciale străine sunt supuse legii române,
beneficiind de regimul naŃional. SoluŃiile aplicabile străinilor persoane fizice sunt extinse şi
persoanelor juridice. Acordarea regimului naŃional conferă sucursalei aceleaşi drepturi ca şi
societăŃilor comerciale româneşti.
Pentru operaŃiunile efectuate în Ńara unde funcŃionează, sucursala poate fi acŃionată direct
în justiŃie. În anumite condiŃii şi numai pentru bunurile care i-au fost afectate, sucursala poate
fi supusă unui procedeu de dizolvare şi lichidare.
ÎnfiinŃarea şi extinderea în Ńara noastră a unei sucursale de către o societate comercială
străină reprezintă o formă de investiŃie directă. InvestiŃia poate fi efectuată în orice domeniu şi
în orice forme juridice prevăzute de lege (art. 2, lit. a şi art. 4 alin. 2, lit. a ale OrdonanŃei de
UrgenŃă a Guvernului nr. 92 din 30 decembrie 1997 privind stimularea investiŃiilor directe).

1.3. ReprezentanŃele societăŃilor comerciale străine

ReprezentanŃa este un sediu secundar al societăŃii comerciale din străinătate, fără
personalitate juridică şi capital propriu. Prin natura sa, reprezentanŃa îndeplineşte o funcŃie de
intermediere între societatea primară şi partenerii săi contractuali
Trăsăturile care individualizează reprezentanŃa unei societăŃi comerciale străine în Ńara
noastră sunt următoarele: nu are personalitate juridică; nu dispune de un capital propriu;
acŃionează numai în calitate de intermediar.
ReprezentanŃa constituie o prelungire a personalităŃii juridice a societăŃii primare străine.
Nefiind un subiect distinct de drept, reprezentanŃa este supusă legii materiale a societăŃii
primare (lex societatis).
ReprezentanŃa nu are un capital diferit de cel al societăŃii primare. Dotarea materială a
reprezentanŃei cuprinde numai bunurile care permit realizarea activităŃii încredinŃate,
corespunzător obiectului de activitate al societăŃii primare. În consecinŃă, reprezentanŃa
societăŃii comerciale nu poate fi organizată ca întreprindere producătoare de bunuri. Dacă
reprezentanŃa execută lucrări sau prestează servicii, scopul lor trebuie să fie promovarea şi
sprijinirea activităŃilor societăŃii primare.
ReprezentanŃa încheie acte juridice cu terŃele persoane din Ńara în care funcŃionează numai
în calitate de intermediar. În exercitarea atribuŃiilor de mandatar, reprezentanŃa acŃionează în
numele şi pe seama societăŃii primare.
Spre deosebire de filiale şi sucursale, reprezentanŃa societăŃi comerciale nu se include în
formele de realizare a unei investiŃii străine în Ńara noastră.
SocietăŃile comerciale străine au dreptul de a înfiinŃa reprezentanŃe pe teritoriul Ńării
noastre, cu respectarea legii române. Acest drept al societăŃii primare, de a deschide
reprezentanŃe, trebuie să fie recunoscut de legea statutului lor organic (art. 44 al Legii nr. 31
din 1990).
În această materie, pe lângă dispoziŃiile generale ale Legii nr. 31 din 1990, se aplică şi
unele acte normative speciale. Prin decretul-lege nr. 122 din 24 aprilie 1990 se reglementează
autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi
organizaŃiilor economice străine, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 1222 din 26 noiembrie
1990 regimul impozitelor şi taxelor aplicabile reprezentanŃelor din România ale societăŃilor
comerciale sau organizaŃiilor economice străine, precum şi drepturile şi obligaŃiile legate de
salariile personalului român.
CondiŃiile de autorizare şi funcŃionare ale reprezentanŃelor privesc atât societăŃile
comerciale cât şi organizaŃiile economice străine. În accepŃiunea de organizaŃie economică
străină se include şi comerciantul persoană fizică.
SocietăŃile comerciale străine pot avea reprezentanŃe în Ńara noastră pe bază de autorizaŃie.
Ele mai pot fi reprezentate, pe bază de contract şi de birouri româneşti specializate, inclusiv
cele înfiinŃate din iniŃiativa proprie (art. 1 al Decretului-lege nr. 122 din 1990).
AutorizaŃia de funcŃionare a reprezentanŃei se solicită de către societatea comercială
străină. Cererea se adresează Ministerului Economiei şi ComerŃului, căruia îi revine
competenŃa de a elibera autorizaŃia de funcŃionare.
În cererea de eliberare a unei autorizaŃii de reprezentanŃă, societatea comercială străină
trebuie să menŃioneze următoarele: sediul social; obiectul activităŃii reprezentanŃei, în
concordanŃă cu obiectul de activitate al societăŃii comerciale solicitante; durata de funcŃionare
a reprezentanŃei; numărul şi funcŃiile persoanelor propuse a se încadra la reprezentanŃă, iar
dacă sunt străini, numele, prenumele şi domiciliul lor în străinătate, cu menŃionarea funcŃiilor
pe care le au la societatea comercială şi la reprezentanŃă (art. 4, alin. 1, lit. a-d al Decretului-
lege nr. 122 din 1990).
 Societatea primară mai poate solicita, în cererea de eliberare a autorizaŃiei, ca reprezentanŃa
să efectueze ori să intermedieze activităŃi de comerŃ exterior şi pentru alte firme străine (art. 1,
alin 3 al Hotărârii Guvernului nr. 1222 din 1990). În această situaŃie, autorizaŃia va fi dată
pentru înfiinŃarea unei reprezentanŃe comune.
La cererea de eliberare a autorizaŃiei de reprezentanŃă se vor anexa următoarele acte: o
atestare, în original, din partea Camerei de comerŃ sau a altui organ competent din Ńara unde
îşi are sediul societatea comercială străină, care să confirme existenŃa sa legală, obiectul
activităŃii şi capitalul său social; o confirmare asupra bonităŃii din partea băncii prin care
societatea îşi desfăşoară principalele operaŃiuni financiare; statutul sau alte acte dovedind
forma de organizare şi modul de funcŃionare al societăŃii; împuternicirea autentificată privind
reprezentanŃii desemnaŃi să angajeze valabil societatea ce a solicitat autorizaŃia (art. 5, lit. a-d
al Decretului-lege nr. 122 din 1990).
Confirmarea existenŃei legale a societăŃii comerciale implică recunoaşterea în Ńara noastră a
unei situaŃii juridice constituite în străinătate. SituaŃia invocată într-o altă Ńară trebuie să fie
valabil dobândită conform legii străine aplicabile. Ca atare, persoanele juridice străine cu scop
patrimonial, valabil constituite în statul a cărui naŃionalitate o au, sunt recunoscute de plin
drept în România (art. 43, alin. 1 al Legii nr. 105 din 1992).
Serviciile privind întocmirea şi îndeplinirea formalităŃilor necesare înfiinŃării şi funcŃionării
reprezentanŃelor din Ńara noastră pot fi prestate, la cererea societăŃii comerciale străine şi de
Camera de ComerŃ şi Industrie a României sau de alte organisme autorizate.
În cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, Ministerul Economiei şi ComerŃului
este obligat să emită autorizaŃia sau, motivat, să o respingă. De obicei, autorizaŃia de
funcŃionare se eliberează pentru un an calendaristic, cu posibilitatea de reînnoire la sfârşitul
perioadei de valabilitate. Pentru obŃinerea autorizaŃiei de funcŃionare, societatea comercială
străină va achita taxa de timbru prevăzută de lege.
Prin autorizaŃia de funcŃionare a reprezentanŃei se vor stabili obiectul, condiŃiile de
exercitare a activităŃii, durata şi sediul reprezentanŃei.
Pentru luarea în evidenŃă fiscală, reprezentanŃa, în termen de cel mult 15 zile de la data
eliberării autorizaŃiei, se înregistrează la administraŃia financiară în a cărei rază teritorială îşi
are sediul. Fără a fi obligatorie, dar având o motivaŃie publicitară,, reprezentanŃa se poate
înregistra la Camera de ComerŃ şi Industrie a României.
ReprezentanŃa efectuează acte juridice şi activităŃi numai în numele societăŃii comerciale
străine. OperaŃiunile desfăşurate de reprezentanŃă trebuie să fie conforme cu obiectul de
activitate stabilit prin autorizaŃia de funcŃionare.
 Actele şi faptele de comerŃ efectuate de reprezentanŃă pot consta în următoarele: emiterea
şi primirea de oferte sau comenzi; negocierea şi încheierea de contracte comerciale; informare
şi reclamă comercială; asistenŃă tehnică şi prestări de servicii; operaŃiuni specifice ale
birourilor agenŃiilor de turism şi presă străine; alte operaŃiuni în vederea promovării şi
sprijinirii activităŃii întreprinse de societatea comercială în Ńară (art. 4 şi art. 8 ale Decretului-
lege nr. 122 din 1990).
Capacitatea de folosinŃă a reprezentanŃei este supusă legii naŃionale a societăŃii comerciale
străine (lex societatis). Întrucât activitatea reprezentanŃei se desfăşoară pe teritoriul Ńării
noastre, se vor aplica şi dispoziŃiile legii române privind condiŃia juridică a străinului.
Pentru actele şi activitatea reprezentanŃei în Ńara noastră, răspunderea revine, în condiŃiile
legii, societăŃii comerciale reprezentate (art. 3 al Decretului-lege nr. 122 din 1990). În
raporturile cu terŃele persoane, reprezentanŃa acŃionează în numele şi pe seama societăŃii
comerciale străine. Corespunzător situaŃiei concrete, răspunderea societăŃii comerciale
reprezentate va fi contractuală sau delictuală.
OperaŃiunile financiar-bancare ale reprezentanŃei se efectuează prin conturi în valută,
deschise la băncile legal constituite pe teritoriul României, cu respectarea legislaŃiei în
vigoare. Din punct de vedere valutar, reprezentanŃa societăŃii comerciale străine este
considerată rezidentă în Ńara noastră.
Pentru activitatea desfăşurată în Ńara noastră, reprezentanŃa este obligată să plătească
impozitele şi taxele stabilite în condiŃiile legii. În conformitate cu dispoziŃiile Codului fiscal,
orice persoană juridică străină, ce are o reprezentanŃă autorizată să funcŃioneze în România,
potrivit legii, are obligaŃia de a plăti un impozit anual.
Personalul reprezentanŃei poate fi format din cetăŃeni români cu domiciliul în România sau
în străinătate şi din cetăŃeni străini (art. 16, alin. 1 al Decretului-lege nr. 122 din 1990).
CetăŃenii străini, ca şi cetăŃenii români cu domiciliul în străinătate, pot fi angajaŃi numai pe
bază de permis de muncă eliberat în condiŃiile prevăzute de lege. Permisul de muncă dă
dreptul titularului să fie încadrat, pe baza unui contract individual de muncă sau în alt mod
prevăzut de lege, la o reprezentanŃă din România a unei persoane juridice cu sediul în
străinătate.
Alegerea personalului român pentru a fi angajat la reprezentanŃă aparŃine societăŃii
comerciale străine. Contractele de muncă se vor negocia şi încheia direct de către cetăŃenii
români cu societatea comercială din străinătate (art. 16, alin, 3 şi 4 ale Decretului-lege nr. 122
din 1990).
 Contractele de muncă se încheie pe durată determinată sau nedeterminată. În scopul
protecŃiei angajaŃilor locali, contractele individuale de muncă se înregistrează la Inspectoratul
teritorial de muncă al municipiului Bucureşti (art. 11, alin. 2 al Hotărârii Guvernului nr. 1222
din 1990).
Pe baza liberului acord al părŃilor, salariile personalului reprezentanŃei se pot plăti în lei,
precum şi în valută. Cu toate că operaŃiunile între rezidenŃi se realizează în monedă naŃională,
în absenŃa altor distincŃii, personalul român al reprezentanŃei poate fi plătit în valută.
ReprezentanŃa este obligată să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul
asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate şi
bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Referitor la asigurările
sociale de stat, reprezentanŃa plăteşte în valută şi contribuŃia la asigurările sociale pentru
cetăŃenii români şi străini cu domiciliul în Ńara noastră, în cuantum de 25%, calculată asupra
câştigului brut realizat în valută de către aceştia.
AngajaŃii reprezentanŃei plătesc impozit pe salarii în conformitate cu prevederile legale în
vigoare. ReprezentanŃele societăŃilor comerciale străine, autorizate potrivit legii să îşi
desfăşoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaŃii acestora care realizează
venituri din salarii impozabile în Ńara noastră să îndeplinească obligaŃiile privind calculul,
reŃinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii. În caz contrar, salariatul are obligaŃia
de a declara şi de a plăti impozit pe venitul din salarii (art. 64, alin. 2 şi 3 din Codul fiscal).
Personalul reprezentanŃei poate contacta în mod direct orice întreprindere, instituŃie sau
autoritate, pentru discutarea problemelor legate de obiectul lor de activitate, cu respectarea
reglementărilor legale în vigoare. Pe perioada în care un cetăŃean român lucrează în cadrul
unei reprezentanŃe, nu poate cumula o altă funcŃie într-o unitate de stat cu sediul în Ńara
noastră (art. 17 şi art. 18 ale Decretului-lege nr. 122 din 1990).
Pentru daunele rezultate din faptele ilicite comise de angajaŃii lor în exercitarea activităŃii
sau în legătură cu exercitarea acesteia, societatea comercială străină răspunde solidar cu
angajaŃii încadraŃi la reprezentanŃă (art. 9 al Decretului-lege nr. 122 din 1990). Prin derogare
de la regulile dreptului comun, societatea comercială străină răspunde pentru faptele
prepuşilor săi în calitate de comitent.
AutorizaŃia de funcŃionare a reprezentanŃei se poate modifica la solicitarea societăŃii
comerciale reprezentate.
În termen de cel mult 30 de zile, societatea comercială străină trebuie să comunice
Ministerului Economiei şi ComerŃului, eventualele modificări intervenite în statutul său
juridic. Vor fi comunicate, în special, modificările în legătură cu obiectul de activitate,
capitalul social sau sediul societăŃii (art. 10 al Decretului-lege nr. 122 din 1990).
CompetenŃa de a modifica autorizaŃia de funcŃionare revine Ministerului Economiei şi
ComerŃului.
FuncŃionarea reprezentanŃei societăŃii comerciale străine poate înceta în următoarele
cazuri: prin retragerea autorizaŃiei de către Ministerul Economiei şi ComerŃului; în urma
încetării societăŃii comerciale reprezentate de a funcŃiona; prin decizia societăŃii comerciale
străine.
AutorizaŃia de funcŃionare poate fi retrasă de Ministerul Economiei şi ComerŃului, înainte
de expirarea valabilităŃii, pentru următoarele motive: încălcarea de către personalul
reprezentanŃei a dispoziŃiilor legale din Ńara noastră privind ordinea publică; depăşirea
obiectului de activitate stabilit prin autorizaŃie; nerespectarea obligaŃiilor fiscale. Ministerul
Economiei şi ComerŃului va notifica societăŃii comerciale străine şi reprezentanŃei sale din
Ńara noastră retragerea autorizaŃiei, acordând un termen de 90 de zile pentru lichidarea
activităŃii (art. 11 al Decretului-lege nr. 122 din 1990).
FuncŃionarea reprezentanŃei încetează de drept atunci când societatea comercială străină îşi
încetează activitatea (art. 12, alin. 1 al Decretului nr. 122 din 1990). Având acelaşi regim
juridic, reprezentanŃa încetează de a mai funcŃiona odată cu firma din străinătate.
În urma unei decizii proprii, societatea comercială străină poate să dispună încetarea
activităŃii reprezentanŃei. În acest caz, Ministerul Economiei şi ComerŃului va fi înştiinŃat de
către societatea comercială străină. Lichidarea activităŃii reprezentanŃei se va efectua în
termen de 90 de zile de la înştiinŃare (art. 12, alin. 2 al Decretului-lege nr. 122 din 1990).

2. Integrarea societăŃilor comerciale

Pe plan internaŃional, integrarea societăŃilor comerciale este un fenomen specific
dezvoltării economiei de piaŃă. CompetiŃia cu potenŃialii concurenŃi determină gruparea
societăŃilor comerciale în structuri organizatorice de mare amploare. Concentrarea
capitalurilor permite specializarea în producŃie, simplifică structurile interne, asigură
perfecŃionarea şi diversificarea operaŃiunilor de aprovizionare şi desfacere.
În funcŃie de gradul de integrare a societăŃilor comerciale componente, principalele forme
organizatorice sunt trustul, concernul, holding-ul şi grupul european de interes economic.
 2.1. Trustul
Trustul reprezintă reunirea mai multor societăŃi comerciale într-o grupare colectivă.
Integrarea fiind totală, societăŃile comerciale sunt subordonate unei conduceri centralizate,
care decide direcŃiile, obiectele şi modalităŃile de realizare a activităŃii economice.
Activitatea societăŃilor reunite are la bază un contract de dominare. Unitatea de decizie
aparŃine unei societăŃi dominante, care exercită controlul asupra întreprinderilor grupate în
cadrul trustului.
Prin intermediul trustului, societăŃile comerciale integrate se specializează pe diferite
categorii de operaŃiuni. Având o reală capacitate de acŃiune, activitatea lor economică este
coerentă.
În vederea realizării obiectivelor comune, operaŃiunile întreprinse de către societăŃile
comerciale sunt corelate. Organizarea raŃională a activităŃii permite funcŃionarea eficientă a
societăŃilor reunite la nivelul sistemului integrat.

2.2. Concernul
Concernul este o societate comercială care grupează mai multe întreprinderi de mici
proporŃii. SocietăŃile comerciale integrate au o forŃă economică redusă, fiind dependente de
întreprinderea dominantă.
Gruparea societăŃilor se poate realiza în baza unui contract de dominare sau prin efectul
absorbŃiei. Întreprinderea dominantă îşi păstrează existenŃa juridică, preluând gestiunea
societăŃilor integrate.
În sistemul concernului, societăŃile reunite prezintă un potenŃial de creştere şi consolidare.
Conducerea unitară a concernului stabileşte obiectivele comune şi procedeele pentru
realizarea lor.

2.3. Holding-ul
Holding-ul constituie o societate comercială care, deŃinând majoritatea acŃiunilor ale altor
întreprinderi, exercită controlul nemijlocit asupra activităŃii lor. SocietăŃile implicate au
caracter de filială.
În comparaŃie cu întreprinderile controlate, capitalul societăŃii holding este redus. Dar în
procesul de integrare, holding-ul permite achiziŃionarea firmelor mici şi mijlocii.
Prin intermediul dreptului de control, societatea holding influenŃează strategia şi tactica
întreprinderilor integrate. Managementul societăŃilor controlate se determină prin directive
obligatorii.
 SocietăŃile integrate în cadrul holding-ului îşi păstrează, într-o anumită măsură, autonomia
gestionară şi funcŃională. Cu toate acestea, principalele lor decizii sunt conforme cu politicile
comerciale ale holding-ului.

2.4. Grupul european de interes economic

Grupul de interes economic este o entitate colectivă, care permite participanŃilor de a
exercita în comun anumite activităŃi.
Consacrate în dreptul francez, grupurile de interes economic au fost reglementate şi în
legislaŃiile altor state. În dreptul ComunităŃii Economice Europene, această formă de integrare
este prevăzută sub denumirea de grup european de interes economic.
Uniunea de mijloace şi de rezultate nu afectează individualitatea şi autonomia
întreprinderilor componente. Din punct de vedere juridic, grupul de interes economic se
situează între societatea comercială şi asociaŃie. În organizarea şi funcŃionarea asocierii,
determinantă este voinŃa membrilor grupului.
Trăsăturile distinctive ale grupului de interes economic sunt următoarele:
- grupul dobândeşte personalitate juridică din momentul înscrierii în registrul comerŃului;
- înmatricularea nu creează o prezumŃie de comercialitate, întrucât activitatea grupului
poate avea o natură comercială sau necomercială;
- grupul nu poate emite acŃiuni, obligaŃiuni sau alte titluri negociabile;
- membrii grupului răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile asumate faŃă de terŃi.
Grupurile europene de interes economic – G.E.I.E., constituite cu respectarea prevederilor
legale, sunt recunoscute şi pot funcŃiona în Ńara noastră (art. 232 al Legii nr. 161 din 2003).
Grupul european de interes economic reprezintă asocierea dintre două sau mai multe
persoane fizice ori juridice, constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, în
scopul înlesnirii ori dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi şi al îmbunătăŃirii
rezultatelor activităŃii.
Membrii unui grup european de interes economic pot fi numai:
- companii sau firme, în sensul art. 165, alin. 2 din versiunea consolidată a Tratatului
instituind Comunitatea Europeană, precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat,
care au fost înfiinŃate în conformitate cu legislaŃia unui stat membru al Uniunii Europene şi
care îşi au sediul social, precum şi centrul principal de conducere şi de gestiune a activităŃii
statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană; dacă, potrivit legislaŃiei unui stat
membru, o companie, firmă sau altă persoană juridică nu este obligată să aibă un sediu social,
este suficient ca centrul principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare a acestei
companii, firme sau altei persoane juridice să fie situat pe teritoriul unui stat din Uniunea
Europeană;
- persoanele fizice care desfăşoară activităŃi industriale, comerciale, meşteşugăreşti sau
agricole, ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat din
Uniunea Europeană (art. 233, alin. 2, lit. a şi b al Legii nr. 161 din 2003).
Grupul european de interes economic trebuie să fie alcătuit din minimum: două companii,
firme sau alte persoane juridice, ale căror centre principale de conducere şi de gestiune a
activităŃii statutare sunt situate în state membre diferite; două persoane fizice, care îşi
desfăşoară activitatea principală în state membre diferite; o companie, o firmă sau altă
persoană juridică al cărei centru principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare se
găseşte într-un stat membru, şi o persoană fizică, care îşi desfăşoară activitatea principală într-
un alt stat membru.
Constituirea grupului european de interes economic se face în baza unui contract de
asociere, denumit act constitutiv. Contractul de asociere se înregistrează în registrul special,
desemnat în acest scop de statul pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul.
Prin actul constitutiv se stabileşte modul de organizare al grupului european de interes
economic. Actul constitutiv trebuie să cuprindă următoarele menŃiuni obligatorii: denumirea
grupului, precedată sau succedată de expresia Grup European de Interes Economic sau de
iniŃialele G.E.I.E.; sediul grupului; obiectul de activitate al grupului; numele sau denumirea,
firma, forma juridică, domiciliul sau sediul şi, dacă este cazul, codul de înregistrare şi locul
înmatriculării fiecărui membru al grupului; perioada pe care va funcŃiona grupul, cu excepŃia
cazului când aceasta este nedeterminată (art. 234, alin. 2, lit. a-e al Legii nr. 161 din 2003).
Grupul european de interes economic poate înfiinŃa în România filiale, precum şi
sucursale, reprezentanŃe şi alte unităŃi fără personalitate juridică. ÎnfiinŃarea de sucursale sau
filiale în Ńara noastră va fi supusă tuturor dispoziŃiilor referitoare la înmatricularea,
menŃionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru grupurile de interes economic
române (art. 235, alin. 1 şi 2 al Legii nr. 161 din 2003).
Grupul european de interes economic nu este supus autorizării prevăzute de Decretul-lege
nr. 122 din 1990 privind autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor
comerciale şi organizaŃiilor economice străine.
Reprezentantul sucursalei unui grup european de interes economic răspunde individual sau
solidar, după caz, faŃă de grup sau faŃă de terŃi, pentru încălcarea dispoziŃiilor legale
reglementând grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor actului
constitutiv, fie pentru culpe în activitatea desfăşurată, care au produs prejudicii grupului. În
cazul în care mai mulŃi reprezentanŃi pot fi ŃinuŃi responsabili pentru aceleaşi fapte, tribunalul
va stabili contribuŃia fiecăruia la repararea prejudiciului (art. 236, alin. 1 şi 2 al Legii nr. 116
din 2003).

