Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
D.A. Sitaru
I.
Este susceptibil de o prima acceptiune, stricto-sensu, si de una lato-sensu, moderna, specifica perioadei
contemporane.
1. Stricto-sensu, comertul international cuprinde totalitatea operatiunilor de import si export cu
marfuri, lucrari sau servicii, pe care le desfasoara subiecte de drept specializate de nationalitate romana
cu subiecte de drept specializate de nationalitate straina, cu precizarea ca aceste subiecte de drept isi au
sediile in state diferite sau marfa care face obiectul contractului este una in tranzit international.
Elemente esentiale: elementul comercial, faptul ca este vorba de subiecte de drept specializate, care
indeplinesc calitatea de a fi comercianti, si elementul de internationalitate care este dat de doua aspecte:
faptul ca partile isi au sediile in state diferite sau faptul ca marfa se afla in tranzit international (in
drumul ei, dintr-o parte in cealalta, marfa trece cel putin o frontiera). Cele doua criterii sunt alternative.
Aceasta prima conceptie implica o operatiune cu marfa (cum merx).
2.Lato-sensu. In epoca moderna, au aparut operatiuni care nu se leaga direct de marfa, dar care
intra in sfera cooperarii economice internationale. Aceasta este o forma moderna de comert unde nu
rezulta in mod evident ca este vorba de o operatiune cu o marfa, dar este caracterizata de faptul ca partile
pun in comun valori economice, in scopul realizarii unui profit (finis mercadorum est lucrum). Formele
de cooperare sunt multiple. Romania este parte la peste 50 de acorduri bilaterale de cooperare intre state.
Cel mai simplu exemplu este constituirea unei societati mixte.
II.
In forma societarea presupune constituirea sau extinderea unei societati in Romania sub
2
In forma exclusiv contractuala nu are drept consecinta nasterea unei persoane juridice,
crearea sau existinderea unei societati, ci un raport exclusiv contractual. Este
reglementata prin L 84/1992, L 123/2012, L 238/2004, L 85/2003. Aceste contracte se
incheie exclusiv cu societati de stat.
Garantia impotriva indisponibilizarii investitiei isi are temeiul in Constitutie, art 44. In aplicarea
acestei prevederi OG nr 92/1997 contine reglementari speciale care se coroboreaza cu prevederile L
33/1994. Ordonanta prevede cateva principii privind aceasta indisponibilizare a investitiei:
1. numai pentru utilitate publica;
2. cu despagubire integrala;
3. cu despagubire prealabila;
4. cu dezdaunare efectiva (aceasta se calculeaza la valoarea de piata a investitiei expropriate,
inainte ca respectiva cauza de expropriere sa devina cunoscuta).
Principiul este ca investia este supusa legii in vigoare la momentul efectuarii ei.
Drepturile de care beneficiaza investitorii straini
OUG 92/1997 prevede o serie de drepturi specifice de care beneficiaza investitorii straini:
1. Dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative pentru constituirea
si functionarea investitiilor in tara. Aceasta asistenta se acorda de catre Agentia Romana
pentru Investitii sau de alte autoritati publice. ARI este afiliata la o asociatie internationala
mondiala : Asociatia Mondiala a Agentiilor de Promovare a Investitiilor, cu sediul la Geneva.
2. Dreptul la conversia in valuta si transferul in strainatate al profiturilor obtinute in tara.
Este vorba de dividende, de veniturile obtinute din vanzarea activelor, din beneficiul de lichidare
daca investitia din tara se lichideaza -, de orice alte venituri obtinute legal, dupa achitarea
impozitelor si taxelor prevazute de legea romana.
3. Dreptul investitorilor straini asupra bunurilor din tara
Pentru statele terte, conditia este sa existe un tratat cu tara respectiva si conditii de reciprocitate.
In niciun caz, regimul aplicat unui stat tert nu poate fi mai favorabil decat regimul aplicat unor
cetateni din celelalte state membre ale UE.
4. Dreptul de a efectua operatiuni valutare in moneda straina si in moneda nationala (lei). La
1 septembrie 2006, inainte de aderare, nerezidentii au dobandit dreptul (politica a fost de
III.
Din acest punct de vedere, ea se aseamana cu legea. Legea este generala si impersonala. Dar, spre
deosebire de lege, care este expresia autoritatii publice, uzantele sunt opera comerciantilor insisi.
Nu intervine elementul de autoritate publica in crearea unei uzante. In al treilea rand, ele pot avea o
natura juridica diferita, pot fi izvor de drept sau nu, dupa cum vom vedea ca este atitudinea legiuitorului
national dintr-un anumit stat, sau intr-o conventie internationala (ceea ce inseamna o coniventa a mai
multor legiuitori nationali).
Inainte de a vorbi despre aceasta problema majora este sau nu izvor de drept o uzanta ? mai
avem o chestiune prealabila de analizat. Trebuie sa facem o comparatie intre uzante si obisnuintele
stabilite intre parti.
Spre deosebire de uzante, care au, cum am spus, un caracter general si impersonal, obisnuintele
stabilite intre parti (se mai numesc si uzante ale partilor) sunt practici care se intalnesc intre doua sau
mai multe persoane implicate, de regula, intr-un raport contractual. Aceste obisnuinte se creeaza in
contractele pe termen mediu si lung, care implica elementul de continuitate si repetabilitate (care exista
si in cazul uzantelor).
S-ar putea spune, intr-o analiza teoretica, ca obisnuintele stabilite intre parti sunt punctul de plecare
al uzantelor, sunt faza incipienta a uzantelor. Intai se stabilesc anumite obisnuinte in comertul
international (lemn, cereale, citrice, titei etc. cum anume ambalez, cum anume conserv pe parcursul
drumului). Acestea ar fi fost preluate si de catre alti, in asa fel incat, la un moment imperceptibil, au
trecut de la nivelul de obisnuinta, la nivelul de uzanta aplicabila in intreaga ramura respectiva de comert.
Exista referiri in diferite izvoare de drept de pilda Conventia de la Viena din 1980 privind vanzarea
internationala de marfuri (prevede in art. 9 ceva de tipul : partile sunt legate prin uzantele comerciale
internationale si prin obisnuintele care s-au stabilit intre ele).
In mod paradoxal, o definitie a celor doua notiuni se gaseste in Codul Comercial uniform al SUA.
SUA, ca si Anglia, au ca principal izvor de drept precedentul judiciar. In SUA exista insa un foarte bun
cod comercial uniform, la care sunt parti toate statele, cu exceptia Louisiana care are in cea mai mare
parte o legislatie de sorginte franceza. Dar reglementarile noi din Codul Comercial au fost adoptate si de
Louisiana. Americanii fac distinctia intre usages si ceea ce ei numesc couse ou dealing care sunt
obisnuintele. Codul Comercial american spune : aceste obisnuinte ale partilor sunt activitati intre parti,
anterioare sau ulterioare incheierii unei tranzactii, care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind o
baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor lor. Rolul obisnuintelor, ca de altfel si al uzantelor,
este mai ales acela de a interpreta actele partilor si expresiile contractului, pentru ca un contract se aplica
nu numai in litera lui, ci si in modul in care practic el a fost implementat de parti. Daca s-a creat o
obisnuinta, judecatorul trebuie sa tina seama de ea in momentul in care judeca o cerere in despagubiri, in
neexecutarea contractului etc. Aceeasi este ideea si in Conventia de la Viena.
Uzantele se clasifica in functie de mai multe criterii. Doua sunt mai importante :
Dupa sfera lor de aplicare
Uzante locale care se aplica pe o anumita zona geografica, pe o anumita piata, intr-un
anumit port, intr-un grup de porturi (porturile hanseatice de la Marea Baltica).
lege interna supletiva pe considerentul specialia generalibus derogant. Uzantele sunt reglementari
speciale, care deroga de la lege, care se presupune ca este o reglementare generala.
Ce forta juridica au uzantele normative ?
Acestea au forta juridica a unei legi supletive speciale. Asadar, fiind vorba de o lege supletiva, inseamna
ca ea nu prevaleaza asupra unei legi imperative de OP. Dar, in concurs cu o lege supletiva, prevaleaza. Si
au asadar caracter de izvor de drept.
b) Uzante conventionale au si ele cele doua elemente primordiale ale oricarei uzante.
Sunt o practica sociala (element obiectiv), sunt generale si impersonale. Nu au insa un
caracter de izvor de drept. Ele se aplica datorita vointei partilor. Deci temeiul fortei
juridice a uzantelor conventionale este vointa partilor. Ele au caracterul sau capata
caracterul unei clauze contractuale, pentru ca partile fac referire la ele.
Partile se pot raporta la o uzanta conventionala, adica o pot face aplicabila, in doua
moduri :
de regula explicit / expres (atunci cand mentioneaza in contractul lor ca acel contract se
completeaza cu uzantele in materie).
Partile pot trimite la uzante in general, din acea ramura de activitate, sau pot trimite la o codificare
de uzante, facuta, intocmita, elaborata de regula de un organism specializat in domeniul respectiv de
comert. E vorba de pilda de regulile INCOTERMS, care se aplica in materia vanzarii internationale
de marfuri, si care sunt elaborate de catre Camera de Comert Internationala din Paris. Exista si multe
alte uzante codificate. De exemplu, uzantele GAFTA (Green and Feed Trade Association cu sediul
la Londra), care absoarbe 80-90% din comertul cu cereale si nutreturi. Au o curte de arbitraj care
solutioneaza litigiile este un arbitraj superspecializat.
A doua posibilitate pentru parti este aceea de a face o referire tacita sau implicita la uzante.
Conventia de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri, care este un fel de ghid
in materie, spune ca partile sunt legate prin uzantele la care au consimtit (deci cele la care au trimis
in mod explicit), dar de asemenea sunt legate prin uzantele la care s-au referit in mod tacit in
contract, precum si de orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care, in
comertul international, este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de
acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere.
Asadar, partile sunt legate de ceea ce au consimtit in mod expres, dar si de cele pe care ar fi trebuit sa le
cunoasca, pentru ca ele sunt in mod regulat respectate si larg cunoscute in ramura comerciala respectiva.
Principiile UNIDROIT sunt elaborate de catre Institutul National pentru Elaborarea Dreptului Privat, cu
sediul la Roma, contin o prevedere similara.
Ce rol au uzantele conventionale ?
Acestea interpreteaza si completeaza contractul. Ele se aplica intocmai, ca orice clauza
contractuala.
