Curs Comert International

CURS 1- Aspecte introductive A.D.
Bibliografie: Tratat de dreptul comerțului internațional, vol. 1 și 2 – Dragoș Alexandru Sitaru, Universul
Juridic, 2017; Examen: 20 grile o singura variantă
I. Notiunea si importanta comertului international
1. dpdv stricto sensu – comert international inseamna totalitatea operatiunilor de import export cu
marfuri, lucrari, servicii si antrepriza desfasurate de persoane fizice sau juridice ( PF/PJ) cu
parteneri de nationalitate straina sau cu bunuri aflate in tranzit international.
Observatie: ne aflam in faza de distributie a economiei, ca etapa intermediara dintre productie,

schimb si consum, cu conditia ca distributia sa aiba loc peste granitele unui stat. Este vorba
despre acte si fapte internationale, cum ar fi contractual de vanzare-cumparare international de
marfuri, dar si incidentele in afara vointei juridice de care legea leaga nasterea de efecte juridice.
2. dpdv lato sensu – comert international inseamna cooperare economica internationala. Aceasta
este un ansamblu de relatii de conlucrare bilaterale/multilaterale intre PF sau PJ, cu
cetatenie/nationalitate diferita. Cooperarea nu implica un transfer de marfa, o prestare de servicii,
o executare de lucrari peste o frontiera, dar de regula se intalneste.
Obiectul cooperarii economice internationale consta in eforturi conjugate de realizare a unor
operatiuni conexe celor de comert esalonate in timp si constand in productie, schimb, servicii sau
alte operatiuni ajutatoare. Scopul participantilor este impartirea beneficiilor rezultate.
Observatie: operatiunile ce intra la obiectul cooperarii sunt acte si fapte economice internationale
constand in, fie contractual cadru de cooperare economica internationala ( la nivel de PF/PJ din
mai multe state; de ex: joint venture, off set), fie printr-un contract de instituire a unei societati
comerciale cu personalitate juridica, intr-unul dintre statele participantilor la operatiuni.
II. Definitia comertului international

- un ansamblu de norme care reglementeaza relatiile patrimoniale;
- cu caracter de internationalitate;
- desfasurate fie in comertul fie in comertul international restrans ( stricto sensu), fie sub
forma cooperarii economice international;
- intre PF/PJ romane si straine ( profesionisti comercianti) sau intre acestia si un stat;
- aflate pe pozitie de egalitate juridica.
III. Obiectul comertului international= sunt raporturile juridice patrimoniale de import/export

si de cooperare economica internationala cu caracter de internationalitate.
Observatie: toate aceste raporturi se desfasoara in cadrul unei intreprinderi comerciale. Izvorul
acestor raporturi sunt actele si faptele juridice care fie prin natura subiectelor de drept, fie prin
continut sau obiect, devin raport de comert international sau cooperare economica internationala.
1
Terminologie:
1. operatiuni de comert international= import/export de marfuri, lucrari, servicii etc care au criteriu
de internationalitate ( acte de conservare, administrare sau dispozitie). Au subiecte profesionisti
comercianti, dar se aplica si fata de civili conform art.3 din C.Civ.
2. operatiuni de cooperare economica internationala= se realizeaza multiplu de domenii prin

intermediul unui contract de cooperare economica internationala cadru sau prin acorduri
bilaterale de comert intre state. Concret, cooperarea imbraca 2 forme:
a. pur contractuala: se realizeaza contracte cu caracter de interdependenta prin scopul si
obiectul acestora ( ex: contracte master, contracte cadru, etc ce vor fi baza pt mai multe
operatiuni si contracte finale/concrete).
b. prin constituirea unei PJ cu capital comun
3. caracter international= este dat de existenta in cadrul raportului juridic de cel putin un element
de extraneitate impus fie de contract( de vointa partilor), fie de sistemul de drept aplicabil
operatiunii economice.
Legea romana prevede doua criterii de internationalizare:
a. criteriul subiectiv: partile trebuie sa aiba domicilii/sedii in state diferite
b. criteriul obiectiv: marfa, lucrarea, serviciul etc sa treaca cel putin o frontiera de stat.
Acesta se aplica in contractele de transport de marfuri pe sosele (CMR), feroviar (CIM)
sau maritim ( navlosire).
IV. Participarea Romaniei la comertul international: se face prin organismele si conventiile

internationale la care Romania este parte care au componenta economico-comerciala.
In cadrul ONU, functioneaza UNCTAD ( Conferinta Natiunilor Unite privind Comertul si
Dezvoltarea). Cel mai important il reprezinta participarea Romaniei la G.A.T.T. ( Acordul
General privind tarifele si comertul)- Geneva 1947 (ratificat 1971).
In 1994, cu ajutorul ONU, s-a infiintat OMC ( Organizatia Mondiala a Comertului), ca
organism independent de ONU.
FMI ( Fondul monetar international)-Bretton Woods 1944
BIRD ( Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare)
V. Principiul libertății comerțului internațional

 raporturile comerciale de comerț internațional se realizează între subiecte de drept privat în cadrul
statului de care aparțin
 statele intră în aceste rapoarte economice cu alte state pentru a crea cadrul necesar privaților
 principiul libertății comerțului implică 2 direcții de aplicare:
a) cea externă: însemnând liberul acces al străinilor pe piața românească (se materializează
prin înființarea de societăți comerciale cu capital străin sau filiale sau agenții etc.)
b) cea internă: reprezintă capacitatea recunoscută de legea română tuturor comercianților

români de a participa la comerțul internațional ca subiecte active în mod liber
2
REGIMUL LICENȚELOR ȘI AUTORIZAȚILOR DE IMPORT/EXPORT

(IMPEX)
I. Noțiuni
 ca regulă, importul și exportul este liber în România conform constituției
 prin excepție, licențele și autorizațiile sunt instrumente speciale ale politicii de stat pentru controlul și
supravegherea desfășurării anumitor activități economice
 se emit pentru scopuri de interes general sau punctual de control și supraveghere a statului reprezentând
limitări ale principiului libertății comerțului
II. Licențele
1. competența de emitere
 fie Ministerul Comerțului, care emite licențe pentru mărfuri ce fac obiectul unui contingent tarifar
la import (= o anumită cantitate de marfă este permisă să intre în România, la un anumit tarif sau
scutire de tarif, într-un an fiscal)
 fie Ministerul Afacerilor Externe sau al Apărării pentru industria reglementată (=armament,
chimică, periculoasă, medicală etc.)
2. procedura de eliberare
 titular al cererii poate fi numai un agent economic român, având sediul în România
 competența de soluționare și emitere aparține Ministerului Comerțului, dacă prin lege nu se prevede
altfel
 valabilitatea licențelor prezintă mai multe aspecte:
a) d.p.d.v. temporal : se eliberează până la finalul anului în curs, putând fi prelungite prin
ordin de ministru
b) d.p.d.v. spațial : se eliberează pentru fiecare țară, pentru fiecare partener sau persoana
separat, conform celor cerute de petent
c) d.p.d.v. material : se eliberează pentru fiecare marfă determinată și pentru o singură

încadrare la o poziție tarifară
d) d.p.d.v. personal : pot fi utilizate doar de titular, fiind netransmisibile
III. Autorizațiile
 definiție: acte administrative diferite de licențe, reglementate prin acte normative pentru tranzitul
transfrontalier al unor categorii de mărfuri
 se eliberează pentru domenii sau activități economice diverse (exemplu: comerț cu animale, agricol,
metale prețioase, deșeuri toxice etc.)
 natura juridică a autorizațiilor este aceea a unui act administrativ cu caracter individual
 sunt norme imperative de drept administrativ
3
 interdicția la import/export pentru care ai nevoie de autorizație vizează natura specifică a unor mărfuri
pentru protejarea consumatorilor și în general
 există autorizații permanente, dar și temporare, care vizează fie numai importul (nucleare), fie numai
exportul (patrimoniul cultural), fie amândouă
 publicitatea autorizațiilor este obligatorie, la fel și lista mărfurilor pentru care se emite autorizație
 emiterea unei autorizații poate fi refuzată de către autorități:
a) solicitantului îi este interzis a exercita comerț
b) contingentele tarifare s-au epuizat pentru acea marfă
c) dosarul de eliberare nu este complet
d) marfa este interzisă
Observatie: în contractele dintre privați cu element de extraneitate, obligația de a obține autorizația revine
părții române deoarece se eliberează conform legii române agenților economici din țară
 în caz de refuz, se aplică legea contenciosului administrativ
pagini de citit din Tratat: 11,12, 14-17 18-23 27-29 33-37 101,107-112 37-45,52,53
4
CURS 2 – Regimul juridic al investitiilor straine in Romania A.D.
I. Terminologie si temei
1.Investitia directa
Temei: OUG 92/1997, care reglementeaza 3 forme de investitie directa:
a. participarea la constituirea sau extinderea unei societati comerciale romane;

b. dobandirea de actiuni sau parti sociale la o societate romana deja inmatriculata;
c. infiintarea sau extinderea unei sucursale de catre o societate straina in Romania.
Regulamentul BNR nr.4/2005 prevede ca investitia este directa cand a fost efectuata in scopul stabilirii si
mentinerii unei legaturi economice durabile realizate prin una din urmatoarele modalitati:
a. constituirea unei sucursale sau a unei noi entitati juridice, respective achizitionarea unei entitati deja
inmatriculate;
b. participarea alaturi de cetateni romani, la o entitate juridica;
c. acordarea de credite sau imprumuturi pe termen lung ( >5 ani) unor profesionisti nationali ;
d. prin reinvestirea profitului .
Felurile investitiilor se materializeaza prin acte juridice de investitie: in principal imbraca forma contractelor de
societate cu personalitate juridica; in mod exceptional, unde legea speciala permite, se pot semna contracte de
investitie directa, fie intre entitati publice si privati, fie numai privati.
2. Investitia de portofoliu
Definitie: Conform OUG 92/1997, reprezinta dobandirea de valori mobiliare de pe pietele de capital organizate si
reglementate care nu conduc la participarea directa a investitorului sau la managementul societatii.
Legea 297/2004 stabileste ca o investitie de portofoliu se aplica si se desfasoara prin intermediul

societatilor de servicii, de investii financiare (SIF-urile).
(exemplu: instrumente valutare si monetare, titluri de participare la investitii colective sau fonduri de investitii+
cumpararea titlurilor de stat).
titluri de stat= inscrisuri care constituie imprumuturi publice ale statului roman in moneda national ape diferite
intervale de timp
3.Investitorul strain
Conform OUG 92/1997, este persoana fizica sau juridica, rezident sau nerezident, cu domiciliul sau sediul
permanent in Romania sau in strainatate, care investeste in Romania.
Notiunea de strain reprezinta persoana cu domiciliul sau sediul in strainatate, neavand relevanta cetatenia.
1
Temei suplimentar, Regulamentul 4/2005 al BNR, stabileste ca nerezidenti sunt:
- persoane fizice romane sau straine, cu domiciliul in strainatate;

- persoane fizice sau juridice straine, autorizate sa desfasoare activitati economice numai in strainatate;
- sucursalele, agentiile, reprezentantele persoanelor juridice romane sau entitatile romane autorizate sa
desfasoare activitati economice in strainatate.
Conform aceluiasi act normativ, rezidentii sunt:
- persoanele fizice romane sau straine cu domiciliul in tara;

- persoanele fizice sau juridice cu domiciliul/sediul in Romania, autorizate sa desfasoare activitati economice
in tara;
- filialele, sucursalele, agentiile, reprezentantele persoanelor juridice straine autorizate sa faca comert in
Romania.
II. Principiile specifice aplicabile investitiilor straine
1. Libertatea formelor si a modalitatilor de investire in Romania
Libertatea formelor reprezinta dreptul investitorului strain de a alege orice forma de inmatriculare si organizare
a comertului sau in Romania.
Libertatea modalitatilor reprezinta aportul cu care participa investitorul strain in tara. Aporturile pot fi in bani,
in bunuri ( de orice fel), in proprietate industriala, in valori economice ( know how), in avantaje evaluabile in bani (
exemplu: clientela, piete de desfacere, retele de distributie) si in obligatia de a nu face ( concurenta).
2. Libertatea de acces in toate domeniile activitatii economice nationale
Temei: OUG 92/1997 art 4.
Singurele limitari ale liberului acces izvorasc din licente, autorizatii sau activitati monopol de stat.
3. Egalitatea de tratament a investitorilor straini
Temei: OUG 92/1997 alin.2.
Egalitatea se realizeaza si se garanteaza atat fata de investitorii romani, cat si nediscriminatoriu intre investitorii
straini din zone diferite.
2
III. Garantiile acordate de Romania investitorilor straini
1. Impotriva indisponibilizarii investitiei
Conform OUG 92/1997 (art.8) si al Constitutiei Romaniei se interzice nationalizarea investitiilor, iar
exproprierea pentru cauzele de utilitate publica, se face nedescriminatoriu si cu adecvata despagubire.
2. Garantia stabilitatii regimului juridic al investitiilor straine
Temei: art 16 din OUG 92/1997
Consta in privilegiul ca investitia straina sa beneficieze de acelasi regim juridic prevazut de legea aflata in
vigoare la momentul realizarii investitiei, pentru toata perioada desfasurarii acestuia.
3. Garantarea investitiilor straine prin organismele nationala
Principalul mijloc national de garantare a investitiilor straine il reprezinta infiintarea si dezvoltarea Bancii
de Export- Import a Romaniei- EXIM BANK. Aceasta actioneaza in contul statului roman si sprijina numai
investitiile straine in Romania sau cele romanesti in strainatate.
Temei: legea 96/2000
4. Garantarea investitiilor prin organisme international
Se realizeaza prin Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor , realizata in urma Conventiei de la