3. SocietăŃile transnaŃionale
SocietăŃile transnaŃionale sunt mari companii care prezintă o structură formată din
elemente fără caracter naŃional, neavând o legătură juridică cu un anumit stat. IncidenŃa
legilor naŃionale este evitată prin stabilirea de sedii principale în mai multe state şi
provenienŃa capitalului de la asociaŃi din mai multe Ńări.
În doctrină şi documentele organismelor internaŃionale se utilizează frecvent şi noŃiunea de
societate multinaŃională. Cu toate că cei doi termeni se folosesc alternativ, se manifestă o
preferinŃă pentru expresia de societate transnaŃională.
Principalele trăsături definitorii ale unei societăŃi transnaŃionale sunt următoarele:
- capitalul social este naŃional sau multinaŃional;
- structura organizatorică proprie prezintă un centru comun de decizie şi control, precum şi
o gestiune globală;
- activităŃile de producŃie şi comercializare desfăşurate pe mai multe pieŃe au la bază o
strategie economică şi financiară comună;
- litigiile referitoare la funcŃionarea societăŃii sunt supuse spre soluŃionare instanŃelor
arbitrale sau tribunalelor internaŃionale.
Primele companii transnaŃionale au apărut ca societăŃi naŃionale, care, prin natura lor,
prezentau elemente multinaŃionale. În prezent, cele mai importante societăŃi se regăsesc în
Ńările industrializate.
SocietăŃile transnaŃionale deŃin o importantă forŃă economică, financiară şi politică.
Dezvoltarea şi consolidarea societăŃilor transnaŃionale a fost influenŃată de mondializarea şi
liberalizarea pieŃelor, precum şi de lansarea programelor de privatizare şi de atragere a
investiŃiilor directe străine. SocietăŃile transnaŃionale domină sectoarele industriale strategice
şi controlează economia mondială.
Reglementările aplicabile societăŃilor transnaŃionale sunt configurate de structura lor. Prin
actele constitutive ale companiilor, participanŃii stabilesc structura societăŃii, obiectul de
activitate, pieŃele pe care acŃionează, capitalul social, normele aplicabile operaŃiunilor
comerciale.
În unele societăŃi transnaŃionale, actele constitutive cuprind referiri la o lege naŃională a
unuia dintre participanŃi. Dar legea naŃională se aplică numai în subsidiar, în măsura în care
prevederile din statutele lor s-ar dovedi insuficiente pentru a rezolva o anumită situaŃie. În
acest sens, La Société International de la Moselle.
Actele constitutive ale altor societăŃi transnaŃionale nu conŃin nici o referinŃă la sistemele
de drept naŃionale ale participanŃilor. Regimul lor juridic este determinat doar de normele
stabilite prin statutele proprii. De exemplu, societatea Scandinavian Air System (S.A.S.).
În anumite societăŃi transnaŃionale, prevederile actelor constitutive sunt completate cu
principiile comune ale legislaŃiilor naŃionale în prezenŃă. Principiile naŃionale se aplică în
măsura în care nu contravin dispoziŃiilor instituite prin statutele proprii. De exemplu,
societatea Air Afrique.
Litigiile în legătură cu interpretarea şi aplicarea actelor constitutive ale societăŃii
transnaŃionale sunt sustrase jurisdicŃiei instanŃelor naŃionale. Prin clauze de jurisdicŃie şi
compromisorii, aceste litigii sunt supuse spre soluŃionare unor instanŃe arbitrale internaŃionale
sau tribunale internaŃionale.

Întrebări:
1. Care este regimul juridic al filialelor şi sucursalelor?
2. PrecizaŃi statutul personalului reprezentanŃelor societăŃilor comerciale.
3. Cum se realizează integrarea societăŃilor comerciale?
4. Ce regim juridic au grupurile europene de interes economic?
5. PrezentaŃi trăsăturile distinctive ale societăŃilor transnaŃionale.
 Capitolul IV
Falimentul internaŃional

1. NoŃiune, evoluŃie, elemente

Falimentul este o cale specială de executare silită asupra tuturor bunurilor comerciantului
debitor, care a încetat plata datoriilor sale comerciale.
Falimentul indică situaŃia unui comerciant, care nu-şi poate plăti datoriile ajunse la
scadenŃă, fiind în încetare de plăŃi. Falimentul mai reprezintă organizarea juridică a
creditorilor, care se apără în comun de insolvenŃa comercială a debitorului lor. Tot falimentul
constituie şi o măsură legală de ocrotire a creditului prin repartizarea riscurilor între toŃi
creditorii comerciantului.
Falimentul provine din venditio-bonorum, reglementată în dreptul roman, ca modalitate de
executare a tuturor bunurilor debitorului. În cazurile în care creditorii obŃineau trimiterea în
posesie (missio in possessionem), bunurile datornicului erau sechestrate în scopul vânzării lor
în bloc. Pe durata desesizării datornicului, bunurile erau administrate de un curator bonorum.
Întregul patrimoniu al datornicului era vândut la licitaŃie publică de reprezentantul
creditorilor. Pentru a evita executarea asupra patrimoniului, datornicul insolvabil putea să
cedeze de bună voie creditorilor toate bunurile sale (cessio bonorum). În acest fel, datornicul
nu mai putea fi condamnat pentru datoriile anterioare decât în limita resurselor necesare
existenŃei sale (beneficium competentiae). În epoca imperială, vânzarea în bloc a bunurilor
debitorului insolvabil a fost înlocuită cu vânzarea în detaliu (distractio bonorum).
În legislaŃia republicilor oraşe italiene, falimentul a fost reglementat ca o procedură
concursuală de executare a tuturor debitorilor, indiferent de profesiunea lor. Falimentul avea
un caracter represiv, comercianŃii faliŃi fiind socotiŃi infractori.
Din statutele italiene, falimentul este preluat de OrdonanŃa lui Colbert din 1673 asupra
comerŃului terestru. În 1807, instituŃia falimentului este consacrată de Codul comercial
francez, iar ulterior, în celelalte sisteme de drept.
În concepŃia clasică, falimentul se caracterizează prin următoarele elemente: instituirea
unei proceduri concursuale de executare silită; lichidarea întreprinderii comerciale;
sancŃionarea falitului culpabil; situaŃia infamantă a debitorului falit.
 Procedura falimentului este colectivă, generală şi egalitară. Executarea silită urmăreşte
interesele tuturor creditorilor, se aplică întregului patrimoniu şi satisface toŃi creditorii, în
limita cotei falimentare, proporŃional cu valoarea creanŃelor.
În perioada contemporană, realităŃile activităŃii comerciale au determinat importante
schimbări în privinŃa tratamentului legal aplicabil comerciantului în stare de încetare de plăŃi.
Ideea de faliment începe să fie părăsită, conturându-se o concepŃie diferită, care pune accentul
pe reabilitarea economică a debitorului.
Primele izvoare româneşti care cuprind dispoziŃii referitoare la faliment au fost Codul
Calimach din 1817 şi Legiuirea Caragea din 1818. Sub influenŃa Legii franceze din 28 mai
1838, Condica de comerciu din 1840 a prevăzut o reglementare amplă şi severă a
falimentului, precum şi a bancrutei. Prin adoptarea Codului comercial din 1887, falimentul
este inclus în Cartea a III-a, art. 695-888.
CerinŃele economiei de piaŃă au impus elaborarea unei reglementări adecvate. La 22 iunie
1995 a fost adoptată Legea nr. 64 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
DispoziŃiile Legii din 1995 permiteau însă derularea unei proceduri îndelungate şi
costisitoare. Pentru realizarea unui sistem eficient de insolvenŃă,a fost necesară o nouă măsură
legislativă. Configurând o altă etapă în procesul de reformă, intervenŃia legiuitorului s-a
concretizat prin Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenŃei.

2. Sisteme doctrinare
În reglementarea falimentului, activele sau creditorii unei societăŃi comerciale fiind situate
pe teritoriul mai multor state, legile în prezenŃă pot să conŃină prevederi deosebite.
Determinarea legii falimentului va depinde de modul de soluŃionare a conflictului de
competenŃă jurisdicŃională. La aceste aspecte, se adaugă şi stabilirea efectelor extrateritoriale
ale hotărârilor pronunŃate în procedura falimentului.
Pe plan internaŃional, problematica soluŃionării conflictelor de legi privind falimentul s-a
concretizat în două teorii sau sisteme. În funcŃie de poziŃia adoptată, se admite fie teoria
unităŃii şi universalităŃii falimentului, fie teoria pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului.
Potrivit primei teorii, falimentul se pronunŃă şi se administrează numai de instanŃa de la
domiciliul sau stabilimentul principal al debitorului. Implicit, procedura falimentului va fi
supusă legii instanŃei competente, adică lex fori.
CerinŃa unităŃii procedurii este completată de caracterul universal al falimentului. Efectele
falimentului se produc asupra tuturor bunurilor debitorului, indiferent de Ńara în care se găsesc
şi faŃă de toate persoanele.
 În susŃinerea teoriei unităŃii şi universalităŃii falimentului se invocă următoarele argumente:
- egalitatea de tratament a creditorilor debitorului se poate realiza numai dacă există un
singur faliment reglementat de o lege unică, asigurând unitatea masei credale;
- redresarea situaŃiei economice este facilitată de unitatea falimentului, întrucât se evită
supunerea debitorului unor regimuri diferite, în funcŃie de statele în care se află bunurile sale;
- unitatea patrimoniului impune declararea unui singur faliment, care se extinde asupra
tuturor bunurilor debitorului şi permite aplicarea aceluiaşi regim pentru sucursalele fără
personalitate juridică;
- capacitatea debitorului fiind afectată prin pronunŃarea falimentului, hotărârea de declarare
a falimentului produce efecte extrateritoriale fără exequatur;
- exigenŃele comerŃului internaŃional au impus anumite reglementări specifice, care
reclamă existenŃa unei proceduri unitare în materia falimentului.
Teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului a fost consacrată de numeroase legislaŃii
naŃionale. De asemenea, teoria este adoptată de unele convenŃii internaŃionale. De exemplu,
ConvenŃia statelor nordice privind procedura falimentului din 1993 sau ConvenŃia Uniunii
Europene privind procedurile de insolvenŃă din 1995.
Conform celei de a doua teorii, se vor pronunŃa mai multe falimente distincte, după cum în
diferite Ńări există sedii secundare, bunuri sau creditori ai debitorului. În fiecare Ńară,
falimentele se declară de către instanŃele locale.
Falimentele declarate sunt independente şi efectele se produc numai pe teritoriul statului în
care s-a pronunŃat hotărârea. În mod necesar, teritorialitatea atrage pluralitatea falimentului.
În favoarea teoriei pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului se susŃin mai multe argumente:
- procedura falimentului, prin prisma naturii sale patrimoniale, face parte din statutul real,
care, fiind de aplicare strict teritorială, competenŃa legislativă este influenŃată de competenŃa
jurisdicŃională;
- încrederea creditorilor se întemeiază pe gajul special asigurat de bunurile debitorului,
aflate într-un anumit stat, pe care creditorii le pot cunoaşte şi urmări în condiŃii optime;
- procedura de executare asupra bunurilor debitorului se realizează cu participarea
autorităŃilor locale, care asigură aplicarea reglementărilor teritoriale privind protejarea
creditului;
- interesele creditorilor locali sunt ocrotite în mod eficient de legea forului, beneficiind de
privilegiul competenŃei instanŃelor naŃionale sau de un drept de preferinŃă asupra bunurilor
debitorului aflate pe teritoriul Ńării în care s-a deschis procedura falimentului.
 Teoria pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului a fost receptată de reglementările moderne
în materie. De exemplu, ConvenŃia europeană privind anumite aspecte internaŃionale ale
falimentului din 1990 sau Legea model UNCITRAL privind insolvabilitatea din 1997.
SoluŃiile preconizate de teoriile unităŃii şi pluralităŃii falimentului sunt discutabile, iar
practica judiciară nu este constantă. O abordare judicioasă în materie, care să permită
armonizarea reglementărilor aplicabile falimentului, poate fi asigurată numai prin intermediul
convenŃiilor internaŃionale.