10
Uzantele sunt aplicabile pe scara inalta in comertul international, datorita avantajelor pe care le prezinta.
Ele acopera lacunele reglementarilor legislative.
Operatiunile comerciale internationale au o specificitate si o dinamica proprii care determina ca regulile
comerciantilor sa fie mai potrivite pentru solutionarea lor.
In al doilea rand, particularitatile raporturilor de comert international determina ca regulile sa
fie de detaliu, proprii, ceea ce se realizeaza de asemenea prin intermediul uzantelor.
c) Cum se fixeaza uzantele ?
In definita pe care am dat-o am spus ca ele sunt prin natura lor practicile nescrise. Cum le
dovedim ? Ele trebuie invocate intre parti sau in fata unui tribunal arbitral. Sunt mai multe modalitati de
fixare a uzantelor:
Ele se fixeaza prin clauze prestabilite de catre comerciantii insisi.
Marile societati comerciale isi intocmesc conditii generale, contracte tip, contracte cadru, asanumitele clauze standard sau prestabilite, pe care le propun celeilalte parti din contract. Acest lucru se
intampla foarte frecvent si ne intalnim cu el in practica de zi cu zi (contract de transport, contract de
asigurare, contract de credit bancar). Ele pot fi opera principalilor operatori intr-un anumit domeniu de
activitate comerciala.
Ele se fixeaza prin activitatea unor organisme neutre.
Si aceste organisme sunt foarte variate, pornind de la ONU si organismele ei specializate, mai
ales UNCITRAL-ul. Ele procedeaza la codificari de uzante din anumite domenii de activitate
comerciala, pe care le propun partilor.
Apoi, sunt organisme neutre specializate, cum ar fi CCI, pentru ca ea a elaborat regulile
INCOTERMS codificare de uzante in materia vanzarii internationale de marfuri. CCI are uzante
codificate in materia altor contracte (de distributie, de franchising, de antrepriza de constructii montaj,
in cadrul operatiunilor bancare operatiuni de acreditiv).
De asemenea, bursele de marfuri isi intocmesc codificari, uniformizari de uzante in domeniul lor
de activitate.
In al treilea rand, uzantele se pot fixa prin asa-numitele certificate de cutuma.
Acestea sunt elaborate de catre camere de comert si industrie, de catre asociatii profesionale, de
catre persoane private, dar experti in domeniul comertului cu o anumita categorie de produse. Se numesc
certificate de uzanta sau certificate de cutuma.
Si Camera de Comert si Industrie a Romaniei prevede in statutul ei dreptul de a emite aceste
certificate de uzanta.
Apoi, uzantele se fixeaza prin hotarari judecatoresti si arbitrale. Acestea pot fi folosite ca
precedent in alte cauze. Ele se pot dovedi prin orice mijloc de proba.
d) Care este pozitia dreptului roman fata de uzante ?
11
Mai intai, uzantele conventionale au fost intotdeauna recunoscute, intrucat ele reprezinta un
acord de vointa al partilor, avand forta juridica a unei clauze contractuale.
Problema se pune pentru uzantele normative. Dreptul roman a avut o evolutie in atitudinea
dreptului roman. Vechiul Cod Comercial nu recunostea forta juridica a uzantelor normative, de
principiu. Acest lucru nu a fost expresia perioadei economiei centralizate.
Chiar din 1887, de cand s-a elaborat Codul Comercial roman, care a avut ca model Codul
Comercial italian de la 1882, nu a preluat decat partial primul articol al acestuia din urma. Codul italian
spunea : in comert se aplica legea de fata; daca ea nu dispune, se aplica codul civil si uzantele
comerciale. Codul comercial roman a preluat numai prima parte : in comert se aplica prezenta lege; si
daca nu dispune, se aplica codul civil. Asta nu inseamna ca uzantele normative nu au existat. Ele au
existat, dar in domenii speciale, unde legea speciala trimitea la ele. Acest lucru s-a intamplat in materia
titlurilor de valorea, unde legile 58 si 59 din 1954 asupra cambiei si cecului trimiteau explicit la uzante
in materia titlurilor de valoare. Uzantele porturilor au fost intotdeauna recunoscute ca fiind uzante
normative. La fel si pentru uzantele burselor. Legea din 1924 a burselor a facut trimitere in mod explicit
la uzantele bursiere.
NCC vine la conceptia moderna in legatura cu uzantele. Chiar art. 1 mentioneaza uzantele in
categoria izvoarelor de drept. Se prevede in mod explicit ca uzantele se aplica atunci cand ne aflam in
situatia unui caz nereglementat de catre lege.
In materiile reglementate de lege, uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod
expres la ele. Asadar, au o radiatiune legala in materiile reglementate de lege. Ele completeaza legea
daca legea trimite, in completarea ei, la acele uzante.
Practica arbitrala internationala si practica arbitrala a Curtii de Arbitraj Comercial International
de pe langa CCIR a aplicat uzantele si in planul litigiilor solutionate de Curtea nationala de arbitraj.
12
13
Subscrierea capitalului social, adica exprimarea capitalului social, se face in moneda nationala.
Legislatia romana, in frunte cu legea contabilitatii 82/1991, prevede aceasta conditie : contabilitatea se
tine in moneda nationala.
Varsarea capitalului social poate fi facuta de catre asociatii / actionarii straini in moneda nationala sau in
valuta. Romanii insa varsa capitalul social in moneda nationala pentru ca raportul juridic care se creeaza
intre asociatul care varsa capitalul social roman si societatea comerciala de nationalitate romana este un
raport intre rezidenti, iar potrivit reglementarilor BNR, platile intre rezidenti se fac in moneda nationala,
iar varsarea capitalului este o plata. Subscriptia nu este o plata, ea este o obligatie de a face, adica de a
aduce in viitor un aport.
4. Dpdv al marimii aporturilor, legea romana nu a limitat, dupa Revolutie, procentul de aport al
investitorilor straini la o societate comerciala romaneasca. Asadar, procentul poate fi de la cel
mai mic pana la 100%.
5. In legatura cu patrimoniul SPS romanesti, se aplica regimul national pentru bunurile mobile
si pentru bunurile imobile constructii. O reglementare speciala este inca in vigoare in art. 6
din OUG 92/1997, care prevede ca o societate comerciala, persoana juridica rezidenta, poate
dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile, deci fara distinctie, in masura necesara
derularii activitatii sale, potrivit obiectului social.
Deci aceste conditii au fost interpretate ca putand pune probleme atunci cand ar fi vorba despre volumul
si concordanta cu obiectul de activitate.
e) Ce operatiuni pot face SPS ?
a. Operatiuni cu moneda nationala
b. Operatiuni valutare. Notiunea de operatiuni valutare este prevazuta in R 4/2005 al BNR. Sunt
doua categorii de operatiuni valutare :
i.
Operatiuni valutare curente inseamna fie operatiuni in moneda straina (operatiune in rem),
fie operatiune intre un rezident si un nerezident (operatiune in personam). Aceste operatiuni
nu fac obiectul unor reglementari speciale ale BNR. Ele sunt cele care implica o
contraprestatie imediata sau afectata de un termen, dar in orice caz o contraprestatie. Marea
majoritate a operatiunilor valutare intra in aceasta categorie.
ii.
Operatiuni valutare de capital sunt, de pilda, investitiile directe ale strainilor in Romania
sau ale romanilor in strainatate; operatiunile cu instrumente financiare pe piata de capital;
operatiuni cu titluri de valoare (actiuni, obligatiuni la societati straine); participari la fondul
de investitii (operatiuni de capital ale organismelor de plasament colectiv); credite acordate
in valuta; imprumuturi financiare pe piata de capital.
Pentru acestea, desi sunt nu sunt supuse unor autorizari, exista reglementari speciale ale BNR,
care trebuie respectate.
f) Cateva aspecte de munca si de personal
14
OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, asa cum a fost modificata major in 2007
cu ocazia aderarii Romaniei la UE, a eliminat notiunea de strain pentru lucratorii din celelalte tari
membre ale UE. Acestia nu au calitatea de straini, ci urmeaza regulile nationale, au acces neingradit pe
piata muncii din Romania, intocmai ca si romanii. Nu exista niciun fel de restrictie pentru SPS romanesti
de a angaja personal din celelalte state membre UE.
Pentru lucratorii din statele terte, care sunt straini, OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si
detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei prevede conditia autorizatiei de munca sau licentei de munca.
Aceasta se elibereaza de catre o organizatie guvernamentale Oficiul Romaniei pentru Imigrari
numarul de persoane straine care pot fi angajate este limitat, anual, prin HG.
g) Aspecte legate de salarizarea in valuta
Personalul roman la SPS este, de principiu, salarizat in moneda nationala, fiind o plata intre
rezidenti. Sunt cateva exceptii notabile prevazute de lege.
Exemple : zonele libere legea 84/1992 privind regimul zonelor libere plata se poate face si in
valuta si personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine HG 1222/1990 permite
salarizarea in valuta.
Pentru personalul strain nu este niciun fel de restrictie privind plata lui in valuta.
h) Aspecte privind dizolvarea si lichidarea
OUG 92/1997. Chestiuni mai importante din punctul acesta de vedere il reprezinta insolventa
transfrontaliera. In raporturile dintre statele membre UE este aplicabil R 1346/2000. Cu statele terte,
Legea 637/2002 privind reglementarea raporturilor de DIP in domeniul insolventei are reglementari
speciale in materia insolventei transfrontaliere.
Legea 637 a avut drept model Legea model UNCITRAL din 1997.
i) Aspecte legate de solutionarea litigiilor
Poate fi facuta in fata instantelor de judecata statale, ceea ce se intampla mai putin in comertul
international. Daca se intampla, trebuie sa tinem seama despre cum e vorba de un litigiu intre societati
comerciale din UE se aplica R 44/2001 care va fi inlocuit, din 2015, cu un nou regulament. Sau daca
nu ne aflam in raporturi cu statele membre ale UE, mergem pe dispozitunile de procedura din NCC.
Regula insa este solutionarea litigiilor prin arbitraj. Partile sunt libere sa aleaga organul de arbitraj,
tribunalul arbitral. Vorbim despre un arbitraj ad-hoc sau de un arbitraj institutionalizat. Ca regula
generala, partile, atunci cand merg pe arbitraj ad-hoc merg pe regulile de arbitraj ale UNCITRAL. Iar
daca merg pe reguli de arbitraj institutional, fie este vorba despre arbitrajul curtii de arbitraj comercial de
pe langa CCIR, fie cel mai frecvent la un arbitraj din strainatatea (CCI Paris).
