Tema 9

REGIMUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI

ÎN ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR
1. Noţiunea şi componenţa patrimoniului
2. Bunurile şi clasificarea lor în dependenţă
de diferite criterii
3. Bunurile incorporale ale societăţilor
comerciale
4. Noţiunea şi funcţiile capitalului social
5. Formarea şi modificarea capitalului social
6. Întreprinderea ca un complex patrimonial
unic
Pentru demararea activităţii de întreprinzător, societatea comercială trebuie
să dispună de un anumit capital, care apare din momentul fondării şi care
există pînă la lichidarea societăţii.
Patrimoniul prezintă suportul material al afacerii.

Termenul patrimoniu este definit sub două aspecte:

 1. în sens economic, patrimoniul desemnează totalitatea
bunurilor care constituie averea unei persoane;
 2. în sens juridic, patrimoniul desemnează totalitatea drepturilor
şi obligaţiilor cu un conţinut economic, evalua­te în bani, care
aparţin persoanei.

 Deci, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi

obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani),
privite ca o sumă de valori active şi pasive legate între ele,
aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate.
 Numai subiecţii raportului juridic pot
avea patrimoniu.

 Patrimoniul este o universalitate juridică şi nu

una de fapt, de aceea el se menţine atît pe
timpul vieţii titularului său, cît şi după
moartea acestuia, pînă cînd patrimoniul trece
la succesorii săi universali sau cu titlu
universal.
 Patrimoniul va exista şi atunci cînd pasivul va
depăşi activul, adică şi atunci cînd datoriile
vor fi mai mari decît activul.
Bunuri sunt toate lucrurile susceptibile aproprierii
individuale sau colective şi drepturile patrimoniale.

 În sensul atribuit de legiuitor, în noţiunea de bun

intră orice element al activului patrimonial al
persoanei, adică atît lucrurile, cît şi drepturile asupra
lor sau, altfel spus, atît lucrurile, cît şi drepturile
patrimoniale, care pot fi reale şi obligaţionale.

 Pornind de la conţinutul prevederilor Codului Civil,

bunul poate fi definit ca lucru, faţă de care pot
exista drepturi şi obligaţii patrimoniale şi care
poate fi folosit în viaţa socială, precum şi ca
drept patrimonial.
Codul civil clasifică bunurile în mai
multe categorii, şi anume:

 1. După posibilitatea existenţei bunurilor în circuitul civil:

a) bunuri care se află în circuitul civil general.
b) bunuri supuse unui regim special de circulaţie.
c) bunurile care nu se află în circuitul civil.

 2. În funcţie de natura bunurilor:

a) bunuri imobile.
b) bunuri mobile.

 3. În funcţie de corelaţia între ele:

a) bunuri principale.
b) bunuri accesorii.
Capitalul social este elementul patrimonial de cea mai
mare importanţă pentru activitatea oricărei societăţi
comerciale.

 Capitalul social prezintă expresia valorică

a tuturor aporturilor în numerar şi în natură
cu care participanţii la o societate comercială
contribuie la formarea patrimoniului acesteia
spre a asigura mijloacele materiale necesare
desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor
statutare.
Capitalul social reprezintă expresia valorică (bănească
sau pecuniară) a aporturilor asociaţilor societăţii, dar
nicidecum totalitatea bunurilor transmise ca aport.

 Astfel, spre exemplu, în cazul cînd obiectul aportului

este un bun mobil sau imobil, capitalul social include
valoarea acestuia la data transmiterii.

 Pe parcursul activităţii societăţii comerciale, valoarea

bunurilor mobile şi imobile transmise de asociaţi ca
aport în capitalul social poate creşte sau poate
scădea ca urmare a uzurii acestora.
 Funcţiile capitalului social.

 1) baza materială a societăţii.

 2) garanţie a creditorilor societăţii.

 3) legătură între societate şi asociaţi.

În calitate de aport la capitalul social pot fi aduse mijloace băneşti, valori
mobiliare, alte bunuri sau drepturi patrimoniale.
Pot fi acceptate şi aporturile în numerar (în bani), precum şi aportul în
natură (bunuri aflate în circuitul civil).

 a) Aportul în numerar. Aportul la capitalul social se

consideră în bani dacă actul de constituire nu
prevede altfel. Aporturile în numerar ale persoanelor
fizice şi juridice din Republica Moldova se fac
exclusiv în monedă naţională, în lei moldoveneşti.

 b) Aportul în natură la capitalul social se face cu

orice bunuri aflate în circuitul civil: corporale (mobile
şi imobile) şi incorporale.
Capitalul social poate fi modificat prin două modalităţi:

 1. Majorarea capitalului social reprezintă o operaţiune juridică

prin care organul competent al societăţii decide modificarea
acestuia în sensul măririi cuantumului indicat anterior în actul
de constituire şi în registru. Majorarea capitalului social se
poate efectua numai după vărsarea integrală a aporturilor
subscrise.

 2. Reducerea capitalului social are loc doar cu hotărîrea

organului suprem al societăţii comerciale şi numai în condiţiile
legii. Reducerea capitalului social poate fi efectuată doar dacă
această operaţiune nu ar admite micşorarea capitalului social
sub limita plafonului minim prevăzut de lege, pentru societatea
pe acţiuni.