MECANISMUL FINANCIAR ȘI POLITICA FINANCIARĂ

Obiective:
Definirea mecansimului financiar
Structura sau componența mecanismului financiar
Politica financiară-componentă a politicii economice
Prezentarea unor variabile economice și indicatori macroeconomici: PIB, IDU,
Inflație, Dobânda

Concepte cheie: mecanism financiar, sistem financiar, pârghii financiare; politici financiare.

I. Mecanismul financiar
Într-o abordare generală, mecanismul financiar reprezintă modul de organizare a fluxurilor
financiar – monetare, şi modul de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor băneşti
financiare.

Ca element de bază al mecanismului economic, mecanismul financiar reprezintă im

ansamblu de structuri, forme organizatorice, metode, principii şi pârghii specifice domeniului
financiar1.

Mecanismul financiar are o structură complexă care cuprinde: sistemul financiar,

pârghiile financiare, metodele dministrative de conducere, cadrul instituţional şi cel legal.

Elementele structurale ale mecanismului financiar sunt prezentate în figura următoare.

Sistemul Pârghiile Metode

financiar economico administrative de
financiare conducere

MECANISMUL
Cadrul Cadrul
FINANCIAR
instituțional juridic

Figura nr.1. Componentele mecanismului financiar

1. Sistemul financiar
Finanţele ca sistem pot fi privite dintr-un împătrit punct de vedere, şi anume:
ca un sistem de relaţii economice, în expresie bănească, ce exprimă un
transfer de resurse financiare, ce se produc în anumite condiţii;
ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie în economie la
anumite nivele şi se utilizează în scopuri precis determinate;
ca un sistem de planuri financiare, care reflectă anumite procese prevăzute a
se produce în economie, în cursul unei perioade de timp determinate;
ca un sistem de instituţii şi organe, care participă la organizarea relaţiilor, la
constituirea şi distribuirea fondurilor, precum şi la elaborarea, executarea şi controlul
planurilor financiare.
1
Tulai, C., Finanţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca , 2007.
 Sistemul financiar, privit ca relaţii economice, este alcătuit din:
a) sistemul financiar public:
 relaţiile care se reflectă în bugetul de stat şi in bugetele locale;
 relaţiile care se reflectă în bugetul asigurărilor sociale de stat, în bugetul asigurărilor
de sănătate şi în bugetele altor acţiuni ce ţin de domeniul asigurărilor sociale;
 relaţiile generate de constituirea şi repartizarea fondurilor speciale extrabugetare;
b) sistemul financiar privat:
 relaţiile de credit bancar;
 relaţiile de asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
 relaţiile generate de constituirea fondurilor la dispoziţia întreprinderilor.

1. Sistemul fondurilor financiare – reprezintă componenta de bază a oricărui mecanism

financiar considerat la nivelul unei ţări și semnifică totalitatea fondurilor băneşti
financiare ce se constituie la scara economiei naţionale şi între care se manifestă
legături de condiţionare directe şi indirecte. Aceste fonduri financiare se pot clasifica
după mai multe criterii, astfel:

Tabel nr. 1. Tipologia fondurilor financiare

CRITERIUL DE TIPOLOGIA FONDURILOR

CLASIFICARELUL
fonduri financiare publice: fonduri bugetare, fonduri
tipul de proprietate extrabugetare, fonduri speciale constituite la
dispoziţia organelor de stat centrale sau locale;
fondurile de asigurare; fondurile de ereditare;
fondurile financiare ale întreprinderilor cu capital de
stat.
fondurile financiare private: fondurile
întreprinderilor cu capital privat, fondurile de
asigurare create de întreprinderile private, fonduri de
ereditare private.
fondurile centralizate administrate la nivelul macro
nivelul la care se sau mediu economic.
administrează fondurile descentralizate administrate la nivelul
microeconomic.
fonduri de consum social şi individual.
rolul pe care îl îndeplinesc fonduri de investiţii.
în procesul reproducţiei