3. Reglementarea falimentului în unele sisteme legislative

Reglementările legislaŃiilor naŃionale în materia falimentului conŃin prevederi diferite.
Principalele deosebiri se referă la sfera de aplicare şi finalitatea procedurilor colective.
În legislaŃiile de influenŃă franceză, falimentul are un caracter profesional, aplicându-se
numai comercianŃilor. Încetarea plăŃilor de către un necomerciant nu atrage consecinŃe
specifice. Acest sistem se aplică în Belgia, Grecia, Italia, Spania.
În celelalte legislaŃii, procedura falimentului este unitară pentru toŃi debitorii, comercianŃi
sau necomercianŃi. Deşi asigură egalitatea între debitori, sistemul este complex, iar unificarea
procedurilor nu este posibilă, existând proceduri simplificate pentru unele categorii de
debitori.
SoluŃii diferite sunt consacrate şi cu privire la finalitatea procedurilor colective. Sistemele
legislaŃiilor naŃionale îmbină măsurile de prevenire a falimentului cu cele de redresare şi
lichidare judiciară.
În unele legislaŃii, accentul se pune pe prima fază, de prevenire a falimentului. Cu toate că
este în dificultate, întreprinderea îşi continuă activitatea, în scopul redresării sale. De
exemplu, în dreptul belgian, debitorii sunt convocaŃi pentru a găsi o soluŃie de redresare de
către serviciul de anchetă comercială din cadrul tribunalului comercial. În dreptul grec, de
gestiunea întreprinderilor în dificultate şi realizarea unei înŃelegeri cu creditorii se ocupă o
instituŃie administrativă specializată.
În alte legislaŃii, importanŃă prezintă posibilitatea de redresare a întreprinderii. Deşi se află
în dificultate, întreprinderea îşi continuă activitatea, în vederea salvării sale. Măsurile de
redresare au ca scop plata creditorilor. În caz de nereuşită, întreprinderea nerentabilă va fi
lichidată.
 4. Reglementări internaŃionale în materia falimentului
Pe plan internaŃional, expansiunea comerŃului şi a investiŃiilor a determinat o abordare
globală a reglementărilor privind falimentul. Diversitatea sistemelor legislative naŃionale a
impus utilizarea unor tehnici şi instrumente variate.
Activitatea de armonizare în materia falimentului se concretizează prin încheierea de
convenŃii internaŃionale, prin adoptarea de regulamente sau prin elaborarea de legi interne,
care transpun acte internaŃionale.
În 1889 s-a încheiat la Montevideo, între patru state latino-americane, Tratatul privind
dreptul internaŃional privat. DispoziŃiile tratatului privesc reglementarea averii debitorului
aflat în încetare de plăŃi. Competentă în administrarea procedurii este instanŃa de la sediul
debitorului. Dacă debitorul are sedii comerciale şi în alte state, procedura poate fi declanşată
în oricare dintre ele.
Tot la Montevideo, în anul 1940, se mai încheie un Tratat privind dreptul internaŃional
privat. Pe lângă prevederile din înŃelegerea anterioară, Tratatul din 1940 cuprinde şi reguli
referitoare la redresare şi suspendarea plăŃilor.
Conform ambelor tratate, administratorul falimentului are autoritate în toate statele
contractante. Creditorii locali ai debitorului străin pot deschide, în propriul stat, proceduri
separate de faliment împotriva debitorului. Aceştia trebuie să respecte garanŃiile reale
constituite asupra debitorului, înainte de deschiderea procedurii, de creditorii domiciliaŃi în
statele contractante.
ConvenŃia de la Havana, denumită şi Codul Bustamente, a fost adoptată, de către statele
din America Centrală şi de Sud, la 13 februarie 1928. Având un accentuat caracter doctrinar,
ConvenŃia a preluat dispoziŃiile Tratatului de la Montevideo din 1889 referitoare la
competenŃa teritorială. CompetenŃa deschiderii procedurii de faliment se determină după
domiciliul civil sau comercial al debitorului.
Pe lângă aceste prevederi, ConvenŃia de la Havana reglementează recunoaşterea hotărârilor
privind reorganizarea şi lichidarea averii debitorului, puterile administratorului numit de
instanŃa competentă şi hotărârile referitoare la desfiinŃarea sau modificarea transferurilor
patrimoniale efectuate în perioada suspectă, cu prejudicierea creditorilor.
Statele nordice au încheiat, la 7 noiembrie 1933, ConvenŃia privind procedura falimentului.
Elaborată sub auspiciile Consiliului Nordului, ConvenŃia consacră teoria unităŃii şi
universalităŃii falimentului.
ConvenŃia permite ca procedurile falimentare deschise în statul unde debitorul îşi are sediul
sau domiciliul să fie recunoscute în celelalte state contractante. Indiferent de statul în care
sunt situate, toate bunurile din patrimoniul debitorului constituie masa pasivă a falimentului,
care va fi administrată potrivit legii statului unde a fost declanşată procedura. Totuşi,
privilegiile sau garanŃiile reale care le afectează, vor fi guvernate de legea statului în care sunt
situate.
Prevederile ConvenŃiei se mai ocupă de publicitatea procedurilor de faliment în statele
contractante în care debitorul deŃine bunuri, dispunerea măsurilor asiguratorii, asistenŃa
judiciară şi recunoaşterea hotărârilor între statele contractante.
Statele membre ale Consiliului Europei au încheiat, la Istanbul, ConvenŃia europeană
privind anumite aspecte internaŃionale ale falimentului. Semnată la 5 iunie 1990, ConvenŃia
nu a intrat în vigoare.
Domeniul de reglementare al ConvenŃiei de la Istanbul este limitat la procedurile de
insolvenŃă care implică desesizarea debitorului şi desemnarea unui sindic, fiind susceptibile să
antreneze lichidarea bunurilor debitorului (art. 1). Nu sunt incluse în domeniul de aplicare al
ConvenŃiei, procedurile de reorganizare.
Hotărârea de deschidere a procedurii este supusă dispoziŃiilor ConvenŃiei, cu îndeplinirea
următoarelor cerinŃe: să emane de la o instanŃă competentă; să producă efecte pe teritoriul
statului în care s-a deschis procedura; să nu fie vădit contrară ordinii publice (art. 3).
CompetenŃa de a deschide procedura falimentului revine instanŃei de la principalul sediu al
debitorului. Până la proba contrară, sediul comercial este prezumat a fi sediul social al
debitorului.
În situaŃia în care debitorul nu are centrul principalelor interese pe teritoriul unui stat
contractant sau nu poate fi deschisă o procedură principală în statul unde se află sediul
statutar, competente devin jurisdicŃiile pe teritoriul cărora debitorul are un stabiliment. Dacă
intervine un conflict de competenŃă, prioritate va avea jurisdicŃia care a deschis cea dintâi
procedura (art. 4).
Principalele probleme pe care este structurată ConvenŃia se referă la atribuŃiile sindicului,
falimentele secundare şi drepturile creditorilor.
Numirea sindicului este urmată de măsuri de publicitate, în modalităŃile stabilite de către
legislaŃia fiecărui stat membru. Puterile sindicului vor putea fi executate numai după o
perioadă de 2 luni de la publicarea actului de numire (art. 11).
În exercitarea atribuŃiilor sale, sindicul poate îndeplini orice acte de administrare, de
gestiune şi de dispoziŃie asupra bunurilor debitorului, inclusiv deplasarea lor în afara
teritoriului statului în care sunt situate (art. 10). PlăŃile sau remiterile de bunuri făcute cu
bună-credinŃă sindicului sunt liberatorii (art. 13).
 Falimentele secundare pot fi deschise în statele membre pe teritoriul cărora este situat un
sediu al debitorului sau bunurile acestuia. Deschiderea procedurii secundare poate fi solicitată
de sindicul din procedura principală sau de orice altă persoană sau organ abilitat să ceară
deschiderea procedurii de faliment (art. 18).
Falimentul secundar este guvernat de legea statului pe teritoriul căruia s-a deschis (art. 19).
Sindicii procedurii principale şi cei ai procedurii secundare trebuie să comunice fără
întârziere între ei orice informaŃie ce poate fi utilă, şi, mai ales, orice măsură ce urmăreşte
încetarea procedurii (art. 25). De altfel, procedura secundară poate înceta numai cu avizul
sindicului din procedura principală, care trebuie dat într-un termen rezonabil (art. 26).
DispoziŃiile privind informarea creditorilor şi înregistrarea creanŃelor lor sunt aplicabile
tuturor procedurilor de insolvenŃă, chiar dacă nu presupun desesizarea debitorului. ToŃi
creditorii cunoscuŃi rezidenŃi într-un alt stat decât acela în care s-a deschis procedura, trebuie
să fie informaŃi individual. Ei vor prezenta creanŃele sindicului sau autorităŃii competente din
acel stat (art. 31).
După numeroase şi îndelungate discuŃii, a fost semnată la Bruxelles, la 23 noiembrie 1995,
ConvenŃia privind procedurile de insolvenŃă. Nefiind ratificată de către toate statele membre
ale Uniunii Europene, ConvenŃia nu a intrat în vigoare.
Domeniul de aplicare a ConvenŃiei cuprinde procedurile de insolvenŃă care implică
ridicarea totală sau parŃială a dreptului debitorului de a-şi administra averea şi desemnarea
unui sindic. DispoziŃiile ConvenŃiei nu se aplică instituŃiilor de credit, societăŃilor de asigurări,
societăŃilor de valori mobiliare şi organismelor de plasament colectiv.
CompetenŃa deschiderii procedurii revine jurisdicŃiei statului contractant pe al cărui
teritoriu este situat centrul principalelor interese ale debitorului. Pentru persoanele juridice,
centrul de interese este prezumat a fi sediul social.
În cazul în care centrul principalelor interese se află pe teritoriul unuia dintre statele
contractante, jurisdicŃia unui alt stat contractant nu este competentă a deschide o procedură
decât atunci când debitorul posedă o întreprindere pe teritoriul acelui stat contractant. Efectele
procedurii vor fi însă limitate la bunurile debitorului aflate pe teritoriul acelui stat (art. 3).
Legea aplicabilă procedurii falimentului este legea statului contractant pe teritoriul căruia
s-a deschis procedura (art. 4).
Pentru unele aspecte particulare ale procedurii sunt prevăzute norme specifice. Ele privesc
drepturile reale ale terŃelor persoane asupra unor bunuri din averea debitorului, compensarea
creanŃelor reciproce între un creditor şi debitor, vânzările către debitor cu clauza rezervei
dreptului de proprietate, efectele deschiderii procedurii contractelor de muncă.
 Potrivit principiului universalităŃii, orice decizie de deschidere a procedurii luată de
jurisdicŃia competentă a unuia dintre statele membre este recunoscută în toate celelalte state
contractante, din momentul în care această decizie îşi produce efectele în statul deschiderii
procedurii. Decizia va fi recunoscută chiar dacă debitorul, în virtutea calităŃii sale, nu este
susceptibil de a fi subiect al unei proceduri de faliment în celelalte state contractante (art. 16).
Recunoaşterea unei proceduri principale, nu împiedică deschiderea unei proceduri
secundare, de către jurisdicŃia unui alt stat contractant. Decizia de deschidere a procedurii
principale produce, fără altă formalitate, în oricare alt stat contractant, efectele atribuite de
legea statului deschiderii, atâta timp cât o procedură secundară nu a fost deschisă în acel stat
contractant. Efectele procedurii secundare nu pot fi contestate în celelalte state contractante.
La sesiunea Comisiei NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional, din 30 mai
1997, a fost adoptată Legea model privind insolvabilitatea internaŃională.
Legea model UNCITRAL constituie o reglementare armonioasă a situaŃiilor de insolvenŃă
transfrontalieră.
Prin armonizarea reglementărilor naŃionale, Legea model UNCITRAL permite o
administrare eficientă a procedurilor falimentului în cazurile în care bunurile debitorului se
află pe teritoriul mai multor state sau unii dintre creditori sunt străini. Principalele obiective
urmărite de Legea model constau în următoarele: asigurarea cooperării între tribunalele şi
celelalte autorităŃi competente ale diferitelor state implicate în insolvenŃa transfrontalieră;
garantarea unei mai mari siguranŃe a comerŃului şi investiŃiilor; administrarea corectă şi
eficientă a cazurilor de insolvenŃă transfrontalieră, într-o modalitate care să protejeze
interesele tuturor creditorilor şi ale celorlalte persoane implicate, inclusiv ale debitorului;
protejarea bunurilor debitorului şi optimizarea valorii lor; facilitarea redresării întreprinderilor
în dificultate financiară, astfel încât să fie protejate investiŃiile şi să fie conservată forŃa de
muncă.
Domeniul de aplicare al Legii model îl constituie următoarele situaŃii: o instanŃă străină sau
un reprezentant străin solicită asistenŃă în statul care a adoptat Legea model în legătură cu o
procedură care se desfăşoară în străinătate; se solicită asistenŃă într-un stat străin în legătură
cu o procedură care se desfăşoară în statul care a adoptat Legea model; desfăşurarea
concomitentă a unei proceduri declanşată într-un stat străin şi o procedură declanşată în statul
care a adoptat Legea model; creditorii străini sau alte persoane interesate străine au interesul
de a solicita sau de a participa la o procedură desfăşurată potrivit legilor statului care a adoptat
Legea model (art. 1).
 În împrejurarea în care prevederile Legii model contravin angajamentelor internaŃionale la
care statul este parte, aplicarea ei va fi înlăturată în favoarea dispoziŃiilor respectivelor tratate
sau convenŃii internaŃionale (art. 3). În acest fel, Legea model consacră prioritatea dispoziŃiilor
convenŃiilor internaŃionale faŃă de legile interne.
În interpretarea Legii model se va Ńine seama de caracterul şi originea ei internaŃională,
precum şi de necesitatea promovării uniformităŃii de aplicare a dispoziŃiilor sale şi de
respectare a bunei-credinŃe (art. 8). Cu toate că Legea model este încorporată sistemului
legislativ naŃional, această prevedere reprezintă o clauză standard în convenŃiile
internaŃionale.
Fără a realiza o unificare substanŃială a legilor care privesc insolvenŃa, Legea model
reglementează următoarele probleme: accesul reprezentanŃilor şi al creditorilor străini la
instanŃele competente din statul care a adoptat Legea model; recunoaşterea procedurilor
străine; cooperarea cu instanŃe şi reprezentanŃi străini; procedurile concurente (art. 1-4).
Reprezentantul străin are acces direct la instanŃele competente din statul care a adoptat
Legea model. În consecinŃă, reprezentantul străin dobândeşte legitimare procesuală activă.
Reprezentantul străin este o persoană fizică sau juridică, împuternicită într-o procedură
desfăşurată în străinătate (art. 2). El este abilitat să deschidă ori să participe la o procedură în
statul care a adoptat Legea model. Dacă procedura este deschisă, participarea reprezentantului
străin este condiŃionată de recunoaşterea procedurii străine.
Un drept de acces la procedură este rezervat şi creditorilor străini. Ei beneficiază de
aceleaşi drepturi ca şi creditorii locali, referitor la deschiderea sau participarea la o procedură
în curs şi la rangul de prioritate al creanŃelor concurente.
Orice notificare adresată creditorilor locali va fi făcută, prin mijloace adecvate, şi
creditorilor străini. Notificarea trebuie să acorde un termen rezonabil pentru prezentarea
creanŃelor şi să conŃină toate informaŃiile necesare.
Cererea de recunoaştere a procedurii străine trebuie însoŃită de documente privind
începerea procedurii şi numirea reprezentantului străin. Pentru a fi recunoscută, procedura
străină trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie o procedură colectivă judiciară sau
administrativă reglementată printr-o lege privind insolvenŃa, în scopul reorganizării sau
lichidării activităŃii debitorului; reprezentantul străin care solicită recunoaşterea să fie o
persoană legal abilitată; cererea să respecte condiŃiile de formă stabilite şi să fie adresată
instanŃei competente (art. 16).
În cazul în care condiŃiile prevăzute sunt întrunite, procedura străină va fi recunoscută: fie
ca procedură străină principală, dacă se desfăşoară în statul străin în care debitorul îşi are
centrul principalelor sale interese; fie ca procedură străină secundară, dacă se desfăşoară în
statul străin în care debitorul are o activitate comercială.
Recunoaşterea unei proceduri străine principale, produce următoarele efecte: suspendarea
acŃiunilor sau procedurilor individuale contra bunurilor, drepturilor sau obligaŃiilor
debitorului; măsurile de executare silită împotriva bunurilor debitorului sunt suspendate;
dreptul debitorului de a-şi înstrăina bunurile, de a le greva sau de a dispune în orice alt mod de
aceste bunuri este suspendat; debitorul este prezumat, până la proba contrarie, ca fiind
insolvent şi pe teritoriul statului care a adoptat Legea model (art. 20 şi art. 31). Efectele
recunoaşterii fiind obligatorii se produc de drept.
În conformitate cu principiul curtoaziei internaŃionale, instanŃa competentă din statul care a
adoptat Legea model va comunica în mod direct cu instanŃele şi reprezentanŃii străini,
solicitând informaŃii sau asistenŃă. De asemenea, administratorii şi lichidatorii judiciari sunt
autorizaŃi să coopereze cu instanŃele şi reprezentanŃii străini (art. 25-27).
După recunoaşterea unei proceduri străine principale, o nouă procedură de faliment
prevăzută de legea statului care a adoptat Legea model poate fi deschisă numai în măsura în
care debitorul are bunuri pe teritoriul acestui stat (art. 28). Dacă o procedură străină şi o
procedură prevăzută de reglementările statului care a adoptat Legea model se desfăşoară
concomitent împotriva aceluiaşi debitor, instanŃa va Ńine seama de precizările art. 29, şi
anume:
– dacă cererea de recunoaştere a procedurii străine este introdusă ulterior deschiderii
procedurii stabilită de reglementările statului care a adoptat Legea model, toate măsurile luate
trebuie să fie conform procedurii începute în acest stat, iar efectele recunoscute procedurii
străine principale nu se mai produc;
- dacă cererea de recunoaştere a procedurii străine principale este introdusă anterior
deschiderii procedurii prevăzută de reglementările statului care a adoptat Legea model, toate
măsurile luate vor fi recunoscute de instanŃă, care poate dispune modificarea sau încetarea lor,
iar efectele recunoaşterii procedurii străine principale vor fi modificate sau ridicate, în măsura
în care nu sunt conforme cu procedura declanşată.
În situaŃia în care mai multe proceduri străine sunt concurente, se va proceda în modul
următor: dacă una dintre proceduri este principală, instanŃa competentă din statul care a
adoptat Legea model va avea în vedere ca măsurile încuviinŃate în procedura străină
secundară să fie conforme normelor aplicabile procedurii străine principale; dacă mai multe
proceduri străine secundare au fost recunoscute succesiv, instanŃa competentă din statul care a
adoptat Legea model, pentru a realiza coordonarea procedurilor concurente, va putea decide
modificarea sau desfiinŃarea măsurilor dispuse (art. 30).
Creditorul care a primit o plată parŃială într-o procedură de insolvenŃă într-un stat străin nu
va mai putea obŃine o plată pentru aceeaşi creanŃă într-o procedură deschisă în statul care a
adoptat Legea model. În acest fel, creditorul care participă la mai multe proceduri concurente,
împotriva aceluiaşi debitor, nu va primi mai mult decât ceilalŃi creditori, proporŃional cu
valoarea creanŃei lor (art. 32).
Consiliul Uniunii Europene a adoptat la Bruxelles, la 29 mai 2000, Regulamentul privind
procedurile de faliment. Regulamentul nr. 1346 din 2000 a intrat în vigoare la 31 mai 2002.
Domeniul de aplicare a Regulamentului cuprinde procedurile de faliment care implică
desesizarea parŃială sau totală a debitorului de atribuŃiile administrării averii sale, precum şi
desemnarea unui sindic (art. 1). Din sfera de aplicare a Regulamentului sunt excluse
procedurile de faliment privind societăŃile de asigurări, instituŃiile de credit, societăŃile de
valori mobiliare, fondurile mutuale şi organismele de plasament colectiv.
În conformitate cu prevederile Regulamentului, competenŃa pentru deschiderea procedurii
de faliment revine instanŃei statului pe teritoriul căruia este situat centrul principalelor interese
ale debitorului. Pentru persoanele juridice, centrul principalelor interese este prezumata fi
sediul social. Dacă a fost declanşată o procedură principală, instanŃele unui alt stat pot
deschide o altă procedură, secundară. Considerată o prelungire a procedurii principale,
deschiderea procedurii secundare urmăreşte numai lichidarea bunurilor debitorului care se
găsesc în acel stat (art. 3).
În absenŃa unei dispoziŃii contrare, legea aplicabilă procedurii falimentului este cea a
statului membru în care s-a deschis procedura (lex concursus). Legea aplicabilă va determina
condiŃiile de deschidere, desfăşurarea şi închiderea procedurii (art. 4).
De la aplicarea legii falimentului, Regulamentul prevede şi unele excepŃii. Deschiderea
procedurii falimentului nu afectează următoarele aspecte: drepturile reale ale creditorilor
asupra bunurilor debitorului care se găsesc pe teritoriul unui alt stat (art. 5); compensarea
creanŃei creditorului cu cea a debitorului, dacă operaŃiunea este permisă de legea aplicabilă
creanŃei (art. 6); efectele rezervei dreptului de proprietate, dacă bunul se găseşte pe teritoriul
unui alt stat membru decât cel de deschidere (art. 7).
În anumite situaŃii, Regulamentul permite aplicarea unor alte legi. Efectele procedurii
falimentului vor fi stabilite, în mod exclusiv, după cum urmează: legea statului pe teritoriul
căruia se găseşte un imobil va guverna contractele prin care se dobândeşte un drept de
proprietate sau de folosinŃă asupra unui bun imobil (art. 8); legea statului aplicabilă unui
sistem de plăŃi sau unei pieŃe financiare va reglementa drepturile şi obligaŃiile participanŃilor
la aceste tranzacŃii (art. 9); legea contractului va guverna contractele de muncă sau alte
raporturi de muncă (art. 10); legea statului de înregistrare se va aplica în privinŃa drepturilor
debitorului asupra unui bun imobil, navă sau aeronavă, supuse înscrierii într-un registru public
(art. 11); legea statului în care un proces se judecă se va aplica litigiilor în curs de soluŃionare
(art. 15).
Fără a institui o procedură de faliment unică, Regulamentul realizează o corelare între
procedurile naŃionale în temeiul cooperării judiciare civile. Problematica Regulamentului se
referă, în principal, la următoarele aspecte: recunoaşterea procedurii falimentului; procedurile
secundare de faliment; informarea creditorilor şi înregistrarea creanŃelor.
Decizia de deschidere a unei proceduri de faliment într-un stat va fi recunoscută în toate
celelalte state membre, de îndată ce îşi produce efectele în statul de deschidere (art. 16).
Recunoaşterea conferă deciziei de deschidere a procedurii, fără altă formalitate, efectele
prevăzute de legea statului de deschidere, numai dacă în acel stat nu este deschisă o procedură
secundară. În caz contrar legea statului de deschidere va guverna efectele procedurii, iar
bunurile situate pe teritoriul acelui stat vor fi administrate în cadrul procedurii secundare (art.
17).
Recunoaşterea unei proceduri de faliment deschise în alt stat sau executarea unei hotărâri
care decurge direct din procedură poate fi refuzată dacă aceasta ar contraveni în mod vădit
ordinii publice şi, în special, principiilor generale sau drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
(art. 26).
Sindicul desemnat de instanŃa competentă poate exercita pe teritoriul unui alt stat membru
toate prerogativele conferite de legea statului în care s-a deschis procedura cât timp nu a fost
luată nici o măsură de conservare sau de protecŃie contrară ori nu s-a declanşat o altă
procedură de faliment. Sub rezerva excepŃiilor prevăzute de Regulament, sindicul poate să
deplaseze bunurile debitorului în afara teritoriului statului membru în care se găsesc (art. 18).
În exercitarea prerogativelor sale, sindicul trebuie să respecte legea statului pe teritoriul
căruia acŃionează şi, mai ales, procedurile de vânzare silită a bunurilor. AtribuŃiile sindicului
nu implică folosirea mijloacelor de constrângere sau dreptul de a soluŃiona un litigiu.
Procedurile secundare de faliment se corelează cu cele principale, asigurând protejarea
intereselor locale. Efectele procedurii secundare sunt limitate la bunurile debitorului care se
găsesc pe teritoriul acelui stat membru (art. 27).
În vederea coordonării acŃiunilor, sindicul procedurii principale şi cei ai procedurilor
secundare trebuie să coopereze şi să comunice orice informaŃie utilă în cealaltă procedură (art.
31). Sindicul unei proceduri secundare este Ńinut să permită, în timp util, sindicului din
procedura principală, să prezinte propuneri referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor
din procedura secundară.
Le cererea sindicului procedurii principale, operaŃiunile de lichidare pot fi suspendate
temporar, total sau parŃial (art. 33). Măsura suspendării se justifică prin apărarea intereselor
creditorilor din procedura principală şi a celor din procedura secundară.
În cazul în care legea aplicabilă permite închiderea procedurii secundare fără lichidare, pe
baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, o asemenea măsură
poate fi propusă de sindicul procedurii principale. Închiderea procedurii de faliment va deveni
definitivă numai cu acordul sindicului din procedura principală. Dacă nu se obŃine acordul
sindicului, măsura propusă trebuie să nu afecteze interesele financiare ale creditorilor din
procedura principală (art. 34).
Orice limitare a drepturilor creditorilor propusă într-o procedură secundară, va produce
efecte asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în această procedură, numai cu
acordul tuturor creditorilor interesaŃi. După plata creditorilor admişi în procedura secundară,
surplusul de active va fi transferat sindicului procedurii principale (art. 35).
Creditorul cu reşedinŃa, domiciliul sau sediul într-un stat membru altul decât statul
deschiderii procedurii poate să ceară în scris înregistrarea creanŃelor în procedura falimentului
(art. 39). Dreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creanŃelor este recunoscut inclusiv
autorităŃilor fiscale şi organismelor de securitate socială.
Din momentul deschideri procedurii falimentului, instanŃa competentă ori sindicul
desemnat îi va informa pe creditorii cunoscuŃi care domiciliază ori îşi au sediul în celelalte
state membre. Informarea se realizează prin transmiterea unei notificări individuale, care va
indica temeiul şi termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanŃelor,
autoritatea abilitată să le înregistreze, sancŃiunile neînregistrării la termen. Nota informativă se
redactează în limba oficială a statului de deschidere a procedurii falimentului.

5. Redresarea şi lichidarea judiciară

În unele sisteme de drept contemporane, reglementarea procedurii falimentului prezintă o
concepŃie modernă, care pune accentul pe măsurile de salvare a întreprinderii debitorului,
menŃinerea locurilor de muncă şi plata datoriilor. Fundamentate economic, aceste măsuri au în
vedere întreprinderea şi nu creditorii.
Procesul de reformare a instituŃiei falimentului se concretizează prin elaborarea de
reglementări privind tehnicile de prevenire şi tratament a dificultăŃilor întreprinderii.
 Prevenirea insolvenŃei comerciale presupune determinarea rapidă a dificultăŃilor financiare
ale întreprinderii şi rezolvarea lor amiabilă. SoluŃiile legislative se constituie într-un sistem de
prevenire a insolvenŃei comerciale.
Prin prisma interesului public, în dreptul francez, prevenirea insolvenŃei comerciale este de
tradiŃie. În conformitate cu prevederile Legii din 1 martie 1984 şi Legii din 10 iunie 1994,
prevenirea insolvenŃei se realizează cu ajutorul următoarelor mijloace: prin utilizarea
informaŃiilor contabile interne; prin folosirea instrumentelor de publicitate comercială; prin
procedura de alertă.
InformaŃiile contabile interne sunt cuprinse în documentele previzionale pe care
întreprinderea este Ńinută să le publice. Aceste date rezultă din anexele bilanŃului privind
angajamentele extrabilanŃiere şi conturile consolidate. Dacă societatea este cotată la bursă,
anexele vor mai cuprinde inventarul valorilor mobiliare deŃinute şi propunerile privind
distribuirea dividendelor. Pe lângă documentele analitice cu caracter retrospectiv, unii agenŃi
economici vor Ńine un cont de rezultat previzional şi altul de finanŃare previzională.
Instrumentele de publicitate comercială constau în registrele de informare publică
referitoare la situaŃia întreprinderilor. Principalele instrumente utilizate sunt registrul
comerŃului, registrul garanŃiilor reale mobiliare, registrul incidentelor de plată, registrul
privilegiilor creanŃelor bugetare, registrul de proteste.
Procedura de alertă este facultativă şi are ca scop să informeze conducerea întreprinderii
despre unele fapte de natură a compromite continuarea activităŃii şi măsurile care se impun
pentru redresarea situaŃiei. În funcŃie de persoanele îndrituite să intervină, alerta este internă şi
externă.
Procedura de alertă internă se poate declanşa de cenzori, salariaŃi prin comitetul
întreprinderii şi asociaŃi. Alerta externă poate fi iniŃiată de preşedintele tribunalului comercial
sau de grupurile de prevenire agreate.
Redresarea constituie o procedură judiciară care se aplică întreprinderilor aflate în stare de
încetare de plăŃi, care au posibilitatea de a-şi restabili situaŃia economică. În condiŃiile
menŃinerii activităŃii, redresarea judiciară are ca scop plata creditorilor.
În dreptul francez, Legea nr. 85-98 din 25 ianuarie 1985 prevede că procedura de redresare
judiciară poate fi simplă şi generală.
Procedura simplă se aplică în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceste întreprinderi au
cel mult 50 de salariaŃi şi realizează o cifră minimă de afaceri stabilită de lege.
Procedura generală este destinată întreprinderilor importante. Normele care reglementează
procedura generală formează regimul de drept comun.
 Deschiderea procedurii de redresare judiciară se produce la cererea debitorului, a unuia sau
mai multor creditori, a procurorului sau de instanŃă din oficiu. De altfel, debitorii au obligaŃia
de a solicita deschiderea procedurii, în termen de 15 zile de la data încetării plăŃilor.
Redresarea judiciară implică întrunirea a două condiŃii de fond referitoare la calitatea
debitorului şi încetarea plăŃilor.
Procedura redresării judiciare este aplicabilă, în principal, comercianŃilor persoane fizice şi
persoane juridice. IncidenŃa acestei proceduri a fost extinsă, prin dispoziŃiile Legii nr. 85-98
din 25 ianuarie 1985 şi Legii din 30 decembrie 1988, şi asupra artizanilor, precum şi
agricultorilor. Pe lângă societăŃile comerciale, persoanele juridice de drept privat supuse
procedurii de redresare judiciară sunt societăŃile civile care efectuează în mod obişnuit acte de
comerŃ şi grupările de interes economic, indiferent de obiectul de activitate.
Starea de încetare a plăŃilor presupune imposibilitatea debitorului de a face faŃă pasivului
său exigibil cu activul disponibil. Natura creanŃei debitorului este indiferentă pentru
deschiderea procedurii de redresare judiciară. De altfel, legea nu prevede numărul sau
cuantumul datoriilor neplătite. Se cere doar să nu fie plătită o singură datorie, care trebuie să
fie certă, lichidă şi exigibilă. Starea de încetare a plăŃilor poate să rezulte din protestul
efectelor de comerŃ, imposibilitatea achitării împrumuturilor, dispariŃia comerciantului şi
închiderea magaziilor sale, vânzarea în grabă şi la un preŃ derizoriu a fondului de comerŃ,
neîndeplinirea obligaŃiilor ce rezultă dintr-un concordat amiabil.
CompetenŃa de soluŃionare a cererii de deschidere a procedurii de redresare judiciară
aparŃine tribunalului de comerŃ, dacă debitorul este comerciant şi tribunalului de mare instanŃă
în cazul celorlalŃi debitori. Tribunalul competent va fi cel în jurisdicŃia căruia debitorul are
sediul întreprinderii sau principalul stabiliment al afacerilor.
Hotărârea de redresare judiciară are o dublă natură juridică. FaŃă de starea debitorului care
a încetat plăŃile, hotărârea are un caracter declarativ. Dar prin efectele care le produce,
hotărârea are caracter constitutiv, determinând o schimbare în situaŃia juridică a debitorului.
Prin hotărâre se stabileşte o perioadă de observaŃie, care să permită întocmirea unui bilanŃ
economic şi social al întreprinderii, precum şi a unui plan de redresare. Durata de observaŃie
este de 6 luni, care, printr-o decizie motivată a instanŃei, poate fi prelungită până la 20 de luni.
Hotărârea instanŃei fixează data încetării în fapt a plăŃilor. În absenŃa altor precizări, se
consideră că data încetării plăŃilor coincide cu cea a pronunŃării hotărârii.
InstanŃa desemnează şi organele care se implică în procedura de redresare judiciară. Astfel,
numeşte judecătorul comisar, unul sau mai mulŃi administratori şi unul sau mai mulŃi
reprezentanŃi ai creditorilor. În funcŃie de complexitatea problemelor se pot desemna unul sau
mai mulŃi experŃi. Tot instanŃa va recomanda comitetului întreprinderii sau delegaŃilor
personalului să desemneze un reprezentant al salariaŃilor.
ModalităŃile de administrare a întreprinderii debitorului sunt prevăzute de instanŃă.
AtribuŃiile administratorilor sunt stabilite atât de lege, cât şi de instanŃă. Astfel,
administratorul poate fi împuternicit de a supraveghea, asista sau substitui pe debitor în
gestiunea întreprinderii sale.
Prerogativele debitorului sunt limitate de acŃiunea administratorului. Debitorul îşi păstrează
dreptul de administrare şi dispoziŃie asupra tuturor bunurilor sale. El nu poate însă plăti
creanŃele născute anterior hotărârii de deschidere a procedurii de redresare judiciară.
Actele juridice încheiate de către debitor, în perioada suspectă, sunt prezumate a fi făcute
în frauda creditorilor. Aceste acte sunt lovite de nulitate, patrimoniul debitorului fiind
reîntregit cu bunurile înstrăinate.
Din momentul pronunŃării hotărârii, creditorii sunt reprezentaŃi de un mandatar judiciar,
numit de către instanŃă. Ca urmare, unele categorii de acŃiuni în justiŃie, precum şi cererile de
executare silită, vor fi suspendate. Măsura suspendării se aplică şi în cazul termenelor de
prescripŃie care curg împotriva creditorilor individuali ai debitorului.
Din momentul publicării hotărârii, creditorii, care deŃin creanŃe anterioare hotărârii, au
obligaŃia să le declare. În caz contrar, creditorii sunt decăzuŃi, în termen de două luni de la
publicarea hotărârii, din dreptul de a participa la repartizarea activului.
Verificarea creanŃelor se face de către reprezentantul creditorilor. Lista creanŃelor admise
aprobată de către judecătorul comisar, se depune la grefa instanŃei.
La încheierea perioadei de observaŃie, instanŃa decide asupra planului de redresare, având
în vedere bilanŃul economic şi social şi propunerea administratorilor. În măsura în care
refacerea economică este posibilă, se va opta pentru continuarea activităŃii sau cesiunea
întreprinderii. Dacă redresarea nu este posibilă, se va proceda la lichidarea întreprinderii.
Procedura lichidării judiciare se aplică întreprinderilor care nu mai pot să-şi refacă situaŃia
economică. În cazul neexecutării de către debitor a angajamentelor financiare prevăzute în
planul de redresare, instanŃa va pronunŃa lichidarea întreprinderii.
Hotărârea de lichidare judiciară produce efecte nepatrimoniale şi patrimoniale.
Efectele nepatrimoniale constau în măsurile de publicitate referitoare la persoana
debitorului. Datorită publicităŃii negative care însoŃeşte hotărârea judecătorească, debitorul
este îndepărtat din lumea afacerilor. Mai mult, debitorul este decăzut din unele drepturi şi
chiar privat de libertate dacă săvârşeşte anumite infracŃiuni.
 Efectele patrimoniale se concretizează prin mai multe consecinŃe, şi anume: numirea unui
lichidator, desesizarea debitorului de bunurile sale, exigibilitatea datoriilor debitorului,
încetarea activităŃii şi dizolvarea societăŃii comerciale.
Tribunalul numeşte un lichidator, care este o persoană specializată. El este ales dintre
mandatarii lichidatori, fiind, de obicei, reprezentantul creditorilor. Principalele sale atribuŃii
privesc administrarea operaŃiunilor de lichidare.
De la data pronunŃării hotărârii, debitorul pierde dreptul de administrare şi de dispoziŃie
asupra bunurilor sale, chiar şi a celor pe care le-ar dobândi în perioada procedurii de lichidare.
În urma desesizării debitorului, drepturile şi acŃiunile sale în justiŃie sunt exercitate de
lichidator.
Datoriile debitorului, afectate de termen, devin exigibile prin pierderea beneficiului. Iar
urmările individuale ale creditorilor debitorului sunt suspendate sau interzise.
Tot pronunŃarea hotărârii, atrage şi încetarea activităŃii întreprinderii. Pentru societăŃile
comerciale, hotărârea de lichidare implică trecerea lor în faza de dizolvare.
Lichidarea presupune realizarea activului şi plata pasivului.
Realizarea activului se face prin transformarea patrimoniului în disponibilităŃi lichide şi
încasarea creanŃelor debitorului. Încasarea creanŃelor se va face în ordinea ajungerii la
scadenŃă.
Realizarea pasivului constă în plata datoriilor debitorului. Creditorii privilegiaŃi şi ipotecari
sunt plătiŃi cu preferinŃă, înaintea celor chirografari. Activul care mai rămâne, după deducerea
cheltuielilor efectuate, se împarte între toŃi creditorii proporŃional cu valoarea creanŃelor.
În situaŃia terminării distribuŃiei sumelor realizate sau insuficienŃei activului, procedura
lichidării se închide. Masa credală se desfiinŃează, iar creditorii plătiŃi parŃial îl pot urmări, în
continuare, pe debitor, numai printr-o procedură individuală. Prin ordonanŃa preşedintelui
tribunalului, creditorii individuali pot primi şi un titlu executor.