Seul din 1985.
Competentele agentiei sunt: sa emita garantii necomerciale, privind investitiile pe termen mediu sau lung
dintr-o tara membra, care provin dintr-o alta tara membra, pentru urmatoarele tipuri de risc:
a. din transferul valutar se garanteaza conversia monedei si extragerea ei dintr-o tara, in cazul in care
aceasta refuza dreptul investitorului;
b. exproprierea sau nationalizarea, respectiv orice privare nelegala si nedemocratica a dreptului de
proprietate asupra bunurilor sau fondurilor/valorilor investite intr-o tara;
c. denuntarea contractului atunci cand nu exista posibilitatea de a apela la instanta sau garantia ca
hotararea este impartiala sau ca aceeasi hotarare ar fi realmente executabila.
IV. Drepturile de care beneficiaza investitorii straini in Romania
1. Dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate in Romania
Analizam regimul juridic al proprietatii aplicabil PF/PJ straine care doresc sa investeasca in Romania, care este
diferit fata de regimul aplicabil societatilor comerciale cu participatie straina.
3
Ca regula, principiul libertatii comertului din dreptul national se aplica tuturor investitorilor straini. Totusi,
regimul juridic al bunurilor mobile si imobile, suporta unele particularitati legislative.
In ce priveste bunurile mobile, se aplica Codul Civil roman cat se afla pe teritoriul tarii.
Regimul detinerii de cladiri de catre investitorii straini este liber si supus legislatiei romane.
Dreptul proprietate asupra terenurilor este conditionat de urmatoarele legi aplicabile:
A. Constitutia Romaniei- ca regula, in art.44, permite persoanelor straine sa dobandeasca terenuri numai in
urmatoarele conditii:
- ca urmare a aderarii la UE ( pentru cetatenii UE) sau in baza unui tratat reciproc international (
pentru ceilalti cetateni);
- pe baza de reciprocitate;
- conform legii organice speciale sau prin mostenire legala.
Observatie: conditiile sunt cumulative .
Vocatie la dobandirea de terenuri in Romania, o au PF sau PJ avand cetatenia/ nationalitatea unui stat
membru UE sau oricaror state terte conform legii sau tratatelor, indiferent de domiciliu.
Modurile de dobandire a terenurilor in Romania se realizeaza prin urmatoarele acte juridice si conditii
speciale:
a) acte intre vii sau mostenire testamentara, cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
- posibilitatea este prevazuta intr-un tratat la care Romania este parte;
- exista reciprocitate fie legislativa ( norme juridice care prevad aceleasi drepturi in 2
state), fie diplomatica ( aceleasi conventii internationale la care statele sunt parte), fie de
fapt ( practica instantelor judecatoresti sau autoritatilor publice sa fie similara in toate
statele implicate).
- se prevede intr-o lege organica.
b) prin mostenire legala cu aplicarea Codului Civil roman;
c) transferal proprietatii include sau poate sa se refere numai la unul dintre dezmembramintele
proprietatii ori alte drepturi reale.
B. Legea 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini
si apatrizi, precum si de catre persoane juridice
Prevede posibilitatea dobandirii terenurilor numai prin intermediul actelor juridice intre vii sau mostenire
testamentara. Acelasi drept se aplica cetatenilor UE sau Spatiului Economic European ( SEE) sub aceleasi
4
conditii ca cetatenilor roman; pentru cetatenii statelor terte, se poate dobandi numai in baza unui tratat
international, cu reciprocitate.
C. Legea 17/2014 privind vanzarea de terenuri agricole
Ca regula, pot dobandi liber la fel ca cetatenii romani, numai persoanele avand cetatenie in UE, SEE si Elvetia.
Pentru persoanele din state terte, este nevoie de tratat international, cu reciprocitate si cu urmatoarele limite:
- respectarea conditiilor de fond si de forma ale Codului civil roman;

- inscrierea in cartea funciara;
- interdictia de a detine teren la mai putin de 30 de km de granita sau de tarmul marii,
respectiv 2.5 km de obiective strategice nationale, cu exceptia autorizarii Ministerului
Apararii Nationale.
2. Dreptul privind efectuarea operatiunilor valutare si a conversiei in valuta urmata de transferul in

strainatate al profitului obtinut in tara
Temei: Regulamentul BNR 4/2005
3. Dreptul de a alege privind solutionarea litigiilor cu autoritatile romane
In temeiul art. 11 OUG 92/1997, investitorul poate sa isi aleaga intre urmatoarele proceduri:
a. procedura judecatoareasca nationala in temeiul legii contenciosului administrativ sau Codului

civil;
b. procedura de arbitraj institutional sub egida Centrului International pentru Reglementarea

Diferendelor Relative la Investitii ( ICSID) conform Conventiei de la Washington 1965;
Observatie: se aplica numai litigiilor dintre un stat si o alta persoana avand cetatenia unui stat
membru la Conventie.
c. procedura de arbitraj ad-hoc conform Regulamentului UNCITRAL.
pag. 57-74 ( fara pt. 11.2); 76 ( de la pt 12)-93( far apt 23.2) ; 96-97
5
CURS 3- Izvoarele Dreptului Comertului International A.D.
1. Conventiile Internationale la care Romania este parte
a) In materia contractelor avem:

o Conventia Natiunilor Unite Viena 1980 privind contractele vanzarii de marfuri
o Conventia asupra prescriptiei extinctive New York 1974
b) In materia transporturilor:
o Conventiile CMR (Transport pe sosele)
o Conventia CIM (Transport feroviar)
o Conventia europeana aero-nautica
o Mai multe conventii maritime
c) In materie financiar bancara:

o Acordurile GATT
o Organizatia mondiala a comertului
o Fondul Monetar International (FMI)
d) In domeniu vamal:
o Conventia asupra transportului international de marfuri (TIR)
o Conventia privind sistemul armonizat al denumirilor si codificarilor marfurilor
(Bruxelles 1983)
o Conventia asupra registrului european al comertului
e) In materia arbitrajului comercial international:

o Conventia de recunoastere si executare a sentintelor arbitrale straine New York 1958
o Conventia europeana de arbitraj comercial international Geneva 1961
o Conventia pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si
persoane din alte state Washington 1965
2. Reglementarile UE
Aderarea la UE conduce la aplicarea directa a regulamentelor si la armonizarea dreptului roman cu

cel european in ce priveste directivele
3. Izvoarele Nationale
Devin izvoare normele interne atunci cand legea romana este aplicabila rapoartelor si actelor
juridice. Exista izvoare specifice care contin majoritar norme de comert international (Legea
investitiilor straine, Legile privind import-export, regimul personalului strain si al persoanelor juridice
cu capital strain), exista si izvoare nespecifice respectiv articole de lege din acte normative cu vocatie
interna care reglementeaza aspecte internationale (Legea 31/1990, Titlurile IV si VII din Codul Civil,
Codul Fiscal, etc).
1
4. Reglementarile de Soft Law
Implica uniformizarea dreptului comertului international in cadrul organismelor internationale

specializate. Procesul de elaborare al unor reglementari mondiale uniforme se face de catre anumite
organizatii internationale care elaboreaza reguli ce nu au forta juridica de lege, dar pot fi adoptate de
catre un stat fie prin legiferare, fie prin practica instantelor, fie ca urmare a vointei partilor.
Exista 3 feluri de uniformizare :
a) Uniformizarea in cadrul ONU prin intermediul comisiei Natiunilor Unite pentru dreptul
comercial international (UNCITRAL)
Activitatea comisiei a dat nastere la conventia de la Viena din 1980 si la conventia de la
New York din 1974 respectiv produce modele privind arbitrajul comercial international si
reguli sau modele tip destinate oricaror state interesate.
b) Uniformizarea sub egida institutului international pentru unificarea dreptului privat

Elaboareaza conventii internationale si modele de legi si contracte reprezentand reguli
sintetizate si comune tuturor sistemelor de drept mondial.
Rolul acesteia este de a creea un substitut pentru legea nationala cand sistemele de drept
nu sunt aplicabile sau partile nu au facut referire la acestea, altfel sunt doar mijloc de
interpretare si completare a tratatelor internationale si legilor interne.
c) Uniformizarea in cadrul camerei de comert internationala din Paris cunoscuta drept CCI
Paris
Ese un organ cu vocatie internationala neguvernamental, persoana juridica franceza cu
filiale in 90 de tari. Atributiile sunt in principal unificarea si codificarea uzantelor
generale si locale respectiv organizarea curtii internationale de arbitraj.
Principala publicatie recunoscuta international sunt :
o Regulile internationale de interpretare a termenilor contractuali comerciali prescurtata
INCOTERMS 2020
5. Uzantele din Comertul International
a) Izvoarele
- Noul Cod Civil art. 1 alin 6 care se refera la uzante si obiceiuri

- Conventiile internationale la care Romania este parte (ex: art. 9 Conventia de la Viena 1980)
b) Definitie => Sunt practici sociale, prin natura lor nescrise, cu un cunoscut grad de
vechime, repetabilitate si stabilitate, intre un numar nedefinit de parteneri comerciali fie
pe o anumita arie geografica fie intr-un domeniu de activitate comerciala, care reprezinta
izvor de drept si se aplica ca o obligatie juridica, fie in temeiul legii, fie al vointei partilor
dintr-un raport juridic international.
Caracteristicile uzantelor :
o Contin un element obiectiv adica constituie o practica sociala (egal acte si fapte
materiale), constand in actiuni (pozitive) sau omisiuni (negative) repetate in timp. De
2
esenta lor sunt vechimea, repetabilitatea, stabilitatea si continuitatea, devenind uzante

tocmai pentru ca practicile s-au repetat in timp in forma similara
o Au caracter colectiv fiind generale, impersonale si aplicabile unui numar nedefinit de
comercianti, respectiv intalnindu-se fie pe un teritoriu determinat fie intr-o anume
profesie, fie la anumite categorii de produse, dar pot fi si generale
o Sunt izvor de drept adica au caracter normativ cand legea romana este aplicabila
raportului sau actului juridic international. Conditia esentiala sa dobandeasca caracter
normativ este elementul de natura subiectiva: Sentimentul de obligativitate al
participantilor care intra sub incidenta zonei, profesiei, produselor, etc sa o respecte
ca pe o lege, astfel ca ea capata forta coercitiva egala cu legea.
c) Comparatie
Uzantele comerciale se aseamana cu obiceiurile/cutumele din dreptul civil, ambele avand un

element obiectiv si unul subiectiv.
Daca legea este opera fortei statului, atunci uzantele spre deosebire, sunt opera participantilor
la comert prin vointa lor.
d) Clasificare
Dupa domeniul de aplicare avem :

o Locale, aplicabile intr-o arie geografica anume
o Speciale, aplicabile intr-o anumita ramura a economiei (comert, transporturi, vanzare
de marfuri), pentru anumite produse (ex: diamante, cereale, medicamente) sau intr-o
anumite profesie (ex: uzurile profesionale ale burselor sau ale porturilor)
o Generale, aplicabile tuturor relatiilor comerciale (ex:solidaritatea co-debitorilor,
punerea in intarziere a comerciantilor, etc)
Dupa criteriul izvorului lor avem:
o uzante normative
o uzante conventionale
e) Rolul uzantelor
Ca regula, uzantele determina drepturi si obligatii pentru parti la fel ca si legea, in urmatoarele
moduri:
 Reglementeaza rapoartele de drept neprevazute de lege