2. Pîrghiile economico – financiare sunt instrumente de natură economică sau

financiară, cu ajutorul cărora statul acţionează asupra interesului economic al unei
colectivităţi determinate sau al membrilor acesteia luaţi în mod individual pentru realizarea
unor obiective economice și sociale sau pentru stimularea evoluţiei economiei în direcţiile
dorite.
Pârghiile financiare specifice Pîrghiile ce se manifestă la
finanţelor publice nivelul întreprinderilor

Impozitele şi taxele profitul

tehnicile de impozitare
rentabilitatea
împrumuturi
preţ, tarif, cost
subvenţii
rata dobînzii
investiţii
curs valutar
 Figura nr. 2. Forme ale pârghiilor economico-financiare
Cu ajutorul acestora statul poate interveni în economie sub multiple forme:
 reglarea volumului producţiei, a masei monetare,
 stimularea acordării de credite, dar şi
 reducerea consumului la anumite mărfuri considerate dăunătoare sănătăţii, etc

3. Metodele administrative de conducere sau de gestiunea financiară se

utilizează în completarea pârghiilor economico financiare pentru gestionarea fondurilor
financiare la nivel micro si macroeconomic.

Previziunea Controlul financiar

financiară

Metode de gestiune
financiară

Figura nr. 3. Tipologia metodelor administrative

Previziunea financiară – reprezintă activitatea de elaborare a planurilor financiare
(bugetelor) cu ajutorul metodelor de previziune financiară prin determinarea volumului
resurselor financiare, formelor şi metodelor de mobilizare a lor, stabilirea indicatorilor
financiari, proporţiilor şi mărimii fondurilor de mijloace băneşti, surselor de formare a lor şi
obiectivelor de utilizare. Printre metodele de previziune financiară pot fi menționate:
1. metode de balanţă – întocmirea planului financiar sub forma de bilanţ în care
sunt reflectate veniturile şi cheltuielile.
2. metode bazate pe normative – reprezintă determinarea cheltuielilor reieşind din
normele şi normativele de cheltuieli.
Controlul financiar – reprezintă activitatea de verificare a respectării şi aplicării
corecte a normelor juridice ce reglementează activităţile financiare. Obiect al controlului
financiar îl constituie atât operațiunile de repartiţie a fondurilor bănești, cât și cele care
vizează formarea şi utilizarea fondurilor de resurse financiare la toate nivelurile economiei
naţionale.
4. Cadrul instituțional este format din acele instituţii care se implică în activitatea
financiară în modul cel mai direct îndeplinind atribuţiuni referitoare la organizarea și
derularea operaţiunilor financiare monetare.
Cadrul instituțional

Instituții Instituții
specializate nespecializate
 Figura nr. 4. Componentele cadrului instituțional
Exemple de institutții specializate
1. la nivel macroeconomic: Banca Naţională a României, instituții de credit, companii
de asigurare, Ministerul Finanţelor, Curtea de Conturi
2. la nivel microeconomic: compartimentele financiare din structura organizatorică a
întreprinderilor şi instituţiilor private şi de stat.
Exemple de institutții nespecializate
1. legislative: parlamentul, consiliile municipale judeţene;
2. executive: preşedintele, guvernul, diferite ministere, primăriile.

5. Cadrul juridic
Funcţionarea mecanismului financiar presupune în mod obiectiv existenţa unui cadru
de reglementare format din legi, ordonanţe, hotărâri, decizii, regulamente emise de organe ale
puterii administrative de stat și de alte structuri economice şi sociale referitoare la organizarea
şi derularea fluxurilor financiar monetare la nivelul economiei.
Principalele acte normative cu caracter financiar ce reglementează procesele
financiare sunt: Constituţia, Codul fiscal, Legea anuală a bugetului de stat, Legea finanțelor
publice, Legea privind sistemul public de asigurări sociale, Legea privind finanţele publice
locale etc