Întrebări:
1. PrezentaŃi ideii de faliment.
2. Care sunt sistemele doctrinare aplicabile în soluŃionarea conflictelor de lege privind
falimentul?
3. Expuneri principalele prevederi ale reglementării internaŃionale în materia falimentului.
4. Cum se previne insolvenŃa comercială?
5. Prin ce se caracterizează redresarea judiciară şi lichidarea juridică.
 Capitolul V
Cambia

1. NoŃiune, trăsături, efecte

Cambia este înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană, trăgător, unei alte
persoane, tras, de a plăti unui beneficiar, la scadenŃa şi locul stabilit, o sumă de bani.
Pentru desemnarea cambiei se folosesc şi termenii de trată sau poliŃă. Denumirea de
cambie fiind o menŃiune obligatorie, utilizarea altor expresii, chiar echivalente, nu este
indicată.
Cambia implică participarea următoarelor trei persoane:
- trăgătorul, creditorul sau exportatorul, care emite titlul;
- trasul, debitorul sau importatorul, căruia îi este adresat ordinul sau mandatul de a
plăti o sumă de bani determinată;
- beneficiarul sau persoana terŃă, către care ori la ordinul căruia se face plata.
În relaŃia care se stabileşte între părŃi, creanŃa trăgătorului către tras reprezintă
proviziunea sau acoperirea cambiei. CreanŃa beneficiarului contra trăgătorului se numeşte
valoare furnizată.
Emiterea unei cambii presupune două categorii de raporturi: un raport fundamental şi
altul cambial.
Raportul fundamental are la bază o tranzacŃie anterioară, cum ar fi vînzarea de
mărfuri, prestarea de servicii, împrumutul unei sume de bani. În baza raportului juridic
preexistent, participanŃii au calitatea de creditor sau debitor.
Raportul cambial este independent de cel fundamental şi priveşte numai dreptul din
titlu. Toate operaŃiunile privesc numai titlul, fiind guvernate de reguli proprii.
ObligaŃia cambială este de sine stătătoare şi distinctă. Indiferent de raportul
fundamental, obligaŃia cambială are o natură comercială.
Cu toate că cele două raporturi sînt independente, între ele există o anumită influenŃă
reciprocă.
După emiterea cambiei, raportul fundamental, prin voinŃa părŃilor, poate continua să
existe împreună cu obligaŃia cambială. Întrucît dreptul preexistent nu se stinge prin novarea
raportului fundamental, creanŃa originară persistă, cu legea sa proprie de circulaŃie, garanŃie şi
stingere.
 Datorită scopului comun, intentarea acŃiunii derivînd din raportul fundamental este
condiŃionată de neexercitarea acŃiunii cambiale. Tot astfel, plata cambiei produce şi stingerea
creanŃei de drept comun.
Cambia prezintă caracterele comune titlurilor de valoare. Pe lîngă aceste caractere,
cambia se individualizează şi prin anumite trăsături specifice.
Cambia este un titlu formal, întrucît se exprimă în cuprinsul unui înscris, care cuprinde
anumite menŃiuni prevăzute de lege. Formalismul cambial asigură încorporarea în titlu a
dreptului de creanŃă.
Înscrisul cambial este un titlu complet, neputînd fi întregit cu alte documente. Cambia
nu poate fi dovedită prin elemente exterioare, chiar dacă se face trimitere la ele.
Cambia est un titlu la ordin, care se poate transmite de către posesor prin gir. Clauza la
ordin este subsidiară, nefiind necesar să figureze în titlu. În dreptul anglo-saxon, se admite şi
emiterea cambiei la purtător.
Obiectul cambiei constă în plata unei sume de bani. Spre deosebire de celelalte titluri
de valoare, obligaŃia cambială exclude orice alte prestaŃii cu un conŃinut diferit.
Cambia creează obligaŃii cambiale abstracte, autonome şi necondiŃionate. Tot
obligaŃiile cambiale sînt cu termen, care nu se consideră stabilit în interesul exclusiv al
debitorului.
ObligaŃii cambiali sînt ŃinuŃi să răspundă solidar. La scadenŃă, posesorul va cere plata
sumei de bani indicate în cambie de tras. În caz de refuz, el se va îndrepta împotriva celorlalŃi
semnatari ai cambiei, fără a respecta o anumită ordine.
Cambia este un titlu executor pentru capital şi accesorii, care includ dobînzile şi
cheltuielile prevăzute de lege. Pentru valorificarea drepturilor sale, creditorul poate învesti
titlul cu formula executorie, procedînd la executarea silită a debitorului.

2. Natura juridică a cambiei

Problema naturii juridice a cambiei a determinat numeroase discuŃii. Specificitatea
raportului juridic cambial a fost explicată prin instituŃiile dreptului civil, cum ar fi cesiunea de
creanŃă, delegaŃia imperfectă, stipulaŃia pentru altul, declaraŃia unilaterală de voinŃă.
În realitate, cambia reprezintă un act juridic complex. Efectele produse de cambie au
un dublu izvor: actul voliŃional al trăgătorului şi puterea legii.
Drepturile beneficiarului decurg din înscrisul cambial, care exteriorizează voinŃa
trăgătorului. Totodată, exercitarea drepturilor împotriva semnatarilor ulteriori are ca premisă
prezumŃia de regularitate a titlului, care rezultă din voinŃa legii.
 În cazul în care cambia a fost emisă cu respectarea cerinŃelor legale, posesorul titlului
beneficiază de o protecŃie juridică deplină. Posesorul va prim suma înscrisă în titlu, chiar dacă
nu ar exista o datorie. VoinŃa trăgătorului fiind întărită de intervenŃia legii, aparenŃa creată de
titlu se impune asupra realităŃii.

3. Emiterea cambiei
Cambia trebuie să întrunească condiŃiile de fond necesare pentru valabilitatea unui act
juridic. În absenŃa altor dispoziŃii, condiŃiile dreptului comun se aplică şi în materie cambială.
Pentru emiterea cambiei este necesară existenŃa unui document sau act scris.
Documentul poate fi un înscris sub semnătură privată sau un act autentic.
Formalismul sau rigorismul cambiei reprezintă o garanŃie a voinŃei concretizate în
înscris, realizînd îmbinarea între fond şi formă. Cambia fiind negociabilă, condiŃiile de formă
asigură încrederea posesorului în dreptul transmis şi responsabilitatea semnatarului titlului.
Înscrisul se redactează în limba aleasă de părŃi, putîndu-se utiliza orice mijloace
grafice. În mod obişnuit, se folosesc formulare tipizate, care prezintă aspectul unei scrisori
adresate trasului.
Rigurozitatea formei impune şi includerea în înscris a unor anumite menŃiuni sau
condiŃii. La rîndul lor, menŃiunile sînt obligatorii şi facultative.
MenŃiunile se introduc în titlu cu respectarea a două reguli principale:
- regula certitudinii, care prevede că indicaŃiile trebuie să fie certe şi coerente, fără a
prezenta o anumită ordine;
- regula suficienŃei, care presupune că indicaŃiile trebuie să conŃină toate informaŃiile
necesare.
MenŃiunile obligatorii sînt esenŃiale pentru existenŃa şi eficacitatea cambiei. Conform
art. 1 din Legea cambială uniformă, menŃiunile obligatorii sînt următoarele:
- denumirea de cambie;
- mandatul necondiŃionat de plată a unei sume determinate;
- numele trasului;
- indicarea scadenŃei;
- locul de plată;
- numele beneficiarului;
- data şi locul emiterii;
- semnătura trăgătorului.
 Denumirea de cambie se include în textul titlului, exprimată în limba folosită la
redactare. Fiind o menŃiune specifică şi solemnă, nu se admite utilizarea unei denumiri
echivalente.
Indicarea expresă a denumirii titlului de valoare urmăreşte determinarea exactă a
naturii şi efectelor obligaŃiei asumate. Prin această prevedere, se evită includerea abuzivă a
menŃiunii şi se înlătură eventualele controverse.
În dreptul anglo-american, cerinŃa includerii în cuprinsul titlului a denumirii nu este
obligatorie. Cambia este valabilă şi fără indicarea denumirii.
Mandatul sau ordinul de a plăti o sumă de bani trebuie să fie pur şi simplu, fără nici un
fel de condiŃie sau contraprestaŃie. În măsura în care este clar şi precis, ordinul de plată poate
fi exprimat în orice formulă.
Ordinul are ca obiect plata efectivă a unei sume determinate de bani. Precizarea sumei
se face prin arătarea cuantumului şi felul monedei.
Suma de plată se poate indica atît în cifre, cît şi în litere. În situaŃia unei neconcordanŃe
între indicaŃii, se va lua în considerare suma înscrisă în litere. Potrivit art. 61, dacă suma este
scrisă de mai multe ori, în cifre sau în litere, va fi valabilă obligaŃia cea mai uşoară.
Persoana care trebuie să plătească sau trasul este debitorul principal al cambiei. În
funcŃie de raportul fundamental, tras poate fi o persoană fizică sau juridică. ObligaŃia trasului
de a plăti se naşte numai din momentul acceptării cambiei.
Trasul se desemnează prin indicarea numelui de familiei sa a firmei. Valorificarea
cambiei impune ca individualizarea trasului să fie completă şi exactă.
Pentru plata sumei pot fi indicate mai multe persoane, în calitate de tras. Indicarea lor
se face cumulativ sau alternativ. Corespunzător modalităŃii alese, cambia va fi prezentată spre
acceptare tuturor traşilor sau posesorul titlului poate să aleagă pe oricare dintre aceştia.
Ca tras poate figura şi trăgătorul. În caz de acceptare a cambiei, trasul devine obligat
principal.
ScadenŃa sau termenul de plată indică ziua în care cambia va fi exigibilă. De la data
scadenŃei se produc efectele cambiale.
Pentru a fi valabilă, scadenŃa trebuie să fie certă, unică şi posibilă. Cambia cu scadenŃe
succesive sau alternative este lovită de nulitate.
Legea cambială uniformă admite, prin art. 33, următoarele feluri de scadenŃe: la
vedere; la un anumit termen de la vedere; la un anumit termen de la emitere; la o dată fixă.

1
Articolele menŃionate, fără nici o altă precizare, se referă la Legea uniformă cu privire la cambie şi
bilet la ordin din 1930.
 • ScadenŃa la vedere
Cambia cu scadenŃa la vedere se plăteşte la prezentare. Formula de redactare a
scadenŃei are un caracter facultativ, putîndu-se folosi orice expresie echivalentă.
Cambia la vedere trebuie prezentată la plată într-un an de zile, de la data emiterii.
Termenul de prezentare poate fi mărit sau micşorat de către trăgător şi numai redus de giranŃi
(art. 34, alin. 1).
În situaŃia în care nu se indică scadenŃa, cambia este considerată plătibilă la vedere
(art. 2, alin. 2). ObligaŃia cambială trebuie executată de îndată, fiind o scadenŃă legală, care
produce efecte faŃă de posesorul de bună-credinŃă a cambiei.
• ScadenŃa la un anumit termen de la vedere
ScadenŃa la un anumit termen de la vedere permite posesorului să prezinte cambia
trasului cînd doreşte. Exigibilitatea termenului începe din ziua acceptării sau a protestului.
Termenul poate fi stabilit în zile, săptămîni sau ani.
Dacă acceptarea cambiei nu a fost datată, posesorul trebuie să dreseze un protest de
nedatare. În absenŃa protestului, se prezumă că acceptarea a fost dată în ultima zi a termenului
prevăzut pentru prezentare (art. 35).
• ScadenŃa la un anumit termen de la emitere
ScadenŃa la un anumit termen de la emitere se indică în cambie. Termenul se
calculează începînd cu ziua următoare datei emiterii. ObligaŃia va fi scadentă în ultima zi a
termenului.
În cazul cînd între Ńara de emitere şi Ńara de plată există calendare diferite, scadenŃa se
calculează de la data care corespunde zilei de emitere potrivit locului de plată (art. 37, alin. 2).
• ScadenŃa la o zi fixă
ScadenŃa la o zi fixă se stabileşte prin indicarea unei date precise sau calendaristice.
Pentru a fi completă, indicaŃia trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul scadenŃei.
Dacă locul de plată şi locul de emitere au calendare diferite, scadenŃa se consideră că
este fixată după calendarul locului de plată (art. 37, alin. 1).
Locul de plată se prevede pe faŃa cambiei, sub numele trasului. Înscrisul va cuprinde
localitatea unde se va face plata şi nu domiciliul sau sediul trasului.
În situaŃia în care locul de plată nu este indicat, va fi luată în considerare localitatea de
lîngă numele trasului, care se prezumă a fi şi loc al domiciliului acestuia. Dacă se
menŃionează mai multe locuri, cambia poate fi prezentată la oricare dintre ele.
 Plata cambiei, potrivit art. 4, se poate face şi la domiciliul unui terŃ, în localitatea unde
trasul îşi are domiciliul sau în altă localitate. Cambia care conŃine o asemenea clauză se
numeşte domiciliată.
Prin clauza de domiciliere, terŃul trebuie să efectueze plata la scadenŃă în locul indicat.
Dacă domiciliatorul refuză să plătească, împotriva lui, se va dresa protestul pentru neplată.
Beneficiarul sau primul posesor legitim al cambiei este persoana căreia sau la ordinul
căreia plata trebuie să fie efectuată. În cambie se va arăta numele beneficiarului, individualizat
în mod precis şi complet. Legea cambială uniformă admite astfel numai cambiile la ordin.
În calitate de beneficiar, trăgătorul poate indica mai multe persoane. Desemnarea lor
se face în mod cumulativ sau alternativ. Potrivit modalităŃii alese, drepturile care rezultă din
cambie se exercită împreună cu toŃi beneficiarii sau cu oricare dintre ei.
În unele cazuri, mai ales cînd există rezerve asupra acceptării titlului, ca beneficiar se
poate indica însuşi trăgătorul. Cambia este trasă la ordinul trăgătorului şi cuprinde expresia
plătiŃi la ordinul meu sau veŃi plăti către mine însumi.
Data cambiei se înscrie pe faŃa documentului şi prevede ziua, luna şi anul emiterii.
Data emiteri trebuie să fie unică, certă şi opozabilă terŃelor persoane. Pînă la proba contrară,
data se prezumă a fi adevărată sau reală.
Locul emiterii se menŃionează împreună cu data cambiei. În absenŃa indicării locului
emiterii, se ia în considerare localitatea care figurează lîngă semnătura trăgătorului. Dacă
omisiunea se repetă, cambia va fi nulă.
În funcŃie de data emiterii, se calculează scadenŃa şi se determină capacitatea
trăgătorului. Locul emiterii permite stabilirea legii aplicabile condiŃiilor de formă, conform
regulii locus regit actum.
Semnătura trăgătorului sau emitentului se trece sub textul cambiei, în partea de jos a
titlului. În măsura în care voinŃa trăgătorului rezultă neîndoielnic, semnătura poate figura şi pe
marginea sau de-a curmezişul cambiei.
Semnătura se exprimă pe cale autografă şi manuscrisă. Persoanele care din diferite
motive nu pot semna vor recurge la un înscris sub formă autentică sau la un reprezentant cu
procură specială.
Elementele semnăturii vor cuprinde, în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau
denumirea persoanei juridice ori a entităŃii care se obligă. Semnătura trebuie să fie olografă.
Lipsa menŃiunilor obligatorii, potrivit art. 2, se sancŃionează, cu excepŃia cazurilor
expres determinate, prin nulitatea cambiei. Titlul fiind fără valoare cambială, nu mai produce
efecte juridice speciale.
 Deşi nul ca titlu de valoare, înscrisul poate da naştere la alte efecte juridice. Aceste
efecte vor fi reglementate de normele dreptului comun.
Un asemenea titlu, imperfect sau incomplet, se poate transmite prin gir. Dar titlul va
produce numai efectele cesiunii de creanŃă.
ConŃinutul textului cambial poate fi concretizat de către părŃi, în afara menŃiunilor
obligatorii, şi cu unele clauze facultative ori accesorii.
MenŃiunile facultative, după cum influenŃează sau nu obligaŃiile cambiale, pot fi de
mai multe feluri. Consacrate prin lege sau folosite în practică, principale clauze facultative
sînt următoarele:
- clauzele explicative;
- clauzele complementare;
- clauzele suplimentare;
- clauzele derogatorii;
- clauzele interzise.
• Clauzele explicative interpretează sau lămuresc obligaŃiile cambiale, fără a fi
necesare pentru validitatea lor. În acest sens, clauza la ordin care nu constituie o condiŃie
esenŃială pentru valabilitatea titlului; clauza fără procură prin care posesorul titlului poate
pretinde suma indicată în temeiul unui drept propriu (art. 16 din Legea cambială uniformă;
art. 18 din Legea cambială română).
• Clauzele complementare adaptează şi completează conŃinutul menŃiunilor cambiale.
Neavînd eficacitate cambială, clauzele complementare se consideră nescrise. De exemplu,
clauza privind desemnarea unui terŃ domiciliator, la care se va face plata; clauza plata efectivă
prin care suma datorată este prevăzută într-o monedă străină; clauza referitoare la promisiunea
de a plăti dobînzi, care se poate stipula în cambiile cu scadenŃa la vedere sau la un anumit
termen la vedere, indicîndu-se nivelul dobînzii (art. 4 şi 5 din Legea cambială uniformă; art. 4
şi 5 din Legea cambială română).
• Clauzele suplimentare servesc ca mijloc de probă pentru raporturile conexe cu titlul
de valoare. Dintre clauzele suplimentare, mai utilizate sînt următoarele:
- clauza după aviz, prin care trasul este anunŃat de către trăgător să nu accepte ori să nu
plătească suma menŃionată, înainte de a fi înştiinŃat;
- clauza valoarea primită în mărfuri, în alimente sau în numerar, care menŃionează
cauza emiterii titlului ori proviziunea;
- clauza prin care se măreşte valoarea creditului cambial, acordîndu-se o garanŃie
suplimentară prin cesiunea proviziunii.
 • Clauzele derogatorii modifică sistemul legal al titlului influenŃînd obligaŃiile
cambiale. În anumite limite, părŃile pot reduce sau elimina unele efecte. Clauzele derogatorii
permise expres de lege sînt următoarele:
- clauza nu la ordin, fără gir sau netransmisibil prin gir, care limitează circulaŃia
cambiei numai la cesiunea de drept comun (art. 11, alin 2 din Legea cambială uniformă; art.
13, alin. 2 din Legea cambială română),
- clauza de negaranŃie pentru acceptare, care exonerează de răspundere pe trăgător pînă
la scadenŃă (art. 9 din Legea cambială uniformă; art. 11 din Legea cambială română);
- clauza prin care se interzice prezentarea cambiei spre acceptare, în mod absolut sau
pînă la un anumit termen, cu excepŃia cambiei plătibilă la un terŃ, într-o altă localitate decît a
domiciliului trasului sau la o anumită perioadă de la vedere (art. 22, alin 2 şi 3 din Legea
cambială uniformă; art. 25, alin. 2 şi 3 din Legea cambială română);
- clauza fără protest sau fără cheltuieli, care permite exercitarea acŃiunii de regres fără
dresarea protestului de neacceptare sau de neplată (art. 46 din Legea cambială uniformă; art.
51 din Legea cambială română).
• Clauzele interzise schimbă esenŃa sau structura obligaŃiilor cambiale. Din punct de
vedere al sancŃiunii, clauzele interzise se împart în două categorii, după cum contravin sau nu
naturii titlului de valoare.
Clauzele care contravin naturii titlului de valoare implică nulitatea cambiei. De
exemplu, condiŃionarea obligaŃiei cambiei, plata cambiei printr-o altă prestaŃie sau
completarea elementelor esenŃiale ale cambiei prin alte înscrisuri.
Clauzele care nu contravin naturii titlului de valoare se socotesc ca nescrise. În acest
sens, exonerarea trăgătorului de garantarea plăŃii sau scutirea de forŃa executorie a titlului (art.
9, alin. 2 din Legea cambială uniformă; art. 11, alin. 2 din Legea cambială română).