15
Formele de participare ale comerciantilor straini in Romania analizam trei forme institutionalizate :
1. Filiala
= Filiala este o societate comerciala cu personalitate juridica proprie, distincta de societateamama din strainatate, care se afla insa sub controlul societatii-mama. Din aceasta definitie, rezulta
doua elemente esentiale :
a) Filiala are personalitate juridica proprie ceea ce ii confera calitate de subiect de drept distinct de
sine statator. Pentru ca este vorba despre o filiala in Romania, este persoana juridica romana. Cea
mai importanta consecinta a faptului ca are personalitate juridica proprie este aceea ca are un
patrimoniu propriu, distinct de cel al societatii mama din strainatate. Intra ca atare in raporturi
juridice cu tertii, in numele si pe seama ei insasi. Pe planul DIP, avand personalitate juridica
proprie, este supusa legii romane, independent de legea aplicabila societatii-mama din strainatate.
b) Controlul pe care societatea mama il exercita asupra filialei. Controlul este de esenta, insasi
denumirea de filiala vine de la filius care inseamna fiu. Cum, dpdv societar, se exercita acest
control, lucrurile sunt foarte variate in practica. De regula, controlul se exercita in capitalul social.
societatea-mama detine ponderi ale capitalului social, mergand pana la 100%. Sunt si alte forme de
control : mentinerea votului in ceea ce priveste administrarea, supravegherea si controlul.
Care este relatie dintre filiala si societatea-mama din strainatate ? Dpdv teoretic, relatia poate fi
analizata sub doua aspecte :
Sub aspect strict juridic filiala este independenta de societatea mama din strainatate, caci
are personalitate juridica proprie. Controlul juridic insa se exercita prin elementele pe care leam spus.
Sub aspect economic ea are o autonomie relativa fata de societatea-mama. Are asadar
elemente de autonomie, dar pentru ca este relativa, si elemente de legatura cu societateamama din strainatate. Este autonoma filiala pentru ca ea este obligata sa intocmeasca
documente financiar-contabile proprii (buget de venituri si cheltuieli, cont de pierderi), care
se inregistreaza la autoritatile contabile, fiscale din tara de sediu a filialei. Pe de alta parte
insa, ea este dependenta dpdv economic de societatea-mama, pentru ca aceasta ii stabileste
obiectul de activitate, regulile de functionare si societatea-mama are documente contabile
consolidate, adica centralizate, asupra tuturor filialelor din toata lumea.
Cum se constituie ?
Pentru ca este o persoana juridica de nationalitate romana, regulile generale nu sunt diferite fata
de cele pe care L 31 si Legea Registrului comertului le cer. Ceea ce este specific, este faptul ca in actul
constitutiv trebuie sa se prevada in mod explicit caracterul de filiala si reflexul este ca, pe planul
denumirii societatii, (explicat in ordinul ministrului justitiei) trebuie sa apara cuvantul filiala.
Cum functioneaza filiala ?
16
Fiind persoana juridica romana, ea este supusa regulilor oricarei societati comerciale de
nationalitate romana. Dpdv valutar, ea este socotita de regulamentul BNR 4/2005 rezidenta. Este
asimilata asadar cu o societate romaneasca. Asadar are drepturi si obligatii, ca si o societate romaneasca.
Este o forma de investitie straina, mentionata in mod explicit de OUG 92/1997, pentru ca are un
capital propriu, deci implica aport de bunuri din strainatate in tara.
2. Sucursala
= este un sediu secundar a societatii mama din strainatate, lipsit de personalitate juridica
proprie, care beneficieaza de un capital ce-i este afectat in intregime de catre societatea mama din
strainatate si care poseda o anumita autonomie juridica si economica fata de societatea mama.
Aceasta definitie preia anumite aspecte din art 41 din L 31/1990. => sucursala are 2 elemente
definitorii:
Nu are personalitate juridica proprie si nu are calitatea de subiect de drept distinct de societatea
mama din strainate. In cosecinta, ea nu beneficieaza de un patrimoniu propriu in sensul juridic al
notiunii, dar ea are, totusi, un capital(K) propriu, adica o masa de bunuri ce-i este afectata in
exclusivitate de catre societatea mama;
Neavand o personalitate juridica proprie, ea nu poate face acte juridice pe seama ei, ci pe seama
societatii mama.
Pe planul DIP, ea este supusa legii societatii mame (lox societatis), nu are personalitate romana,
si este asadar supusa legii straine.
Ele sunt dependente dpdv juridic si economic de societatea mama, dar au totusi o anumita
autonomie relativa.
Prin faptul ca sucursala are un capital constituit 100% din K societaii mama;
Ea indeplineste actele juridice care i se stabilesc de catre societatea mama prin obiectul sau de
activitate, si in masura obiectului atribut de catre aceasta, i se atribuie si bunurile necesare pentru
realizarea activitatii.=> Societatea mama stabileste obiectul activitatii, bunurile afectate, modul
de organizare si functionare a sucursalei;
Sucursala actioneaza in relatiile cu tertii numai pe seama societatii mama. Poate actiona, si de
regula asa o face, in numele societatii mama, dar pentru actele juridice care exprima autonomia
ei, sucursala poate actiona si in nume propriu, dar pe seama societatii mama, printr-o relatie
specifica de tip comisiom.
17
Autonomie relativa:
Dpdv juridic:
-
Are o capacitate de subiect de drept, limitata prin faptul ca ea poate fi actionata in justitie direct
de catre cocontractantii sai pentru operatiuniile efectuate in tara de resedinta;
Vechea lege 105/92, precum si NCC, prevad ca o sucursala poate fi actionata la sediul sucursalei
din tara pentru litigiile legate de activitatea acelei sucursale.
Sucursala poate fi supusa unei proceduri de dizolvare si lichidare proprii, inclusiv prin procedura
falimentului, fara ca acest lucru sa afecteze societatea mama din strainatate; reciproca nu este
insa valabila.
Intocmeste documente financiar contabile proprii, care se declara la autoritatile fiscale romane,
dar activitatea sucursalei se contabilizeaza si la societatea mamei din strainatate;
Consecinte:
i.
In primul rand, ea poate face in Romania numai acte si fapte juridice la care este indreptatita
societatea mama din strainatate, nu mai mult. Pentru ca nu poti avea mai multe drepturi decat in
propria ta tara. In schimb, mai putin se poate.
Activitatea sucursalei inceteaza in cazul in care societatea mama din strainatate nu mai exista din
orice motiv, pentru ca ea are o capacitate derivata de folosinta.
ii.
In pp, spunem ca se aplica regimul national fiind vorba de societati comerciale, adica sucursala poate
face in romania aceleeasi acte juridice care pot fi functioneaza dupa aceleasi reguli ca si o societate
romana.
In primul rand, dpdv contabil, L 82/1991 prevede ca enitatile fara personalitate juridica construite de
catre societati comerciale din strainatate au obligatia sa isi conduca propria contabilitate dupa L romana.
Asadar, ele trebuie sa intocmeasca documente contabile potrivit legii romane, bugete de titluri si
cheltuileli, registre comerciale etc.
O derogare este dpdv al anului fiscal romanesc, care este suprapus cu anul calandaristic, daca
anul societatii mama este altul. De regula asa se intampla.
In al doilea rand, dpdv valutar, R4/2005BNR prevede ca societatea straina care are o sucursala pe
teritoriul tarii devine rezidenta dpdv valutar. Asadar, raporturile juridice care se incheie intre ING Bank
sucursala Bucuresti, a societatii mama ING Bank din Rotterdam, este un raport juridic intre rezidenti
dpdv valutar, chiar daca societatea mama nu-si are sediul pe teritoriul tarii.
In ceea ce priveste raporturile de munca si de personal, li se aplica regulile mentionate: OG
194/2002 privind regimul strainilor in Romania, in functie de situatie. Daca este vorba de o sucursala a
unei societatii mama din UE sau a unui stat Tert.
In ceea ce priveste drepturile asupra terenurilor.
Dpdv fiscal, sucursalele trebuie sa se inregistreze la autoritatile fiscale romane. Acestora li se
aplica art 8 din Codul Fiscal. Ele sunt incadrate in categoria PJ straine cu sediul permanent in Romania
dpdv fiscal si platesc impozit pe profiturile pe care le obtin din activitatile desfasurate in tara.
3. Reprezentanta
= un simplu secundar al societatii mama din strainatate, lipsita de personalitate juridica (PJ)proprie,
care nu are capital social distinct de cel al societatii mama din strainatate si care poate efectua numai
operatiuni de reprezentare a societatii mama fata de partenerii ei comerciali din Romania.
Elementele esentiale ale reprezentantei:
19
Nu are PJ proprie, ci constituie o prelungire a PJ a societatii mama din strainate. Asadar, nu este
subiect de drept distinct de societatea mama si dpdv DIP, este supusa lex societatis a societatii
mama din strainatate.
o Reprezentanta se aseamana cu sucursala si se deobeste esential de filiala, care are PJ
proprie.
Nu face acte juridice in nume propriu, ci numai in numele si pe seama societatii mama din
strainatate, intrucat este o reprezentanta a acesteia. Este astfel un intermediar al societatii mama
si partenerii comerciali din Romania. Ea actioneaza mereu nome alieno ca un mandatar.
o Se deosebeste de filiala, care are PJ, dar se deosebeste si de sucursala. Sucursala
actioneaza de regula in numele societatii mama, dar poate si numele societatii mama ca
un comisionar, ceea ce reprezentanta nu poate.
Nu are un K propriu, distinct de cel al societatii mama. Astfel, reprezentanta NU este o forma de
investitie straina in tara, din moment ce nu este un aport de capital.
o Astfel se deosebeste intre sucursala si filiala. Este cea mai vizibila diferenta intre
reprezentanta si sucursala. Sucursala are o masa de bunuri afectata, este o forma de
investitie straina in tara, pe cand reprezentanta nu.
o Sucursala si filiala se inregistreaza la registrul comertului, pe cand reprezentanta nu.
20
din strainatate din care sa rezulte ca aceasta nu este in stare de faliment sau incetare de fapt a platilor
( certificat de bonitate); un document de la registrul comertului/ organul echivalent din care sa rezulte o
activitate si existenta legala; o imputernicire a persoanelor care vor incadra reprezentanta din romania.