II. Politica financiară

Politica financiară, la nivel macroeconomic, este o parte integrantă a politicii

economice generale a statului și constă în folosirea finanțelor în conformitate cu obiectivele
politice, sociale si economice. Principalele componente ale politicii economice sunt:
 politica financiara,
 politica monetara,
 politica veniturilor si
 alte diferite politici specifice.
Unul din obiectivele centrale ale politicii financiare a statului il reprezinta realizarea
echilibrului economico-financiar, adică asigurarea echilibrului dintre nevoi și resurse, dintre
cheltuieli si venituri. Realizarea obiectivelor politicii financiare presupune existența unui
cadru organizatoric și de conducere a activitatii financiare corespunzător. De asemenea,
impune ca mecanismul financiar sa fie reglementat juridic. Politica financiara a statului
inglobeaza mai multe componente importante: politica bugetara si cea fiscala, politica
monetara si de credit.
Politica bugetară constă în folosirea cheltuielilor publice și a fiscalității pentru a
influența variabilele macroeconomice. Politica bugetară împreună cu politica fiscală,
componente ale politicii financiare, dar și a celei economice, reprezintă ansamblul coerent de
instrumente pe care le are la dispoziția sa statul pentru a modela activitatea economică.
Politica fiscală include utilizarea de către stat a impozitării pentru obținerea unor
obiective macroeconomice. Prin politica fiscală se stabilesc volumul și proveniența resurselor
de alimentare a bugetului public, metodele de prelevare (incasare) care urmează a fi utilizate,
obiectivele urmărite, precum și mijloacele de realizare a acestora.
Politica financiară promovată în domeniul veniturilor publice trebuie să stabilească2:
volumul şi provenienţa resurselor financiare publice;
metodele de prelevare a resurselor financiare publice;
influenţa pe care o exercită instrumentele fiscale asupra economiei, precum şi
obiectivele ce trebuie atinse prin utilizarea acestora.
În domeniul cheltuielilor publice, politica financiară trebuie3:
să stabilească nivelul, destinaţia şi structura acestor cheltuieli;
să definească obiectivele ce trebuie realizate cu ajutorul acestor cheltuieli;
să precizeze metodele de finanţare.

III. Prezentarea unor variabile economice și indicatori macroeconomici

1. PRODUSUL INTERN BRUT

Stiaţi că....?
 PIB este acronimul de la Produsul Intern Brut
 Este principalul indicator al dezvoltarii si cresterii economice
 Masoara toata productia intr-o tara, indiferent de nationalitatea producatorilor
 Produsul intern brut al Romaniei este estimat de Institutul National de Statistica
Ce este PIB?
Produsul Intern Brut este un indicator economic care reflecta suma produselor
finale, adica bunurile, serviciile pentru consum si investitiile brute, in interiorul unei
tari, in decursul unui an. PIB pe cap de locuitor reprezinta PIB-ul impartit la numarul de
locuitori ai unei tari. Acesta este foarte util atunci cand dorim sa facem diferite comparatii.

Potrivit definitiei oficiale, PIB este "rezultatul final al activitatii de productie al