 Interpreteaza si completeaza dispozitiile legii
 Se aplica impotriva unor dispozitii legale supletive daca partile au trimis la acele uzante
expres sau tacit in actul lor
Momentele in care se aplica uzantele sunt :
o In faza de negociere a contractelor (ex: cand si cate secrete profesionale se pot

divulga secretele comerciale)
3
o In faza incheierii actelor juridice (ex: stabilesc momentul incheierii manifestarii de

vointa)
o In faza executarii actelor (ex: completeaza sau interpreteaza clauzele, atrag incalcari,
sanctiuni, nasteri sau stingere a termenelor)
f) Forta Juridica a uzantelor
A. Uzantele normative conform codului civil roman
!Regula => Toate uzantele legale si conventionale sunt izvoare de drept, asadar daca
indeplinesc conditiile unei uzante au forta juridica de lege
Pot fi uzante normative generale (ex: solidaritatea codebitorilor si punerea in intarziere, etc)
sau locale (uzantele porturilor sau ale burselor).
Forta juridica este aceea a unei norme supletive speciale.
Aplicabilitatea :
1. In materiile reglementate se aplica doar daca legea speciala trimite la aceasta,

asadar izvorul este legea speciala, iar uzanta fiind inclusa in dispozitia normei
imprumuta forta sa.
2. In materiile nereglementate se aplica cu prioritate fata de alte izvoare, anume fata
de normele supletive generale, dispozitiile legale similare sau principiile generale
de drept.
Consecintele aplicarii sunt :
 In raport cu legea uzanta prevaleaza ca norma supletiva (niciodata peste o
norma imperativa)
 In raport cu contractul fiind cuprinsa intr-o norma se impune partilor chiar
daca nu au trimis la uzanta sau nu le-au cunoscut, dar partile le pot elimina
prin vointa lor expresa sau tacita
 In raporturile procesuale uzanta rastoarna sarcina probei si se poate invoca
din oficiu prezumandu-se a fi cunoscuta
B. Uzantele conventionale
Se aplica atunci cand partile au trimis la acestea prin vointa lor chiar daca nu are valoare
normativa si nu e prevazuta de lege. Temeiul autoritatii uzantelor conventionale este principiul fortei
obligatorii a contractului 1270 Cod civil.
Acordul partilor privind aplicarea uzantelor conventionale poate fi:
1. Expres, realizat printr-o clauza de trimitere la acea uzanta (ex: INCOTERMS sau
contractele si clauzele model ale CCI Paris)
2. Tacit/Implicit cand se deduce din anumite indicii intrinseci (ex: o practica locala
indelungata) sau extrinseci (ex: acte aditionale, manifestari de vointa din care se
deduc efecte si prezentului contract
Consecintele aplicarii uzantelor conventionale :
4
- In raport cu legea pot prevala peste o norma supletiva si peste o uzanta normativa
- In raport cu contractul partile determina intinderea si efectele prin vointa lor expresa sau
tacita
!OBS => In conflictul dintre o clauza contractuala neechivoca si o uzanta conventionala prevaleaza
prima dintre ele.
5
CURS 4- Subiectele de nationalitate romana si straina ale dreptului comertului international
A.D.
I. Societatile de nationalitate romana ca subiecte ale comertului international
1. Aspecte generale
Def: sunt societati persoane juridice romane, sau filiale sau sucursale, constituite fie cu capital
strain, fie prin asocierea cu PF/PJ romane.
Participarea straina inseamna infuzia de capital dintr-o societate fie de la inceput( aport la
constituire), fie care integreaza pe parcurs un capital strain( cumpararea de actiuni sau parti sociale sau
cresterea capitalului social).
Natura juridica rezida intr-o forma de cooperare economica internationala, prin intermediul unui
contract care da nastere la o persoana juridica avand nationalitate romana supusa dreptului comun si legii
speciale. Nu constituie categorii distincte de societati comerciale, fiind specii ale celor reglementate de
Legea 31/1990.
Capacitatea juridica izvoraste din legea romana, iar calitatea de profesionist din inmatricularea in
registrul comertului.
Obiectul de activitate trebuie ales din codul CAEN (= clasificarea activitatilor din economia
nationala), dar pot face activitati catalogate monopol de stat daca au autorizatie sau licenta.
2. Personalitatea juridica
A. Atributele de identificare:
 denumirea societatii se alege conform legii romane;
 nationalitatea reprezinta elementul care plaseaza societatea in sfera unui sistem de drept,
respectiv indica apartenenta societatii la un anumit stat. Criteriile de determinare sunt:
o criteriul de drept comun – sediul social, astfel societatile cu participatie straina cu
sediul in Romania, sunt PJ romane.Temei: art. 2580 si 2571 C.Civ.+ art.1 Legea
societatilor;
o criterii speciale – pot fi oricare altele, stabilite prin conventii internationale
ex: Criteriul controlului real: are nationalitatea de unde provine controlul
principal asupra societatii, adica fie originea capitalului social, fie
nationalitatea/cetatenia asociatilor acesteia).
!Obs: daca o societate are mai multe sedii in tari diferite, va avea nationalitatea
conform unde are sediul real, adica unde se afla conducerea si gestiunea
activitatii.
B. Capitalul social
Conform legii contabilitatii, moneda este intotdeauna cea nationala, atat pentru
subscriere, cat si pentru varsare. Operatiunile effectuate in valuta, de PJ romane, se tin atat in
moneda nationala, cat si in valuta.
Prin exceptie, asociatii straini ai unei PJ romane, varsa fie in valuta fie in lei, contributia
lor, dar ambele valori vor fi trecute in actele constitutive.
1
A.D.
C. Patrimoniul
Ca regula, bunurile aduse ca aport la o societate romana, devin proprietatea acesteia, afara de
intelegere contrara.
In ce priveste bunurile imobile, rezidentii sau nerezidentii in Romania pot dobandi un drept real, cu
conditia sa fie conform obiectului de activitate si necesara derularii activitatii societatii.
3. Functionarea societatilor cu participatie straina
Consta in operatiuni comerciale si financiar valutare conform Regulamentului BNR 4/2005.
Clasificarea operatiunilor:
 operatiuni nevalutare- sunt cele intre rezidenti, care obligatoriu se realizeaza in moneda
nationala;
 operatiuni valutare- sunt incasari, plati, compensatii, transferuri si orice alte tranzactii exprimate
in valuta, efectuate prin banca, numerar sau instrumente de plata in Romania.
Rezulta doua criterii de referinta pentru a fi considerata operatiune valutara:
 cel obiectiv- anume, operatiunile sunt efectuate in valuta( moneda a altui stat sau uniunea
monetara a mai multor state);
 cel subiectiv- referitor la calitatea participantului la operatiune( operatiunea dintre un
resident si un nerezident este valutara).
La randul lor, operatiunile valutare, pot fi:
a) intre rezidenti si nerezidenti exista fie operatiuni curente( implica o contraprestatie

imediata), fie operatiuni de capital( implica investitii si plasari financiare);
b) operatiuni valutare intre rezidenti, supuse restrictiilor nationale.
Conditiile si moneda prin care se realizeaza operatiunile valutare:
a) platile in valuta straina intre rezidenti si nerezidenti sunt libere; dar intre rezidenti se
fac obligatoriu numai in lei. Prin exceptie, serviciile prestate international sau in
aeroporturi sau in turism etc. pot fi realizate in orice moneda.
b) in moneda nationala se pot face orice operatiuni in Romania. Operatiunile bancare
sunt premise tuturor in orice moneda.
4. Aspecte de munca si personal strain
Strain inseamna persoana care nu are cetatenie romana, nici UE, nici SEE ( Spatiu Economic
European), nici din CH( Elvetia).
Codul muncii stabileste: strainii si apatrizii pot fi angajati in Romania in baza permisului de
munca sau de sedere; cetatenii europeni si elvetieni sunt asimilati celor romani.
2
A.D.
Plata in valuta a salariilor pentru personalul roman este interzisa, cu exceptia zonelor libere sau a
reprezentantelor straine autorizate; iar pentru personalul strain, pot fi exprimate si platite in orice moneda(
OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania).
5. Aspecte fiscale
Rezident fiscal inseamna:
- orice PJ romana;
- orice PJ straina avand locul de exercitare a conducerii in Romania;
- orice PJ infiintata conform legislatiei europene;
- orice PF rezidenta.
Impozitul pe profit, ca regula in materie, se calculeaza asupra profitului obtinut din activitati atat
in Romania, cat si in strainatate.
6. Solutionarea litigiilor privind societatile cu participatie straina
Competenta de solutionare apartine instantelor nationale sau tribunalelor arbitrale.
Competenta de jurisdictie privind litigiile cu subiecte de drept din state membre UE se stabileste
conform Regulamentului UE 1215/2012 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea
hotararilor in materie civila si comerciala.
Competenta de jurisdictie pentru litigiile cu subiecte de drept din state terte, se aplica art. 1065-
1082 C.proc. Civ.( Procesul civil international).
II. Activitatea comerciala a PJ straine exogene in Romania
Entitati exogene sunt structuri exterioare ale societatilor straine sau forme organizatorice specifice
prin care PJ straine isi prelungesc activitatea in Romania.
1. Filiala
Temei: art. 42 Legea societatilor comerciale ( LSC)
Def: acea societate comerciala romana cu personalitate juridica, distincta de societatea mama aflata in
strainatate, dar sub controlul acesteia.
Caracteristici:
- are personalitate juridica proprie;

- are patrimoniu propriu;
- face acte juridice personal, in numele si pe seama proprie;
- statutul organic este supus legii statului unde s-a infiintat;
- societatea mama detine controlul fie prin majoritatea capitalului social detinut, fie prin
deciziile in AGA, fie prin controlul administratorilor.
Relatia cu societatea mama este una de dependent, aceasta controland deciziile filialei. dar filiala
este independenta fiscal, contabil si structural( PJ distincta).
3
A.D.
Constituirea este permisa:
- Legea societatii mama permite infiintarea de filiale in alte state;

- se realizeaza in una din formele de societate stabilite de Legea 31;
- poate avea capital strain sau mixt, la fel si actionariat;
- actul constitutiv trebuie sa prevada expres statutul de filiala si modalitatile de control ale
societatii mama asupra ei;
Functionarea filialei:
- este subiect de drept roman;

- tine contabilitate conform legii romane;
- este rezidenta fiscal si valutar in Romania;
- poate detine bunuri mobile sau imobile;
- pentru unele activitati este obligatoriu conform legii romane a se deschide o filiala in
Romania.
2. Sucursala
Temei: art 43 LSC
Def: este un sediu secundar fara personalitate juridica, cu capital afectat de catre societatea mama
si cu anumita autonomie juridica si economica.
Caracteristici:
- nu are personalitate juridica;

- nu are patrimoniu propriu;
- beneficiaza de un capital de rulaj care apartine societatii mama;
- statutul organic al sucursalei este supus legii nationale a societatii mama, adica are
nationalitatea societatii mama;
Relatia cu societatea mama este una de dependent deoarece aceasta detine capitalul social al
sucursalei si ii traseaza obiectul de activitate, organizarea si structura. Sucursala actioneaza fie ca
mandatar, fie ca un comisionar( in nume propriu, dar pe seama altuia) pentru societatea mama.
Elementele de autonomie ale unei sucursale constau in capacitatea de drept limitata, calitatea procesuala
activa si pasiva proprie, respectiv se dizolva si intra in insolventa separat de societatea mama.
Constituirea sucursalei:
- Legea societatii mama sa permita sucursale in alte state;

- are acte constitutive proprii;
- legea romana se aplica numai in limita intrarii in conflict cu legea straina aplicabila
sucursalei;
- este asimilata investitiilor straine in Romania.
4
A.D.
Functionarea sucursalei:
a) este guvernata de legea societatii mama pentru urmatoarele aspecte:

- actele pe care le poate face trebuie permise de legea societatii mama;
- nu poate exceda obiectului de activitate al societatii mama;
- se dizolva odata cu societatea mama ( idem la insolventa);
b) este guvernata de legea romana:

- este subiect contabil roman;
- are CIF/CUI romanesc;
- este resident valutar si fiscal;
- poate dobandi proprietate asupra imobilelor.
3. Reprezentantele
Temei: art.44 LSC + Decretul Lege 192/1990 privind autorizarea si funcționarea în Romania a
reprezentanțelor sociale și organizațiilor economices străine
Def: este un sediu secundar fara personalitate juridica si fara capital propriu care doar reprezinta
interesele societatii mama in Romania.
Caracteristici:
- nu are personalitate juridica, fiind o prelungire a personalitatii societatii mama;

- este supusa legii societatii mama;
- face acte de comert ca un intermediar al societatii mama;
- nu are capital propriu, dar i se poate aloca un fond de comert;
- se inregistreaza la Ministerul Comertului;
- NU este investitie straina.
Functionare:
- doar activitati in concordanta cu obiectul societatii mama, fiind interzise productia, comertul
si prestarea de servicii;
- poate negocia contracte, emite oferte, marketing, asistenta etc.pentru societatea mama;
- poate promova si sprijini societatea mama;
- inceteaza de drept odata cu societatea mama si raspunde impreuna cu aceasta solidar;
- este supusa regimului contabil european;
- deruleaza activitati prin conturi bancare in valuta pentru care plateste impozit pe venitul
obtinut de nerezidenti;
- se poate prezenta ca mandatar al societatii mama in fata instantelor romane, care pot judeca
numai litigiile ce implica activitatea societatii mama in Romania.
5
Teoria generala a contractelor de comert international A.D.
I) Definitii si clasificari
Ca definitie contractele sunt: intrumentul juridic prin care se realizeaza operatiunile de comert si cooperare
economica international, adica acordul de vointa dintre profesionistii comercianti ce contin un criteriu
specific de internationalitate.
Izvoarele specifice:
- Conventiile internationale
- Soft law si uzante
- Principiile generale de comert international unite two
Clasificari specifice:
a) Dupa natura operatiunilor

