ORGANISME PATOGENE

Toxicologia alimentelor
Elaborat: Verdeș Gabriela, Grupa 44-S
CLOSTRIDIUM PERFRINGENS
 DENUMIREA ȘI APARIȚIA LUI

Clostridium perfringens a fost recunoscut ca o cauză potențială a bolilor de

origine alimentară în anii 1950, după izolarea unui număr mare de
organisme, de alimentele suspecte implicate în bolile de origine alimentară.
În Statele Unite, este a doua cauză principală a bolilor bacteriene de origine
alimentară. În cele din urmă s-a realizat că enterotoxina responsabilă a fost
produsă în urma ingerării unui număr mare de celule din alimentele
izbucnite. Celulele sporulează în intestinul subțire și eliberează enterotoxina.
Enterotoxina a fost ulterior izolată la începutul anilor 1970. Au fost
efectuate lucrări ample asupra modului de acțiune al toxinei folosind modele
animale și în cultura celulară.
 TOXINELE ENTERICE ALE CP

Clostridium perfringens împărtășește două caracteristici generale:

(1) toxina beta și toxina epsilon sunt toxine care formează spori 
(2) toxina iota și TpeL modifică o țintă intracelulară. 
Aceste toxine enterice sunt implicate în patogeneza bolii. S-au acumulat cercetări
privind activitățile biologice și relațiile structură-funcție ale acestor toxine, conducând
la o constatare mai globală a efectelor și rolurilor toxinelor în fiziopatologia bolilor
concertate.
 DETECTAREA ENTEROTOXINEI CLOSTRIDIUM
PERFRINGENS

Enterotoxina Clostridium perfringens (CPE) este responsabilă de toxiinfecțiile

alimentare . 
Clostridium perfringens este a doua sau a treia cauză a focarelor de boli transmise
prin alimente raportate, iar majoritatea focarelor apar în restaurantele colective.
Carnea de vită sau porc și produsele de pasăre , în special gătite cu sos, sunt cele mai
expuse riscului.
Alimentele responsabile de intoxicația cu C. Perfringens conțin un număr mare de
C. perfringens enterotoxigeni (cel puțin 105 per gram). CPE poate fi detectat în probe
de fecale sau culturi sporulante prin test imuno-enzimatic sau aglutinare cu latex test,
iar C. perfringens enterotoxigen poate fi identificat din fecale, alimente
sau culturi de îmbogățire prin reacția în lanț a polimerazei .
 SIMPTOMELE INTOXICAȚIEI CU CPE

Principalele simptome sunt:

1. Diareea, este primul și cel mai grav simptom
2. Greață
3. Vărsături
4. Dureri abdominale
5. Uneori febră
Simptomele apar la 2-4 zile după infectare
ESCHERICHIA COLI (E COLI)
 DESCRIERE A ESCHERICHIA COLI

Bacteriile Escherichia coli (E. coli) trăiesc în mod normal în intestinele

oamenilor și animalelor. Majoritatea E. coli sunt inofensive și sunt de fapt o
parte importantă a unui tract intestinal uman sănătos. Cu toate acestea,
unele E.coli sunt patogene, ceea ce înseamnă că pot provoca boli, fie diaree, fie
boli în afara tractului intestinal. Tipurile de E. coli care pot provoca diaree pot fi
transmise prin apă sau alimente contaminate, sau prin contactul cu animale sau
persoane
 TIPURILE DE ESCHERICHIA COLI

E. coli este format dintr-un grup divers de bacterii. E patogen . tulpinile de coli sunt clasificate în patotipuri. Șase

patotipuri sunt asociate cu diaree și sunt denumite în mod colectiv E. coli diareic .
E. coli producătoare de toxină Shiga (STEC) - STEC poate fi denumită și E. coli producătoare de
verocitotoxină (VTEC) sau E. coli enterohemoragică (EHEC). Acest patotip este cel mai des auzit în știri în asociere
cu focarele de origine alimentară.
• Enterotoxigen E . coli (ETEC)
• E enteropatogenă . coli (EPEC)
• Enteroagregativ E . coli (EAEC)
• Enteroinvasive E . coli (EIEC)
• Prolix aderente E. coli (DAEC)
 CARE SUNT CELE MAI FRECVENTE INFECȚII CU E COLI

Bacteria ajunge in mediul extern odata cu eliminarea scaunului, infectiile pe care le produce
la nivelul organismului fiind datorate cel mai frecvent unei igiene necorespunzatoare
a mainilor.
Cele mai intalnite infectii cu E. coli apartin tractului urinar (UPEC - E. coli uropatogen) si se
datoreaza apropierii anatomice a uretrei (in special la femei) de anus. Astfel germenii se
propaga din intestin la nivel tegumentar perineal si ajunge sa colonizeze uretra, fiind
responsabil de aparitia infectiilor urinare pana la vezica urinara
(cistite) joase sau inalte (pielonefrite - afecteaza rinichii) in functie de extinderea procesului
infectios.
 SIMPTOMELE INFECȚIEI CU E COLI

Cele mai frecvente simptome:

 Gastroenteritele
 Enterocolitele hemoragice
 Sindromul diareic
 Infecțiile de plagă
 Infecțiile bilare
 Infecțiile nosocomiale
 CUM DEPISTĂM GERMENUL

Diagnosticul infectiei cu E. coli este in principal unul de laborator, in functie de localizarea germenului putand fi
recoltate diverse lichide si secretii patologice:
• Urina - infectii ale tractului urinar;
• Secretii purulente;
• Secretie otica - infectii ORL;
• Sputa lichid lavaj bronhoalveolar - pneumonii;
• Lichid cefalorahidian - meningite;
• Materii fecale - sindroame diareice;
• Hemocultura - septicemii.
Detectia germenului din produsele recoltate se poate face cu ajutorul culturilor bacteriene pe medii speciale atat in
aerobioza cat si in anaerobioza din care se identifica ulterior prezenta patogenului prin diverse tehnici

TRATAMENTUL
Infectiile cu E. coli beneficiaza de
tratament antibiotic pe baza
antibiogramei efectuate si in unele
cazuri este utila asocierea unor
terapice speciale de tipul
inhibitorilor de beta-lactamaza
pentru afectiunile cauzate de
tulpini multidrugresistent ESBL.
Metode de preventie
Principala metoda de preventie este spalarea
corecta a mainilor, igienizarea tacamurilor si
veselei, sterilizarea apei potabile si procesarea
termica adecvata a alimentelor inainte de
consum (in special a carnii).
Alte metode suplimentare de preventie includ
respectarea regulilor de igiena personala mai
ampla in cazul infectiilor enterale si
imbunatatirea calitatii actului de ingrijire
medicala in spitale.
PSEUDOMONAS AERUGINOSA
 DESCRIEREA BACTERIEI

Pseudomonas aeruginosa ( bacilul piocianic ) este un bacil gram negativ

care segăsește pe scară largă în natură, în sol și apă. Clasificat ca agent
patogen oportunist,are puține cerințe nutriționale și se poate adapta la
condiții netolerate de alte organisme. Nu fermentează lactoza sau alți
carbohidrați, dar oxidează glucoza și xiloza . Organismele cresc aerob sau
anaerob dacă nitratul este disponibil ca acceptor de electroni anorganic,
așa cum este cazul în plămânii persoanelor cu fibroză chistică
 SEMNE ȘI SIMPTOME

Infectarea cu o bacterie pseudomonas aeruginoasa poate avea simptome diferite, iar

gradul de severitate este decis de factorii de risc menționați anterior. Odată contractată
bacteria, se poate ajunge la dezvoltarea unor afecțiuni cu potențial letal, la nivelul
sistemului circulator sau al sistemului respirator. În cazul unei infecții în sânge,
simptomele pot fi:
• dureri ale unor regiuni din corp;
• tahicardie şi o frecvență respiratorie crescută;
• greață şi/sau vărsături;
• febră şi frisoane;
• amețeli.
Atunci când bacteria provoacă pneumonie, simptomatologia este asemănătoare, însă în plus
apare tusea cu mucus.

Infecțiile la nivelul tractului urinar cu bacilul piocianic vor provoca:

• urinări dureroase;
• nevoia imperioasă de a urina;
• miros neplăcut al urinei;
• hematurie (prezența de sânge în urină).

Infecțiile urechii cu pseudomonas vor provoca, la rândul lor:

• dureri la nivelul urechii;

• pierderea temporară a auzului;
• amețeli şi dezorientare.

Infecțiile rănilor cu pseudomonas pot provoca:

• scurgeri de lichide de la nivelul plăgii;

• inflamarea plăgii, ce va îngreuna vindecarea