unitatilor producatoare rezidente, in decursul unei perioade, respectiv un an".
Cam odata la trei luni, Institutul National de Statistica (INS) publică date despre
creșterea economiei romanesti. Stirile rezultate din comunicatele INS ne spun ca "Economia
Romaniei a crescut cu ... la suta" in trimestrul sau in anul respectiv, comparativ cu perioada
similara anterioara. Acest indicator, exprimat in lei sau altă valută este de fapt o estimare si nu
un calcul precis.
Produsul intern brut trimestrial la pret de piata (PIBT), principalul agregat
macroeconomic al contabilitatii nationale, reprezinta rezultatul final al activitatii de productie
al unitatilor productive rezidente, in decursul unei perioade, respectiv un trimestru. Produsul
intern brut trimestrial la pret de piata se estimeaza prin trei metode:
 metoda de productie:
PIBT = VAB+IP-SP, unde:
VAB = valoarea adaugata bruta la pret de baza;
IP = impozitele pe produs;
SP = subventiile pe produs.
 metoda cheltuielilor:
PIBT = CF+FBC+E-I, unde:
2
Georgescu, M-A., Administrarea finanțelor publice și a bugetului, Ed. Pro Universitaria, București, 2009, p.59.
3
Georgescu, M-A., Administrarea finanțelor publice și a bugetului, Ed. Pro Universitaria, București, 2009, p.28.
CF = consumul final efectiv;
FBC = formarea bruta de capital;
E = exportul de bunuri si servicii;
I = importul de bunuri si servicii.
 metoda veniturilor:
PIBT = R+EBE+IMP-SUB, unde:
R = remunerarea salariatilor;
EBE = excedentul brut de exploatare;
IMP = impozite pe productie si importuri;
SUB = subventii pe productie si importuri.
Cum se calculeaza PIB?
Institutului National de Statistica prezinta estimarea produsului intern brut prin trei
metode, dar cea mai frecventa este metoda cheltuielilor:
PIB = consum + investitii + exporturi – importuri
Componentele PIB:
Consumul
Consumul privat - este cea mai mare componenta a PIB, ce reprezinta cheltuielile
gospodariilor in economie.
Exemple: hrana, chirie, bijuterii.
Consumul statului - reprezinta suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru
bunuri finite si servicii. Include salariile angajatilor din sectorul public, cumpararea de
armament etc..
Investitiile - includ investitii in fabrici, echipamente, inventar si nu includ schimburile
de active existente.
De exemplu: constructia unei mine, cumpararea de software, cumpararea de masini si
echipamente.
Cheltuielile gospodariilor pentru noi locuinte fac parte din investitii.
Exporturile - reprezinta exporturile brute ale unei tari, incluzand bunuri si servicii,
destinate consumului intr-o alta tara
Importurile - reprezinta importurile brute. Importul inseamna vanzarea de produse a
unei tari altei tari.
Observatie!
In calculul PIB se iau in considerare doar bunurile si serviciile destinate consumului
final.
Exemplu: un calculator = bun finit, un microprocesor = bun intermediar.

Potrivit Institutului National de Statistica, in anul 2020, produsul intern brut a scazut,
comparativ cu anul 2019, cu 3,9%.
Romania se afla pe locul 47 din 196 de tari, in clasamentul PIB-ului. 
Valoarea absoluta a PIB-ului in Romania a scazut cu 1,282 miliarde de dolari fata de
2019.
Evolutie PIB Romania
Anul PIB anual Romania Crestere PIB (%)
2020 $248,795 miliarde -3,9%
2019 $250,077 miliarde 4,1%
Este important de stiut ca PIB este, de fapt, un indicator ce exprima o estimare si nu un
calcul exact, iar in calculul acestuia se iau in considerare doar bunurile si serviciile destinate
consumului final.
 Principalele surse de date utilizate pentru estimarea produsului intern brut trimestrial
sunt:
 surse statistice: anchete infra-anuale privind productia industriala, de constructii,
servicii, comert; contul de productie al agriculturii; anchete infra-anuale privind
castigurile salariale si efectivul de salariati;
 surse financiar-contabile: bilanturi contabile ale institutiilor financiare;
 surse administrative: executia bugetului de stat si a bugetelor locale, precum si a
bugetului asigurarilor sociale de stat; balanta de plati.

Principalele surse de date utilizate pentru estimarea Produsului intern brut anual, în
varianta semidefinitivă şi cea definitivă, sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel nr. 1. Tipologia surselor statistice pentru determinarea PIB
Tipologia sursei Exemple
Surse statistice  Ancheta structurală în întreprinderi;
 Ancheta bugetelor de familie;
 Ancheta forței de muncă în gospodării (AMIGO);
 Conturile Economice pentru Agricultură;
 Balanța produselor agricole;
 Costul forței de muncă;
 Recensământul populației şi locuințelor;
 Anchete specifice realizate de către direcțiile de specialitate din INS privind
industria, transporturile, comerțul, construcțiile, serviciile, numărul de salariați,
câştigurile salariale, etc.;
 Alte anchete anuale şi infra‐anuale disponibile privind producția industrială, de
construcții, servicii, comerț;
 Indicii prețurilor din economie
Surse administrative  Execuția Bugetului general al administrațiilor publice ‐ raportările bugetare,
format din: Bugetul administrației publice centrale; Bugetele administrațiilor
locale;
 Bugetul securității sociale, compus din: Fondul de Şomaj, Fondul asigurărilor de
sănătate, Fondul de Securitate Socială;
 Declarațiile pe venitul global din activitățile independente, depuse de către
întreprinzătorii individuali şi asociațiile familiale la Ministerul Finanțelor Publice
(MFP).

Surse contabile şi  Situațiile financiare ale societăților financiare;

financiare  Situațiile financiare ale altor agenți economici.

Alte surse de date  Balanța de plăți.

Sursa: elaborat pe baza datelor disponibile pe www.insse.ro

Estimarea PIB în prețuri curente
1. Metoda de producție
2. Metoda cheltuielilor
3. Metoda veniturilor

Tabel 1. Evoluția PIB in România

Anul Volum (mld Euro) Anul Volum (mld Euro)

 1990 35,7 2003 52,6
1991 25,1 2004 60,8
1992 15,1 2005 79,5
1993 22,6 2006 97,7
1994 25,3 2007 123,7
1995 27,4 2008 139,7
1996 28,2 2009 118,2
1997 31,3 2010 124,4
1998 37,4 2011 131,3
1999 33,5 2012 132
2000 40,3 2013 140,6
2001 44,9 2014 149,5
2002 48,5

INFLAȚIA
În funcţie de bunurile incluse în compoziţia indicelui, pentru măsurarea inflaţiei se
urmăresc următorii indici de preţ:
 Indicele preţurilor de consum (Ipc)
 Indicii de preţ CORE1 şi CORE2 – reprezintă o variantă a indecelui preţurilor
de consum şi se detremină eliminând din coşul IPC bunurile al căror preţ nu se formează în
mod liber pe piaţă (preţuri adminiostrate) sau conosc o volatilitate puternică.
 Indicele preţurilor producţiei industriale (IPP)
 Deflatorul PIB

1. Indicele preţurilor (bunurilor) de consum (IPC) comensurează evoluţia

preţurilor unui coş de produse, relevant din perspectiva cheltuielilor efectuate de o gospodărie
tipică. În fiecare ţară, componentele acestui coş (zilnic sau lunar), precum şi ponderea lor
în totalul cheltuielilor gospodăriei respective, sunt determinate de Institutele Naţionale de
cercetări statistice / economice, pe baza unor sondaje.

Deflatorul PIB (sau indicele deflator al PIB) apare ca unitate de măsură a

modificărilor intervenite, într-un interval de timp, în cadrul a două elemente: preţurile
bunurilor incluse în PIB, respectiv puterea de cumpărare a banilor. Din punct de vedere
statistic, el se exprimă prin intermediul indicelui general al preţurilor (IGP) – evaluat prin
consemnări repetate, într-o perioadă de timp dată. Deflatorul PIB se calculează astfel:
PIB n PIB crt
D PIB = ⋅100 D PIB = ⋅100
PIBr PIB cst
unde:
- DPIB – deflatorul PIB;
- PIBn – PIB nominal, în funcţie de modificarea, de la un an la altul, a preţurilor
curente;
- PIBr – PIB real, după schimbările produse de la an la an, în cantitatea fabricată
 dintr-un bun sau serviciu – şi nu după cele ale preţurilor;
- PIBcrt – PIB în preţuri curente (ale fiecărui an);
- PIBcst – PIB în preţuri constante sau comparabile.
ÎNTREBARE: Operăm, implicit, semnul egalităţii între valoarea IPC şi DPIB?
RĂSPUNS: Nu. Dacă ele ar coincide, am renunţa la calculul unuia! Ambii indicatori
se referă la preţurile bunurilor de consum, dar separaţia dintre IPC şi DPIB decurge din
următoarele:
• Sfera de cuprindere: calculul IPC include o grupă de bunuri şi servicii mai puţin extinsă
decât cea utilizată de DPIB.
• Sistemul de referinţă: IPC are în vedere evoluţia preţurilor dintr-un coş menajer dat, acelaşi
an de an (ceea ce nu se regăseşte în cazul DPIB).
• Structura bunurilor şi serviciilor care intră în calcul: IPC include atât preţurile bunurilor
autohtone, cât şi ale celor importate, în timp ce DPIB are în vizor numai preţurile bunurilor
produse la intern.
• Perioada de timp: IPC se poate calcula lunar şi anual; în schimb, DPIB se calculează pe
intervale mai largi de timp (minim un an).