- De comert international propriu zis (import, export de marfuri)
- De cooperare economica internationala insemnand conlucrare pentru avantaje reciproce
b) Dupa durata:
- Termen scurt (pana intr-un an)
- Termen mediu (1-5 ani)
- Termen lung (5+ ani)
II) Clauzele specifice contratelor de comert international:
a) Cele asiguratorii contra riscurilor valutare sau nevalutare, care reglementeaza afectarea obligatiei
partilor cand intervine un risc
b) Cele de raspundere contractuala si exonerare de raspundere (forta majora)
c) Privind preintampinarea si solutionarea litigiilor :
Clauza de jurisdictie prin care se stabileste instant competent sa judece, poate fii fie in favoarea instantelor
de judecata, fie in favoarea tribunalului arbitrar.
Clauza compromisorie ( de arbitraj) este acordul de vointa al partilor de a solution orice litigiu prin arbitraj
commercial.
Compromisul este un act aditional la contract prin care se decide solutionarea unui litigiu deja ivit de catre
un tribunal arbitrar.
d) Privind determinarea dreptului aplicabil ;

e) Privind obtinerea licentelor si autorizatiilor de import, export ;
f) Clause de trimitere la uzante, codificari intitutionale, soft law, etc.
1
III) Clauzele asiguratorii asupra riscului, in comertul international, in operatiuni pe termen

mediu si lung
A) Definitia rescurilor:
- Este un eveniment (un fapt material);

- Este incert;
- Are loc intre momentul incheierii actului si finalizarea executarii actului;
- Producerea acestuia este independenta de culpa partilor;
- Are ca si consecinta fie imposibilitatea de executare, fie un prejudiciu pentru sau ambele
parti.(poate face obligatia mai oneroasa).
Felurile riscurilor:
a) Riscurile comerciale valutare- variatia cursului de schimb al monedei de plata fata de monedele
de calcul sau alte elemente de referinta , intre momentul incheierii si momentul finalizarii executarii
contractului
Riscurile comerciale nevalutare- evenimente economice diverse care afecteaza prestatia unei parti.
b) Riscurile necomerciale:
- Politice sau administerative, constand in intervenita autoritatilor publice asupra execuratii
contractelor internationale.
- Evenimentele constand in inprejurari independente de vointa partilor, care schimba echilibrul
contractual.(forta majora, ca eveniment insurmontabil)
-
B) Clasificarea clauzelor asiguratorii, importiva riscurilor
1) Dupa felul riscurilor :

- Importiva riscurilor valutare
- Impotriva riscurilor nevalutate(exemplu: impreviziunea, ect.)
- Clauza de forta majora
2) Dupa obiectul lor:

- Clause de mentinere a valorii, care urmaresc pastrarea valorilor si termenilor contractului, in caz
de orice riscuri( exemplu: clauza Aur,cele valutare,de reviurie a pretului, etc.)
- Clauza de adaptare ale contractelor, care permit rearanjarea contractului( exemplu: impreviziunea,
forta majora, oferta concurenta si cea a clientului cel mai favorizat)
3) Dupa modul de a opera:

- Cu actiune automata, vechea clauza devine ca duca la momentul nasterii riscului
- Cele negociate, unde dupa aparitia rescului daca partile nu schimba de comun acord, contractual
ramane la fel.
2
C) Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare
1) Clauza Aur
Def: pretul contractului, exprimat intr-o valuta care are o paritate in aur, la momentul incheierii
contractului, se va modifica corespunzator, daca paritatea creste/ scade, pana la momentul platii efective.
Mecanism: rectificarea pretului are loc inver proportional cu modificarea paritatii in aur, a valutei de plata,
adica se reduce in pret procentajul cand paritatea creste sau se adauga la pret procentajul cand paritatea
scade .
2) Clauza monovalutara
Intr-o prima forma implica stabilirea a doua monede, una de referinta, mai stabila, in care se exprima
pretul in contract ( euro, dolari, etc.) si una de plata, scrisa pe factura, prin care se va varsa efectiv plata (
lei).
Intr-o a doua forma se numeste clauza de indexare valutara, unde pretul contractului se trece intr-o
singura moneda( lei), dar la momentul executarii, daca a avut loc o fluctuatie fata de alta moneda de
referinta(euro, dolari) se va recalcula pretul la cursul de schimb de la data platii
!OBS: cursul de schimb se prezuma cel din tara debitorului obligatiei de plata (supletiv). Se poate stabili
ca efectul clauzei se aplica doar daca fluctuatia monedelor, un anumit procentaj stablilit de parti ( plus sau
minus). Se poate referi la pretul contractului sau la orice prestatie pecuniara din acesta.
3) Clauza plurivalutara bazata pe un cos valutar stabilit de parti
Def: partile convin ca pretul contractului se exprima intr-o moneda de plata (lei), dar valoarea pretului
urmeaza a se factura la momentul executarii, in fucntie de media cursurilor de schimb ale monendelor din
cos fata de moneda de plata
Mecanism: daca de la momentul incheierii actului si pana la finalizarea executarii media monedelor din cos
fata de cea de plata creste( leul s-a depreciate), la pret se va adauga procentajul de crestere (devalorizarea);
daca media monedelor scade ; (leul s-a apreciat) din pret se va scadea procentul de scadere (de apreciere)
4) Clauza plurivalutara, bazata pe un cos valutar institutionalizat
Def: moneda de plata convenita(lei) se plateste reportat la valoarea unei unitati de cont, unei monede
intitutionalizate, compusa din media mai multor valute international, alese si emise de un organism
international.
Nu se alege moneda straina de catre parti ci este vorba de un etalon compus din valute alese de un organism
international.
Unitate de cont internationala este: drepturile internationale de tragere emise de FMI. Cuprinde dolarul
SUA, euro, yenul japonez, yuanul chinezesc si lira sterlina.
3
Partile aleg cel putin doua monende din DST, niciodata altele sau stabilesc DST ca moneda de referinta si
exprima pretul in aceasta.
D) Clauzele asiguratori importriva riscurilor nevalutare
1) Clauza de revizuire a pretului
Permite oricarei parti sa recalculeze pretul daca intervin cumulativ urmatoarele modificari:
- De natura nevalutara(nemonetara)
- Peste un plafon stabilit de parti
- Intre momenul incheierii si momentul executarii finale a contractului
- De natura sa modifice echilibrul contractual intial stabilit
Clauza se aplica fie pentru executarile successive individualizate, fie dupa plata finala.
Scopul este mentinerea puterii de cumparare a monedei raportat la fluctuatiile altor elemente decat cursul
de schimb.(ex: inflatia, costul energiei sau materiilor prime, ect.)
Face parte din operatiunile de indexare nevalutare. Indexare = procedeul juridic de raportare a unui element
contractual (pretul), la un anume etalon, pentru a mentine valoare elementului pe parcursul executarii
contractului.
Clasificare:
a) Clauze cu indexare unica: pretul este raportat la costul unei cantitati determinate dintr-un produs
(1 baril petro, 1 t carbune) sau la un indice statistic ce exprima evolutia preturilor unui grup de
produse determinate. (indicele evolutie bursiere)
Conditii : costul si indicele sa fie alese de parti si determinate, cu indicare documentului de unde izvorasc.
Lipsa determinarii atrage nulitatea absoluta a clauzei.
b) Clauzele cu indexare cumulativa: pretul contractului se va schimba in fucntie de mai multe

elemente alese de parti.
c) Clauzele cu indexare generala: pretul contractului se raporteaza la valoarea intregului ansamblu
de bunuri/ servicii care port fi procurate cu aceasi moneda intr-o anume zona geografica (exemplu:
indicele pretului de consum)
2) Clauza ofertei concurente
- perminte ca o parte(beneficiarul clauzei) sa dobandeasca dreptul ca pe percursul contractului, un

tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favorabile decat cele din contractul sau cu cealalta
parte ( promitentul clauzei), sa obtina adaptarea contractului in spiritual ofertei tertului sau in caz
de refuz, sa obtina suspendarea sau rezilierea fara interventia instantei.
Poate fi stipulata fie in favoarea cumparatorului, cand acesta poate procura mai multe marfuri cu acesi bani,
fie in favoarea vanzatorului, cand un tert plateste mai mult pentru acesi marfa.
4
Conditia esentiala este caracterul mai favorabil, fie referitor la pret, fie la alte elemente din contract(ex:
cantitate, calitate, conditii de plata, etc.).
Mecanism: se compara contractul cu oferta tertului, care trebuie sa fie in stare de angajament juridic.
Schimbarile trebuie sa fie semnificative, communicate partilor, iar viitorul contract cel putin asemanator.
Efectele se produc automat sau ca urmare a dreptului de obtiune al promitentului intr-un anume termen.
Obtiunile promitentului sunt:
a) Acceptarea adaptarii fie compelt(urmand revizuirea contractului prin act additional), fie partial
(cand se schimba contratul in spiritual ofertei mai favorabile in spiritual ofertei mai favorabile dar
nu identic cu acesta), fie se suspenda contractul(beneficiarul incheie contractul direct cu tertul, iar
la final prezentul contract se reia in aceasi termini).
b) Refuzul adaptarii intervine expres, ca urmare a vointei partilor si atrage rezilierea daca este inclius
in clauza un pact comisoriu. Daca nu se raspunde la solicitarea de adaptare a beneficiarului, poate
intervene fie reziliera ca urmare a pactului comisoriu, fie dreptul beneficiarului de a denunta
contractul.
3) Clauza clientului celui mai favorizat
Def: promitentul se obliga sa ofere aceleasi conditii mai favorabile beneficiarului, daca pe parcursul
contractului cu termen mediu sau lung, promitentul incheie un alt contract similar cu un tert, in care
stipuleaza conditii mai avantajoase decat in contractual in curs, acesta din urma adaptandu-se
corespunzator.
Se stipuleaza de regula in favoarea creditorului prestatiei caracteristice( comparator, beneficiar, etc);

poate fi si reciproca.
Limitari conventionale:
- se poate aplica numai la anumite elemente contractuale ( exemplu: pretul) sau poate sa nu se invoce
decat la un anumit termen sau intr-o anume arie geografica sau intre anume persoane etc.
Conditii esentiale:
- caracterul mai favorabil vizand pretul sau orice alt element contractual.;
- contractul nou incheiat sa fie similar cu cel existent si cu executare succesiva.
Efectele se produc numai daca se incheie efectiv contractul dintre promitent si tert. Acestea se produc
fie automat, cand vechea obligatie devine caduca, fie ca urmare a negocierilor, la propunerea
beneficiarului. Nu sunt permise optiunea rezilierii, nici a suspendarii contractului.
Momentul adaptarii contractului existent este de regula retroactiv, adica de cand tertul a inceput efectiv
sa presteze activitate mai avantajoasa catre promitent.
!!Caz special- daca contractul a fost descoperit mai tarziu sau ca urmare a unui litigiu, solutionat
favorabil beneficiarului, adaptarea opereaza tot retroactive si se compenseaza cu urmatoarele plati.
Partile prin vointa lor pot stabili un efect pentru viitor sau orice alta alternativa dorita.
5
In caz de litigiu asupra intinderii si efectelor clauzelor, tribunalul arbitrar sau instanta pot stabili numai
intinderea existentei caracterului favorabil.
4. Clauza de hardship( impreviziunea)
Temei juridic: art. 1271 C. Civ.+ Prinicipiile Uni Droit+ Modelul clauzei de hardship emise de CCI
Paris( publicatia 2003).
Natura juridica: este o exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractului.
Sfera de aplicare: se coreleaza ori completeaza cu forta majora, partile vor stabili evenimente exprese
care reprezinta forta majora, iar restul evenimentelor imprevizibile vor constitui hardship.
Def: este o clauza contractuala care prevede obligarea partilor de a proceda la negocieri sau de a apela
la un tert ( mediator, arbitru, judecator, etc), pentru adaptarea contractului, daca pe parcursul executarii
au aparut imprejurari, de orice natura, independente de vointa partilor si de culpa lor, care afecteaza
grav echilibrul contractual si produc o ingreunare substantiala a executarii obligatiilor uneia sau
ambelor parti, respectiv care nu ar fi echitabil sa fie suportate doar de partea vatamata.
Continutul clauzei si conditiile de aplicare:
A) Caracteristicile tuturor clauzelor de hardship- se refera la natura evenimentului, respectiv imprejurarile

acoperite de clauza
a) clauza are un caracter general, ca regula formulandu-se in termeni generic si care acopera
imprejurari de orice natura care ar interveni pe parcursul executarii contractului, afectand economia
acestuia ( ex: riscuri valutare nevalutare).
- Limitarile caracterului de generalitate pot fi stabilite de parti fie la o anumita categorie de riscuri
fie la anumite schimbari conjuncturale in legatura cu obiectul contractului
b) Evenimentele care produc hardship trebuie sa fie independente de culpa vreunei parti. Mecanismul
de adaptare se activeaza numai cand imprejurarea este imprevizibila si externa culpei. Pe langa
aceasta regula a legii romane principille UNIDROIT stabilesc urmatoarele cerinte cumulative :
 Sa apara sau sa fi fost cunoscut dupa incheierea contractului
 Sa nu fi putut fi luat in considerare rezonabil la incheierea contractului
 Sa fie inafara culpei
 Victima sa nu isi fi asumat riscul producerii evenimentului
B) Efectele evenimentului de hardship asupra contractului
a. Impactul imprejurarilor trebuie sa perturbe grav echilibrul contractual si sa provoace o

ingreunare substantiala executarii obligatiilor uneia sau ambelor parti
 Gravitatea se va judeca reportat la efectele concrete produse asupra echilibrului
contractual
 Frustrarea partilor se va aprecia raportat la imposibilitatea de indeplinire a
scopului urmarit la incheierea contractului
6
 Criteriul de evaluare, cand evenimentul este grav sau schimbarea este

substantiala, este daca ar fi fost cunoscute nu s-ar mai fi incheiat contractul sau ar
fi fost incheiat diferit
 Intinderea afectarii vizeaza fie intreaga economie a contractului (regula in dreptul
roman) fie se poate referii la o singura prestatie
 Consecintele evenimentului vor fi fie cresterea obligatiilor sau costurilor fie
descresterea substantiala a contraprestatiei fie cresterea considerabila a sarcinilor
financiare in raport cu profitul urmarit
b. Efectele prejudiciabile sa fie inevitabil a fi suportate de o singura parte
C) Efectele clauzei fata de partile contractului
a. Efectul pozitiv consta in adaptarea contractului. Nu se poate produce automat ci doar

a urmare a negocierii partilor. Daca nu se cere negocierea efectele raman
neschimbate
b. Efectul negativ consta in adresarea cererii de renegociere si a prevederii legale in
sensul ca simpla existenta a clauzei nu indreptateste victima la suspendarea executarii
contractului
D) Mecanismul de adaptare al contractului
 Contractul trebuie sa prevada procedura de adaptare si de implementare a clauzei. In

lipsa se va aplica legea romana daca este lex contractus respectiv se pot aplica
uzantele
 Prima etapa consta in notificarea intentiei de negociere. Se face in termenul prevazut
de contract sau rezonabil, din momentul in care partea a suferit sau a cunoscut
imprejurarea
 Modificarea trebuie sa cuprinda obligatoriu temeiul clauzei, dovezile pertinente ale
evenimentului si solutia propusa de adaptare
 A doua etapa consta in renegocierea contractului
 Ca regula partile sunt obligate sa negocieze dar nu sa ajunga la un rezultat.
Sanctiunea in cazul refuzului nejustificat de participare la negocieri consta in
atragerea raspunderii civile contractuale cumulat cu eventuale daune interese
 A treia etapa consta in rezultatul negocierilor
 Daca partile convin o solutie, se va executa mai departe de regula in baza unui act
aditional care cuprinde noua vointa juridica
 Daca partile NU convin nimic fie pentru ca nu se inteleg, fie pentru ca nu se raspunde
la convocare exista doua solutii :
o Rezolutiunea/rezilierea de drept, numai ca urmare a acordului scris existent
in contract (pact comisoriu)
o Se poate apela la un mediator, la arbitraj sau la instanta de judecata pentru
orice motiv
7
E) Momentul producerii efectului de readaptare
 Fie cand exista acordul partilor fie la definitivarea hotararii judecatoresti sau arbitrale
fie la un alt moment ales de parti
 In toate cazurile efectul este numai pentru viitor
IV.
IV. Alte clauze specifice in comertul international
A. Clauza de stabilire a dobanzii sanctionatoare
 Temei = OG simpla 13/2011 privind dobanda legala pt obligatiile

banesti
 Dobanda conventionala este regula in materie. Partile sunt libere
salibere sa o prevada libere sa o prevada intr-o clauza penala
 Intre profesionistii interni si internationali nu exista limitare la
suma asupra careia curge putand fi stipulata fara limita fara a fi
anulabile
 Dobanda legala in comertul international este o norma speciala si
supletiva. Cuantumul este de 6% per an
 Conditii de aplicare :
o Sa fie vorba de un raport juridic cu element de extraneitate
o Legea romana sa fie aplicabila
o Partile au stipulat ca plata sa se faca in moneda straina
B. Clauza de forta majora
1. Regimul legal al clauzei
 Este o cauza exoneratoare de raspundere adica un eveniment

strain de contract. Constituie un risc in comertul international
sau se poate naste ca urmare a acestuia
 Este supusa legii romane numai daca aceasta este lex contractus
 Izvoarele : art.1351 C.civ. , iar in dreptul international sa
regaseste in conventia de la Viena din 1980 si in regulile
UNIDROIT
8
2. Conditiile generale izvorate din lege ale fortei majore sunt stabilite cumulativ de
catre 1351 alin 2 C.civ., astfel : orice eveniment extern, imprevizibil, insurmontabil
(absolut invincibil), inevitabil, independent de culpa, survenit dupa incheierea
contractului si care face obligatia debitorului imposibil de executat
OBS ! => Art. 1351 are caracter supletiv, partile putand deroga asupra
tuturor elementelor mai putin caracterul insurmontabil si cel imprevizibil.
OBS ! => Trebuie sa existe intotdeauna imprevizibilitate astfel ca partile

puteau sa fi cunoscut sau sa fie constiente de eveniment, dar nu puteau
prevedea momentul producerii fortei majore si nici consecintele asupra
contractului.
3. Regimul conventional al clauzei
 Clauza de forta majora este specie a clauzelor asiguratorii in

comertul international. Cel mai cunoscut model (softlaw) este
clauza model ICC Paris (publicatia 650)
 Tipurile de clauze :
o Cu definitie sintetica este atunci cand se enumera elementele
sau conditiile esentiale ale evenimentului sau se trimite la o
norma sau la o uzanta
o Cu definitie analitica cand partile enumera unele sau toate
cazurile ori situatiile dorite a fi considerate forta majora
o Cu definitie mixta include atat o listare a evenimentelor sau
o trimitere la anumite conditii esentiale cat si o enumerare
exemplificativa a cazurilor dorite de parti
OBS! => Simpla producere a evenimentului nu conduce automat la

exonerarea de raspundere, partea care invoca trebuie sa dovedeasca
indeplinirea conditiei ca ea nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa evite sau sa
depaseasca consecintele impedimentului. Partea adversa va cauta sa se apere
prin dovedirea ca nu sunt indeplinite conditiile legale ori conventionale ale
cauzei.
9
OBS! => Partile pot atribui clauzei orice inteles fie de relaxare fie de
agravare a raspunderii in cazul producerii evenimentului de forta majora.
4. Efectele fortei majore
 Sunt comune atat fortei majore legale cat si clauzei stabilite de

parti
 Ca regula are efect de absolvire si exonerare de raspundere pentru
neexecutarea obligatiei afectate de forta majora
 Dupa cum impiedicarea este temporara sau definitiva se vorbeste
despre :
a. Efectul suspensiv constand in fie prelungirea
duratei contractului cu durata evenimentului de
forta majora fie o alta durata fixa agreata de parti
fie se poate exclude orice fel de prelungire
 Efectul se aplica cu prioritate doar daca este
prevazut expres in contract deoarece art. 1351
desi prevede rezolutiunea are efect supletiv
b. Efectul extinctiv este regula in dreptul comun
intern, iar in comertul international se aplica numai
daca impedimentul dureaza o perioada lunga (ex:
mai mult de 6 luni)
 Rezolutiunea se poate aplica deplin drept sau
cerere in instanta. Aplicarea efectului da nastere
la suportarea riscului contractual
OBS! => Oricand debitorul prin act cu forta similara poate renunta expres
sau tacit la exonerarea de raspundere pentru neindeplinirea obligatiilor.
Creditorul poate reununta la dreptul sau si accepta aplicarea fortei majore.
5. Procedura de anuntare a fotei majore
10
 Legea romana prevede expres sau prin uzante normative obligatia

partii care a suferit evenimentul de forta majora sa anunte cealalta
parte in conditiile clauzei sau a legii
 Obiectul instiintarii = cuprinde atat survenirea evenimentului cat si
efectele suportate care se rasfrang asupra executarii contractului
 Forma instiintarii trebuie facuta intotdeauna in scris prin orice
mijloc de cumunicare agreat in contract
 Termenul in care se face instiintarea este imediat sau rezonabil
atunci cand exista justificare
 Sanctiunea pentru lipsa notificarii :
o Obligarea debitorului la a suporta prejudiciile cauzate de
cealalta parte daca ar fi fost instiintata la timp
o Decadearea debitorului din dreptul de a invoca forta majora
numai daca aceasta posibilitate este expres prevazuta in
contract
6. Proba survenirii fortei majore
 Daca evenimentul s-a produs in Romania se poate proba fie prin

aviz de forta majora eliberat de catre Camera de comert si industrie
nationala sau camerele judetene fie pe cale de expertiza judiciara
Daca evenimentul s-a produs in strainatate si are repercursiuni in tara se aplica art.
1091 C.civ, care admite orice mijloc de proba permis la randu-i atat de sistemul
national de drept cat si de sistemul de la locul respectiv
11
12
Curs VII
Contractul de vanzare internationala de marfuri, conform conventiei de

la Viena din 1980
I. Aspecte introductive
1. Natura juridica si temeiul

 Contractul de vanzare internationala de marfuri este o specie a
vanzarii comerciale, particularizat prin faptul ca include un
element de extraneitate, care produce efecte la nivelul intregului
contract
 Temeiul de drept este exprimat in conventia de la Viena din 1980,
elaborata de catre UNCITRAL si votata in cadrul adunarii generale
a ONU
 Romania a aderat la conventie prin legea nr. 24/1991
 Conventia are putere de lege si se va aplica ca o norma supletiva,
daca partile nu decid excluderea sa, ca urmare a :
o Vointei exprese printr-o clauza contractuala de excludere a
prevederilor conventiei
o Trimiterii implicite la o reglementare interna sau
internationala, alta decat conventia
o Trimiterea la o uzanta normativa care exclude total
conventia
o Trimiterea la un sistem de drept care reglementeaza aceleasi
aspecte ca si conventia, dar in mod diferit
 Importanta conventiei rezida in armonizarea sistemului de drept
anglo-saxon (common-law) si a sistemului continental (sistemul
romanist)
2. Domeniul de aplicare al conventiei
A. Din punct de vedere temporal se aplica propunerilor de contracte sau celor

deja incheiate, intervenite dupa ratificarea acesteia
B. Din punct de vedere personal (rationae personae)
 Ca regula conventia se aplica contractelor de vanzare de marfuri
intre parti care isi au sediul in state diferite, conform a doua criterii
specifice
 Sediul se determina in functie de norma conflictuala aplicabila in
materie care, daca trimite la legea romana, atrage aplicarea art.
2571 C.civ.
 Conform primului criteriu conventia se aplica cand partile
contractante au sediul in state diferite, care amandoua au ratificat
sau aderat la conventie. In mod exceptional daca partile au sediul
in state semnatare, dar decid ca legea aplicabila este a unui stat
neafiliat, aceasta conduce la excluderea conventiei deoarece
echivaleaza cu derogarea de la norma supletiva impusa de
conventie
 In cazul in care tribunalul arbitral//instanta decide ca legea
aplicabila contractului este cea a unui stat neafiliat se va aplica
conventia numai daca partile au sediul in state diferite dar
semnatare
 Conform celui de-al doilea criteriu, Conventia se aplica cand
partile au sediul in state diferite semnatare ori neafiliate, atunci
cand normele de drept international privat conduc la aplicarea legii
unui stat semnatar. Concret, norma conflictuala poate trimite la
aplicarea legii unui stat semnatar fie subiectiv, pentru ca vointa
partilor din contract o cere, fie obiectiv pentru ca executarea, locul
incheierii sau marfa tranziteaza un stat semnatar
 In mod exceptional daca o parte are mai multe sedii, se ia in
considerare sediul cu cea mai stransa legatura cu executarea
contractului, tinandu-se seama de circumstantele cunoscute la
incheiere sau de aspectele negociate inainte de momentul incheierii
 Daca in timpul derularii contractului partile isi muta sediul oriunde
conventia ramane aplicabila
 Daca nu exista sediu declarat se va aprecia dupa resedinta
obisnuita sau locul puterii de decizie
C. Din punct de vedere material conventia se aplica numai contractelor de
vanzare, speciilor acestuia si contractelor ce au ca obiect transferul dreptului
real asupra bunurilor mobile prezente ori viitoare
3. Interpretarea conventiei si a contractului

 Se face conform urmatoarelor reguli :
o Contractul trebuie sa aiba caracter international si sa se interpreteze cu
buna credinta
o Problemele legate de conventie care nu isi gasesc rezolvarea in
termenii acesteia se vor aprecia conform principiilor generale inspirate
de aceasta ori, in subsidiar, conform cu legea aplicabila in temeiul
dreptului international privat
o Manifestarile de vointa ale partilor se apreciaza dupa intentia acestora
fie cand cealalta partea cunostea fie nu putea sa ignore aceasta
intentie. Daca nu se poate dovedii ca a stiu sau ar fi putut sa stie, se va
interpreta conform semnificatiei pe care ar da-o o pers rezonabila, cu
aceeasi pregatire profesionala, aflata in aceeasi situatie respectiv se va
tine cont de vointa reala a partilor
!OBS => Pentru determinarea intentiei reale sau a ceea ce ar fi inteles o

persoana rezonabila se va tine cont de circumstante pertinente, de
negocierile purtate, corespondenta partilor, obisnuintele sau unzantele
aplicabile respectiv de intregul lor comportament, mereu in sensul de a
produce efecte juridice.
o Partile sunt legate prin uzante la care au consimtit, le cunosteau sau

trb sa le cunoasca (tacit), locale sau general aplicabile in comertul
international, respectiv pot tine cont si de obisnuintele intervenite intre
aceastea
4. Forma contractului :
 Nu trebuie sa imbrace forma scrisa si nu este supus niciunei alte
conditii de gen
5. Din punct de vedere probatoriu contractul incheiat sub aplicarea conventiei
poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori.
II. Formarea contractului de vanzare-cumparare internationala de marfuri
 Terminologie :
o Formarea contractului reprezinta procedeul sau procesul de
ajungere la incheierea contractului
o Incheiera contractului reprezinta momentul manifestarii
acordului de vointa
1. Oferta de a contracta :
A.Deff = este o propunere de incheiere a unui contract, care sa indeplineasca

urmatoarele condicii cumulative :
- Adresata mai multor persoane determinate

- Suficient de precisa insemnand marfuri sunt determinate, respectiv este
stabilita cantitatea si calitatea precum si pretul sau indicatiile de determinare
ale acestora. Pretul este determinabil cand se face trimitere la pretul curent al
pietei de la momentul livrarii marfurilor
- Sa denote intentia autorului de a se obliga juridic in caz de acceptare
B.Momentul producerii efectelor este cand oferta ajunge la destinatar, este vorba
de teoria receptiei
C. Retractarea se poate face doar daca ajunge la destinatar inainte de oferta, chiar
daca era irevocabila
D. Revocarea => Ca regula este permisa pana la momentul expedierii acceptarii

sau momentul executarii actului (acceptarea tacita)
- Prin exceptie revocarea este interzisa atunci cand :
 Oferta prevede un termen expres de acceptare sau conform uzantelor,

obisnuintelor sau in altfel, este irevocabila
 Este rezonabil pentru destinatar sa reconsidere oferta ca fiind irevocabila si
daca a actionat in consecinta
E. Incetarea negocierilor se produce cand refuzul ajunge la ofertant in termenul

stabilit prin oferta.
2. Acceptarea ofertei
A. Deff = este o declaratie expresa sau o alta manifestare de vointa tacita a

destinatarului ofertei fata de oferta primita. Tacerea sau inactiunea nu vor
constitui acceptare cu exceptia uzantelor, obisnuintelor, intelegerii prealabile
sau acceptarii tacite.
B. Momentul producerii efectelor acceptarii :
 In cazul acceptarii exprese intre persoane absente se produce cand
indicatia de acceptare parvine ofertantului, in termenul stabilit in
oferta sau unul rezonabil
 In cazul acceptarii exprese intre persoane prezente se produce
atunci cand oferta verbala ajunge la desinatari si trebuie acceptata
de indata afara de imprejurari care implica contrariul
 In cazul acceptarii tacite producerea efectelor implica indeplinirea
unui act sau fapt din care rezulta acceptarea acelei oferte, fara a
comunica direct acceptarea. Nu implica un acord prealabil (adica
poate fi spontana), dar este permis numai daca exista posibilitatea
sau acceptarea rezulta din uzante/obiceiuri
 Momentul producerii efective a acceptarii tacite este cel in care
actul sau faptul sunt executate sau indeplinite, in termenul indicat
in oferta sau intr-unul rezonabil
C. Continutul acceptarii
 Ca regula este un raspuns care tinde spre acceptarea ofertei primite
deoarece orice completare, limitare, modificare, etc, reprezinta o
contraoferta
 Prin exceptie este considerat acceptare raspunsul care tinde sa fie
diferit si contine elemente completatoare ale ofertei dar care nu
altereaza in mod substantial termenii ofertei
 Caz special => Un raspuns care desi altereaza substantial termenii
ofertei va fi totusi considerat acceptare sau refuz dupa cum de
indata destinatarul a relevat verbal diferentele si a adresat un aviz
sau o corespondenta in acest sens celeilalte parti
D. Calcului termenelor de acceptare

 In cazul scrisorii sau email-ului curge de la data scrisa pe
document sau de la data aplicata pe plic (data expeditiei avand
prioritate)
 Pentru mijloacele de comunicare instantanee se aplica de cand
oferta parvine destinatarului (raport de remitere)
E. Acceptarea tardiva :
 Ca regula este caduca daca parvine ofertantului dupa expirarea
termenului din oferta
 Prin exceptie va produce efecte acceptarea daca ofertantul, fara
intarziere, informeaza verbal sau adreseaza un aviz catre acceptant,
ca este de acord sa primeasca tardiv
 Caz special => Daca a fost trimisa in termen si nu a putut sa ajunga
din motive neimputabile acceptantului se considera trimisa in
termen cu exceptia cazului cand ofertantul refuza in mod expres
primirea.
1. Momentul incheierii contractului :

 In cazul incheierii intre absenti este de cand acceptarea parvine
destinatarului (teoria receptiei)
 In cazul acceptarii intre prezenti echivaleaza cu realizarea
acordului de vointa
 In cazul acceptarii tacite se produce cand actul sau faptul de
acceptare tacita a fost efectiv realizat
!OBS => A ajunge/a parvenii la destinatar inseamna ca oferta sau
acceptarea, respectiv orice alta manifestare de intentie ajunge la destinatar
cand este facuta verbal sau este predata destinatarului insusi, prin orice
mijloace, la sediul sau resedinta obisnuita.
Curs VIII
Conventia de la Viena
III. Efectele contractului de vanzare internationala de marfuri
A. Obligatiile vanzatorului
 Conform art. 30 din Conventie, vanzatorul se obliga in conditiile
contractului si apoi ale conventiei. In caz de conflict primeaza
dispozitiile contractului
1. Obligatia de predare a marfurilor

 Este indeplinita cand marfa corespunde descrierii generale din
contract, chiar daca are lipsuri de conformitate rezonabile
 NU este indeplinita cand apare ca livrata o alta marfa
 Predarea inseamna punerea la dispozitie efectiva a marfurilor catre
cumparator, indiferent de locul ales. Preluarea inseamna obligatia
cumparatorului de a lua in posesie marfa de la locul de predare
 Locul predarii se apreciaza in functie de 4 criterii aplicabile in
scara :
a) Intr-un loc special prevazut prin contract, uzante sau obiceiuri (ex:
INCOTERMS 2020)
b) In lipsa, la locul remiterii catre primul transportator, altul decat sediul
vanzatorului, chiar daca nu s-au predat si documentele justificative sau
insotitoare
c) In lipsa transportului, la locul cunoscut expres, la momentul incheierii
contractului astfel :
o Unde marfurile individual determinate se afla efectiv (ex: cele aflate
pe un vapor in tranzit)
o Unde bunurile de gen se prevaleaza dintr-o masa comuna (piatra dintr-
o cariera)
o Unde bunurile se produc ori se fabrica
d) In oricare alte cazuri la sediul vanzatorului de la momentul incheierii
contractului (cherabila)
OBS! = Daca au existat mai multe sedii sau acesta s-a schimbat se va alege
cel cu care contractul are cea mai stransa legatura in ce priveste executarea
sa.
Momentul predarii marfurilor :

a) Fie la o data fixa cel putin determinabila prin contract
b) Fie intr-un interval cel putin determinabil ales de catre vanzator, cu
anuntarea obligatorie a cumparatorului. Alegerea se poate face conform
vointei partilor, uzantelor sau INCOTERMS 2020
c) In toate celelalte cazuri, intr-un termen rezonabil de la incheierea
contractului. In mod exceptional, cand este aplicabil, poate curge de la
momentul realizarii obligatiei cumparatorului de a specifica forma, natura,
masura, caracteristicile marfurilor, etc.
2. Obligatia de remitere a documentelor referitoare la marfa

 Ca regula se face conform contractului. Prin exceptie se poate face
conform uzantelor sau astfel incat sa permite cumparatorului
intrarea legala in posesia bunurilor si exercitarea efectiva a
dreptului
 Se includ predarea titlului de proprietate si a accesoriilor (ex:
facturile fiscale, asigurarea marfii, documentele vamale, etc)
3. Obligatia de conformitate a marfurilor
 Implica predarea cantitatii, calitatii, tipului si genului
corespunzatoare impreuna cu ambalajul corespunzator felului
marfurilor sau conform contractului
OBS! = Include garantia pentru vicii conform dreptului roman.
 Incalcarea prezentei obligatii intervine (infringment) :

o Cand se prezinta o calitate inferioara ori superioara respectiv
cand marfa are vicii ascunse
o Din punct de vedere temporal vanzatorul raspunde daca
lipsa de conformitate se naste cel mai tarziu la momentul
transferului riscului catre cumparator, chiar daca a aflat
ulterior
o Prin exceptie vanzatorul raspunde oricand si nelimitat daca
lipsa de conformitate este rezultatul culpei sale, de asemenea
cand vanzatorul ofera expres sau tacit, pentru o anumita
perioada, o garantie a calitatii sau de orice alta natura
conform cu care bunurile vor ramane adecvate intrebuintarii
sau vor pastra anume caracteristici/calitati
Obligatia corelativa a cumparatorului de examinare a marfurilor :
 Examinarea presupune receptia calitativa si cantitativa urmata de o

verificare atenta rezonabila sau prin sondaj, dar nu in detaliu (adica
nu prin expertiza tehnica)
 Termenul de verificare trebuie sa fie cat se poate de rapid (NU
rezonabil), fata de imprejurari si particularitatile marfurilor
 Cazuri speciale :
o Daca implica un transport se verifica la destinatie
o Daca marfurile sunt redirijate de cumparator (revanzare in
tranzit) se vor verifica la noua destinatie
4. Obligatia de predare a marfurilor libere de orice drept sau pretentie a vreunui
tert (garantia pentru evictiune)
 Obliga la conformitatea juridica a marfurilor din contract. Astfel
vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice pretentie a
vreunui tert exceptand cazul in care cumparatorul accepta sa preia
marfa in aceste conditii
 Vizeaza invocarea unui eventual drept real sau unul de creanta.
Pretentia tertului trebuie sa fie intemeiata pe un drept si nu pe o
simpla tulburare de fapt
 Obligatia nu trebuie constatata de catre o instanta, deoarece se
prezuma ca incalcarea are loc automat la momentul emiterii
pretentiilor de catre tert. Vanzatorul trebuie sa demonstreze
netemeinicia pretentiilor tertului si va raspunde chiar daca
cumparatorul stia sau nu putea sa ignore eventualitatea pretentiilor
tertului
 In toate cazurile cumparatorul are dreptul la despagubiri separate
daca respingerea pretentiilor tertului s-a facut intr-un termen
nerezonabil de mare
5. Mijloacele de care dispune cumparatorul in caz de contraventie la contract

din partea vanzatorului (raspunderea contractuala a vanzatorului)
 Contraventie la contract reprezinta o incalcare a contractului
savarsita de una dintre parti
 Contraventia devine esentiala cand afecteaza obiectul sau scopul
contractului si cauzeaza celeilate parti un prejudiciu, prin care o
priveaza in mod substantial de un beneficiu la care era indreptatita
sa se astepte conform contractului, afara de cazul in care partea
victima sau orice alta persoana rezonabila, aflata intr-o situatie
asemanatoare nu ar fi putut prevedea rezultatul. In concluzie partea
trebuie sa se afle in culpa cel putin rezonabil
Mijloacele cumparatorului pe care le poate aplica in caz de incalcare
esentiala din partea vanzatorului :
a) Mentinerea contractului si obtinerea executarii in natura

 Ca regula obligatia trebuie executata in natura la cererea
cumparatorului, pentru care acesta poate oferi un termen de gratie
 Vanzatorul nu poate refuza executarea aleasa de catre cumparator,
oferind o plata prin echivalent (daune interese), nici daca prin
aceasta nu obtine profit sau i se aduce lui insusi un prejudiciu
 Dreptul de a cere executarea obligatiilor de catre vanzator
reprezinta salvarea contractului si se poate aplica in orice caz de
incalcare. Alternativ acolo unde se poate, cumparatorul poate cere
predarea unor marfuri prin inlocuire sau repararea viciului de
conformitate
 In toate cazurile cumparatorul poate cere cumulativ daune pentru
neexecutare
 Conditia esentiala a obtinerii executarii in natura este ca partea sa
nu ceara sau obtina separat o alta forma de incetare a contractului
sau o alta contraprestatie (ex: rezolutiunea contractului sau
diminuarea pretului)
b) Reducerea pretului
 Se aplica in cazul in care vanzatorul nu respecta obligatia de
conformitate a marfurilor nici pe cea de conformitate juridica
 Cumparatorul poate alege aceasta alternativa si cere reducerea sau
intoarcerea unei parti din pret proportionala cu diferenta dintre
valoarea pe care marfurile efectiv primite o aveau la momentul
predarii lor si valoarea pe care aceleasi marfuri au avut/o la acelasi
moment pe piata libera
OBS! = Repararea de catre vanzator a conformitatii urmata de refuzul de

acceptare al cumparatorului, il exonereaza pe vanzator.
c) Declararea rezolutiunii totale a contractului

 Declaratia de rezolutiune este obligatoriu a fi comunicata catre
vanzator si marcheaza incetarea efectelor contractului. Reprezinta
o alternativa subsidiara fata de executarea in natura, cumparatorul
putand opta pentru aceasta numai in urmatoarele conditii :
o Neexecutarea obligatiei vanzatorului constituie contraventie
esentiala la contract. Aceasta este conditia regula care poate
fi invocata pentru orice obligatie esentiala. Simpla nepredare
a marfurilor la termen nu constituie contraventie esentiala,
afara de cazul cand partile au stipulat expres ca vanzatorul
trebuia rezonabil sa fi stiut ca este tinut de acest termen.
o Cand vanzatorul nu preda marfa in termenul de gratie
suplimentar primit de la cumparator
B. Obligatiile cumparatorului
1. Obligatia de plata a pretului

 Ca regula, este obligat sa plateasca pretul, acesta cuprinzand obligatia de a
lua toate masurile si de indeplini toate formalitatile necesare platii valabile,
conform contractului si regulilor specifice normative
 Plata pretului pur si simplu reprezinta o obligatie de rezultat pentru
cumparator, devine una de mijloace cand depinde de rezultatul unor masuri
sau formalitati a caror executare depinde de un tert. Totusi cumparatorul
trebuie sa dovedeasca ca a depus eforturi rezonabile si consistente de a
determina pe tert sa indeplineasca respectivele masuri
 Lipsa platii pretului atrage urmatoarele sanctiuni :
o Aplicarea mijloacelor de care dispune vanzatorul in caz de
contraventie la contract esentiala din partea cumparatorului
o Amanarea executarii propriilor obligatii ale vanzatorului prin
invocarea motivului de contraventie aniticipata din partea
cumparatorului, aratand ca este prezumat rezonabil a nu-si primii
contraprestatia
Determinarea pretului :
 Se face :
a. In lipsa unei determinari contractuale, prin trimiterea la pretul curent
sau cel obisnuit din ramura comerciala respectiva. Trimiterea se va
raporta la momentul incheierii contractului si la bunuri similare
vandute in conditii compatibile.
b. Se poate stabilii intr-o maniera standardizata conform greutatii
marfurilor, fara ambalaj (greutatea neta).
Locul platii :
 Ca regula trebuie stipulat in contract

 In lipsa determinarii va fi la sediul vanzatorului (obligatie
portabila) si cu conditia ca suma sa intre efectiv in contul
vanzatorului
 In cazul schimbarii sediului aceasta trebuie comunicata catre
cumparator deoarece in lipsa va platii la sediul pe care il cunoaste
Momentul platii :
 Este atunci cand vanzatorul pune la dispozitie bunul sau

documentele catre cumparator daca nu s-a stipulat altfel
 Caz special = atunci cand vanzatorul instruieste expres pe
transportatorul marfii sa nu predea pana la confirmarea remiterii
pretului
2. Obligatia de preluare a marfurilor

 Implica doua operatiuni prealabile :
a. Indeplinirea oricaror acte rezonabile a fi necesare pentru a permite
vanzatorului sa predea marfa (ex: sa se tocmeasca un transportator sau plata
cheltuielilor vamale)
b. Cumparatorul sa preia marfa de la locul inteles cu vanzatorul sau de la sediul
acestuia din urma
3. Mijloacele de care dispune vanzatorul in caz de contraventie la contract din

partea cumparatorului
 Atragerea raspunderii contractuale a cumparatorului se face in
aceleasi conditii, iar mijloacele vanzatorului sunt in oglinda cu cele
ale cumparatorului
Curs IX
Dreptul Comerțului Internațional
Data examen : 10 mai, ora 16:00 sau 18:00
20 grile cu o singura varianta de răspuns
IV. Transferul riscurilor în contractul de vânzare international de

marfuri
Riscul reprezinta acel eveniment de natura de a degrada marfa, care

antrenează o diminuare a valorii acesteia sau poate rezulta dintr o pierdere
previzibila în cursul transportului, care nu sunt determinate de un fapt
personal al partii vânzătoare aflându se în afara culpei acestuia.
1. Momentul transferului riscului
a. Când marfa este vândută prin intermediul unui transportator, însemnând ca
vânzătorul sau cumpărătorul apelează la un terț expeditor pentru a duce
marfa la cumpărător, ne aplicându se cazului în care cumpărătorul ridica
personal marfa, avem următoarele cazuri:
- când vânzătorul este ținut sa remita marfa la un anume loc, către
transportator sau un agent, riscul se transfera de la momentul acestei
remiterii
- în lipsa unui loc determinat, riscul se transfera de la momentul predării către
primul transportator
b. Cazul special când marfa se vinde în timpul transportului
Ca regula, riscul se transfera de la momentul încheierii contractului de
vânzare cu condiția ca bunurile sa fie identificate.
In mod excepțional, dacă vânzătorul cunoștea sau trebuia sa fi cunoscut ca
marfa este deteriorata sau a dispărut înainte de a fi vândută și nu a informat
pe cumpărător, atunci va păstra riscul.
2.Consecintele transferului riscului
Ca regula, pierderea sau deteriorarea mărfurilor nu îl exonerează pe
cumpărător de plata preturilor. Vânzătorul va răspunde însă dacă originea
viciului s a produs la momentul transferului riscului dar niciodată mai târziu.
Apariția ulterioară a efectelor unui viciu ce are o cauza anterioara
transferului riscului va atrage culpa vânzătorului.
Efectul concret consta în stabilirea partii care poate emite pretenții contra
asigurătorului. Prin excepție, dacă deteriorarea are ca și cauza fapta
vânzătorului sau neglijenta sa( ex: ambalare, încărcare, etc defectuoase) fie
asigurătorul nu va răspunde, fie va putea sa se regreseze contra vânzătorului.
V. Daunele interese în contractul de vânzare internațional de marfuri
Conventia permite executarea obligatiilor prin echivalent cu condiția ca

sistemul de drept aplicabil sa permită la rândul sau; respectiv când este
stabilita ca răspundere subsidiara, se aplica doar dacă același sistem de drept
permite întâi executarea în natura. Daunele se acorda separat în caz de
rezoluțiunea, dar se pot și cumula. Se cer pentru orice încălcare obiectiva a
obligației părților, indiferent de incetarea contractului, dacă nu se probează o
cauza exoneratoare de raspundere.
1. In tinerea daunelor interese
Echivalează cu prejudiciul efectiv suferit( damnu emergens) și profitul
nerealizat( lucru cessans).
Condițiile de acordare a daunelor (cumulative) :
- Partile sa nu fie decăzute din dreptul de a invoca evictiunea, nici lipsa de
conformitate
- Partea care pretinde daune sa nu fi invocat rezoluțiunea sau rezilierea
- Să existe o contravenție la contract
- Partea victima sa nu și fi asumat riscul contractului
- Contravenția sa antreneze un prejudiciu economic( nu moral)
2. Daunele interese speciale în cazul rezolutiunii contractului
a. cumpărarea de înlocuire sau vânzarea compensatorie, se fac printr o
tranzacție de înlocuire ca urmare a rezolutiunii, când vânzătorul poate
vinde compensatoriu, iar cumpărătorul poate cumpăra pt înlocuire,
urmând a se regresia contraceluilalt pt recuperarea diferenței de preț
dintre valoarea contractului și valoarea obținută din aceste operațiuni
b. cazul înlocuirii sau compensării mărfurilor la prețul curent
Ca regula, Partea poate cere diferenta dintre prețul contractului și valoarea
de piață de la momentul rezilierii. Trebuie redactata o tranzacție de înlocuire
cu rolul de a stinge datoriile și eventualele litigii.
Obs: Prețul curent se determina la locul predării mărfurilor sau raportat la
uzante.
VI. Exonerare de raspundere
Cauza exoneratoare de raspundere este un eveniment care permite unei partii
sa nu achite daune pentru neexecutarea obligatiilor sale, dacă sunt
îndeplinite următoarele conditii:
- evenimentul este independent de culpa, adică nu putea fi controlat de partea
în culpa
- evenimentul este fortuit, adică nu era rezonabil așteptat sa se întâmple la
încheierea contractului
- este imprevizibil și insurmontabil, adică părțile nu puteau rezonabil preveni,
nici depăși consecințele acestuia. Se va raporta la un profesionist diligenta
care evaluează riscurile la data semnării, în mod rezonabil.
Aplicarea cauzei exoneratoare:
- dacă se găsește în sfera de control a partii, nu poate fi invocată exonerarea
- afectează numai dreptul de a cere daune interese a celeilalte partii
- poate exista la momentul încheierii contractului sau după
- partea care o invoca nu se poate prevala de neexecutarea celeilalte, dacă este
rezultatul propriilor sale acțiuni sau omisiuni ce au condus la neexecutarea.
Reguli și uzante uniformizate în materia vânzării internaționale de
marfuri- INCOTERMS 2020
1.Terminologie
INCOTERMS rep acronimul de la iInternational Commercial Terms
însemnând termeni comerciali internaționali generali. Aceștia au fost
adoptați ca urmare a codificarii uzantelor din comertul international de către
Camera de comerț și Industrie din Paris ca organism privat. Au intrat in
vigoare la 1 ianuarie 20203 și pot fi regăsiți în Broșura 723 din 2019.
Incoterms implica doua noțiuni ingemanate:
a. termeni contractuali comerciali sunt formule prescurtate compuse din trei
litere, pe care părțile le utilizează în contractul lor cu scopul de a indica
categoria de regululi de utilizare pe care doresc sa o adopte. În Incoterms
2020 shnt 11 termeni comerciali.
b. regulile de utilizare și interpretare reprezinta pachetul de reglementări(
definiții) ale termenilor comerciali, care stabilesc conținutul acestor termeni,
adică drepturile și obligațiile cumpărătorului și vânzătorului, deci implicit
tipul de vânzare cumpărare internațională de marfuri pe care părțile l au ales
ca fiind aplicabil contractului lor. Cu alte cuvinte, termenii comerciali au
rolul de a identifica grupul de reguli care va determina conținutul
contractului pe care părțile decid sa l încheie.
Scopul Incoterms este acela de a oferi un set de reguli pentru aplicarea
termenilor comerciali la contractele de vânzare și explicarea efectelor
acestora.
2. Natura juridica
Sunt uzante conventionale, uniformizate, unificate și codificate de către un
organism privat, care au caracter de reguli( clauze prestabilite) în materia
conținutului contractului de vânzare internațională de marfuri.
Funcția regulilor Incoterms consta în armonizarea soluțiilor din materia
contractului international de vânzare și a practicii arbitrale sau judecătorești.
Forta juridica a regulilor Incoterms este aceea a unei reglementarii de soft
law( uzantele). Acestea au un caracter facultativ, fiecare dintre ele fiind
expresia unui anumit tip de vânzare, care implica o anumita împărțire a
obligațiilor între vânzător și cumpărător; aceste reguli se pot aplica numai
dacă părțile, prin vointa lor expresă, aleg una dintre reguli sa fie aplicabila
contractului lor.
Regulile Incoterms nu constituie izvor de drept și nu au forta unei legi
supletive.
Din caracterul facultativ al regulilor rezulta următoarele consecințe :
a. regulile se aplica numai în cazul în care părțile, printr o clauza
expresă, adopta un anume termen comercial trimițând astfel la regulile
pe care acesta le stabilește. Aceste reguli capătă forta juridica a unei
clauze contractuale ca urmare a indicarii complete și exacte, inclusiv
anul când a fost adoptata regula sau varianta la care părțile fac
trimitere precum și locul sau portul cu care termenul respectiv se
asociază conform voinței părților.
ex: vanzarea/ livrarea mărfurilor se face FOB Incoterms 2020plus locul/
portul de încărcare
Regulile se pot aplica și taci numai dacă au caracter de uzanta sau
obișnuinte între parti.
b. Partile sunt libere sa aleagă orice termen comercial
c. Partile sunt libere sa modifica ori sa completeze termenii comerciali
prin schimbarea regulilor la care trimit. Vointa părților exprimata în
contract prevalează asupra reguli Incoterms. Regulile pun doar la
dispoziția părților un set standardizat de drepturi și obligații care însă
poate fi modificat.
Obs: În cazul în care părțile au menționat chiar și inform un anume termen
comercial, fără a se deduce vreo completare, aceștia termeni se vor aplica
integral.
Normele imperative din sistemul de drept care constituie legea aplicabila
contractului( lex contractu), prevalează asupra clauzelor contractuale,
inclusiv asupra Incoterms alese de parti. În caz de contradicție, între o regula
Incoterms la care părțile au trimis și o uzanta normativa, regula va avea
prioritate.
3. Obiectul
Obiectul regulilor Incoterms îl reprezinta raporturile juridice nascute din
contractul de vânzare de marfuri. Astfel spus, acestea reglementeaza în
principal relațiile dintre vânzător și cumpărător și, după caz, anumite reguli
mai reglementeaza obligațiile de a încheia un contract de transport sau de
asigurare, cele de a obține licențe sau autorizații de import export, cele de a
îndeplini alte formalități necesare deplasării mărfurilor la o anume
destinație.
Obs: Incoterms se aplica cu precădere contractelor internaționale dar poate fi
ales de parti și la o vânzare interna.
Importanta Incoterms rezulta faptul ca simpla desemnare a unui termen
comercial obliga părțile sa recepționeze.
Curs X
4. Clasificarea termenilor INCOTERMS
A. Dupa criteriul modalitatii de transport :