Cererea de autorizare se adreseaza Ministerului pentru comert, indiferent de ce denumire are el
in perioada respectiva, in atributiile caruia intra autorizarea. Acesta este obligat sa raspunda in 30 zile.
Daca refuza, este obligatorie motivarea. Daca nu refuza, atunci emite autorizarea de functionare, care
este un act administrativ invidual supus legii romane si care trebuie sa contina urmatoarele elemente:
21
ii.
Dpdv valutar, R 4/2005 BNR prevede ca o societate straina care are o reprezentanta in
Romania devine rezidenta dpdv valutar cu toate consecitele care decurg. Vezi sucursala.
Dpdv TVA, daca operatiunile sunt facute prin reprezentanta, este o operatiune interna supusa
TVA legii romane, deci nu se aplica regimului taxarii inverse. Este valabil si la sucursala si la
reprzentanta;
Dpdv al impozitarii (regimului fiscal), reprezentanta este supusa unui impozit forfetar, anual,
echivalent cu 4000 euro, daca reprezentanta obtine profit din tara prin faptul de ex: ca face
service, vinde bilete ale societatii mama, intrucat are un rol tehnic.aceasta intra in conditiile
art 8 din codul fiscal, avand un sediu permanent in Romania. Inainte se calcula in functie de
numarul de personal care incadra personalul;
Dpdv al regimului personalului. Daca este o tara UE se aplica regimul national. Daca este o
tara terta, este considerat strain si are nevoie de un permis de munca. Contractele de munca ale
personalului se inregistreaza la inspectoratele teritoriale de munca.
Dpdv al salariilor, este o exceptie de la regula cf careia romanii sunt platiti in lei. Acestia pot
fi platiti in valuta sau si in valuta. Pentru personalul strain, nu se pun proble,ei vor fi platiti in
valuta.
Dpdv al raspunderii civile a reprezentantei, decretul lege 192/1990 prevede o raspundere a
societatii mama atat pentru actele reprezentantei in sine, cat si pentru actele angajatilor
reprezentantei, solidar cu acei angajati. Este vorba de o solidaritate legala de tipul raspunderii
comitentului pentru fapta prepusului.
22
Rolul principiilor
Poate consta nu numai intr-o completare a contractului partii, dar si un mijloc de interpretare si de
completare a instrumentelor legale internationale, adica a conventiilor si alte reglementari internationale,
pentru ca au in comun elementul international;
De asemenea, ele au rolul de a interpreta si de a completa dreptul intern. Instanele judecatoresti
sau arbitrale pot apela la ele, mai ales atunci cand legea interna este neclara in materia comertului, cand
exista interpretari diferite;
Model sau sursa de inspiratie pentru legiuitorii nationali si internationali.
b. The principles of European contract law acestea nu au avut un succes atat de mare, mai
ales fata de principiile UNIDROIT;
c. Common european sales law- un regulament;
Codificarile sunt facute si de alte foruri, precum ICC Paris. Cel mai important cod este
reprezentat de regulile INCOTERMS. De asemenea, ICC a codificat si alte aspecte, precum ICC
hardship (impreviziune) si forta majora.
2. Continutul CCI
Primeaza principiul fortei contractuale si a autonomiei de vointa. Principiul libertatii contractuale
nu este absolut, exista si exceptii pe care legea sau partile le impun. Aceste clauze pe care legea le
impune sunt cu privire la: protectia consumatorului, reglementari valutare, autorizatiile de importexport, protectia c/ clauzelor abuzive. Acestea constituie de fapt norme de aplicatie imediata, care
prevad logic mecanismul conflictual si se aplica indiferent de lex contractus atunci cand acel contract
are o legatura cu tara forului
Exista si contracte standard, contracte tip, contracte cadru, conditii generale, precum si cele de
adeziune.
Continutul contractelor este exprimat prin clauze. Acestea pot fi impartite in 3 mari categorii:
I.
In aceasta categorie se includ acele clauze ca nu lipsesc sau nu trebuie sa lipseasca in CCI. Acestea
sunt, de regula, urmatoare:
24
II.
Clauzele
finale
privind
modificarea
si
incetarea
efectelor
contractului
25
26
27
A. Clauzele
asiguratorii
impotriva
riscurilor
valutare
a. Clauza aur
Aceasta este de doua feluri:
i.
Clauza valoare aur gold value clause cand pretul contractual este exprimat intr-o
moneda, dar cursul acelei monde este raportat la pretul aurului.
ii.
Gold coin clause- clauza moneda aur cand pretul se plateste in lingouri de aur
i.
29
fluctuatie atrage atrage schimbarea, atunci pretul va scadea in mod corespunzator si viceversa. In
consecinta, moneda de plata se raporteaza la moneda de cont.
Prezinta un risc insasi moneda de cont este supusa unor fluctuatii proprii. Nu exista o moneda
stabila pe piata internationala care sa nu fie supusa unor fluctuatii. De aceea sistemul `44-76 a avut
avantajele lui. Totusi, riscul se presupune a fi mai mic decat fluctuatia monedei de plata.
Sunt folosite : euro, dolar, francul elevetian.
Acest risc a facut ca in unele cazuri sa se foloseasca clauzele multivalutare.
b. Multi/pluril-valutare:
i. Clauze intemeiate pe un cos valutar convenit de parti
In acest caz, partile raporteaza moneda de plata nu la o singura moneda de cont, ci la media mai
multor monede de cont in ideea ca daca una din monedele de cont scade, cealalta creste si atunci media
lor da o rezultanta mai stabila decat fiecare moneda in parte.
Problema este ce moneda punem in cos. Clauza este putin folosita pe plan international pentru ca
prezinta oarecare dificultati de natura contabila, fiind mai greu de aplicat.
In general(atat clauze monovalutare, cat si multivalutare), trebuie retinut faptul ca aceste clauze
valutare actioneaza automat in sensul ca partea care plateste socoteste in momentul remiterii facturii.
ii. Clauze intemeiate pe un cos valutar institutional
Cel mai frecvent cos valutar institutional sunt DST-urile FMI. => SDR (Special drawing rights).
DST sunt o moneda de cont, care nu au acoperire in bancnote, acestea sunt calculate de FMI periodic in
functie de cursul dolarului american, euro, yen japonez si lira sterlina intr-o anumita ponderatie(adica nu
in mod egal). In general, dolarul are cea mai mare pondere.
B. Clauzele
asiguratorii
impotriva
riscurilor
nevalutare
1. Clauza de revizuire a pretului
= clauza prin care partile convin ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea
pretului contractual, in cazul in care intre momentul incheierii si momentul executarii contractului au
30
31
seriozitatea ofertei terului, riscul fiind sa se faca o oferta de compezenta care sa declanseze
mecanismul clauzei. De obicei trebuie ca tertul sa fie independent, nu o sucursala sau filiala.
In cazul in care oferta mai favorabila este corecta se declanseaza mecanismul clauzei. De obicei,
clauza actioneaza automat, dar acest lucru implica un mare grad de incredere intre partile
contractului. Sunt si situatii in care nu actioneaza automat si presupune renegocierea contractului.
Daca actioneaza automat presupune existenta unui mecanism contractual, iar eu ca parte romana
cand voi primi oferta din turcia, nu voi mai factura cu 2, ci cu 1,5. Atunci cand nu actioneaza
automat, partea care a primit oferta face o notificare celeilalte parti si exista astfel mai multe ipoteze:
-
Deosebiri:
-
4. Clauza de hardship/impreviziune(CH)
Este o clauza de esenta anglosaxona care s-a impus din ce in ce mai mult in ultimele decenii in
peisajul contractual international. CH ii corespund pe planul dreptului romanist teoria impreviziunii,
care este si ea destul de recenta. De ex: codul civil anterior nu prevedea o astfel de teorie, ci doar pacta
sunt servanda, cu posibilitatea fortei majore. Nici principiile UNIDROIT din 1994 nu au cunoscut-o, au
aplicat-o in 2004 si au extins-o in 2010. Din acest motiv, CH a fost reglementata intr-o clauza tip a ICC
Paris din anul 2003.
Definitie = CH este clauza prin care se prevede obligatia partilor contractante de a proceda la
renegocierea contractului in vederea adaptarii acestuia sau de a apela la un expert/arbitru in acest scop
atunci cand pe parcursul derularii contractului se produc imprejurari de orice natura independente de
culpa vreuneia dintre parti, care afecteaza substantial, grav echilibrul contractual producand o
ingreunare substantiala a executarii contractului de catre una sau chiar de catre ambele parti
contractante, ingreunare ale carei consecinte negative ar fi inechitabile fata de una dintre parti.
Elementele esentiale:
Conditiile in care se aplica 33
Prin continutul lor , FM implica o conditie suplimenatara care reduce mult sfera cazurilor, anume
insurmontabilitatea. CH aceasta conditie nu este ceruta;
Prin scopul urmarit de parti la inchierea contractului la CH se urmareste adaptarea/readaptarea
contractului in functie de noile imprejurari, pe cand la FM scopul este in general de a reglementa
incetarea contractului;
Prin efectele pe care le produc asupra contractului FM duce in cel mai mult caz la suspendarea
contractului pe durata cat se produc consecintele sale, de regula la rezolutiunea sau rezilierea
contractului si cu exonerarea de raspundere a partii care o invoca. CH are ca efect reechiblirarea
pierderilor, neavand un efect dirimant ca si FM. CH permite supravietuirea contractului prin
rebalansarea pierderilor.
34
Efectul ei nu este niciodata automat, ci implica renegocierea contractului. Orice demers trebuie sa
inceapa cu o notificare a partii care a suferit din cauza impreviziunii celeilalte partii si o invita la
negociere.
Partile se pot intelege cu privirela adaptarea contractului sau daca nu se inteleg si au convenit sa
confere unui tert(arbitru) competenta de solutionare a litigiului, atunci tertul are posibilitatea de a
suspenda contractul daca considera ca acea imprejurare este temporara, de a adapta contractul prin
admiterea cererii sau chiar de a rezilia contractul.
Cea mai importanta sarcina pentru expert/arbitru este aceea de a egaliza pierderile pentru ca ratiunea
CH este de a balansa pierderile contractului, sa le echilibreze.
5. Clauza de forta majora
O reglemenatre importanta exista in CV in articolul 79. Este cert ca articolul a capatat caracter de
principiu, adica se aplica si in afara coventiei pentru tot comertul international.
Si principiile UNIDROIT reglementeaza regiumul FM.
