DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL CIVIL a) ASEMANARI: a.1.

) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civil rezulta chiar din primul articol al Codului comercial roman, care stipuleaza ca in contract se aplica legea de fata si, mai departe, legiuitorul precizeaza ca unde ea nu dispune se aplica Codul civil. a.2.) Atat in raporturile de Dreptul Afacerilor, cat si in raporturile de Drept civil, partile sunt, totdeauna, pe pozitie de egalitate, ceea ce atesta existenta unei metode de reglementare comune.; a.3.) In sfarsit, evidentiem ca, atat in Dreptul Afacerilor, cat si in Dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturi de drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligatii pentru ambele discipline. b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI: b.1.) Subiectele de Dreptul Afacerilor au o capacitate speciala de a efectua operatiuni de comert exterior, in timp ce subiectele Dreptului civil(persoanele fizice si persoanele juridice) nu au o asemenea calitate ;b.2.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au, in principiu, caracter patrimonial, in timp ce raporturile de Drept civil se clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale.; b.3.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au caractere specifice de comercialitate si internationalitate, spre deosebire de cele civile care nu prezinta aceste caractere. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL COMERCIAL a) ASEMANARI: a.1.) Ambele reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial si comercial, iar subiectii acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au, in mod obligatoriu, calitatea de comerciant ; a.2.) Raporturile juridice reglementate de ambele ramuri de drept sunt guvernate de Codul comercial, de celelalte legi comerciale si de subsidiarele acestora ; a.3.) Dreptul Afacerilor si-a insusit unele caractere, norme de reglementare si dispozitii normative de la dreptul comercial, devenind un drept special in raport de dreptul comercial, care ramane dreptul comun b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI: b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element de extraneitate, care ii imprima un caracter specific de internationalitate, pe cand raportul juridic comercial intern nu prezinta aceasta caracteristica. b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de extraneitate, raportul juridic de Dreptul Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai multe sisteme de drept (cel putin doua), aspect asupra caruia vom reveni. a. Principiul libertatii comertului. Acest principiu este consacrat in Constitutia Romaniei, prin art.134 alin.2, care statueaza obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie. In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele subprincipii (ori linii de actiune calauzitoare) si anume: - libertatea de a revinde pentru a obtine un profit - consensul ca politica monopolista aduce atingere principiului libertatii comertului; - controlul exercitat asupra subiectelor de Drept al Afacerilor prin mijloace financiar-bancare de catre stat. b. Principiul concurentei loiale. Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu atat mai mult in schimburile de marfuri si servicii, constituind, in aceasta privinta, un factor real de progres economic. Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi factori de determinare si anume: b.1. Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cu activitati comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera; b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna, ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum se

manifesta. Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocatie internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din urma reprezentand, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale in comertul international. Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice comerciale in conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de comert cu incalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale. c. Egalitatea juridica a partilor - Este un alt principiu fundamental al Dreptului Afacerilor, care priveste direct raportul de comert international, potrivit caruia fiecare parte contractanta are dreptul sa actioneze conform vointei sale, in ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comert international, pe care le doreste realizate, in scopul obtinerii unui profit, pentru sine. d. Principiul libertatii conventiilor Potrivit acestui principiu, partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege, in mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel incat sa se concretizeze interesul lor. De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa, natura juridica, obiectul si continutul contractului de comert international, sa hotarasca asupra modului de rezolutiune sau de reziliere a acestuia, dar fara a incalca dispozitiile imperative in materie. e. Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante Potrivit acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, de comun acord, cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoi sunt obligate sa le respecte intocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor stipulate. f. Principiul bunei-credinte actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derularii contractelor de comert international si are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa fie efectuata de catre parti cu bona fides, iar partile contractante sa nu recurga la uzante necinstite, dand dovada de concurenta neloiala. In raporturile comerciale interne si internationale, buna-credinta se prezuma. In cazul in care se constata, din partea unui contractant, reaua-credinta, el va suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens.