Etica în diferite țări ale lumii

A elaborat : Vudvud Dumitru BA1703

 Cea mai dificilă provocare pentru
societăţile multinaţionale o reprezintă
diversitatea culturală a ţărilor şi
regiunilor lumii în care îşi desfăşoară
activitatea economică, deoarece nu
există „reţete” sau soluţii universal
valabile, iar problemele întâmpinate
ţin mai mult de spiritualitatea
popoarelor, decât de aspecte de ordin
economic şi social
Zestrea culturală a societăţii
include, printre altele, şi
totalitatea normelor morale
ale umanităţii; în condiţiile
multiculturalismului, există
mai multe concepţii despre
moralitate, dar acest aspect
nu infirmă existenţa unor
principii morale larg
împărtăşite, a unor valori etice
cu caracter universal.
Necesitatea de a face
deosebirea între ceea ce este
larg împărtăşit şi ceea ce este
specific cultural unei anumite
naţiuni, precum şi explicarea
similitudinilor şi diferenţelor
dintre standardele morale ale
ţărilor lumii prezintă o
importanţă deosebită pentru o
analiză etică comparativă la
nivel internaţional. Cele mai
importante diferenţe
axiologice apar între culturile
individualiste (precum cea
americană) şi cele colectiviste
(precum cea japoneză) sau
între societăţile motivate de
realizarea anumitor obiective
şi sarcini, cum este cea
engleză, şi societăţile care
pun accentul pe cultivarea
relaţiilor interumane, cum este
cea franceză.
SUA este considerată, pe drept
cuvânt, ţara în care s-a născut
etica în afaceri. Societatea
americană, caracterizată de un
individualism agresiv manifestat pe
piaţa liberă, a fost esenţial
influenţată de protestantism, religie
ce a dominat aproape toată istoria
poporului american; nicio altă
tradiţie religioasă nu a avut un
impact atât de puternic în
determinarea atitudinilor şi
comportamentelor americanilor în
plan etic şi economic.
Încă de la apariţia sa,
protestantismul a formulat o serie
de învăţături etice şi religioase,
relaţionate cu viaţa economică şi
comercială. Succesul economic
şi prosperitatea materială erau
considerate un semn de
binecuvântare divină, iar sărăcia
se asocia cu „falimentul” moral şi
spiritual şi, mai ales, cu lipsa
disponibilităţii de a munci
Arabia Saudită: Ordinea economică islamică are la bază trei
valori fundamentale: dreptatea socială, corectitudinea şi
moderaţia. Etica islamică în afaceri oferă o alternativă
viabilă – din punct de vedere economic şi moral – eticii
occidentale. Principala valoare care călăuzeşte societatea
arabă este reprezentată de respectarea legilor din Coran
(Cartea Sfântă a islamicilor), atât în viaţa privată şi socială,
cât şi în viaţa de afaceri.
 Etica afacerilor în China a apărut
ca o disciplină de sine stătătoare la
începutul anilor `90, dar încă nu
este suficient dezvoltată şi
elaborată, din cauza
transformărilor de ordin economic,
social şi politic prin care trece ţara.
Reforma economică chinezească a
stimulat interesul oamenilor în
ceea ce priveşte etica afacerilor,
disciplină puternic influenţată de
etica tradiţională chinezească, de
ideologia socialistă şi de etica
afacerilor din ţările occidentale.
Rusia: Absenţa condiţiilor adecvate şi a restricţiilor de ordin moral este evidentă în toate
activităţile de afaceri desfăşurate în ţările fostei Uniuni Sovietice, ţări care traversează în
prezent o perioadă de tranziţie de la socialism la o formă de piaţă liberă. Dispariţia
regimului sovietic din Rusia a avut drept consecinţă instaurarea unui guvern relativ slab,
care avansează foarte încet în procesul de promulgare a legislaţiei necesare unui cadru
adecvat pentru desfăşurarea unor tranzacţii comerciale demne de încredere şi pentru
încheierea unor contracte cu forţă juridică.
Germania: Chiar şi în cadrul UE, acţiunile considerate reprobabile din
punct de vedere moral diferă de la o ţară la alta. În Germania, de
exemplu, practica mituirii se aprobă tacit de către autorităţile financiare;
pentru germani, corupţia este o afacere din ce în ce mai obişnuită şi
mai profitabilă, începând de la nivelul consiliilor locale şi ajungând până
la treptele superioare ale ierarhiei politice, dat fiind faptul că în această
ţară mita este impozabilă. Inspectorii financiari nu urmăresc persoana
care primeşte mita pentru faptul că a încălcat legea, ci doar pentru a
verifica dacă aceasta declară ca venit banii primiţi, pentru a putea fi
impozitat. Impozitarea mitei în Germania este, însă, o problemă care a
stârnit vii controverse.