FM este o institutie de drept romanist. Dreptul anglo saxon nu cunoaste FM, ci hardship.
Cauzele FM in DCI:
In afara cauzelor generale precum evenimentele politico-adminitsrative si calamitatiile naturale
apar si evenimente specifice comertului. De pilda, refuzul eliberarii autorizatiei de import-export este o
cauza de Fm in cazul in care nu se retine o obligatie de rezultat a uneia dintre aprti si atat timp cat nu
exista culpa din partea partilor.
In marea majoritate a cazurilor nu s-a retinut Fm si a fost interpretata restrictiv. In practica
arbitrala, dificultati in aprovizionarea cu materii prime nu sunt Fm, defectiuni in functionarea utilajelor
nu sunt FM, lipsa spatiilor de depozitare, sosirea cu intarziere a navei in port si plata de contrastali nu
este forta majora, criza financiara nu este forta majora imposibilitatea de obtinere a unui credit de la o
banca sau faptul ca nu am fost platit de o persoana care datora un pret cu care ar fi trebuit la randul meu
sa platesc.
FM este in primul rand reglementata de parti in contract. Este asa numitul regim conventional al
FM. Aceste clauze de FM sunt clauze de stil in CCI.
Exista o clauza tip elaborata de ICC Paris din 2003, la fel ca si in cazul clauzei de hardship.
Exista 3 definitii ale FM:
a. Definitia sintetica, specifica dreptului romanist atunci cand FM este definita prin
elementele ei esentiale (imprevizibilitate, insurmontabilitate, independenta de culpa
partilor, sa fie survenita supa incheierea contractului, victima FM sa nu fi fost in
intarzire);
35
Aspecte de procedura
Principiile se extrag din art 79 CV care merg pe principiul ca partea care a suferit de FM trebuie
sa notifice imediat partea cealalta din contract. Partea este oblgiata sa anunte atat despre survenirea
evenimentului de Fm, cat si asupra efectelor asupra contractului, ie asupra imposibilitatii ei de
executare. Anuntarea poate fi facuta in orice forma care poate sa ajunga la destinar, evident, susceptibil
de dovada.
Care este sanctiunea care intervine atunci cand FM nu a fost anuntata? Exista vreo decadere
atunci cand FM nu a fost anuntata intr-un anumit termen? CV adopta un principiu conform caruia
neanuntarea intr-un tim rezonabil al FM nu este un caz de decadere. Poate fi invocata si mai tarziu, si
direct in fata tribunalului arbitral. In acest ultim caz, partea care nu a anuntat, va suporta pierderile pe
care cealalta parte le-ar fi putut evita daca ar fi fost anuntata la timp. Deci, exita o culpa a partii care nu a
anuntat.
De asemenea, o uzanta normativa generala a DCI este principiul cooperarii partilor in reducerea
pierderilor produse de o imprejurare de FM. Problema, in general, a pornit de la vanzarile maritime. Ex:
a ajuns marfa in portul constanta, eu ca vanzator am obligatia sa nu las marfa sa se strice in port, ci am
obligatia de a primi marfa. Daca nu, vom fi in prezenta culpei in cazul obligatiei de colaborare, care nu
este mereu prevazuta expres.
Proba fortei majore
Se poate face prin mai multe mijloace:
36
Ideea este ca instanta de judecata sau de arbitraj are dreptul sa cenzureze integral orice proba a
FM si poate ajunge la o alta concluzie decat cea a certificatului sau expertului.
Dobanda penalizatoare
contractului
pentru
intarzierea
in
executarea
37
I.
Conventia de la Viena
38
potrivit normelor de DIP. In aceste PGD intra si principiile UNIDROIT, pentru ca sunt si
uzante codificate;
Contractele sunt interpretate dupa intentia partii care invoca un drept in temeiul
conventiei, cand cealalta parte cunoastea sau nu putea sa ignore aceasta intentie.
Conventia adopta astfel principiul vointei interne, nu principiul vointei declare si scrise
ad litera. Acesta este un principiu romanist. Apoi, conventia spune ca daca intentia nu
poat fi determinata, atunci contractul se interpreteaza potrivit semnificatiei care i-ar fi
acordata de catre o persoana rezonabila, cu aceeasi pregatire, aflata in aceeasi situatie.
Aceasta conditie de rezonabilitate este insa de sorgine anglo-saxon, teoria reasonable
man. La stabilirea intentiei partii, precum si la ceea ce ar fi fost rezonabil sa se intample
se va tine de intamplarile pertinenete, de negocierile intre aprti, de obisnuintele care s-au
stabilit intre parti, de uzante si de intregul comportament ulterior ar partilor ;
Partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit, precum si de obisnuintele care sau stabilit intre ele. In afara de conventia contrara a partilor, acestea sunt considerate
(reputate) ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunoasteau sau
pe care ar fi trebuit sa o cunoasca si care, in DCI, este larg cunoscuta si in mod regulat
respectata de catre partile la contracte de acelasi tip, in ramura comerciala avuta in
vedere.
39
Revocarea ofertei = retragerea ei dupa ce a ajuns la destinatar. Aceasta pune mai multe probleme.
Ca regula, oferta poate fi revocata pana la data incheierii contractului, daca revocarea soseste la
destinatarul ofertei inainte ca acesta sa fi expediat acceptarea. Astfel, conventia a ales ca regula
principiul revocabilitatii.
Totusi, de la aceasta regula exista si exceptii. Conventia spune ca oferta nu paote fi revocate in
urmatoarele 2 cazuri, alternative:
a. Daca oferta contine un termen determinat pt acceptare, ea este irevocabila in cadrul
termenului respectiv;
b. Daca destinatarul ofertei considera, in mod rezonabil, ca oferta este irevocabila si a
actionat/actioneaza in consecinta. Asadar, intervine teoria omului rezonabil si
conventia ne spune ca pentru a se determina ceea ce este rezonabil, se va tine seama
de circumstantele pertinente, de negocierile dintre parti, obisnuinte si uzante.
Acceptarea ofertei, al doilea element al consimtamantului, este definita ca fiind o declaratie sau o alta
manifestare de vointa a destinatarului ofertei, care exprima acordul sau cu oferta. Conventia
reglementeaza faptul ca tacerea sau inactiunea destinatarului ofertei, prin ele insele, nu constituie
acceptare. Expresia prin ele insele exprima ideea ca simpla tacere nu constituie acceptare, dar poate
constitui acceptare, daca acest lucru rezulta din lege, din vointa partilor, din uzante sau din obisnuinte.
Momentele producerii efectelor acceptarii:
A. Acceptarea expresa are o subdistinctie:
a. In cazul in care contractul se incheie prin corespondenta inter absentes. Contractul
prevede astfel o regula si o exceptie:
i. Regula accepatarea ofertei produce efecte in momentul in care parvine
ofertantului, cand ajunge la ofertant. Este asadar teoria receptiei.
ii. Exceptia acceptarea nu produce efecte daca ea parvine ofertantului peste
termenul de acceptare stipulat sau rezonabil.
b. In cazul in care contractul se incheie inter presentes, oferta facuta trebuie acceptata
imediat, daca din imprejurari nu rezulta contrariul. Conventia prevede ca este socotita
inter presentes oferta facuta prin telefon, videoconferinta sau alt mijloc de comunicare
prin care partile se afla fata in fata.
B. Acceptarea tacita consta in indeplinirea de catre destinatarul ofrtei a oricarui act din care
rezulta dorinta sa de a actiona, fara ca acesta sa fie comunicat ofertantului. Posibilitatea
acceptarii tacita trebuie sa rezulte din termenii ofertei, uzante sau obisnuite. Ca acte de
acceptare tacita, conventia da exemplu expedierea marfii si plata pretului. Dar, desigur,
practica permite si orice alt act din care rezulta intentia acceptantului de a accepta. Ex:
punerea in functiune, inceperea aprovizionarii cu materii prime, fabricarea.
Continutul acceptarii:
40
Regula- este aceea ca acceptarea trebuie sa fie pura si simpla, adica sa nu contina
completari, limitari si alte modificari fata de continutul ofertei. Regula imaginii in oglinda mirror image rule.
Exceptie- constituie totusi acceptare acel raspuns care tinde spre acceptarea foertei, dar
care contine modificari care nu afecteaza insa in mod substantial termenii ofertei. Conventia
enumera exemplificativ care sunt considerate modificarile substantiale/esentiale, ramanand
asadar ca per a conctrario toate celelalte sa fie nesubstantiale.Sunt substantiale modificarile
privind pretul, plata, cantitatea si calitatea marfurilor, locul si momentul predarii, intinderea
responsabilitatii uneia dintre parti si problema solutionarii litigiilor.
Exceptie la exceptie modificarea care nu altereaza in mod substantial termenii ofertei
nu va fi totusi socotita ca acceptare in cazul in care ofertantul obiecteaza fara intarziere si
adreseaza un aviz in acest sens acceptantului.
Accepatarea tardiva
= cea care parvine ofertantului dupa expirarea termenului stipulat sau rezonabil.
Acceptarea tardivia, in principiu, nu produc efecte. Totusi, se face distinctie intre doua
imprejurari:
a. Acceptarea tardiva produce efecte in cazul in care ofertantul il informeaza pe
acceptant fara intarziere ca accepta chiar daca a primit acceptarea cu intarziere.
Aceasta situatie este cea in care tardivitatea acceptarii este imputabila
acceptantului;
b. Acceparea pleaca de la acceptant in termen si in mod normal ar fi trebuit sa
ajunga in termen la ofertant, dar nu ajunge in termen, din motive imputabile
unui tert, ie din motive neimputabile acceptantului. Este situatia in care am
trimis acceptarea inainte cu o saptamana inainte de terminarea termenului si am
calculat ca trebuie sa ajunga in 3 zile, dar nu a ajuns din culpa curierului. In
acest caz, acceptarea tardiv ajunsa la destinatar va fi socotita valabila. Totusi, ea
nu va fi valabila, iar contractul nu va fi socotit incheiat atunci cand ofertantul il
informeaza pe acceptant imediat ca nu poate socoti acceptarea ca fiind valabila
si dovedeste imposibilitatea lui de a executa acel contract.
A. Obligatiile vanzatorului
Transferul proprietatii nu este reglementat in conventie.
I.
41
II.
1.
Locul predarii convetia prevede 4 ipoteze in care marfa se considera predata, cele 4
fiind aplicate in cascada:
a. Cand in contract se prevede un anumit loc special pentru predarea marfii, predarea
trebuie facuta in acel loc. Aceasta regula consecinta fireasca a pp prioritatii acordului de
vointa al partilor. Aceasta regula se aplica peste tot.
b. Daca in contract nu este prevazut nimic, in acest caz daca acel contract implica
transportul marfilor, locul predarii este locul remiterii marfii catre primul transportator,
pentru a fi transmis cumparatorului.
c. Daca nu ne aflam in niciuna din ipoteze de mai sus, iar contractul se refera la un bun
individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice, care trebuie
prelevat dintr-o masa de bunuri sau se refera la un bun viitor, care astfel trebuie fabricat
sau produs, locul predarii este locul unde se afla bunul individual determinat, unde se alfa
masa de bunuri generice din care tona de grau trebuie prelevata sau locul unde bunul va fi
produs in cazul bunului viitor, asa cum se stiu aceste locuri la data incheierii contractului.
d. Escape clause - Daca nu ne aflam in niciuna din ipoteze de mai sus, in toate celelalte
imprejurari, predarea se considera facuta la sediul vanzatorului din momentul incheierii
contractului. Astfel, predarea marfii este cherabila, nu portabila, adica: cumparatorul
trebuie sa vina la sediul vanzatorului pentru a o ridica de acolo.
2.
Momentul predarii
a. Daca in contract este prevazuta o data pentru predare sau data este
determinata/determinabila potrivit contractului, marfa trebuie predata la acea data.
Asadar, principiul preponderentei vointei partilor;
b. Daca in contract este stabilita o perioada de timp pentru predarea marfii. Ex: in
septembrie 2014. In aceasta ipoteza, predarea poate fi facuta oricand in cadrul perioadei
respective. Problema care se pune este careia dintre parti ii revine dreptul de a stabili data
exacta a predarii in cadrul acelei perioade? Regula este ca stabilirea datei revine
vanzatorului, pentru ca este pp in dubio pro reo/debitori, in caz de indoiala, contractul se
interpreteaza in favoarea celui care se obliga. Totusi, alegerea poate reveni si
cumparatorului, daca reiese din uzante sau obisnuinte;
c. In orice alte imprejurari, predarea trebuie facuta intr-un termen rezonabil de la data
incheierii contractului.
Obligatia de remitere a documentelor cu privire la marfa
Exista 2 situatii:
a. Vanzatorul este obligat sa remita documentele referitoare la marfa la momentul, la locul si in forma
prevazuta in contract;
b. Daca in contract nu s-a prevazut nimic, predarea documentelor trebuie facuta la data, locul si in
forma care sa permita cumparatorului sa intre in posesia marfurilor si sa-si exercite drepturile cu
privire la ele, tinandu-se seama de uzante si obisnuinte. Ex: Conosamentul(bill of payment) este o
conditie a primirii marfii in portul de destinate. Conosamentul este un titlu de valoare real, care
poate circula prin mai multe maini. Cine vine cu documentul in portul de destinatie, aceluia i se
remite marfa.
42
III.
In dreptul romanist, spunem ca aceasta obligatie corespunde intr-un fel obligatiei de garantie
pentru evictiune. Conventia este logica : obligatia de conformitate se referea la conformitatea
materiala a lucrului, marfii. Aceasta a 4-a obligatie, este o obligatie juridica, legala, ie garantie pentru
evictiune.
Obligatia este reglementata in 2 moduri:
1) Obligatia de garantie pt evictiune in general
Art 41 spune ca vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a
unui tert, exceptand cazuri in care cumparatorul accepta sa preia marfurile si in aceste conditii.
Din aceasta reglementare rezulta :
Regula marfa trebuie predata libera de orice drept sau pretentie a unui tert, intrucat
conventia nu distinge. Dreptul unui tert poate fi un drept real (uzufruct, proprietate,
servitute). Obligatia garanteaza si atunci cand tertul invoca un drept de creanta
43
ii.
In temeiul legii statului unde marfurile trebuie sa fie vandute sau utilizate, daca
partile au avut in vedere, la momentul incheierii contractului, ca marfurile sa fie
vandute sau utilizate in acel stat; sau
In celelalte cazuri, in temeiul statului in care cumparatorul isi are sediul.
44
2. Cea de-a doua ipoteza priveste obligatia de predare a marfii. Daca a fost acordat un
termen suplimentar de catre cumparator pentru executarea obligatiei de predare a amrfii,
cumparatorul poate declara rezilierea contractului in cazul in care vanztorul nu a executat
nici in acest termen suplimentar sau daca declara expres ca nu o va executa.
In concluzie, prin simplul fapt al acordarii unui termen suplimentar pentru executare in ceea ce priveste
obligatia de predare a marfii, neexecutarea se transforma in contraventie esentiala la contract.
Rezilierea/rezolutiunea are caracter extrajudiciar. Astfel, este declarata de catre parte, in cazul nostru de
catre cumparator, de unde rezulta faptul ca judecatorul nu poate acorda in niciun caz un termen de gratie.
Avand caracter extrajudiciar, declaratia de reziliere se face printr-o notificare in mod direct intre partile
contractului.
C. Obligatiie cumparatorului
I.
Conventia oferta o definitie vasta a acestei obligatii, in sensul ca impune cumparatoului sa ia toate
masurile si sa indeplineasca toate formalitatile necesare pentru plata pretului astfel cum sunt acestea
prevazute in contract, lege sau de catre uzante.
Determinarea pretului cf art 14 din Cv se impune regula cf careia pretul trebuie sa fie determinat sau
cel putin determinabil.
Potrivit art 55, contractul este valabil incheiat chiar daca pretul nu este determinat sau determinabil, daca
partile sunt considerate, in lipsa unei indicatii contrare, ca s-au referit in mod tacit la pretul practicat in
mod obisnuit la momentul incheierii contractului in ramura de comert avuta in vedere, pentru aceleasi
marfuri vandute in imprejurari comparabile.
Locul platii pretului potrivit art 57 se ofera 3 solutii in acest sens:
-
Potrivit CV, cumparatorul este pus de drept in intarziere cu privire la obligatia de plata a pretului.
II.
Obligatia de preluare a marfii presupune indeplinirea oricarui act necesar, in mod rezonabil,
pentru a permite vanzatorului sa efectueze predarea;
III.
= Mijloacele de care dispune vanzatorul atunci cand cumparatorul isi incalca obligatiile contractuale.
1. 1.Vanzatorul poate cere cumparatorului plata pretului, cu exceptia cazului in care s-a prevalat de
un mijloc incompatabil cu o asemenea cerere. De pilda, a solicitat rezilierea contractului.
2. Declararea rezolutiunii sau rezilierii contractului in doua ipoteze:
a. cea in care neexecutarea contractului constituie o contraventie esentiala ( vezi definite);
b. in cazul in care nu a fost executata obligatia de plata a pretului sau de predare a marfii, in
interiorul termenului suplimentar acordat de catre vanzator.
3. In ceea ce priveste obligatia de a specifica elementele caracteristice ale marfii, vanzatorul este
indreptatit sa se ghideze dupa specificatii proprii conforme cu nevoile cumparatorului care ii sunt
cunoscute. In masura in care nevoile nu ii sunt cunoscute, marfa va fi predata de o calitate medie.
E. Dispozitii comune
Sunt dispozitii generale aplicabile ambelor parti. Vom studia:
1) Momentul transferului riscurilor
CV face o distinctie, pe de o parte atunci cand contactul implica transportul marfilor, iar pe de alta parte,
cand conrtactul nu implica transportul marfii.
a) Vanzarea implica obligatia de transport atunci cand vanzatorul este tinut sa livreze marfa
intr-un loc anume determinat, riscurile sunt transferate la momentul remiterii in locul
respectiv. Cand vanzatorului nu ii incumba o astfel de obligatie, transferul riscurilor se
produce atunci cand marfa este remisa primului transportator;
b) Vanzarea nu implica obligatia de transport daca exista obligatia cumparatorului de a prelua
marfa in alt loc decat la sediul vanztorului, riscurile se transfera atunci cand marfa este
remisa in acel loc. Daca preluarea se face la sediul vanzatorului, transferul riscurilor se
produce atunci cand marfa este pusa la dispozitia cumparatorului.
2) Plata daunelor interese
Pot fi solicitate daune interese pentru neexecutarea oricareia dintre obligatiile partilor, daunele interese
putand fi cumulate cu celelalte mijloace de care dispune creditorul obligatiei neexecutate.
47
Intinderea daunelor interese cuprinde atat damnum emergens(pierderea efectiva) cat si lucrum
cessans(castig nerealizat).
Pot fi solicitate exclusiv daunele previzile la momentul incheierii contractului.
3) Exonerarea de raspundere a partilor
Potrivit art 79 din CV, exonerarea de raspundere intervine numai pentru caz de forta majora, cu toate ca
dispozitiile conventiei nu folosesc in mod expres aceasta notiune. Conventia spune astfel, o parte este
exonerata de raspundere pentru neexecutarea unei obligatii contractuale daca dovedeste ca neexecutarea
se datoreaza unei piedici ce intruneste cumulativ urmatoarele conditii: sa fie independenta de vointa
partilor si sa aiba caracter imprevizibil si insurmontabil. asadar, desi conventia nu foloseste notiunea de
FM, din cele reglementate este de fapt vorba de o FM.
Conventia priveste si anumite aspecte procedurale aratand ca partea care a suferit imprejurarea
exoneratoare este obligata sa avertizeze cocontractantul sau despre pierderea suferita si despre efectele
acesteia asupra capacitatii sale de executare a contractului. Notificarea evenimentului de FM trebuie
facuta intr-un termen rezonabil calculat din moementul in care partea a cunoscut sau ar fi trebuit sa
cunoasca acea imprejurare. In lipsa notificarii, partea este tinuta la plata de daune interese pentru
prejudiciul cauzat de absenta notificarii. Lipsa notificarii nu impiedica decaderea partii din dreptul de a
invoca FM.
II.
Corespondenta CV in materie de prescriptie este conventia de la New York (NYC) din 1974 in materia
vanzarii internationale de marfuri. Are caracter de lege speciala. Romania a ratificat NYC prin legea
24/1992. Conventia a fost adoptata sub egida ONU.
Dpdv al sferei de aplicare al NYC exista identitate de solutii cu CV, adica se aplica acelorasi tipuri de
contracte, CVIM, cu exceptiile prevazute in CV.
