TEMA 2.
POLITICA FINANCIARĂ
Politica financiară este o componentă a politicii
generale, care reprezintă o formă de organizare şi
conducere a unei colectivităţi umane pentru
satisfacerea intereselor sale.
Politica economică a statului reprezintă o acţiune
generală a puterii publice centrale, conştiente,
coerente şi finalizate care se exercită în domeniul
economiei adică influenţează producţia, schimbul,
consumul bunurilor, serviciilor şi constituirea
capitalului .
Sarcinile politicii social economice sunt:
• Asigurarea libertăţii economice
• Asigurarea ocupării complete a forţei de
muncă
• Asigurarea creşterii economice
• Asigurarea stabilităţii preţurilor
• Protecţia mediului înconjurător
• Crearea condiţiilor pentru cei care nu pot
găsi de lucru sau nu pot lucra
• Introducerea înlesnirilor fiscale pentru
păturile populaţiei cu venituri scăzute.
Politica social-economică a statului are următoarele componente
(reieşind din sarcinile care trebuie de realizat)
1. Politica financiară (include politica bugetar-fiscală şi cea
monetar–creditară, politica valutară şi cea a cursului de schimb).
2. Politica preţurilor(reglementează costurile şi dobânzile).
3. Politica de venituri salariale (stabileşte modul de formare a
salariului din sectorul public, salariul minim, ca raport dintre
veniturile salariale din diferite ramuri, în scopul menţinerii ratei
inflaţiei sub controlul statului).
4. Politica comercială (reglementează activitatea de comerţ extern).
5. Politica industrială (reglementează activitatea în domeniul
industrial).
6. Politica agrară(reglementează activitatea în domeniul sectorului
agro-alimentar).
7. Politica în domeniul învăţământului.
8. Politica ocupării forţei de muncă.
Politica financiară face parte din politica
generală a statului şi îndeplineşte un rol
important a includerii diverselor programe de
dezvoltare economică.
Politica financiară - exprimă totalitatea
metodelor, mijloacelor, instrumentelor,
instituţiilor privind procurarea şi dirijarea
resurselor financiare utilizate de stat pentru
influenţarea proceselor economice şi a
relaţiilor sociale în vederea realizării scopurilor
macroeconomice şi obţinerea echilibrului
general adecvat în economie.
Obiectivele de bază ale politicii financiare
constau:
• În stabilirea, dezvoltarea şi creşterea
economică.
• Reducerea şomajului.
• Reducerea inflaţiei.
• Creşterea nivelului de trai al populaţiei.
Vorbind despre politica financiară trebuie
să definim două noţiuni de strategie şi
tactică.
Strategia financiară reprezintă programele
de perspectivă îndelungată, iar tactica
financiară include actele administrative şi
de planificare pe perioade scurte, precum
şi măsurile prevăzute a se lua pentru
executarea planurilor financiare şi a
sarcinilor specifice unei perioade.
În baza realizării politicii financiare stau un şir de principii generale şi
specifice.
Principiile generale de asigurare a politicii financiare eficiente sunt:
luarea în vedere a acţiunii legilor economice obiective,
luarea în vedere a condiţiilor istorice concrete,
luarea în vedere a experienţei proprii din anii anteriori şi
experienţei mondiale
Principiile specifice:
asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate,
asigurarea constituirii unui mecanism financiar raţional,
echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a
sistemul financiar,
crearea rezervelor financiare,
concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor
social- economice principale ale statului prin elaborarea politicii
fiscale raţionale,
concentrarea resurselor financiare importante în mâinile statului,
echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditare.
Politicile financiare includ două
componente principale:
Politica bugetar-fiscală.
Politica monetar-creditară.
I. Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de
influenţare a proceselor social-economice prin venituri şi
cheltuieli publice, în vederea realizării principalelor scopuri
macroeconomice şi obţinerea echilibrului general.
Instrumentele politicii bugetar-fiscale sunt:
Impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei
părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi juridice
la dispoziţia statului
Taxa, care reprezintă plata efectuată de persoanele fizice,
juridice pentru serviciile prestate acestora de către
instituţiile publice
Transferul,-plăţi guvernamentale fără rambursare
(compensare) făcute cetăţenilor
Achiziţii guvernamentale, cheltuieli băneşti pentru
procurarea de bunuri şi servicii necesare statului
II. Politica monetar-creditară – reprezintă activitatea de
influenţare a proceselor social-economice prin oferta de bani
în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice.
Instrumentele politicii monetar-creditare:
Operaţiuni pe piaţa deschisă cu hîrtiilor de valoare (vînzarea
cumpărarea de către Banca Naţională a Moldovei (BNM) a
hîrtiilor de valoare emise de Guvernul ţării ce urmăreşte
scopul de mărire sau reducere a cantităţii de bani în
circulaţie).
Modificarea ratei dobânzii (micşorarea sau mărirea ratei
dobânzii contribuie la mărirea sau micşorarea resurselor
creditare a băncilor comerciale).
Modificarea cotei rezervelor obligatorii (schimbarea cotei
depozitelor obligatorii a băncilor comerciale care se
păstrează în numerar la Banca Naţională a Moldovei).
Intervenţia pe piaţa valutară(stabilizarea cursului valutar prin
vînzarea sau cumpărarea monedei de către Banca Naţională
a Moldovei).
O imagine de ansamblu asupra politicii financiare, în
accepţiunea largă dată acesteia, şi componentelor sale rezultă din:
POLITICA MONETARĂ
(ŞI VALUTARĂ)
POLITICA
FINANCIAR-MONETARĂ
(A AUTORITĂŢILOR
PUBLICE)
POLITICA
POLITICA FINANCIARĂ FISCALĂ
PUBLICĂ
(sens restrîns)
POLITICA POLITICA
FINANCIARĂ BUGETARĂ
(sens larg)
POLITICA
DE INVESTIŢII
POLITICA POLITICA
FINANCIARĂ A DE FINANŢARE
ÎNTREPRINDERII
POLITICA
DE DIVIDEND