a) Termeni folositi in orice fel de transport = CIP (carriage-insurance-paid)
DDP (Deliverd-Duty Paid to)
b) Termenu folositi numai in transporturile maritime si fluviale
FAS (Free Alongside Ship) = Franco – de-a lungul vasului, in portul de
incarcare
FOB (Free on Board) = Franco – La bordul navei de asemenea in portul de
incarcare
CFR (Cost and Fright) = Taxe si Marfa platite pana la portul de descarcare
CIF (Cost Insurance Fright) = Marfa, Asigurare si Navlu platite pana la
portul de destinatie
OBS ! = Franco reprezinta termenul comercial care arata ca taxele de

transport si asigurare sunt platite de cel care expediaza o marfa.
Navlu = Denumirea contractului de transport pe apa
OBS! = In clauza care trimite la un termen INCOTERMS trebuie prevazut in
mod obligatoriu anul in care au fost emise regulile.
B. Dupa criteriul momentului livrarii, termenii se grupeaza in functie de

momentul, locul livrarii marfii respectiv modului de impartire intre partile
contractante a riscului si costurilor contractului :
- Grupa F (FAS + FOB) conform regulilor, la acesti termeni livrarea se
efectueaza in momentul in care marfa este predata transportatorului, care
este platit de catre cumparator
- Grupa C (CIP + CFR + CIF) la acesti termeni livrarea se face la fel ca la
grupa F dar vanzatorul suporta contractul de transport precum si cel de
asigurare (la CIP si CIF) fara insa asi asuma riscul deteriorarii marfurilor si
fara alte costuri dupa momentul livrarii
- Grupa D (DDP) la acesti termeni livrarea se face la locul de destinatie, iar
vanzatorul suporta riscurile si costurile
5. Continutul regulilor INCOTERMS
- Continutul regulilor reprezinta un ansamblu de obligatii determinate pentru

fiecare parte a contractului de vanzare de marfuri, asadar fiecare regula
exprima un anume tip de vanzare si un anumit mod de impartire a drepturilor
si obligatiilor intre vanzator si cumparator
- INCOTERMS 2020 determina intai obligatiile vanzatorului cu indicativul A
si apoi pe cele ale cumparatorului cu indicativul B. Fiecare obligatie din
fiecare articol reprezinta o regula distincta concentratasi prestabilita odata cu
alegerea termenului folosit de catre parti
- INCOTERMS NU reglementeaza obligatia de transfer a proprietatii asupra
bunului vandut nici regimul drepturilor reale, care se determina conform
legii aplicabile contractului (lex contractus). Nici nu determina modalitatea
de solutionare a litigiilor
- Obligatiile partilor sunt urmatoarele :
o A1 +B1 sunt obligatiile generale ale vanzatorului si cumparatorului
 Obligatia A1 a vanzatorului este comuna tuturor termenilor
constand in obligativitatea livrarii marfurilor si remiterea
documentelor cu privire la marfa
 Obligatia B1 a cumparatorului este identica la toti termenii si
consta in plata pretului
o A2 este obligatia vanzatorului de livrare a marfii si B2 obligatia
cumparatorului de preluare a livrarii
 La termenul DDP vanzatorul va livra la dispozitia
cumparatorului in mijlocul de transport sosit la destinatie si gata
pentru descarcare
 Descarcarea NU este in sarcina vanzatorului
 La regula FAS vanzatorul va livra fie prin plasarea marfurilor
de-a lungul vasului desemnat de catre cumparator, in portul de
incarcare, fie prin procurarea marfurilor in cazul vanzarii
succesive (adica a vanzarii unui bun ce apartine altuia sau se
afla in transport)
 La regula FOB vanzatorul va livra prin plasarea marfurilor la
dispozitia cumparatorului la bordul vasului tocmit de catre
cumparator in portul de incarcare
 La regulile CFR si CIF vanzatorul va livra marfurile prin
plasarea lor la bordul vasului in portul de descarcare –
momentul si locul livrarii sunt identice cu regula FOB
 CFR include doar costul marfurilor si al navlului pe cand CIF
include si asigurarea
o In cazul obligatiei B2 a cumparatorului la toate regulile exista

indatorirea de a prelua marfa :
 La grupa D se preia de indata ce a fost pusa la dispozitia
cumparatorului
 La grupele F si C de indata ce a fost predata transportatorului
o Obligatiile A3 si B3 stabilesc transferul riscului intre parti

 Obligatia A3 indica, ca vanzatorul suporta toate riscurile pieirii
fortuite sau deteriorarii marfurilor pana la locul si momentul
livrarii
 Obligatia B3 rezulta cumparatorul va prelua riscul imediat dupa
momentul livrarii
 Prin exceptie de la B3 cumparatorul care se afla in culpa preia
riscul de la expirarea perioadei de livrare sau orice alta data
convenita
 Conform B3 cumparatorul este in culpa prezumata atunci cand :
 Nu instiinteaza pe vanzator sau nu emite o notificare ceruta de
contract
 Vasul contractat de cumparator nu soseste la timp sau este inapt
(nepotrivit pentru marfa respectiva
 Nu isi indeplineste obligatiile de obtinere ale autorizatiilor sau
licentelor de import-export
o Obligatiile A4 si B4 constand in plata transportului

 Repartizarea costurilor de transport revine partilor in functie de
termenul ales :
 La FAS + FOB obligatia revine cumparatorului, de la portul de
incarcare pana la destinatie
 La grupele C si D obligatia revine intotdeauna vanzatorului
o A5 si B5 constand in plata asigurarii marfurilor

 Aceasta obligatie incumba numai vanzatorului si numai in cazul
alegerii termenilor CIP sau CIF
 Se va achita incepand de la locul de livrare prevazut de
obligatia A2 si pana cel putin la portul de destinatie
o Obligatiile A7 si B7 privind formalitatile de import-export si taxele de

tranzitare
 Nu toate regulile atrag aplicabilitatea obligatiilor A7 + B7,
acestea regasindu-se de principiu numai la fiecare dintre
termenii INCOTERMS (transferul marfurilor sau vanzarea nu
implica mereu un import sau un export)
 In ce priveste exportul marfii din tara vanzatorului, obligatia de
suportare a costurilor vamale incumba vanzatorului, la toate
regulile
 In ce priveste tranzitul marfurilor prin state terte la grupele F si
C obligatia incumpa cumparatorului sa intocmeasca si sa
plateasca formalitatile de tranzit si cele liberatorii
 La grupa D obligatia revine vanzatorului
In ce priveste formalitatile de import in tara cumparatorului in toate cazurile

inafara de regula DDP costurile sunt achitate de cumparator.

Curs Comert International

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Comert International

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 1- Aspecte introductive A.D.

I. Notiunea si importanta comertului international

Observatie: ne aflam in faza de distributie a economiei, ca etapa intermediara dintre productie,

II. Definitia comertului international

III. Obiectul comertului international= sunt raporturile juridice patrimoniale de import/export

2. operatiuni de cooperare economica internationala= se realizeaza multiplu de domenii prin

b. prin constituirea unei PJ cu capital comun

IV. Participarea Romaniei la comertul international: se face prin organismele si conventiile

V. Principiul libertății comerțului internațional

b) cea internă: reprezintă capacitatea recunoscută de legea română tuturor comercianților

REGIMUL LICENȚELOR ȘI AUTORIZAȚILOR DE IMPORT/EXPORT

c) d.p.d.v. material : se eliberează pentru fiecare marfă determinată și pentru o singură

d) d.p.d.v. personal : pot fi utilizate doar de titular, fiind netransmisibile

 în caz de refuz, se aplică legea contenciosului administrativ

Temei: OUG 92/1997, care reglementeaza 3 forme de investitie directa:

a. participarea la constituirea sau extinderea unei societati comerciale romane;

Legea 297/2004 stabileste ca o investitie de portofoliu se aplica si se desfasoara prin intermediul

Temei suplimentar, Regulamentul 4/2005 al BNR, stabileste ca nerezidenti sunt:

- persoane fizice romane sau straine, cu domiciliul in strainatate;

Conform aceluiasi act normativ, rezidentii sunt:

- persoanele fizice romane sau straine cu domiciliul in tara;

II. Principiile specifice aplicabile investitiilor straine

1. Libertatea formelor si a modalitatilor de investire in Romania

2. Libertatea de acces in toate domeniile activitatii economice nationale

Temei: OUG 92/1997 art 4.

3. Egalitatea de tratament a investitorilor straini

Temei: OUG 92/1997 alin.2.

III. Garantiile acordate de Romania investitorilor straini

1. Impotriva indisponibilizarii investitiei

2. Garantia stabilitatii regimului juridic al investitiilor straine

Temei: art 16 din OUG 92/1997

3. Garantarea investitiilor straine prin organismele nationala

Temei: legea 96/2000

4. Garantarea investitiilor prin organisme international

Se realizeaza prin Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor , realizata in urma Conventiei de la

IV. Drepturile de care beneficiaza investitorii straini in Romania

1. Dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate in Romania

Dreptul proprietate asupra terenurilor este conditionat de urmatoarele legi aplicabile:

Observatie: conditiile sunt cumulative .

b) prin mostenire legala cu aplicarea Codului Civil roman;

C. Legea 17/2014 privind vanzarea de terenuri agricole

- respectarea conditiilor de fond si de forma ale Codului civil roman;

2. Dreptul privind efectuarea operatiunilor valutare si a conversiei in valuta urmata de transferul in

3. Dreptul de a alege privind solutionarea litigiilor cu autoritatile romane

a. procedura judecatoareasca nationala in temeiul legii contenciosului administrativ sau Codului

b. procedura de arbitraj institutional sub egida Centrului International pentru Reglementarea

c. procedura de arbitraj ad-hoc conform Regulamentului UNCITRAL.

1. Conventiile Internationale la care Romania este parte

a) In materia contractelor avem:

c) In materie financiar bancara:

e) In materia arbitrajului comercial international:

Aderarea la UE conduce la aplicarea directa a regulamentelor si la armonizarea dreptului roman cu

4. Reglementarile de Soft Law

Implica uniformizarea dreptului comertului international in cadrul organismelor internationale

Exista 3 feluri de uniformizare :

b) Uniformizarea sub egida institutului international pentru unificarea dreptului privat

5. Uzantele din Comertul International

- Noul Cod Civil art. 1 alin 6 care se refera la uzante si obiceiuri

esenta lor sunt vechimea, repetabilitatea, stabilitatea si continuitatea, devenind uzante

Uzantele comerciale se aseamana cu obiceiurile/cutumele din dreptul civil, ambele avand un

Dupa domeniul de aplicare avem :

Dupa criteriul izvorului lor avem:

 Reglementeaza rapoartele de drept neprevazute de lege