Contine si reglementari specifice:
Astfel, termenul de prescriptie general prevazut de NYC in art 8 este de 4 ani. Avand in vedere statele
semnatare, termenul este un termen foarte scurt, avand in vedere termenel din alte sisteme de drept, cu
precadere cel anglo saxon. Potrivit art 23 din NYC este impusa o limita maxima pentru curgerea
termenului de prescriptie in sensul ca indiferent cate cazuri de intrerupere sau de suspendare a
prescriptiei ar interveni, acest termen nu poate sa depaseasaca 10 ani de la momentul de la care incepe sa
curga.
Conventia ofera o regula generala si cateva reguli speciale privitoare la momentul de la care curge
termenul de prescriptie.
48
Regula generala, prevazuta in art 9, stabileste ca termenul curge de la data la care actiunea poate
fi exercitata.
Regulile speciale prevad astfel:
1. O actiune rezultand dintr-o incalcare a contractului poate fi exercitata de la data producerii
incalcarii respective;
2. O actiune intemeiata pe neconformitatea marfurilor poate fi exercitata incepand cu data la
care marfa a fost efectiv remisa cumparatorului sau cu data la care oferta de remitere a fost
refuzata de catre cumpartor. Acesta este un caz de actiune intemaiata pe viciile bunului
vandut.
3. O actiune intemeiata pe dol poate fi exercitata incepand cu data la care dolul a fost/ar fi
trebuit in mod rational sa fie descoperit. Prin urmare, conventia se raporteaza la doua
momente diferite : subiectiv- al cunoasterii dolului si un moment obiectiv cand dolul ar fi
trebuie sa fie descoperit. Aceasta solutie de raportare la un moment obiectiv reprezinta o
influenta a dreptului anglo-saxon si raporteaza momentul de la care incepre sa curga
termenul de prescriptie la cazul unui profesionit rezonabil si prudent aflat in aceeasi situatie;
4. Daca vanzatorul a acordat cu privire la marfa vanduta o garantie expresa valabila pentru o
perioada determinata, termenul de prescriptie al dreptului la actiune incepe sa curga de la
data la care cumparatorul notifica vanzatorului fapta care motiveaza exercitarea actiunii
sale, insa cel mai tarziu de la data expirarii garantiei;
5. Actiunea in rezolutiunea contractului, anume atunci cand o parte poate declara contractul
rezolvit, acest lucru se poate face dupa urmatoare distinctie:
49
Efectul intreruperii termenului are ca efect incetarea curgerii termenului si curgerea unui nou
termen intreg.
B. Prelungirea termenului este suspendarea termenului din dreptul comun.
Prelungirea termenului intervine pentru un singur caz, anume acel al fortei majore. Similar dispozitiilor
din CV, NYC nu foloseste termenul de forta majora, dar din conditiile prevazute pentru prelugirea
termenului, concluzionam ca aceasta este solutia.
Conventia prevedere ca se prelungeste termenul de prescriptie daca au intervenit imprejurari care nu
sunt imputabile creditorului, creditorul nu le putea evita sau invinge, si acele imprejurari il aduc pre
creditor in imposibilitatea de a face sa inceteze cursul prescriptiei.
Efectul cazului de forta majora, consta in prelungirea termenului cu 1 an din momentul in care
imprejurarea respectiva inceteaza sa existe.
Efectul expirarii termenului de prescriptie este reglementat de art 25 din conventie care stabileste ca
niciun drept nu este recunoscut si nici nu devine executoriu in nicio procedura inceputa dupa expirarea
termenului. Cu alte cuvine, conventia se refera la stingerea dreptului material la actiune in dreptul intern.
Conform art 26 din coventie, in masura in care debitorul executa obligatiile sale dupa expirarea
termenului de prescriptie, acesta nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiilor, chiar daca nu a cunoscut
atunci cand a executat faptul ca termenul se implinise.
III.
Regulile INCOTERMS
Prescurtarea de la International commercial terms. Este o lucrare elaborata de ICC din Paris. Ea a
cunoscut un proces evolutiv. Prima varianta a regulilor INCOTERMS a fost adoptata in perioada
interbelica, in 1928, cand insa nu a fost sustinuta de catre comerciantii englezi. o prima varianta de baza
a fost adoptata in 1935, iar a doua in 1990, 2000, iar varianta aplicata in momentul de fata este cea din
2010.
Natura juridica sunt uzante codificate sau uniformizate in materia contractului de vanzarae
internationala de marfuri. Au natura juridica a unor conditii generale.
Forta juridica nu sunt o conventie internationala, nici lege. Asadar, nu se impun partilor, avand un
caracter facultativ, aplicandu-se numai in cazul in care partile trimit la ele in mod expres sau implicit. De
regula, trimiterea se face expres printr-o clauza contractuala de tipul : livrarea marfii se face FOB
Constanta INCOTERMS 2010. Aceasta inseamna receptiunea contractuala (inserarea in contract) a
regulii fob din INCOTERMS 2010.
Obiectul regulilor INCOTERMS ele reglementeaza obligatiile partilor din CVIM. In mod
traditional, INCOTERMS se aplica si in comertul intern. De ce? Pentru ca in situatii de uniuni vamale
precum UE, nu se mai poate vorbi de un comert transfrontier, dar totusi marfa pleaca dintr-o jurisdictie
si ajunge in alta. Asadar, obiectul in constituie obligatiile vanzatorului si ale cumparatorului. In afara de
50
acestea, reguline INCOTERMS reglementeaza obligatiilor lor si cu privire la incheierea altor contracte
adiacente vanzarii, precum contractul de transport, asigurare a marfii etc.
Succesul lor pe plan international peste 70% din vanzarile internationale de marfuri se realizeaza
in conformitate cu INCOTERMS. Traditional, aceste reguli s-au aplicat in principal pe zona europeana.
Treptat ele s-au impus si la nivel mondial. Camera de comert de la Washington a adoptat o reglementare
similara RAFTD rivisesd american foreign trade definitions. Ultima varianta a RAFTD este din 1991,
aceasta nemafiind adusa la zi.
Importanta asigura partilor o importanta economie de timp si de spatiu contractual.
-
De timp de negociere, partile fac economie pentru ca in loc sa negocieze clauza cu clauza in
contracte, ele negocieaza numai cu privire la adoptarea uneia dintre cele 11 reguli. Ex: FOB.
Cand au facut acest lucru, au incorporat conrtactual tot ceea ce respectiva regula
INCOTERMS prevede despre clauza respectiva. Astfel, contractul a devenit mult mai usor de
negociat.
De spatiu contractual. Contractul trebuie sa fie cat mai scurt cu putina, se va incorpora numai
una din clauzele INCOTERMS, nu si restul drepturilor si obligatiilor partilor.
FAS
FOB
CFR
CIF
Continutul regulilor INCOTERMS determina obligatiile partilor din CVIM. Regulile sunt
sistematizate la fel, au un pachet de reglementari notat cu A ( in care sunt obligatiile vanzatorului) si
un pachet notat cu B ( obligatiile cumparatorului). Fiecare dintre ei are cate 10 obligatii. Vom analiza
principalele obligatii ale partilor, in numar de 3:
1) Obligatia de livrare a marfii. Cine, cum si cand?
2) Cum se suporta cheltuielile de transport, asigurare, conservare a marfii pe parcursul
drumului?
3) Cum se suporta cheltuielile de export din tara vanzatorului, eventual de tranzit prin terte tari?
Cum se suporta cheltuielile de import din tara cumparatorului?
51
Regula EXW implica cele mai multe obligatii pentru cumparator si cele mai putine pentru vanzator. Pe
parcurs obligatiile se transfera intre cumparator si vanzator, lucrurile se exhilibreaza pe la CIF, pentru ca
apoi, regula DDP ( delivered duty payes) sa implice cele mai multe obligatii pentru vanzator si cele mai
putine pentru cumparator. Alegerea uneia sau alteia dintre cele 11 reguli se face si in functie de tipul de
transport, dar, la modul general, alegerea uneia dintre reguli este o problema de negociere intre parti.
Cand piata este favorabila vanzatorului, ceea ce se numeste sellers market, vanzatorul va impune o
regula care presupune mai putine obligatii pentru el si mai multe pentru cumparator. Daca insa este o
buyers market, vanzatorul va accepta o regula cu mai multe obligatii pentru el si mai putine pentru
cumparator.
1.
52
53
marfa, o parte din marfa ramanand pe chei, tot cumparatorul raspunde. Daca marfa nu ajunge
la destinatie din cauza incidentelor in transport, problema este tot pe seama cumparatorului.
Asigurarea nu este reglementata, dar de principiu revine cumparatorului.
c) In legatura cu exportul din Romania, regula FAS a avut o evolutie. Pana la INCOTERMS din
2000, exportul revenea cumparatorului, fiind vorba de o vanzare interna pentru vanzator.
Vanzatorul nu avea o obligatie de export si se comporta ca un vanzator care vindea la Satul
Mare. Reglementarea era logica pentru ca momentul de referinta este cel al livrarii amrfii si
transmiterii riscului. Cum la FAS livrarea se face pe cheiul portului Constanta, care face parte
din teritoriul Romaniei, livrarea este interna.
In aplicarea INCOTERMS 2010 s-au constatat anumiet semnale din partea
comerciantilor. In noile INCOTERMS 2010, FAS a devenit o vanzare externa, adica exportul
din Romania revine vanzatorului roman.
9. Regula FOB free on board (liber la bordul vasului)- se completeaza cu numele portului de
incarcare convenit, de ex portul constanta.
a) Vanzatorul trebuie sa livreze marfa la bordul vasului desemnat de catre cumparator, in portul
de incarcare convenit, la data/perioada stabilita in contract. In acest moment se transfera si
riscurile, in momentul in care marfa este incarcata pe vas (on board). Exista o varianta a
regulii FOB, care se numeste FOB stivuit = presupune impingerea cu un pas mic mai departe
a momentului livrarii si transferului riscurilor in momentul in care marfa este stivuita pe vas,
riscurile revenind vanzatorului. Deoarece au fost gresit stivuite marfurile pe vas.
b) Transportul revine cumparatorului. Tot ceea ce s-a mentionat la FAS este valabil si aici.
Asigurarea nu este reglementata la FOB, dar revine in principiu cumparatorului.
c) Exportul Fob este o vanzare externa din totdeauna. Din momentul trecerii peste balustrada
vasului, marfa trece frontiera, iar vanzatorul are obligatia sa puna amrfa la bordul vasului.