4. Acceptarea cambiei
Ordinul de plată emis de către trăgător nu creează obligaŃii cambiale faŃă de tras.
Pentru valabilitatea titlului de valoare, manifestarea de voinŃă a trasului este indiferentă.
Trasul devine parte în raportul cambial numai în urma acceptării ordinului de plată.
Din momentul manifestării sale de voinŃă, trasul se obligă să plătească la scadenŃă suma
indicată în cambie.
Acceptarea reprezintă o garanŃie suplimentară prin care trasul devine debitor cambial
principal. ObligaŃia trasului este independentă de orice relaŃie care există între trăgător şi tras.
 Cambia se prezintă la acceptare de către posesor sau chiar un simplu deŃinător al
titlului. Acceptarea poate fi cerută pînă la ajungerea cambiei la scadenŃă.
Prezentarea cambiei pentru acceptare constituie un drept, a cărui exercitare este
facultativă. Posesorul poate prezenta cambia trasului, direct la plată. Ordinul dat de trăgător se
referă la plata şi nu la acceptarea cambiei.
łinînd seama de interesele participanŃilor, regula prezentării cambiei sper acceptare
implică două situaŃii distincte: obligativitatea prezentării şi interzicerea prezentării.
• Obligativitatea prezentării cambiei la acceptare
Formalitatea prezentării poate fi impusă printr-o dispoziŃie legală. În conformitate cu
art. 22, cambia plătibilă la un terŃ, în altă localitate decît a domiciliului trasului sau la un
anumit de la vedere, trebuie prezentată la acceptare.
Obligativitatea prezentării poate fi stabilită şi de către părŃi. Prin intermediul unei
clauze, trăgătorul şi giranŃii au posibilitatea să dispună prezentarea cambiei spre acceptare. Ei
pot fixa şi un termen pentru prezentare.
Cambia plătibilă la un anumit termen de la vedere trebuie prezentată la acceptare în
termen de un an de la data emiterii. Acest termen poate fi scurtat sau mărit de trăgător şi
numai redus de către giranŃi.
Nerespectarea obligaŃiei de prezentare, legală sau voluntară, atrage pierderea de către
posesor a dreptului de regres.
• Interzicerea prezentării cambiei la acceptare
Acceptarea nu este de esenŃa cambiei. Prezentarea la acceptare poate fi interzisă de
trăgător. Tot trăgătorul poate să stipuleze că prezentarea nu va avea loc înaintea unui termen
indicat. Clauza prin care cambia se declară neacceptabilă trebuie formulată clar şi inclusă în
textul titlului.
Încălcarea clauzei de neacceptare creează o obligaŃie de desdăunare.
Prezentarea cambiei se face la domiciliul trasului, prin înfăŃişarea ei materială. Trasul
poate decide imediat ori să ceară pentru ziua următoare o a doua prezentare a cambiei. Cei
interesaŃi nu se pot prevala de nerespectarea acestei cereri, dacă nu este menŃionată în protest.
Posesorul nu este Ńinut să lase trasului cambia prezentată la acceptare.
Pentru a produce efecte cambiale, acceptarea trebuie să îndeplinească unele condiŃii de
formă şi conŃinut.
Acceptarea se menŃionează pe titlu de către tras. Constituind un act juridic unilateral,
acceptarea se concretizează prin expresia acceptat sau altă formulă echivalentă, urmată de
semnătura trasului. Potrivit art. 25, alin. 1, simpla semnătură pe faŃa cambiei are valoarea unei
acceptări.
În cazul în care cambia este plătibilă la un anumit termen de la vedere ori cînd s-a fixat
printr-o clauză specială un termen pentru prezentare, menŃiunea acceptării trebuie să fie şi
datată. Acceptarea nedatată se sancŃionează cu pierderea acŃiunilor de regres. Pentru
conservarea dreptului la acŃiune împotriva giranŃilor şi trăgătorului, posesorul poate solicita ca
lipsa datei să fie constatată printr-un protest dresat în timp util.
Cambia se acceptă pur şi simplu, în condiŃiile indicate de emitent. O acceptare
condiŃionată creează altă obligaŃie cambială. Orice modificare adusă conŃinutului cambiei se
consideră ca un refuz de acceptare.
Cu caracter de excepŃie, se admite totuşi acceptarea parŃială, întrucît îşi asumă o
obligaŃie certă. Conform art. 26, acceptarea poate fi limitată la o parte din sumă. Pentru restul
sumei vor fi ŃinuŃi să răspundă debitorii de regres, chiar înainte de scadenŃă, dacă posesorul a
dresat un protest de neacceptare.
În urma acceptării, trasul devine debitor cambial. El este un obligat direct, principal şi
solidar. FaŃă de posesorul titlului, acceptantul răspunde alături de ceilalŃi semnatari cambiali.
ObligaŃia acceptantului este literală, autonomă şi abstractă. Trasul acceptant se obligă
de a plăti la scadenŃă suma înscrisă în titlu. Dacă nu plăteşte, posesorul, chiar dacă este
trăgător, are contra acceptantului o acŃiune cambială directă pentru tot ce s-ar putea pretinde
pe cale de regres.
Spre deosebire de tras, ceilalŃi semnatari cambiali îşi asumă obligaŃia de a face să se
plătească. Trăgătorul, giranŃii şi avaliştii sînt debitori de rgeres. Ei pot fi urmăriŃi de posesorul
cambiei numai în caz de refuz al acceptantului de a plăti.
Pînă în momentul restituirii titlului, trasul poate reveni asupra acceptării sale.
Revocarea se face prin ştergerea acceptării înscrisă pe cambie.
Acceptarea se poate înlătura prin orice mijloace. În practică, se utilizează radierea,
tragerea de linii, scrierea cuvîntului anulat sau a unei menŃiuni din care să rezulte intenŃia de
retragere.
Revocarea poate fi exercitată numai atîta timp cît titlul se află în posesia trasului.
Totuşi, prezumŃia de radiere înainte de restituirea titlului nu operează cînd posesorul cambiei
sau orice alt semnatar a fost înştiinŃat în scris de acceptarea dată.
Revocarea acceptării se consideră un refuz. DeclaraŃia de refuz trebuie constatată
printr-un protest de neacceptare, în termenele fixate pentru prezentarea la acceptare.
 Posesorul titlului poate exercita, chiar înainte de scadenŃă, dreptul la acŃiune împotriva
giranŃilor, trăgătorului şi a celorlalŃi obligaŃi cambiali, indiferent dacă acceptarea a fost
refuzată total sau parŃial.

5. Transmiterea cambiei
Cambia se transmite sau circulă prin gir, scontare sau rescontare. În afara acestor
mijloace proprii, cînd titlul cuprinde clauza nu la ordin, cambia se poate transmite şi pe calea
dreptului comun, prin cesiune, subrogare legală sau succesiune.

5.1. Girul
Girul sau andosarea reprezintă operaŃiunea specifică prin care se realizează circulaŃia
juridică a cambiei. Titlul fiind la ordin, circulaŃia cambiei nu afectează funcŃiile sale.
Prin gir, posesorul titlului transmite unei alte persoane toate drepturile rezultînd din
cambie.
În conformitate cu art. 11, alin. 1, orice cambie este transmisibilă prin gir, chiar dacă
nu a fost în mod expres trasă la ordin. Caracterul la ordin Ńine de natura şi nu de esenŃa
cambiei.
Girul se realizează printr-o declaraŃie scrisă şi tradiŃiunea titlului. Raportat la existenŃa
cambiei, girul apare ca un negotium accesoriu.
Drepturile cambiale se pot transmite prin gir înainte de scadenŃă. Indiferent de situaŃie,
girul trebuie să intervină anterior protestului de neplată sau înainte de expirarea termenului
fixat pentru dresarea protestului.
Posesorul care transmite cambia prin andosare se numeşte girant, iar noul purtător al
titlului sau beneficiarul este girator.
Girul poate fi dat chiar în beneficiul trasului, acceptant sau nu, al trăgătorului sau al
oricărui alt obligat cambial. Aceste persoane pot să gireze din nou cambia.
Girul se menŃionează pe titlu, de obicei, pe verso-ul cambiei. Dacă intervin mai multe
giruri, ele se pot înscrie şi pe o prelungire, o foaie ataşată, numită adaos sau allonge.
În dreptul român, girul trebuie scris doar pe cambie. Prin modificarea dispoziŃiilor art.
15 al Legii nr. 58 din 1934, se elimină foaia de prelungire pe care erau înscrise girurile şi
referirile de pe verso-ul titlului.
Girul cuprinde un ordin de plată către tras de a plăti persoanei indicate suma
menŃionată în cambie. Ordinul de plată se exprimă printr-o anumită formulă sau o simplă
menŃiune. Formula folosită trebuie să fie semnată de giranŃi.
 În absenŃa unei prevederi legale, indicarea datei şi a locului efectuării girului nu sînt
obligatorii. Pînă la proba contrarie, girul nedatat se prezumă a fi făcut înainte de expirarea
termenului fixat pentru dresarea protestului. Girul efectuat ulterior dă naştere numai la
efectele unei cesiuni de drept comun.
Avînd un caracter abstract, girul trebuie să fie necondiŃionat. Orice condiŃie introdusă
de girant, care ar afecta girul, se consideră ca nescrisă.
Indivizibilitatea creanŃei şi posesia titlului se asigură prin interdicŃia divizării girului.
Inserarea în cambie a unui gir parŃial atrage nulitatea operaŃiunii.
Cu toate că nu se admite divizarea creanŃei, în gir se pot indica mai mulŃi giratari.
Desemnarea lor se poate face în mod cumulativ sau alternativ.
Realizarea girului implică şi predarea cambiei. Pentru exercitarea drepturilor
dobîndite, giratarul are nevoie de posesia titlului. Tot remiterea titlului împiedică
eventualitatea unei revocări a girului de către girant.
Girul constituie modalitatea tipică de transmitere a cambiei. Tot girul este un mijloc de
legitimare a posesiunii titlului şi a garanŃiei pentru acceptarea şi plata cambiei.
Girul transmite toate drepturile cambiale, în conformitate cu indicaŃiile din titlu.
Drepturile cambiale proprii sau esenŃiale sînt prezentarea cambiei la acceptare şi la plată,
dresarea protestului de neacceptare şi de plată, exercitarea acŃiunilor de regres, transmiterea
cambiei unei alte persoane.
Prin gir se transmit şi drepturile accesorii, cum ar fi gajul, ipoteca sau privilegiile
constituite pentru a garanta plata sumei indicate în cambie. GaranŃiile reale se transferă prin
simplul fapt al girului, fără a fi necesare anumite formalităŃi.
În baza efectului translativ al girului, dobînditorul devine proprietarul cambiei.
Giratarul beneficiază de un drept propriu, care rezultă din semnarea cambiei.
Dreptul giratarului se justifică în mod formal prin seria neîntreruptă de giruri, care se
înscriu pe cambie. Girul legitimează posesia titlului, precum şi exercitarea drepturilor
cambiale.
Primul gir se efectuează de trăgător, iar ultimul poate fi şi alb, întrucît posesorul
titlului este considerat giratar. Girurile suprimate se consideră ca fiind nescrise.
Pentru existenŃa legitimării, seria girurilor trebuie să fie neîntreruptă. Seria este
continuă, dacă fiecare gir se semnează de către girantul, care în operaŃiunea precedentă era
giratar. Continuitatea şirului este asigurată de identitatea între girant şi giratar în succesiunea
girurilor.
 Şirul girurilor se opreşte sau se întrerupe la posesorul titlului. Ultimul giratar este
titularul legitim al drepturilor care rezultă din cambie.
Obligatul cambial nu poate controla valabilitatea girurilor. Debitorul va verifica numai
identitatea posesorului cu giratarul ultimului gir şi succesiunea formală a girurilor.
În cazul cînd o persoană a fost deposedată de cambie, posesorul care dovedeşte dreptul
său în condiŃiile stabilite de lege, nu este Ńinut să predea titlul. El se va desesiza totuşi de
cambie dacă a dobîndit-o cu rea-credinŃă sau a săvîrşit o greşeală gravă în dobîndirea titlului.
Prin efectul constitutiv al girului, girantul devine obligat cambial. În absenŃa unei alte
clauze, girantul are obligaŃia legală de a garanta acceptarea şi plata cambiei.
Girantul îşi asumă obligaŃia de acceptare şi plată faŃă de giratar, precum şi de toŃi
posesorii succesivi ai cambiei. El este un debitor de regres, care răspunde în solidar cu ceilalŃi
debitori cambiali.
Girantul poate să interzică un nou gir. În această situaŃie, el nu răspunde faŃă de
persoanele cărora cambia a fost ulterior girată.
ObligaŃia de garanŃie a girantului poate fi înlăturată prin includerea în gir a unei clauze
de exonerare. În mod obişnuit, intenŃia girantului se exprima prin formula fără garanŃie, fără
obligo, fără responsabilitate cambială, fără regres sau altă expresie echivalentă.
Prin prisma intereselor urmărite de părŃi, girurile prezintă mai multe forme. Ele sînt
configurate de forma operaŃiunii sau efectele pe care le produc.
• În funcŃie de forma sau indicarea beneficiarului, girul poate fi plin, în alb sau la
purtător.
♦ Girul plin sau complet constă într-o declaraŃie semnată de girant, care cuprinde
ordinul de a plăti unui beneficiar suma prevăzută în titlu. Formula utilizată va specifica
numele şi prenumele sau denumirea beneficiarului.
În practică, girul complet poate fi scris şi pe faŃa cambiei. Pentru a nu fi considerat un
aval, intenŃia de transmitere a titlului trebuie să fie clară.
♦ Girul în alb nu indică numele beneficiarului (art. 13, alin. 2).
Într-o formă simplificată, girul în alb poate cuprinde numai semnătura girantului.
Pentru a se evita o altă interpretare, semnătura trebuie trecută pe verso-ul cambiei sau pe
alonjă.
Conform art. 14, alin. 2, posesorul unui gir în alb are următoarele posibilităŃi: să
completeze girul cu numele său, indicîndu-se ca giratar, ori cu numele unei alte persoane,
urmînd să-i transmită titlul; să gireze cambia din nou în alb sau la ordinul unei alte persoane;
să remită titlul unui terŃ, fără să completeze girul în alb şi fără să gireze cambia.
 Girul în alb permite posesorului transmiterea titlului prin simplă tradiŃiune. Nefiind
menŃionat numele său, posesorul nu răspunde faŃă de debitorii succesivi ai cambiei. El nu
garantează decît existenŃa creanŃei.
♦ Girul la purtător desemnează persoana beneficiarului prin posesiunea titlului.
CirculaŃia cambiei se realizează prin simpla tradiŃiune manuală.
Potrivit art. 12, alin. 3, girul la purtător are aceeaşi valoarea ca girul în alb. Datorită
asimilării, efectele produse vor fi ca la girul în alb.
Beneficiarul girului la purtător se legitimează prin prezentarea titlului. El poate să
completeze girul cu numele lui sau al unei alte persoane, ca giratar. Prin nominalizarea
giratarului, cambia devine un titlu la ordin.
• Avînd în vedere efectele care se produc, girul poate fi propriu sau impropriu.
Girurile proprii sau normale întrunesc anumite condiŃii stabilite de lege. Ele produc
toate efectele specifice transmiterii cambiei.
Girurile improprii sau anormale produc alte efecte decît cele specifice sau numai o
parte din ele. În această categorie se includ girul pentru procură, girul în garanŃie, girul fără
garanŃie, girul de întoarcere, girul după protest, girul fiduciar, girul simulat.
♦ Girul pentru procură împuterniceşte pe giratar să încaseze, în numele girantului,
suma indicată în titlu (art. 18).
Cambia poate fi girată prin formula pentru procură, pentru încasare, valoare de
acoperire sau orice altă menŃiune care implică un simplu mandat. În calitate de mandatar,
giratarul poate exercita toate drepturile derivînd din cambie. Întrucît nu dispune de creanŃă,
giratarul poate transmite cambia numai printr-un gir per procura, ce are semnificaŃia unei
substituiri.
AcŃionînd în numele altei persoane, giratarul nu dobîndeşte drepturi autonome.
ObligaŃii cambiali vor putea invoca împotriva posesorului doar excepŃiile care ar fi fost
opozabile girantului, nu şi giratarului.
În raporturile dintre girant şi giratar, se aplică regulile de drept comun referitoare la
mandat. Cu caracter de excepŃie, mandatul într-un gir pentru procură nu încetează prin
incapacitatea sau decesul mandantului.
♦ Girul în garanŃie sau pignorativ constituie în favoarea giratarului un gaj pentru
garantarea unei alte creanŃe (art. 19).
Cambia se gajează prin includerea în gir a formulei valoare în garanŃie, valoare în gaj
sau altei menŃiuni echivalente. CondiŃiile formale de valabilitate sînt similare cu cele de la
girul simplu.
 Giratarul exercită în nume propriu toate drepturile ce derivă din cambie, chiar înainte
de scadenŃa creanŃei. Dar giratarul nu poate să dispună de gaj şi nici să transmită cambia prin
gaj, decît cu titlu de procură.
Debitorii cambiali nu pot invoca împotriva posesorului excepŃiile bazate pe raporturile
lor personale cu girantul. Aceste excepŃii pot fi opuse cînd posesorul, primind cambia, a
acŃionat intenŃionat în detrimentul debitorului.
Raporturile dintre girant şi giratar sînt supuse regulilor dreptului comun privind gajul.
♦ Girul nu la ordin limitează transmiterea titlului numai în forma şi cu efectele unei
cesiuni de drept comun (art. 11, alin. 2).
Prin clauza nu la ordin girul transferă beneficiarului drepturile cambiale, fără
posibilitatea de comercializare a titlului. Dar girantul îşi asumă responsabilitatea doar faŃă de
giratar, nu şi de ceilalŃi posesori succesivi ai cambiei.
♦ Girul fără garanŃie exonerează pe girant de obligaŃia de garanŃie de acceptare sau
plată.
Prin înserarea în gir a formulei fără garanŃie, fără obligo, fără responsabilitate
cambială sau fără regres, orice obligaŃie este exclusă. Girul fără garanŃie produce numai
efectul de legitimare a posesiunii titlului. Girantul are poziŃia unui cedent şi răspunde doar
pentru existenŃa sau realitatea creanŃei.
♦ Girul de întoarcere conferă beneficiarului posibilitatea de a transmite titlul unui
obligat cambial, care poate gira din nou (art. 11, alin. 3).
În situaŃia în care titlul se girează trasului, cambia se stinge prin confuzie, întrucît el
devine creditor şi debitor cambial. Dacă trasul nu acceptă cambia, el poate să ceară plata de la
girant şi trăgător.
Giratar poate fi şi trăgătorul, iar efectele vor fi determinate de poziŃia trasului. În
funcŃie de acceptarea ori neacceptarea cambiei, trăgătorul poate cere plata sau titlul se stinge.
♦ Girul după protest sau după expirarea termenului pentru dresarea protestului produce
numai efectele unei cesiuni ordinare (art. 20, alin. 1).
Formulat după scadenŃă, girul produce aceleaşi efecte ca un gir autentic. Beneficiarul
va dispune de un drept propriu şi autonom.
Girul posterior protestului sau după expirarea termenului pentru dresarea protestului
de neplată este asimilat cesiunii de creanŃă. CondiŃiile de formă necesare pentru valabilitatea
girului sînt aceleaşi ca la girul simplu. Giratarul se legitimează prin seria neîntreruptă a
girurilor, indiferent de perioada cînd intervin.
 Posesorul titlului dobîndeşte drepturile cambiale ale cedentului, care garantează numai
realitatea creanŃei, nu şi plata sumei menŃionate. Debitorul poate să invoce împotriva
cesionarului toate excepŃiile personale care ar fi fost opozabile cedentului.
♦ Girul fiduciar conferă giratarului exerciŃiul drepturilor cambiale, în mod deplin şi
absolut.
Datorită încrederii girantului, prin girul fiduciar se transferă giratarului drepturile
cambiale, fără arătarea scopului. În mod obişnuit, girul fiduciar se foloseşte pentru încasarea
creanŃei cambiale, garantarea unei creanŃe împotriva girantului sau scontarea titlului de către
giratar.
Titular al drepturilor rezultînd din cambie, giratarul va utiliza titlul în limitele
înŃelegerii convenite. Împotriva lui girantul nu are decît un drept personal pentru realizarea
scopului urmărit.
În raporturile dintre girant şi giratar se aplică regulile dreptului comun privind
mandatul sau gajul.
♦ Girul simulat transmite proprietatea cambiei numai în aparenŃă.
Prin girul simulat părŃile stabilesc să nu transmită proprietatea cambiei. Transferarea
titlului fiind aparentă, proprietar rămîne persoana care girează cambia.
Înstrăinarea fictivă a cambiei oferă posibilitatea de a evita ca debitorul cambial să
opună giratarului mandatar excepŃiile pe care le putea invoca împotriva girantului sau de a
sustrage valoarea cambială de la urmărirea creditorilor girantului.
Între girant şi giratar nu există raporturi cambiale. RelaŃiile lor vor fi reglementate de
regulile simulaŃiei.
Cu toate că situaŃia juridică nu corespunde realităŃii, faŃă de terŃi, girul produce toate
efectele, giratarul fiind un posesor legitim al titlului.

5.2. Scontarea şi Rescontarea

Scontarea este operaŃiunea prin care beneficiarul transmite cambia către o bancă
comercială, pentru a obŃine suma indicată în titlu, înainte de ajungerea la scadenŃă.
Banca plăteşte valoarea cambiei, mai puŃin taxa scontului. Pentru acoperirea diverselor
cheltuieli, banca percepe şi un comision.
Taxa scontului reprezintă dobînda la creditul acordat pînă la scadenŃă. Această taxă se
stabileşte de către băncile comerciale.
Rescontarea este operaŃiunea prin care o bancă comercială scontează cambia la banca
centrală de emisiune.
 Taxa de rescont sau taxa oficială a scontului se reŃine de banca centrală. Taxa se
fixează de banca de emisiune în raport de cerinŃele schimburilor comerciale, fiind un indicator
pentru nivelul general al dobînzilor.

6. Garantarea cambiei
Acceptarea şi plata cambiei se garantează prin gir şi aval. GaranŃia specifică dreptului
cambial este avalul.
Transmiterea cambiei prin gir constituie în sarcina girantului obligaŃia de a garanta
acceptarea şi plata cambiei. Girantul este un obligat cambial solidar, care, în cazul refuzului
de acceptare sau plată a trasului, va trebui să achite suma indicată în titlu.
Avalul este o obligaŃie cambială prin care se garantează plata titlului. Plata cambiei
poate fi garantată pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea (art. 30, alin. 1).
Prin aval o persoană îşi asumă obligaŃia de a plăti la scadenŃă suma din cambie, în
solidar cu debitorul garantat.
ObligaŃia de garantare nu este de esenŃa titlului. Cambia poate circula şi fără aval.
Persoana care garantează plata sumei se numeşte avalist, iar obligatul garantat,
avalizat.
Cambia poate fi garantată de unul sau mai mulŃi avalişti. La rîndul lor, ei pot avaliza
acelaşi debitor sau mai mulŃi debitori cambiali, precum şi un avalist.
Pe lîngă debitorul avalizat, posesorul cambiei dobîndeşte încă un debitor. ObligaŃia
cambială constituită prin aval este bilaterală, abstractă şi autonomă. Prin prisma caracterului
independent al obligaŃiei, avalistul este un garant al plăŃii şi un fidejusor al unui debitor
cambial.
Avalul se poate constitui de orice persoană, semnatar cambial sau terŃ. GaranŃia trebuie
dată pînă la scadenŃă sau cel mult pînă la dresarea protestului de neplată ori expirarea
termenului pentru protest. Avalul posterior acestei date produce numai efectele de drept
comun ale unei fidejusiuni.
Avalul se înscrie pe cambie sau pe allonge. Dacă se dă printr-un act separat, avalul va
avea efectele unei fidejusiuni obişnuite.
ObligaŃia de garanŃie rezultă din expresia bun pentru aval sau altă formulă echivalentă,
urmată de semnătura avalistului. Într-o formă simplificată, semnătura avalistului, pusă pe faŃa
cambiei, cu excepŃia trasului sau trăgătorului, se consideră ca fiind un aval.
Formula avalului trebuie să indice numele avalizatului. În absenŃa unei indicaŃii, se
prezumă că avalul a fost dat în favoarea trăgătorului (art. 31, alin. 4).
 Clauzele avalului trebuie să fie compatibile cu natura garanŃiei. Ele nu pot fi formulate
sub condiŃie sau cu modificări. Prin derogare, se admite garanŃia pentru o sumă mai mică decît
valoarea cambiei (art. 30, alin. 1).
În cazul în care obligaŃia avalistului nu este valabilă cambial, avalul este lovit de
nulitate. Totuşi, angajamentul avalistului este valabil, dacă obligaŃia pe care o garantează ar fi
nulă pentru orice altă cauză decît un viciu de formă.
Avalistul are obligaŃia de a plăti cambia pentru persoana care a garantat. El este Ńinut
să răspundă în acelaşi mod, potrivit categoriei şi rangului avalizatului (art. 32, alin. 1).
Avalistul este un obligat solidar. Spre deosebire de fidejusor, avalistul nu se poate
prevala de beneficiul discuŃiunii sau diviziunii.
În mod concret, avalistul se poate afla în poziŃia juridică a unui tras acceptant, trăgător
sau girant. Întrucît avalistul poate să-şi limiteze garanŃia, întinderea celor două obligaŃii este
uneori diferită.
Avalistul unui tras devine un obligat direct. El este Ńinut să răspundă faŃă de posesorul
cambiei şi debitorii de regres. AcŃiunea cambială se poate intenta împotriva lui fără a fi
necesară dresarea protestului de neplată.
Dacă avalul a fost dat trăgătorului, garantul este obligat faŃă de posesorul cambiei şi
cei menŃionaŃi după emitentul titlului.
Avalistul unui girant va răspunde faŃă de posesorul cambiei şi giratarul care urmează
în succesiunea girurilor. El poate fi urmărit doar în limitele acceptării date de tras.
Împotriva posesorului cambiei, avalistul poate opune numai decăderile şi excepŃiile
girantului avalizat. Avalistul nu poate fi urmărit decît cu respectarea formalităŃilor privind
prezentarea titlului şi dresarea protestului.
Avalistul care a plătit cambia dobîndeşte drepturile ce rezultă din titlu împotriva
garantului şi celor ŃinuŃi faŃă de acesta din urmă (art. 32, alin. 3). Drepturile cambiale şi
garanŃiile reale se dobîndesc în temeiul legii.
Avalistul intentează acŃiunea cambială împotriva obligaŃilor anteriori pe baza titlului
cambial, actului de protest şi contului de întoarcere achitat. ObligaŃii anteriori pot invoca
numai excepŃiile personale din raporturile cu avalistul.
AcŃiunea cambială nu poate fi exercitată între coavalişti, deoarece raporturile lor sînt
numai de solidaritate. Garantul care a plătit îi poate urmări pe ceilalŃi numai pentru cota lor
parte din creanŃă, în condiŃiile normelor dreptului comun.
 7. Plata cambiei
7.1. Plata la scadenŃă
ObligaŃia ce rezultă din cambie este cherabilă şi nu portabilă. Cambia se va prezenta la
plată pentru achitarea sumei înscrisă în titlu. Prezentarea cambiei către tras trebuie să fie reală
şi serioasă. De altfel, în caz de refuz al plăŃii, prezentarea este necesară în vederea dresării
protestului de neplată şi chemării în judecată.
Plata poate fi cerută de posesorul legitim al titlului prin prezentarea cambiei (art. 38,
alin. 1). Dreptul la plată va reveni beneficiarului indicat de trăgător sau girantului, care se
legitimează prin şirul neîntrerupt de giruri.
Prezentarea unei cambii la o casă de compensare echivalează cu o prezentare la plată.
Asimilarea este posibilă dacă debitorul este membru al respectivei camere.
În conformitate cu art. 461 din Legea cambială română, prezentarea unei cambii la
plată se poate face în original sau prin trunchiere. OperaŃiunea de trunchiere reprezintă
procedeul informatic care constă în următoarele acŃiuni succesive: transpunerea în format
electronic a informaŃiilor relevante de pe cambia originală; reproducerea imaginii cambiei
originale în format electronic; transmiterea informaŃiei electronice obŃinute către instituŃia de
credit plătitoare. Obiectul trunchierii îl pot forma numai cambiile acceptate.
Cambia se prezintă pentru plată debitorului principal sau terŃului desemnat să
plătească pentru el. Persoanele obligate să plătească suma înscrisă în cambie sînt trasul
acceptant, avalistul trasului şi acceptantul pentru onoare. Plata cambiei mai poate fi cerută
trasului neacceptant, domiciliatorului şi indicatului la nevoie.
Înainte de a plăti, debitorul are obligaŃia să stabilească identitatea posesorului titlului şi
legitimitatea formală. El trebuie să verifice regularitatea şirului de giruri, nu şi autenticitatea
semnăturilor giranŃilor.
Plata cambiei se cere la scadenŃă. Dacă titlul are scadenŃa la o zi fixă sau la un anumit
interval de la emitere ori de la vedere, cambia trebuie prezentată la plată în ziua în care este
plătibilă sau în una din cele două zile lucrătoare ce urmează (art. 38, alin. 1).
În cazul în care scadenŃa cade într-o zi de sărbătoare legală, plata nu poate fi cerută
decît în următoarea zi lucrătoare. Zilele de sărbătoare ce întrerup cele două zile lucrătoare în
care cambia poate fi prezentată nu sînt luate în calcul.
Cambia cu scadenŃa la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată la plată
în intervalul legal de un an sau în termenul stabilit de trăgător ori de către giranŃi.
 Cambia se prezintă spre plată la locul indicat în cambie. Dacă locul de plată nu este
precizat, se va lua în considerare localitatea de lîngă numele trasului, în conformitate cu
dispoziŃiile dreptului comun.
Cel care plăteşte la scadenŃă este liberat valabil, dacă din partea sa nu a fost fraudă sau
greşeală gravă (art. 40, alin. 2). Dar efectele plăŃii sînt diferite, după cum se efectuează de un
debitor cambial principal sau de alŃi debitori cambiali.
Plata făcută de tras stinge obligaŃia cambială. Achitarea sumei înscrise în cambie
eliberează pe toŃi debitorii cambiali.
Dacă plata se face de un debitor de regres sînt eliberaŃi de datorie numai giranŃii
ulteriori şi avaliştii lor. Debitorii anteriori rămîn obligaŃi în continuare şi pot fi urmăriŃi în
temeiul cambiei.

7.2. Plata anticipată

Plata cambiei trebuie efectuată la scadenŃă. Posesorul cambiei nu este obligat să
primească plata înainte de scadenŃă (art. 40, alin. 1).
Trasul poate plăti anticipat, numai cu acordul posesorului cambiei. Întrucît plata
înainte de scadenŃă nu este guvernată de regulile dreptului cambial, trasul plăteşte pe riscul
său.
Posesorul titlului se legitimează faŃă de debitor, prin succesiunea neîntreruptă a
girurilor. Dar plata fiind anticipată, debitorul trebuie să mai verifice autenticitatea
semnăturilor şi capacitatea posesorului.

7.3. Plata parŃială

Semnatarii cambiali fiind ŃinuŃi să răspundă în mod solidar, orice reducere a sumei de
plată reprezintă un avantaj. Datorită interesului debitorilor, dreptul cambial consacră plata
parŃială.
Spre deosebire de dreptul comun, posesorul titlului nu poate refuza plata. În caz de
refuz, posesorul titlului este decăzut din acŃiunea de regres pentru suma oferită şi accesoriile
sale.
Plata parŃială se poate face de tras, domiciliatar şi avalistul trasului. Cu toate că este
admisă, nu pot plăti parŃial debitorul de regres şi intervenientul.
Plata parŃială se va efectua la scadenŃă, dar mai înainte de dresarea protestului de
neplată sau de expirarea termenului pentru dresarea protestului.
 7.4. Plata în monedă străină
Suma de bani înscrisă în cambie va fi plătită în moneda naŃională a Ńării unde se emite
ori se achită titlul. Dacă moneda indicată nu are curs la locul plăŃii, debitorul poate plăti în
moneda naŃională, după valoarea sa în ziua scadenŃei.
În cazul în care debitorul este în întîrziere, posesorul titlului poate să ceară ca suma să
fie plătită în moneda Ńării, la cursul din ziua scadenŃei sau din ziua plăŃii. Alegerea aparŃine
debitorului, care va suporta riscurile fluctuaŃiei valutare.
Dacă moneda străină are curs, debitorul poate plăti în moneda naŃională la cursul legal
stabilit. Tot astfel, cînd suma este menŃionată într-o monedă avînd aceeaşi denumire, dar o
valoare diferită în cele două Ńări, se presupune că indicaŃia se referă la moneda locului de
plată.
Trăgătorul are însă posibilitatea de a stipula că plata se va face numai în moneda
arătată în titlu. De asemenea, trăgătorul poate stabili că suma de plătit va fi calculată la cursul
determinat în cambie.

7.5. Dovada plăŃii

Persoana care plăteşte este îndrituită să solicite predarea cambiei. Remiterea se face cu
menŃiunea de achitare înscrisă pe titlu de către posesor. În caz contrar, debitorul poate să
refuze plata cambiei.
Restituirea efectivă a titlului este necesară pentru dovada îndeplinirii obligaŃiei,
înlăturînd posibilitatea ca plata să fie cerută a doua oară de un posesor de bună-credinŃă. De
asemenea, remiterea titlului permite debitorilor de regres şi avaliştilor exercitarea drepturilor
cambiale.
În situaŃia unei plăŃi parŃiale, cambia nu poate fi pretinsă posesorului, întrucît titlul este
util pentru valorificarea sumei rămase neplătite. Plătitorul va cere numai înscrierea unei
menŃiuni de plată parŃială pe cambie şi eliberarea unei chitanŃe.
În unele cazuri, titlul ajuns la scadenŃă nu este prezentat de posesor spre plată. Pentru
protejarea intereselor obligaŃilor cambiali, orice debitor are posibilitatea de a da suma
menŃionată în depozit unei autorităŃi competente. Consemnarea sumei se face pe cheltuiala şi
riscul posesorului.
 8. IntervenŃia cambială
În împrejurarea în care trasul refuză acceptarea sau plata cambiei, exercitarea acŃiunii
cambiale poate fi evitată prin intervenŃia unei alte persoane. InstituŃia intervenŃiei asigură, în
condiŃii specifice, acceptarea sau plata cambiei în favoarea oricăreia dintre obligaŃii cambiali.
IntervenŃia se poate realiza în două forme: provocată sau solicitată şi voluntară sau
spontană.
Prin intervenŃia provocată, trăgătorul, girantul sau avalistul desemnează un indicat la
nevoie, numit şi recomandatar. IntervenŃia voluntară se produce din iniŃiativa unei persoane,
care este un intervenient pentru onoare. Calitatea de indicat la nevoie sau intervenient pentru
onoare poate să revină unui terŃ, însuşi trasului sau unei persoane deja obligate prin cambie,
cu excepŃia acceptantului.
Intervenientul are obligaŃia să încunoştinŃeze pe cel pentru care a intervenit, în termen
de două zile lucrătoare ce urmează intervenŃiei. În caz de nerespectare a termenului fixat,
intervenientul va răspunde pentru prejudiciul cauzat prin neglijenŃa sa, fără ca daunele-
interese să poată depăşi suma din cambie.
Acceptarea prin intervenŃie se poate face cînd posesorul cambiei supusă acceptării este
îndreptăŃit să promoveze acŃiunea înainte de scadenŃă (art. 56).
IntervenŃia indicatului la nevoie, desemnat iniŃial în cambie, nu poate fi refuzată.
Posesorul cambiei este totuşi îndreptăŃit de a respinge un intervenient pentru onoare. Dacă
admite acceptarea, posesorul pierde dreptul la acŃiunile pe care le-ar fi putut promova înainte
de scadenŃă, împotriva celui pentru care a fost dată acceptarea şi a semnatarilor subsecvenŃi.
Acceptarea prin intervenŃie se menŃionează pe cambie, fiind semnată de intervenient.
Formula aleasă trebuie să arate pentru cine este dată. În lipsa unei precizări, se consideră că
acceptarea a fost dată pentru trăgător.
Acceptantul prin intervenŃie este obligat faŃă de posesorul cambiei şi giranŃii ulteriori
celui onorat, la fel cu obligatul pentru care a intervenit. Spre deosebire de trasul acceptant,
intervenientul este un obligat de regres.
Plata prin intervenŃie se poate face cînd posesorul cambiei este îndreptăŃit să
promoveze acŃiunea la scadenŃă sau înainte de această dată (art. 59).
Posesorul titlului nu poate refuza plata prin intervenŃie. În caz contrar, posesorul
pierde dreptul la acŃiune împotriva celor care ar fi liberaŃi prin achitarea sumei datorate.
Plata trebuie să cuprindă întreaga sumă pe care o are de plătit cel în locul căruia s-a
făcut intervenŃia. Posesorul nu poate fi obligat să primească de la intervenient o plată parŃială.
Plata se va efectua cel mai tîrziu în a doua zi după ultima zi admisă pentru întocmirea
protestului.
În situaŃia în care există mai mulŃi acceptanŃi prin intervenŃie sau indicaŃi la nevoie,
avînd domiciliul la locul plăŃii, posesorul trebuie să le prezinte cambia şi să dreseze un protest
de neplată. Dacă protestul nu este făcut în termenul stabilit de lege, cel care a desemnat
indicatul la nevoie sau pe contul căruia s-a făcut acceptarea prin intervenŃie şi giranŃii ulteriori
încetează să mai fie obligaŃi.
Plata prin intervenŃie trebuie constatată printr-o confirmare dată pe cambie, indicîndu-
se persoana pentru care se face. În absenŃa acestei menŃiuni, plata se prezumă ca fiind
efectuată pentru trăgător.
Intervenientul dobîndeşte toate drepturile rezultînd din cambie împotriva celui pentru
care a plătit, avaliştilor săi şi a celorlalŃi obligaŃi anteriori. El nu poate gira din nou cambia.
În caz de concurenŃă, cînd există mai multe oferte de a plăti prin intervenŃie, posesorul
va prefera pe cel care realizează liberarea mai multor persoane. Cel care, în cunoştinŃă de
cauză, intervine cu încălcarea acestei reguli, pierde acŃiunile împotriva celor ce ar fi fost
liberaŃi.

9. Refuzul de plată
În situaŃia în care trasul refuză plata cambiei, posesorul îşi poate valorifica drepturile
rezultînd din titlu prin intermediul modalităŃilor de constrîngere. Posesorul cambiei poate
recurge la mijloace specifice cambiale, dar şi extracambiale de drept comun.
Mijloacele specifice cambiale sînt proceduri rapide şi eficiente care asigură realizarea
creanŃei cambiale. Ele constau în acŃiunile cambiale şi punerea în executare a titlului.
AcŃiunile cambiale pot fi directe sau de regres, corespunzător poziŃiei obligaŃilor
cambiali.
AcŃiunea directă se exercită împotriva acceptantului şi avaliştilor săi, care sînt obligaŃi
principali. Dacă trasul refuză să plătească, posesorul, chiar dacă este trăgător, are contra
acceptantului o acŃiune directă decurgînd din cambie. Intentarea acŃiunii este condiŃionată de
exigibilitatea cambiei.
AcŃiunea de regres se îndreaptă contra oricărui alt obligat cambial. Debitorii de regres
sînt trăgătorul, giranŃii, avaliştii lor şi acceptantul prin intervenŃie. Exercitarea acŃiunii
presupune conservarea dreptului posesorului prin dresarea protestului şi avizarea debitorilor
de regres.
 Mijloacele extracambiale sînt acŃiuni reglementate de dreptul comun. Posesorul poate
folosi acŃiunea cauzală, derivată din raportul fundamental, care continuă să subziste emiterii
sau transmiterii cambiei. Dacă posesorul a pierdut acŃiunile cambiale, precum şi acŃiunea
cauzală, ca urmare a unor decăderi sau expirării termenului de prescripŃie, el poate apela la o
cale subsidiară, acŃiunea de îmbogăŃire fără cauză.
ObligaŃia de plată a cambiei, în caz de refuz al trasului, revine în subsidiar debitorilor
de regres. ToŃi cei care au tras, acceptat, girat sau avalizat o cambie sînt răspunzători solidar
pentru plata titlului. Posesorul cambiei poate acŃiona împotriva tuturor acestor persoane,
individual sau colectiv, fără a fi Ńinut să respecte ordinea în care s-au obligat (art. 47).
Regresul se poate exercita la scadenŃă sau chiar înainte de scadenŃă (art. 43).
AcŃiunea de regres se exercită la scadenŃă, dacă trasul refuză plata cambiei, în total sau
în parte. Pentru intentarea regresului se cer îndeplinite următoarele condiŃii:
- prezentarea cambiei spre plată în termenele legale;
- refuzarea plăŃii de către tras;
- constatarea refuzului de plată prin dresarea protestului;
- avizarea debitorilor de regres despre neplata cambiei.
AcŃiunea de regres se exercită şi înainte de scadenŃă, cînd intervin anumite împrejurări,
existînd riscul ca plata cambiei să nu poată fi realizată. Cambia devine exigibilă înainte de
scadenŃă în următoarele cazuri:
- acceptarea cambiei a fost refuzată, total sau parŃial;
- falimentul trasului, acceptant sau nu, încetarea de plăŃi, chiar neconstatată printr-o
hotărîre judecătorească ori urmărirea bunurilor sale rămasă fără rezultat;
- falimentul trăgătorului unei cambii neacceptabilă.
Pe lîngă întocmirea protestului, posesorul trebuie să avizeze pe debitorii de regres
despre neacceptarea sau neplata cambiei (art. 45). Posesorul va încunoştinŃa pe girantul său şi
pe trăgător în cele 4 zile lucrătoare care urmează de la data protestului. La rîndul lui, fiecare
girant trebuie să aducă avizul la cunoştinŃa propriului girant, în termen de 2 zile de la primire,
cu indicarea numelui şi adresei celor care au făcut încunoştinŃările precedente. Avizarea
făcută unui semnatar cambial trebuie adresată, în aceleaşi termene, şi avalistului său.
ÎncunoştinŃarea se poate face în orice formă. Mijlocul de comunicare obişnuit este
scrisoarea recomandată, care nu exclude simpla înapoiere a cambiei neacceptate sau neplătite.
Neîndeplinirea formalităŃii de avizare nu atrage decăderea din dreptul de regres. Cel în
cauză va răspunde de prejudiciul produs din neglijenŃa sa, fără ca daunele-interese să poată
depăşi suma înscrisă în cambie.
 Prin acŃiunea de regres posesorul titlului poate cere de la debitorul de regres suma
prevăzută în cambia neacceptată sau neplătită, dobînda stipulată şi legală calculată de la
scadenŃă şi cheltuielile accesorii. Dacă acŃiunea a fost exercitată înainte de scadenŃă se va
deduce un scont din suma menŃionată în cambie.
Debitorul de regres care a plătit cambia posesorului se poate întoarce împotriva
obligaŃilor anteriori. În calitate de creditor, el poate exercita regresul numai dacă a fost obligat
să plătească titlul cambial.
Fără a stinge obligaŃia cambială, plata făcută de un debitor de regres dă dreptul la
recuperarea sumei achitate. Debitorul de regres poate cere de la giranŃii săi întreaga sumă
plătită, dobînda legal calculată din ziua plăŃii, cheltuielile făcute pentru încasarea sumei
plătite.
Prezentarea unei cambii la vedere sau la un anumit interval de la vedere, întocmirea
unui protest de neacceptare sau de neplată şi prezentarea la plată în caz de clauză fără
cheltuieli se pot face în termenele stabilite de lege. Dacă termenele fixate nu sînt respectate,
posesorul cambiei decade din drepturile sale împotriva giranŃilor, a trăgătorului sau a celorlalŃi
obligaŃi, cu excepŃia acceptantului. Independent de existenŃa unui prejudiciu, decăderea
sancŃionează lipsa de diligenŃă a posesorului titlului.
În situaŃia în care prezentarea cambiei sau întocmirea protestului a fost împiedecată de
un obstacol insurmontabil, termenele prescrise sînt prelungite. Dacă perioada cît durează forŃa
majoră depăşeşte 30 de zile de la scadenŃă, acŃiunea de regres poate fi exercitată fără a fi
necesară prezentarea cambiei şi dresarea protestului.