IDU – INDICELE DEZVOLTARII UMANE

Indicele dezvoltării umane (IDU) este o măsură cantitativă a gradului succesului

unei ţări în a-şi dezvolta capitalul uman.
Introducerea acestui indice la începutul anilor 1990 a fost cauzată de necesitatea de
a măsura progresul uman. Aceste măsurători au în centru oamenii mai degrabă decât
economia. Conceptul de dezvoltare umană este mult mai adânc şi mai bogat decât ceea ce
poate fi surprins printr-un indice compozit sau chiar printr-un set detaliat de indicatori
statistici.
Indicele dezvoltării umane reflectă realizările obţinute prin mijloace umane primare
în trei dimensiuni fundamentale
viaţă lungă şi sănătoasă
educaţie adecvată
un standard de viaţă decent (care sunt oarecum în corelaţie cu factorii care
contribuie la calitatea vieţii, şi anume bunăstarea materială, calitatea
populaţiei şi calitatea sistemului social)
Valoarea IDU pentru fiecare ţară (regiune, etc.) indică până unde trebuie mers pentru
a atinge anumite ţeluri predefinite: durata medie de viaţă de 85 de ani, accesul la educaţie
pentru toţi şi un standard de viaţă de nivel mondial
Indicele Dezvoltării Umane (IDU) cuprinde trei elemente de bază:
 longevitatea – este măsurată prin speranţa de viaţă la naştere, care este
influenţată în mod direct de nivelul de dezvoltare a ţării;
 mediul de educaţie –este calculat ca o medie aritmetică ponderată între
gradul de alfabetizare a populaţiei adulte (cu o pondere de două treimi) şi
rata brută de cuprindere în învăţământul de toate nivelurile (o treime);
 standardul de viaţă – ca măsură a standardului de viaţă se foloseşte
Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor calculat la paritatea puterii de
cumpărare
Nivelul IDU variază pe o scală cuprinsă între 0 şi 1, nivelul dezvoltării umane fiind
cu atât mai ridicat cu cât este mai apropiat de valoarea 1
 S-au stabilit valori fixe minime şi maxime pentru indicatorii componenţi ai IDU:
 speranţa de viaţă la naştere: valoarea minimă este de 25 de ani, şi maxima
este de 85 de ani
 gradul de alfabetizare al populaţiei adulte: valoarea minimă este 0%, iar
valoarea maximă de 100%
 rata brută de cuprindere în învăţământ: valoarea min. este de 0% şi max.de
100%
 PIB pe locuitor la ppc(Paritatea Puterii de Cumpărare în USD): valoarea min.:
100 USD valoarea max. 40.000 USD
Indicele nivelului de educaţie este construit ca o combinaţie lineară dintre
alfabetizarea adultă şi ratele combinate ale înmatriculărilor în învăţământul primar, secundar
şi liceal, cu ponderile 2/3 şi 1/3, respectiv:
Ine = (2/3) * gradul de alfabetizare +(1/3) * rata de cuprindere in invățământ
IDU este media indicilor speranţei de viaţă, nivelului educaţiei şi a PIB real pe
locuitor ajustat (în USD la PPC), mai precis, este suma indicilor împărţită la trei.
IDU = (Indicele speranţei de viaţă + Indicele nivelului educaţiei+ Indicele venitului
ajustat-PIB/ppc)/3
Nota: Fiecare indicator se determina ca raport intre (valoarea efectivă-valoarea minima)/(Valoarea
maxima –valoarea maxima)

DOBÂNDA reprezintă costul banilor luați cu împrumut.

Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a creditorului de
către debitor, pentru folosirea capitalului împrumutat. Astfel, dobânda poate fi privită ca
„preţ” al capitalului împrumutat şi poate fi analizată atât ca mărime absolută cât şi în mărime
relativă (sub formă de rată procentuală). Rata dobânzii reprezintă dobânda exprimată ca
procent din suma âmprumutată.
Persoanele fizice şi juridice acordă o importanţă deosebită nivelului ratei de dobândă:
 debitorii preferă un nivel scăzut al ratei dobânzii
 creditorii preferă un nivel ridicat al dobânzii.
Nivelul ratei dobânzii variază direct proporţional cu evoluţia ratei inflaţiei, adică
creşte atunci când riscul de inflaţie e mai ridicat şi invers.

TESTE EVALUARE

Din cadrul mecanismului financiar fac parte următoarele:

a) sistemul financiar
b) sistemul de fonduri financiare
c) instituţiile şi organele administrative
d) pârghiile economico-financiare
e) legislaţia financiară
f) instrumentele şi tehnicile financiare
Justificaţi variantele de răspuns corecte.

Care din următoarele organe nu fac parte din mecanismul financiar:

a) organele de control ale Ministerului de Finanţe
b) organele de anchetă şi urmărire penală
c) organele de control ale Curţii de Conturi

1. Ce reprezintă mecanismul economic? Dar cel financiar?

 2. Care sunt componentele mecanismului financiar?
3. Care sunt componentele sistemului financiar public?
4. Cum se clasificã fondurile de resurse financiare şi ce reprezintă fiecare?
5. Definiți pârghiile economico-financiare și dati exemple?
6. Ce reprezintă planificarea financiară?
7. Ce reprezintã politica financiară?
8. Identificați domeniile de acțiune ale politicii financiare.
9. În ce constă politica financiară în domeniul cheltuielilor? Dar în domeniul veniturilor
sau resurselor financiare publice?
10. Definiți politica fiscală și politica bugetară.
11. Ce instituţii au atribuţii în domeniul finanţelor?
12. Definiți PIB-ul? Cum se determină?
13. Ce reprezintă IDU? Care sunt componentele acestui indicator?
14. Ce este dobânda?
15. Cum se măsoară inflația?

Teme propuse

Aplicatia nr.1:

Sa se determine valoarea IDU pentru România in anii 1996 si 2007 si interpretați

rezultatele obținute pe baza datelor din tabelul următor:
Denumire indicator Valoare 1996 Valoare 2007
Speranța medie de viață (ani) 69,1 71,9
Gradul de alfabetizare (%) 97% 97,3%
Gradul de cuprindere în 62% 76,8%
învățământ (%)
PIB/loc (ppc) dolar/loc 6595 7897,2

Aplicatia nr.2:
Analizati comparativ evoluția PIB și a inflației (Indicele prețurilor de consum)in țările
UE. (se vor alege trei țări și analiza se va efectua pentru perioada de după 2007). Accesați in
acest sens site-ul Oficiului Europen de Statistică (eurostat).

Teme de dezbatere pe baza cursului referitor la Rolul sietmului financiar

 Definiți sistemul financiar
 Rolul intermediarilor financiari
 Tipuri de intermediari financiari
 Structura pieței financiare
 Modalități de realizare a finanțării directe
 Structura sistemului financiar în Romania – caracterizare generală