Obligatiile de export revin vanazatorului. Cumparatorul are obligatiile de tranzit si de import.
Tot cumparatorul este obligat sa ia masurile de conservare a marfii pe parcursul drumului.
10. Regula CFR cost freight (cost si navlu) se completeaza cu numele portului de destinatie
convenit. Ex: livrarea marfii se face CFR New York INCOTERMS 2010.
Ecuatie : CFR = FOB + navlu(freight) => Toate regulile sunt ca FOB, cu exceptia
faptului ca navlul nu este suportat de cumparator, ci de vanzator. Se transfera de la cumparator la
vanzator obligatia esentiala de navlosire a vasului. Vanzatorul este obligat sa navloseaza vasul si
sa garanteze marfa pana in portul de destinatie NY, de aceea se completeaza cu numele portului
de destiante. Restul regulilor sunt ca la FOB.
11. Regula CIF cost inssurance freight ( cost, asigurare si navlu) se completeaza cu numele
portului de destinatie. Ex: CIF new York
Ecuatie : CIF = FOB + inssurance + freight sau CIF = CFR + inssurance. Toate regulile
sunt ca la FOB, cu exceptia ca asigurarea si navlului revin vanzatorului, iar nu cumparatorului.
Vanzatorul va include in pretul marfii pe care il cere cumparatorului aceste 3 lucrui esentiale :
costul de productie al marfii, asigurare si navlul. Daca vanzatorul are nave pe care le poate
54
navlosi in tara lui mai ieftin, precum si societati de asigurare din tara lui, atunci pretul ofertat
cunmparatorului va fi mai mic, iar marfa va fi mai competitiva. Aici este de fapt jocul economic.
Pot sa aleg o regula CIF cu mai multe obligatii pentru mine vanzator daca am societati de
asigurare si de transport. Nu o voi face, ci voi face un FOB daca nu am aceste societati.
55
a. Contrapartida prin doua sau mai multe contracte de import si export paralele se numesc
paralele intrucat aceste contracte se coreleaza cel putin sub urmatoarele aspecte:
o Se incheie concomitent sau la un interval scurt de timp unul dupa celalalt;
o Sunt corelate in executarea lor in sensul ca o prestatie care se efectueaza intr-un
contract de import trebuie urmata, in pcp, de o prestatie echivalenta intr-un contract
de export. In cazul operatiunilor complexe exista un comitet format de parti de
coordonare a desfasurarii contrapartidei, care tine evidenta tuturor prestatiilor din
contract. Interesant este ca, dpdv juridic, intre aceste contracte, care sunt autonome, se
poate invoca exceptia de neexecutare, care, in mod obisnuit, se invoca in cadrul
aceluiasi contract. Dar, in cazul contrapartidei, de doua contracte distincte, se paote
invoca. De asemenea, neexecutarea unui contract poate atrage rezolutiunea si celuilalt
contract. Astfel, contractele sunt unite intr-un tot datorita cauzei juridice unice.
b. Contrapartida prin unul sau mai multe contracte de import insotite de un contract cadru
de export in contrapartida, pe baza si in executarea caruia ulterior se vor incheia
contractele de export propriu zise. Asadar, in momentul incheierii contractului de import
se incheie numai contractul cadru de export, care nu creeaza obligatii de dare (de transfert
al proprietatii cu privire la un bun), ci creeaza obligatii de facere (in contrahendo
creeaza obligatii de a incheia in viitor contractele propriu zise de export).
Asadar, contractul cadru de export prezinta o particularitate jurididica, el continand totusi
anumite prevederi care sa faciliteze incheierea contractelor de export. Principalele
prevederi sunt urmatoarele:
o Contractul de import la care se refera se individualizeaza prin numar, data, parti,
valoare;
o Se prevede obligatia partii straine (B) de a incheia direct cu A sau alte PF sau PJ
romane(C)viitoarele contracte cadru de export. De asemenea, se prevede posibilitatea
de a desemna o alta persoana straina care se incheie acest contract. Acest gen de
obligatie aparare ca o promisiune pentru fapta alta ( conventie de porte-forte) pe care
daca B nu o realizeaza, va suporta cosecinte juridice;
o Procentul de compensare nu este de 100%, el tinde spre 100%, dar poate fi si peste
100%;
o Termenul in care se vor incheia contractele de export subsecvente;
o Determinarea generica a marfurilor care fac obiectul exporturilor subsecvente;
o Criterii, nu pret, de determinare a pretului in viitoarele contracte de export;
o Garantii bancare sau de alta natura privind indeplinirea obligatiilor de incheiere a
contractelor de export si de executare a obligatiilor din contractul de export;
o Poate cuprinde penalitati care se vor aplica partenerului strain daca nu se incheie/ se
incheie necorespunzator contractul de export subsecvent;
o Daca se permite imporatorului roman sa desemneze un tert pentru export sau se
permite exportatorului strain sa desemneze un tert pentru importul in contrapartida.
Aceasta se numeste teoria libre tiers, libertatea in alegerea tertului;
o Conditiile de comercializare sau recomercializare a marfii care face obiectul
exportului;
56
57
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Natura juridica complexa - arbitrajul porneste prin a fi conventional, dar sfarseste prin a fi
esentialmente jurisdictional printr-o hotatare definitiva si executorie.
58
B. Felurile arbitrajului:
1. Dupa caracterul lui temporar sau permanent:
a. Ad-hoc se constituie pentru un singur caz determinat, nu are asadar o structura
organizatorica prestabilita si una care sa ii succeada;
b. Institutionalizat se desfasoara de catre o institutie de arbitraj, fiind un arbitraj
permananent care exista si subzista unui litigiu. Ele solutioneaza un numar infinit
de litigii, curtile avand reguli proprii.
Curtile se clasifica in functie de competenta:
a. Competenta materiala
Curti de arbitraj cu competenta materiala generala care pot solutiona orice tip
de litigii. De ex CACI din Romania, Curtea de la Paris;
Curti de arbitraj cu competenta materiala speciala sunt cele care figureaza pe
langa burse sau pe langa asociatii profesioanle. Ex: GAFTA judeca litigile
privind comertul cu grau, Liverpool Cotton Association.
b. Competenta teritoriala
Competenta generala curtea de la Paris, curtea de la Bucuresti;
Competenta regionala judeca litigii numai dintr-o anumita regiune. De ex:
Curtea inter-americana de arbitraj care judeca litigiile dintre Canada, SUA si
Mexic; curte care judeca litigile dintre tarile baltice;
2. Dupa competentele conferite arbitrilor:
a. Arbitraj in drept strict - de jure aceasta este regula.
b. Arbitraj in echitate ex aequo et buono/ amiable compositur confera arbitrilor
posibilitati mai multe, ei fiind investiti cu posibilitatea de a solutiona litigiul in
functie de ceea ce ei considera echitabil in situatia respectiva, chiar daca nu ar fi
conform unor dispozitii legale. Asadar, arbitrul in echitate are puteri superioare
arbitrului in drept strict, dar nu nelimitate. Limitele in arbitrajul in echitate:
Limita materiala : dispozitiunile de OP in DIP din sistemtul de drept care
constituie lex causae in speta.
Limita procesuala : principiile fundamentale ale procesului civil
disponibilitatea, contradictorialitatea si dreptul la aparare
C. Conventia de arbitraj
= Acordul de vointa al partilor, in sensul de negotium, prin care ele convin ca un litigiu viitor sau
prezent intre ele, sa se solutioneze prin arbitraj.
Formele :
1. Clauza compromisorie
= Este o clauza cuprinsa in contractul principal, fata de care are o autonomie relativa, prin care partile
convin ca un litigiu viitor, potential, posibil de a aparea intre ele, sa se solutioneze prin arbitraj.
59
2. Compromisiul
= Conventia care se incheie cu privire la solutionarea prin arbitraj a unui litigu prezent deja intre parti.
Este foarte posibil sa existe amandoua si clauza compromisorie si compromisiul. Pentru
compromis exista o mentiune obligatorie : obiectul litigiului.
60
61
Hotararea arbitrala se pronunta pe baza probelor. Probele sunt cele de drept comun, putand fi utilizate
orice probe, inclusiv cea cu expertiza. Arbitrii judeca in temeiul contractului, legii si uzantelor
comerciale internationale. Daca au fost investiti pot solutiona litigiul si in echitate.
Procedura se finalizeaza prin pronuntarea hotararii arbitrale, numita sentinta. Acesta are tot 3 parti:
partea introductiva, motivarea si dispozitiviul.
Exista si o procedura de indreptare a erorilor materiale din sentinta, precum si una de lamurire si de
completare a sentintei.
Sentinta este definitiva si obligatorie. Trebuie adusa la indeplinire de buna voie de catre partea care cade
in pretentii. Impotriva sentintei se poate exercita o singura cale de atac, actiunea in anulare. Regulile de
procedura ale curtii nu mai contin o mentiune a motivelor actiunii in anulare, ci trimit la dispoztiile din
NCPC. Retinem ca aceste motive sunt in mare majoritate motive de procedura precum:
1) Litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului (nearbitrabil);
2) TA a solutionat litigul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii
arbitrale nule sau inoperante;
3) TA nu a fost constituit in cf cu conventia de arbitraj;
4) Paratul a lipsit la termenul cand au avut loc dezbateriile si procedura de citare nu a fost legal
indeplinita;
5) Hotararea arbitrala a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului, pentru ca este
posibil ca partile sa fi prevazut un anumit termen in care arbitrajul sa se judece, care daca este
depasit si se pronunta o sentinta, arbitrul se deinvesteste;
6) TA s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut( fiind o ultra petita), fie a dat mai mult
decat s-a cerut( plus petita) sau nu s-a pronuntat asupra ceea ce s-a cerut( minus petita);
7) Hotararea nu contine dispozitivul si motivele, nu este semnata de arbitrii;
8) Dispozitiviul contine dispozitii contradictorii care nu pot fi aduse la indeplinire;
9) Hotararea incalca OP, bunele moravuri, ori dispozitiile imperative ale legii. Doar in acest caz
pot intra si motive de fond.
Actiunea in anulare trebuie introdusa in termenul de decadere de o luna de la data comunicarii
hotararii arbitrale. Competenta de solutionare apartine tribunalului sau curtii de apel. Daca este admisa,
litigul se va rejudeca si hotararea astfel pronuntata este supusa numai recursului.
62