10. Protestul
Protestul este un act autentic prin care se constată refuzul de acceptare sau de plată a
cambiei (art. 44, alin. 1).
Dresarea protestului reprezintă o cerinŃă esenŃială pentru conservarea acŃiunii de
regres. Datorită valorii sale, protestul este un mijloc de probă a îndeplinirii actelor de diligenŃă
cambială de către tras.
Actul de protest se dresează de executorul judecătoresc sau de notarul public, cu
respectarea termelor şi formei prescrise.
Redactarea protestului se poate face pe cambie, pe un duplicat sau copie a cambiei, pe
un adaos. Protestul poate fi întocmit şi pe un act separat, sub condiŃia efectuării menŃiunii de
dresare pe cambie.
 Elementele care formează conŃinutul actului de protest sînt stabilite prin lege. Ele fac
probă deplină pînă la înscrierea în fals.
În funcŃie de situaŃia care o constată, principalele forme utilizate sînt protestul de
neacceptare şi protestul de neplată.
Prezentarea cambiei şi refuzul acceptării se constată printr-un protest de neacceptare.
Posesorul titlului trebuie să dreseze protestul doar cînd prezentarea cambiei la acceptare este
obligatorie sau intenŃionează să exercite acŃiunea de regres înainte de scadenŃă.
Protestul pentru refuzul de acceptare se dresează contra trasului şi indicatului la
nevoie. Dresarea protestului se face la adresa prevăzută în cambie sau la domiciliul
debitorului.
Protestul de neacceptare trebuie dresat în termenele fixate pentru prezentarea la
acceptare. Dacă prima prezentare a avut loc în ultima zi, iar trasul solicită o a doua prezentare
a cambiei, protestul poate fi dresat şi în ziua scadenŃei.
În cazul în care protestul de necceptare a fost dresat în termen, posesorul este
dispensat de prezentarea la plată şi se protestul de neplată. Dacă posesorul nu a respectat
termenul prescris, el va fi decăzut din acŃiunea de regres.
Dresarea protestului pentru refuzarea plăŃii poate fi cerută de posesorul legitim al
titlului. Protestul se dresează împotriva trasului, domiciliatorului, indicatului la nevoie şi
acceptantului prin intervenŃie. Întocmirea protestului se face la locul plăŃii şi la adresa
menŃionată în cambie.
Protestul de neplată a unei cambii plătibilă la o zi fixă, la un anumit termen de la
emitere ori de la vedere trebuie făcut în una din cele două zile lucrătoare care urmează
scadenŃei. Dacă scadenŃa cambiei este la vedere, protestul se întocmeşte în termenul în care se
poate face prezentarea la plată.
Debitorii de regres pot să renunŃe la dresarea protestului (art. 46). Prin clauza fără
cheltuieli, fără protest sau altă formulă echivalentă, înscrisă pe cambie şi semnată, posesorul
va fi dispensat de obligaŃia de dresare a protestului.
MenŃiunea fără cheltuieli înscrisă de trăgător produce efecte faŃă de toŃi semnatarii
titlului. Dacă menŃiunea este înserată de un girant sau de un avalist, efectele se vor produce
numai faŃă de semnatar.
Clauza fără cheltuieli nu dispensează pe posesor de prezentarea cambiei la termenele
stabilite şi nici de încunoştinŃările ce trebuie să le ducă la îndeplinire. Dovada nerespectării
termenelor revine persoanei care o invocă.
 În situaŃia în care posesorul dresează protestul, deşi menŃiunea fără cheltuieli a fost
înscrisă de trăgător, cheltuielile rămîn în sarcina sa. Dacă menŃiunea emană de la un garant
sau de la un avalist, cheltuielile protestului pot fi cerute de la toŃi semnatarii.
Dresarea protestului de neplată nu este necesar nici în cazul cînd debitorul a fost
declarat în stare de faliment (art. 44, alin. 6). Prezentarea hotărîrii de declarare a falimentului
trasului, acceptant sau nu, ori trăgătorului unei cambii fără acceptare, permite posesorului să
exercite regresul.

11. DeclaraŃia de refuz de acceptare şi plată

Protestul nu poate fi înlocuit cu un alt act sau un alt mijloc de probă. Cu toate acestea,
reglementările naŃionale admit şi unele derogări.
În conformitate cu art. 73 din Legea cambială română, protestul de neacceptare sau de
neplată poate fi înlocuit printr-o simplă declaraŃie de refuz. Prin declaraŃia de refuz de
acceptare sau de plată se evită publicitatea protestului.
Înlocuirea protestului cu declaraŃia de refuz este posibilă dacă sînt îndeplinite anumite
cerinŃe. Trăgătorul să nu fi impus, printr-o clauză înscrisă în titlu, dresarea protestului şi
posesorul cambiei să fie de acord cu folosirea acestei posibilităŃi.
DeclaraŃia de refuz de acceptare sau plată se scrie pe titlu sau pe adaos, fiind semnată
de debitor. Dacă declaraŃia se face printr-un act separat, titlul va fi identificat prin transcrierea
completă a cambiei. Pentru evitarea eventualelor înŃelegeri frauduloase, declaraŃia de refuz
trebuie să obŃină dată certă, în termenul fixat pentru dresarea protestului.

12. Executarea cambială

Posesorul cambiei are posibilitatea să aleagă între mijloacele legale de valorificare a
drepturilor cambiale. Pentru a evita dificultăŃile unui proces judiciar, posesorul poate recurge
la calea simplificată şi rapidă a executării nemijlocite a cambiei.
În baza art. 61, alin. 1 din Legea cambială română, cambia are valoare de titlu
executor pentru capital şi accesorii. Orice clauză inclusă în titlu, prin care s-ar exclude forŃa
executorie a cambiei, se consideră ca nescrisă.
Posibilitatea de a cere executarea cambială revine posesorului cambiei, precum şi
debitorilor de regres care au plătit suma înscrisă în titlu. Procedura de executare se exercită
împotriva debitorilor cambiali.
 Executarea cambială este posibilă în temeiul unei cambii valabile, cu îndeplinirea
condiŃiilor pentru declanşarea regresului. Cambia trebuie să fie în posesia creditorului, iar
drepturile cambiale să nu fie prescrise.
Înscrisul cambial se învesteşte cu formula executorie de către judecătorie. CompetenŃa
teritorială va aparŃine judecătoriei în a cărei rază se găseşte locul de plată sau, în absenŃa unei
indicaŃii, locul domiciliului trasului. După examinarea formală a cambiei, învestirea se face
printr-o încheiere. Potrivit alin. 4 al art.61 din Legea cambială română, încheierea de învestire
nu este supusă apelului.
Cambia emisă în străinătate are acelaşi caracter executor, dacă efectele produse sînt
admise de legea locului unde titlul a fost emis.
În temeiul cambiei învestită cu formula executorie, posesorul va adresa debitorului o
somaŃie de plată, care constituie o comunicare judiciară. SomaŃia de executare trebuie să
conŃină transcrierea exactă a cambiei, precum şi a celorlalte acte, care justifică pretenŃiile
creditorului.
În termen de 5 zile de la primirea notificării, debitorul poate face opoziŃie la executare.
OpoziŃia se introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formula executorie (art. 62, alin.
2 din Legea cambială română).
Prin declararea opoziŃiei, procesul cambial este pornit din iniŃiativa debitorului. În
instanŃă, debitorul pune în discuŃie valabilitatea titlului şi invocă excepŃiile care îl exonerează
de obligaŃia de plată.
OpoziŃia cambială nu suspendă prin ea însăşi executarea. Conform unei prevederi de
strictă interpretare, instanŃa poate totuşi suspenda executarea cînd debitorul tăgăduieşte
semnătura, înscriindu-se în fals sau nu recunoaşte procura (art. 62, alin. 4 din Legea cambială
română). Dacă se acordă suspendarea, creditorul poate obŃine măsuri de asigurare.
OpoziŃia trebuie soluŃionată de urgenŃă şi cu precădere. Hotărîrea pronunŃată de
instanŃa judecătorească poate fi atacată cu apel.

13. ExcepŃiile cambiale

Procesul cambial se poate angaja prin exercitarea acŃiunilor cambiale sau prin
declararea opoziŃiei la executarea cambială. Datorită autonomiei obligaŃiilor cambiale,
posibilităŃile de apărare a creditorului sînt limitate. Spre deosebire de dreptul comun,
transmiterea creanŃei cambiale nu este însoŃită de excepŃiile decurgînd din raportul
fundamental.
 Împotriva pretenŃiilor creditorului, debitorul nu poate opune decît anumite excepŃii.
Conform reglementărilor de drept cambial, excepŃiile invocate se pot referi al următoarele
probleme:
- nulitatea titlului (art. 2 din Legea cambială uniformă; art. 63 şi art. 2 din Legea
cambială română);
- incapacitatea unui semnatar cambial (art. 7 din Legea cambială uniformă; art. 7 din
Legea cambială română);
- falsificarea semnăturii (art. 7 din Legea cambială uniformă; art. 7 din Legea cambială
română);
- lipsa de reprezentare (art. 8 din Legea cambială uniformă; art. 9 din Legea cambială
română);
- decăderea din acŃiunea de regres (art. 53 din Legea cambială uniformă; art. 58 din
Legea cambială română);
- alterarea textului cambiei (art. 69 din Legea cambială uniformă; art. 88 din Legea
cambială română).
ExcepŃiile cambiale pot fi obiective sau reale şi subiective sau personale. În mod
corespunzător, excepŃiile cambiale pot fi opuse oricărui posesor al titlului sau numai
împotriva unei anumite persoane. ExcepŃiile se pot invoca de orice debitor, de anumiŃi
debitori sau de un singur debitor.
În funcŃie de aceste criterii, excepŃiile cambiale se pot grupa în patru categorii:
obiective şi absolute; obiective şi relative; subiective şi absolute; subiective şi relative.
• ExcepŃii obiective absolute pot fi invocate de orice debitor, împotriva oricărui
posesor al cambiei, în legătură cu forma titlului. Ele privesc nevalabilitatea formală a cambiei,
prescripŃia dreptului la acŃiune, stingerea obligaŃiei cambiale prin plata efectuată de tras şi
atestată în cuprinsul titlului.
• ExcepŃiile obiective relative pot fi invocate de anumiŃi debitori, contra oricărui
posesor al cambiei, titlul fiind perfect sub aspect formal. Aceste excepŃii decurg din
nevalabilitatea obligaŃiei cambiale şi pierderea dreptului de regres de către posesor, cum ar fi
incapacitatea debitorului, falsificarea semnăturilor cambiale, alterarea textului cambiei,
omonimia, lipsa de reprezentare, neprezentarea la acceptare sau la plată, lipsa sau tardivitatea
protestului.
• ExcepŃiile subiective absolute pot fi invocate de orice debitor, numai împotriva
anumitor posesori ai cambiei. Ele vor fi opuse pentru lipsa de legitimare a posesorului
cambiei, completarea abuzivă a cambiei în alb, incapacitatea posesorului cambiei de a primi
plata, falimentul creditorului.
• ExcepŃiile subiective relative pot fi invocate de un debitor, contra unui posesor al
cambiei, rezultînd din raporturile directe dintre părŃi. Asemenea excepŃii se referă la viciile de
consimŃămînt ale debitorului, la raportul fundamental sau la raporturi ulterioare creării
cambiei.
Pe plan procedural, excepŃiile cambiale trebuie propuse la primul termen de înfăŃişare,
in limine litis. În privinŃa modului lor de probă, excepŃiile personale vor fi de grabnică soluŃie
şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. ObligaŃii cambiali nu pot invoca împotriva
posesorului excepŃiile bazate pe raporturile lor personale cu girantul, decît dacă posesorul,
primind cambia, a acŃionat intenŃionat în detrimentul debitorului (art. 19, alin. 2).

14. PrescripŃia cambială

În materie cambială, prescripŃia operează asupra acŃiunii, dar şi a dreptului în sine,
care este încorporat în titlu. Potrivit art. 70, termenele de prescripŃie ale acŃiunilor cambiale
sînt diferite.
Toate acŃiunile decurgînd din cambie împotriva acceptantului şi avaliştilor săi, se
prescriu în termen de trei ani. La acŃiunile directe, termenul de prescripŃie curge de la data
scadenŃei, creanŃa devenind exigibilă.
Pentru cambia trasă cu scadenŃa la un anumit termen de la vedere, prescripŃia începe să
curgă de la data acceptării sau vizei cambiei ori a protestului de nedatare. În absenŃa
protestului, se va lua în calcul ultima zi a termenului în care urma să fie prezentat titlul.
AcŃiunile posesorului cambiei împotriva giranŃilor, trăgătorului şi avaliştilor se
prescriu în termen de un an. La acŃiunile de regres, termenul de prescripŃie curge de la data
protestului, dresat în timp util sau a scadenŃei, în caz de clauză fără cheltuieli.
AcŃiunile giranŃilor exercitate de unii împotriva celorlalŃi şi a trăgătorului se prescriu
în termen de şase luni. Termenul de prescripŃie curge de la data în care girantul a plătit cambia
sau a fost acŃionat în instanŃă.
În privinŃa acŃiunilor extracambiale, prescripŃia cambială nu stinge obligaŃia de drept
comun. Cele două acŃiuni care pot fi exercitate au termene de prescripŃie separate.
AcŃiunea de îmbogăŃire fără cauză se prescrie în termen de un an. Termenul de
prescripŃie curge de la data pierderii acŃiunilor cambiale.
 AcŃiunea cauzală se prescrie în termenul prevăzut de dreptul comun, după natura civilă
sau comercială a raportului fundamental. Termenul general de prescripŃie este de trei ani, care
curge de la data naşterii dreptului la acŃiune.
Întreruperea prescripŃiei nu are efect decît faŃă de cel împotriva căruia s-a făcut actul
întreruptiv (art. 71).

15. Forme ale cambiei

În comparaŃie cu titlul propriu, cambia poate să prezinte şi unele forme diferite. Prin
prisma conŃinutului şi a modului de circulaŃie, principalele forme distincte sînt cambia
domiciliată, cambia în alb şi contracambia.
Titlul cambial poate cuprinde o clauză specială, prin care se prevede ca plata să fie
făcută unei alte persoane (art. 4). TerŃul domiciliatar este străin de cambie, poziŃia sa fiind
determinată de regulile dreptului comun.
Din considerente de ordin practic, trasul are posibilitatea de a plăti cambia într-o altă
localitate. De obicei, trasul indică ca plătitor o bancă, la care dispune de anumite fonduri.
Datorită clauzei de domiciliere, obligaŃia cherabilă devine portabilă.
TerŃul domiciliatar este desemnat de trăgător, de trasul acceptant şi de posesorii
ulteriori ai cambiei cu încuviinŃarea trăgătorului. Cînd domiciliatarul a fost indicat de trăgător,
trăgătorul nu-l poate schimba, chiar dacă obŃine consimŃămîntul posesorului.
În situaŃia în care trăgătorul indică numai un loc de plată, diferit de domiciliul trasului,
acesta poate să desemneze un domiciliatar cu ocazia acceptării. Dacă o asemenea menŃiune
lipseşte, se consideră că acceptantul are obligaŃia de a plăti el însuşi la locul arătat în cambie.
Cînd titlul se plăteşte la domiciliul trasului, el poate să desemneze un domiciliatar din aceeaşi
localitate (art. 27).
Prin domicilierea cambiei, plata se face de către terŃ. În caz de refuz, protestul de
neplată se dresează la domiciliul terŃului domiciliatar, pentru a conserva acŃiunea de regres.
Raporturile dintre domiciliatar şi persoana care l-a desemnat sînt reglementate de
înŃelegerea intervenită în cauză. Fiind doar un plătitor pentru tras, terŃul domiciliatar nu
dobîndeşte drepturi şi obligaŃii cambiale.
Introducerea clauzei domicilierii în titlul cambial nu presupune şi o alegere de
domiciliu. Toate actele de procedură vor fi întocmite la domiciliul real al trasului.
Titlul emis fără indicarea menŃiunilor esenŃiale, cu excepŃia semnăturii trăgătorului,
reprezintă o cambie în alb.
 În conformitate cu art. 10 din Legea cambială uniformă, valabilitatea unei cambii în
alb presupune respectarea următoarelor cerinŃe:
- absenŃa intenŃionată a uneia sau mai multor menŃiuni;
- forma cambială a semnăturii emitentului.
Cambia în alb se deosebeşte de titlul cambial. Întrucît omisiunile sînt independente de
voinŃa trăgătorului, cambia incompletă este nulă. DistincŃia fiind dificil de stabilit, diferenŃa
este mai mult teoretică.
Titlul se completează de către primitorul cambiei sau un posesor succesiv.
Completarea se face în limitele înŃelegerii dintre trăgător şi primitorul cambiei. ÎnŃelegerea
constituie o convenŃie de completare, care poate fi explicită sau implicită. Odată cu
transmiterea titlului, posesorul dobîndeşte un drept de completare, inerent şi irevocabil.
Completarea titlului se face pînă la prezentarea cambiei la plată sau dresarea
protestului de neplată. Dreptul de completare se exercită într-un termen de trei ani de la
emiterea titlului. După această perioadă, posesorul decade din dreptul de completare a
cambiei. Decăderea nu este totuşi opozabilă posesorului de bună-credinŃă căruia titlul i-a fost
transmis completat (art. 12, alin. 2 şi 3 din Legea cambială română).
În situaŃia în care completarea nu se face în perioada legală, titlul este lovit de nulitate.
Completarea tardivă poate fi opusă dobînditorilor de către orice debitor cambial.
Prin completarea titlului, cu respectarea acordului intervenit, cambia devine un titlu
perfect. Efectele sale, corespunzătoare unei cambii regulat emise, se produc cu caracter
retroactiv.
Completarea abuzivă a titlului se sancŃionează prin corectarea menŃiunilor care derogă
de la conŃinutul şi limitele înŃelegerii dintre părŃi. ExcepŃie de completare abuzivă se poate
invoca de debitorul cambial anterior completării titlului. Dar excepŃia nu poate fi opusă decît
posesorului care a dobîndit cambia cu rea-credinŃă ori a săvîrşit o greşeală gravă cu ocazia
dobîndirii titlului.
Contracambia este o altă cambie trasă asupra unuia dintre garanŃii anteriori (art. 52).
Prin emiterea unei contracambii, se evită exercitarea acŃiunii de regres sau executarea
cambiei.
Noua cambie se trage de posesorul cambiei, neplătit la scadenŃă sau de obligatul de
regres care a achitat suma înscrisă în titlu. Contracambia se emite la vedere, fiind plătibilă la
domiciliul debitorului.
Pe lîngă sumele care pot fi cerute de posesorul titlului, contracambia mai cuprinde un
drept de curtaj şi taxa de timbru.
 Utilizarea contracambiei permite creditorului de a preda titlul unei bănci, urmînd să
obŃină suma menŃionată prin scontarea cambiei.

16. Cambia multiplicată

Posesorul înscrisului cambial are posibilitatea de a solicita eliberarea de duplicate ori
să facă una sau mai multe copii (art. 64 şi art. 67).
• Duplicatele sînt exemplare identice şi originale. Ele trebuie numerotate în chiar
textul titlului, fiind necesar să conŃină iscăliturile tuturor semnatarilor titlului original. În
absenŃa unei menŃiuni, fiecare exemplar este considerat o cambie distinctă.
Posesorul unei cambii, în care se menŃionează că a fost trasă într-un singur exemplar,
poate cere pe cheltuiala sa emiterea mai multor exemplare. El se va adresa girantului său
nemijlocit, care este Ńinut să acorde sprijinul către propriul girant, urmărindu-se circuitul
cambial pînă la trăgător. GiranŃii sînt obligaŃi să reproducă girurile pe exemplarele duplicat.
Persoana care a primit un exemplar în vederea acceptării, trebuie să-l remită
posesorului legitim al unui alt duplicat. Dacă deŃinătorul refuză, posesorul poate exercita o
acŃiune de regres, numai după dresarea unui protest prin care se constată următoarele:
exemplarul trimis la acceptare nu a fost remis la cerere; acceptarea sau plata nu s-a putut
obŃine pe un alt exemplar.
Plata făcută posesorului unui exemplar are un efect liberatoriu. Totuşi, trasul rămîne
obligat pentru fiecare acceptant, care nu i-a fost restituit, iar girantul pentru exemplarele
semnate şi transmise altor persoane.
• Copiile sînt reproduceri exacte ale originalului. Fiecare copie trebuie să indice cît a
fost reprodus.
La fel ca şi originalul, copia poate fi girată şi avalizată. Copia trebuie să arate pe
deŃinătorul titlului original, care este Ńinut să-l remită posesorului pentru a exercita dreptul de
regres. În caz de refuz, posesorul legitim al titlului poate exercita acŃiunea de regres, numai
după ce s-a constatat, printr-un protest, că originalul nu i-a fost remis la cerere.
Pe titlul original, după ultimul gir dat înainte de eliberarea copiei, se poate însera
clauza de aici girul nu este valabil decît pe copie. Orice gir semnat ulterior pe original este
nul.
17. Amortizarea
DispoziŃiile Legii cambiale uniforme nu se ocupă de situaŃia în care cambia a fost
pierdută, sustrasă ori distrusă. În absenŃa unei reglementări uniforme, părŃile contractante au
posibilitatea de a elabora normele pe care le consideră necesare. Pentru a permite posesorului
exercitarea drepturilor cambiale, Legea română a stabilit, prin art. 89-93, o procedură
specifică privind amortizarea sau anularea titlului cambial pe cale judecătorească.
Posesorul titlului poate înştiinŃa pe tras despre pierderea, sustragerea sau distrugerea
cambiei. El va solicita anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui judecătoriei
locului în care cambia este plătibilă.
După examinarea cererii, instanŃa va pronunŃa o ordonanŃă de amortizare, prin care
cambia se declară nulă şi posesorul legitim este autorizat să-şi exercite drepturile. OrdonanŃa
de amortizare se notifică trasului şi se publică în Monitorul Oficial, pe stăruinŃa şi pe
cheltuiala petiŃionarului.
Plata făcută de tras înainte de notificarea ordonanŃei îl eliberează pe debitor.
În termen de 30 de zile de la îndeplinirea formalităŃilor de publicitate, deŃinătorul va
putea face opoziŃie în contra ordonanŃei. OpoziŃia se comunică reclamantului şi trasului,
ambele părŃi fiind citate înaintea instanŃei.
După expirarea termenului legal, fără a se face opoziŃie sau respingerea opoziŃiei
printr-o hotărîre rămasă definitivă, înscrisul cambial nu mai are nici un efect. Cambia anulată
este înlocuită cu înscrisul reconstituit prin ordonanŃă. PetiŃionarul care a obŃinut amortizarea
cambiei va putea, pe baza ordonanŃei de anulare şi a unui certificat eliberat de grefa instanŃei,
să ceară plata sumei menŃionate în titlu.
OrdonanŃa de anulare sau hotărîrea definitivă stinge orice drept decurgînd din cambia
anulată. Posesorul cambiei anulate are totuşi la dispoziŃie o acŃiune de drept comun în daune
împotriva celui care a obŃinut anularea.
Sumele rezultate din cambiile anulate sînt producătoare de dobînzi. Curgerea
dobînzilor este împiedicată dacă suma a fost consemnată de debitor.

Întrebări:
1. Care sunt menŃiunile obligatorii ale cambiei?
2. PrezentaŃi condiŃiile şi efectele acceptării cambiei.
3. Prin ce mijloace se transmite un titlu cambial?
4. ExpuneŃi trăsăturile garanŃiei specifice a cambiei.
5. Cui incumbă obligaŃia de plată a cambiei?
6. Cum se valorifică drepturile posesorului titlului în cazul unui refuz de plată?
 Capitolul VI
Cecul

1. NoŃiune, particularităŃi
Cecul este un înscris prin care o persoană, trăgător, dă ordin unei bănci, tras, de a plăti
o sumă de bani unei alte persoane, beneficiar.
Spre deosebire de cambie, cecul constituie numai un instrument de plată, nu şi un titlu
de credit. Includerea cecului în categoria titlurilor de valoare se justifică prin aplicabilitatea de
norme similare cu cele referitoare la cambie şi la biletul la ordin.
La raporturile juridice stabilite de cec participă următoarele trei persoane:
- trăgătorul sau emitentul titlului, care dispune efectuarea unei plăŃi;
- trasul sau banca, ce primeşte ordinul de a plăti o sumă de bani determinată;
- beneficiarul, purtătorul titlului sau terŃa persoană, care încasează la scadenŃă suma
indicată.
Calitatea de tras nu poate reveni decît unei bănci, precum şi persoanelor sau
instituŃiilor asimilate. În caz de nerespectare a acestei prevederi, validitatea titlului ca cec nu
este afectată.

2. Emiterea cecului
Cecul se trage asupra unei bănci, care deŃine fonduri la dispoziŃia trăgătorului. Fondul
bănesc pentru efectuarea plăŃii este denumit provizion, acoperire sau disponibil. Proviziunea
are la bază un depozit bancar al trăgătorului sau o deschidere de credit în favoarea clientului.
Disponibilul trebuie să fie prealabil emiterii titlului şi de o valoare corespunzătoare
cecului. Suma ce constituie proviziunea este necesar de a fi lichidă, certă şi exigibilă, fără nici
un impediment juridic sau faptic în efectuarea plăŃii.
Cecul se emite de trăgător în temeiul unei convenŃii încheiată între client şi bancă.
Autorizarea clientului de a dispune prin cec asupra unei proviziuni poate fi expresă sau tacită.
ConvenŃia se exprimă sub forma unei clauze a contractului privind serviciul de casă pentru
client sau a unui credit în numerar acordat de bancă.
 În conformitate cu art. 1 din Legea uniformă privind cecul, menŃiunile esenŃiale pentru
existenŃa titlului sînt următoarele:
- denumirea de cec;
- mandatul necondiŃionat de a plăti o sumă determinată;
- numele băncii care trebuie să plătească;
- indicarea locului unde trebuie efectuată plata;
- precizarea datei şi a locului de emitere a cambiei;
- semnătura trăgătorului.
Denumirea de cec se înserează în chiar textul înscrisului. În dreptul englez, cecul fiind
o variantă a cambiei, indicarea denumirii titlului nu constituie o menŃiune esenŃială.
Mandatul trăgătorului adresat trasului trebuie să fie necondiŃionat şi să indice o sumă
de bani determinată.
Suma de plată se înscrie în litere şi cifre. În cazul în care indicaŃiile nu concordă, va fi
valabilă suma menŃionată în litere. Dacă indicaŃiile cu valori diferite se scriu de mai multe ori,
titlul are valoare pentru suma cea mai mică.
În titlu nu poate fi înserată dobînda. Orice stipulaŃie cu privire la dobîndă este
considerată nescrisă.
InstituŃia bancară plătitoare a sumei de bani menŃionată în titlu trebuie individualizată
în mod precis. Datorită modului de funcŃionare a cecului, trasul nu poate fi şi trăgător, cu
excepŃia cazului în care titlul este tras între diferitele sedii ale aceluiaşi emitent.
Locul unde trasul trebuie să efectueze plata se indică pe cec. În lipsa unei menŃiuni
speciale, se va lua în considerare locul desemnat lîngă numele trasului.
În cazul în care se indică mai multe locuri de plată, cecul este plătibil la primul loc
menŃionat. Dacă nu există nici o precizare, cecul se plăteşte la locul unde trasul îşi are sediul
principal.
Plata cecului se poate face şi la domiciliul unui terŃ, în localitatea unde domiciliază
trasul sau în altă localitate. La fel ca şi trasul, terŃul trebuie să fie o bancă.
Data cecului trebuie să arate ziua, luna şi anul emisiunii. Dacă titlul nu este datat,
cecul se socoteşte emis anterior termenului de prezentare.
Datarea cecului cuprinde şi menŃionarea locului emisiunii. În situaŃia în care nu se
indică locul emiterii, va fi luat în considerare locul arătat lîngă numele trăgătorului.
Semnătura trăgătorului va cuprinde, în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau
denumirea persoanei juridice ori a entităŃii care se obligă. Semnătura trebuie să fie olografă.
 Titlul în care lipseşte o menŃiune esenŃială, potrivit art. 22, nu se socoteşte ca fiind un
cec. Un asemenea înscris are numai valoarea unei simple obligaŃii, putînd fi folosit ca mijloc
de probă.
Spre deosebire de cambie, între menŃiunile obligatorii ale cecului nu figurează
scadenŃa şi numele beneficiarului.
ScadenŃa obligaŃiei de plată nu se înscrie în cec, întrucît titlul este plătibil numai la
vedere. Datorită naturii sale, cecul este un instrument de plată şi nu de credit. Orice altă
menŃiune referitoare la scadenŃă se consideră nescrisă.
Numele beneficiarului cecului este o menŃiune facultativă, nefiind cerută de lege.
Cecul fără indicarea beneficiarului se va plăti purtătorului titlului.

3. Transmiterea cecului
Transmiterea cecului este condiŃionată de natura titlului (art. 5 şi art. 14). Modalitatea
de transfer este diferită, după cum cecul este la ordin, la purtător sau nominativ.
• Cecul stipulat ca plătibil unei persoane, cu sau fără clauza expresă la ordin, se
transmite prin gir. În absenŃa unei clauze, cecul este transferabil prin gir, dacă trăgătorul
indică numele beneficiarului.
Sub aspect formal, girul se înscrie pe cec sau pe o foaie ataşată, numită allonge. Girul
se semnează de girant.
Girul trebuie să fie pur şi simplu. Orice condiŃie menŃionată se consideră nescrisă. Tot
girul se face pentru întreaga sumă înscrisă pe cec. Girul parŃial este lovit de nulitate.
Girul poate fi făcut chiar în beneficiul trăgătorului sau al oricărui alt obligat. La rîndul
lor, aceste persoane pot gira titlul mai departe.
Trasul nu poate gira cecul. Girul făcut în favoarea trasului are valoarea unei chitanŃe.
În cazul în care trasul are mai multe sedii, girul este valabil dacă se face în favoarea unui alt
sediu decît cel asupra căruia cecul a fost tras (art. 15).
Girul transmite toate drepturile decurgînd din cec. În lipsa unei clauze contrare,
girantul este garantul plăŃii. El poate interzice un nou gir.
În situaŃia în care se înserează menŃiunea valoare pentru acoperire, pentru încasare,
prin procură sau orice altă formulă similară, girul implică un simplu mandat. Deşi exercită
toate drepturile ce decurg din cec, posesorul nu-l poate gira în continuare decît cu titlu de

2
Articolele menŃionate, fără nici o altă precizare, se referă la Legea uniformă cu privire la cec din 1931.
procură. ObligaŃii pot invoca împotriva posesorului numai excepŃiile care ar fi fost opozabile
girantului (art. 23).
• Cecul stipulat ca plătibil la purtător se transmite prin simpla tradiŃie a titlului. Clauza
expresă la purtător se menŃionează de trăgător pe înscris.
Tot cec la purtător se consideră titlul în favoarea unei anumite persoane cu menŃiunea
sau la purtător ori altă formulă echivalentă, precum şi titlul fără indicarea beneficiarului.
Girul înscris pe un cec la purtător îl face pe girant responsabil în condiŃiile dispoziŃiilor
referitoare la regres. MenŃiunea fiind echivalentă unui gir în alb, titlul nu se transformă într-un
cec la ordin.
• Cecul stipulat ca plătibil unei anumite persoane, cu clauza nu la ordin ori altă
expresie echivalentă, se transmite numai în forma şi cu efectele unei cesiuni obişnuite.
Raporturile dintre cedent şi cesionar vor fi supuse regulilor dreptului comun.

4. Avalul cecului
Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval. GaranŃia se poate da pentru întreaga
sumă sau numai pentru o parte din aceasta (art. 25, alin. 1).
Avalul poate fi dat de un terŃ sau chiar de un semnatar al cecului. Prin excepŃie, avalul
din partea trasului nu este admis.
Avalul se dă pe cec sau pe alonjă. GaranŃia se exprimă prin cuvintele pentru aval sau
altă formulă echivalentă, semnată de avalist. Tot avalul poate rezulta din simpla semnătură a
avalistului pusă pe faŃa cecului, cu excepŃia cazului în care semnătura este a trăgătorului.
MenŃiunea avalului trebuie să indice persoana pentru care este dat. În lipsa unei
indicaŃii, avalul se consideră dat pentru trăgător.
ObligaŃia avalistului este la fel cu cea garantată. Angajamentul său este valabil, chiar
dacă obligaŃia pe care o garantează este nulă pentru orice altă cauză decît un viciu de formă.
Avalistul care plăteşte cecul dobîndeşte toate drepturile rezultînd din cec, împotriva
avalizatului şi a celor ŃinuŃi faŃă de persoana garantată.

5. Plata cecului
Cecul fiind un instrument de plată imediată, titlul nu este supus acceptării. MenŃiunea
de acceptare, înscrisă pe cec, se consideră nescrisă (art. 4).
Întrucît cecul nu poate fi acceptat, trasul nu are calitatea de debitor cambial. Fără să-şi
asume o obligaŃie de plată abstractă şi autonomă, trasul îndeplineşte numai funcŃia de plătitor
pentru trăgător. Cu toate acestea, plata sumei înscrisă în cec nu este periclitată. Emiterea
titlului implică existenŃa, la tras, a fondurilor necesare pentru efectuarea plăŃii.
Răspunderea pentru plata cecului revine trăgătorului şi nu trasului. Orice clauză prin
care trăgătorul se exonerează de această garanŃie se consideră nescrisă (art. 12).
Prin natura sa, cecul este plătibil la vedere, adică la prezentarea titlului. Orice
menŃiune contrară se socoteşte ca fiind nescrisă (art. 28, alin. 1).
Prezentarea cecului la o casă de compensare echivalează cu prezentarea la plată. Cecul
prezentat la plată înaintea zilei indicate ca dată de emitere se va plăti în ziua prezentării.
Stabilite de lege, termenele de prezentare la plată sînt scurte. Determinarea lor este în
funcŃie de poziŃia geografică a locului de emitere şi de plată (art. 29).
Cecul emis şi plătibil în aceeaşi Ńară se prezintă la plată în termen de 8 zile.
Cecul emis într-o Ńară şi plătibil în alta se prezintă la plată în termen de 20 de zile sau
de 70 de zile , după cum locul de emitere şi de plată sînt situate în aceeaşi sau în altă parte a
lumii. Astfel, cecurile emise într-un stat din Europa şi plătibile într-un stat riveran Mediteranei
sînt considerate emise şi plătibile în aceeaşi parte a lumii.
Aceste termene se calculează din ziua menŃionată în cec ac dată a emiterii. Dacă un
cec este tras între două locuri avînd calendare diferite, ziua emiterii este înlocuită cu cea
corespondentă a calendarului de la locul plăŃii.
În temeiul art. 321 din Legea română asupra cecului, prezentarea unui cec la plată se
poate face în original sau prin trunchiere. OperaŃiunea trunchierii produce aceleaşi efecte
juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original, sub condiŃia ca titlul să fi fost emis cu
respectarea prevederilor legii.
Pentru efectuarea unei plăŃi valabile, trasul trebuie să verifice cerinŃele de formă ale
cecului. Trasul care plăteşte un cec girabil este Ńinut să examineze regularitatea şirului de
giruri, nu şi semnătura giranŃilor.
Revocarea cecului produce efecte numai după expirarea termenului de prezentare.
Dacă cecul nu a fost revocat, trasul poate plăti şi după expirarea termenului.
După achitarea cecului, trasul poate cere posesorului predarea titlului cu menŃiunea
achitat. Posesorul nu poate refuza o plată parŃială. În acest caz, trasul va solicita efectuarea
unei menŃiuni pe cec şi eliberarea unei chitanŃe.
În situaŃia în care trasul nu plăteşte cecul prezentat în termen util, posesorul titlului nu
are la dispoziŃie o acŃiune directă. El poate exercita doar acŃiunile de regres împotriva
giranŃilor, trăgătorului şi a celorlalŃi obligaŃi.
 Pentru exercitarea acŃiunilor sale, posesorul trebuie să întocmească protestul şi să
avizeze de neplată pe girantul său şi pe trăgător (art. 40-42).
Refuzul de plată se constată printr-un act autentic sau printr-o declaraŃie a trasului,
scrisă şi datată pe cec, cu arătarea zilei prezentării. DeclaraŃia constatatoare poate fi dată şi de
o casă de compensare.
Protestul sau constatarea echivalentă trebuie îndeplinit înainte de expirarea termenului
de prezentare. Dacă prezentarea s-a produs în ultima zi a termenului, protestul sau constatarea
echivalentă se face în prima zi lucrătoare ce urmează.
Toate persoanele obligate prin cec sînt Ńinute solidar faŃă de posesor. Acesta poate să
acŃioneze împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi Ńinut să respecte ordinea în care
s-au obligat.
Posesorul titlului poate cere de la debitorul de regres suma din cec neplătită, dobînda
legală calculată de la ziua prezentării şi cheltuielile accesorii. Obligatul de regres care a
rambursat cecul poate cere garanŃilor săi suma integrală plătită, dobînda legală la suma
respectivă, socotită din ziua plăŃii şi cheltuielile efectuate (art. 45 şi art. 46).
Orice obligat care plăteşte suma menŃionată în cec poate să ceară remiterea cecului cu
protestul sau constatarea echivalentă şi o dovadă a achitării titlului. Girantul care a rambursat
cecul poate suprima girul său şi pe cele ale giranŃilor subsecvenŃi.
În conformitate cu art. 53 al Legii nr. 59 din 1934, cecul are valoare de titlu executoriu
pentru capital şi accesorii. Competentă pentru a învesti cecul cu formula executorie este
judecătoria. După primirea somaŃiei, debitorul poate face opoziŃie la executare.
Cecul emis în străinătate are acelaşi caracter executor, dacă efectele sale sînt admise şi
de legea locului unde titlul a fost emis.
În temeiul raportului fundamental care justifică emiterea cecului, posesorul poate
exercita şi acŃiunea cauzală. Dacă posesorul nu are împotriva obligaŃilor la plata cecului
acŃiune cauzală, el va recurge la acŃiunea de îmbogăŃire fără cauză (art. 56 şi art. 57 din Legea
română asupra cecului).

6. PrescripŃia
AcŃiunile în regres ale posesorului cecului împotriva giranŃilor, trăgătorului şi
celorlalŃi obligaŃi se prescriu în 6 luni. Acest termen curge de la data expirării termenului de
prezentare a cecului (art. 52).
 AcŃiunile în regres a diverşilor obligaŃi la plata cecului, unii împotriva celorlalŃi, se
prescriu în termen de 6 luni, socotit din ziua în care obligatul a plătit titlul sau din ziua cînd a
fost el însuşi acŃionat.
Întreruperea prescripŃiei nu produce efecte decît faŃă de cel cu privire la care s-a făcut
actul de întrerupere.

7. Formele cecului
În practica comercială internaŃională, se utilizează mai multe varietăŃi ale cecului.
După conŃinutul lor principalele forme speciale sînt următoarele: cecul barat; cecul plătibil în
cont; cecul netransmisibil; cecul circular; cecul certificat; cecul poştal; cecul de călătorie.
• Cecul barat are pe faŃa titlului două linii paralele. Bararea poate fi generală sau
specială şi se face de trăgătorul sau posesorul cecului (art. 37).
Bararea specială cuprinde între cele două linii numele unei bănci. Cecul cu barare
specială nu poate fi plătit decît băncii înscrise între linii. Dacă banca este chiar trasul, plata se
face numai unui client al său. Totuşi, banca desemnată poate recurge pentru încasare la altă
bancă.
Bararea generală se poate transforma, prin înscrierea numelui unei bănci, în barare
specială. OperaŃiunea inversă nu este însă admisă, deoarece suprimarea barării sau a denumirii
băncii desemnate se consideră ca neavenită.
InstituŃia bancară nu poate dobîndi un cec barat decît de la unul din clienŃii săi ori de la
altă bancă. Cecul nu poate fi încasat de bancă în contul altor persoane decît cele menŃionate.
Trasul sau banca plătitoare care nu respectă dispoziŃiile legale privind cecul răspunde
de prejudiciul cauzat, pînă la concurenŃa sumei din titlu (art. 38, alin. 5).
Prin folosirea cecului barat, riscul pierderii şi al furtului sînt diminuate, întrucît titlul
nu poate fi încasat decît de o persoană determinată. Rolul cecului se mai învederează şi prin
creditarea contului clientului, fiind un instrument de plată scriptic.
• Cecul plătibil în cont cuprinde pe faŃa titlului menŃiunea transversală de plătit în cont
sau altă expresie echivalentă. Prin înserarea unei asemenea menŃiuni, trăgătorul sau posesorul
titlului interzice plata în numerar a cecului (art. 39).
În această situaŃie, trasul va efectua numai o decontare prin înscrisuri (credit în cont,
virament sau compensaŃie). Decontarea prin înscrisuri echivalează cu plata.
Suprimarea menŃiunii de plată în cont se consideră ca neavenită.
Trasul care nu respectă dispoziŃiile menŃionate, va răspunde de prejudiciu pînă la
concurenŃa sumei din cec.
 • Cecul netransmisibil poate fi plătit numai primitorului ori la cererea acestuia, să fie
creditat în contul său curent. Clauza netransmisibil se pune de către bancă, la cererea
clientului.
Primitorul nu poate gira cecul decît în favoarea unei bănci pentru încasare. Banca nu îl
poate gira mai departe.
Ştergerea clauzei de netransmisibilitate se consideră ca neavenită.
• Cecul circular este un titlu de credit la ordin. Titlul se emite de o bancă autorizată
pentru sumele ce le are disponibile de la primitorii cecurilor. Emitentul promite necondiŃionat
de a plăti la vedere o sumă de bani determinată posesorului titlului.
În dreptul italian şi elveŃian, cecul circular nu poate fi la purtător. Titlul trebuie să
indice în text denumirea de cec circular şi numele beneficiarului.
• Cecul certificat conŃine semnătura trasului pe faŃa titlului. Semnătura trasului are
semnificaŃia de a garanta proviziunea, menŃinînd acoperirea la dispoziŃia posesorului cecului
pînă la expirarea termenului de prescripŃie.
• Cecul poştal se utilizează în localităŃile în care nu există sucursale şi agenŃii ale
băncilor de depozit. Oficiile poştale au servicii bancare ce onorează cecurile poştale la
purtător. Acoperirea acestor cecuri se află la administraŃia centrală a poştei.
• Cecul de călătorie este un titlu de credit la ordin prin care trăgătorul condiŃionează
plata de existenŃa pe înscris, în momentul prezentării, a unei a doua semnături la fel cu a
beneficiarului.
Cecul de călătorie se utilizează pentru cheltuielile unei călătorii în străinătate. Clientul
primeşte din partea băncii titluri imprimate care exprimă valori fixe, în cifre rotunde.
Textul titlului este format dintr-un talon şi cecul propriu-zis. Titlul cuprinde ordinul
dat de bancă agenŃilor sau corespondenŃilor săi de a plăti suma menŃionată clientului călător, a
cărui semnătură se află pe talon.
La data prezentării pentru plată, în diferite localităŃi din străinătate, beneficiarul
semnează încă o dată pe cec. Plătitorul cecului verifică identitatea posesorului prin
compararea celor două semnături, după care achită suma indicată în titlu.

8. Pluralitatea exemplarelor
Cecul emis într-un stat şi plătibil în alt stat sau într-o parte de peste mare a aceluiaşi
stat, cu excepŃia cecului la purtător, poate fi tras în mai multe exemplare identice. Aceste
exemplare trebuie să conŃină, în însuşi textul titlului, un număr de ordine. În absenŃa
numerotării, fiecare exemplar se consideră ca un cec distinct (art. 49).
 Plata făcută pe unul dintre exemplare este liberatorie pentru bancă. Girantul care a
transmis exemplarele la diferite persoane este obligat în temeiul fiecărui exemplar ce-i poartă
semnătura şi care nu i-a fost restituit. Aceeaşi obligaŃie revine şi giranŃilor subsecvenŃi.

9. Amortizarea
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va recurge la
amortizarea titlului. Procedura de anulare şi înlocuire a cecului este similară cu cea stabilită
pentru cambie. Totuşi, posesorul nu poate solicita un duplicat, ci numai plata sumei
specificate în titlu (art. 67-70 din Legea română asupra cecului).
Dacă titlul este netransmisibil, posesorul nu este îndrituit să ceară anularea cecului. În
schimb, el poate solicita înlocuirea cecului printr-un duplicat (art. 71 din Legea română asupra
cecului).

Întrebări:
1. Care sunt premisele emiterii cecului?
2. Prin ce modalităŃi se transmite un cec?
3. ExpuneŃi principalele aspecte privind plata cecului.
4. Ce acŃiuni se pot exercita în caz de neplată a cecului?