Facultatea de Economie, Administrare și Afaceri

Proiect la disciplina
Economie

Student,
Ana-Maria Zbranca
CIG IV, Licență, anul I
Suceava

1
Efectele economice ale formării și funcionării
monopolurilor

2
 Cuprins:

Cap. I Concurența și tipurile de piețe..........................................................................................3

1.Concurența și formele ei.....................................................................3
2.Piața cu concurența perfectă...............................................................4
3.Piața cu concurența imperfectă...........................................................4
Cap. II Formarea și funcționarea monopolurilor.......................................................................4
1.Clasificarea monopolurilor.................................................................4
2.Monopol versus concurența perfectă..................................................5
3.Stabilirea și controlul prețurilor în condiții de monopol.....................8
4.Mecanismul de funcționare a monopolului.........................................9

3
 Introducerea
În economia de piață toate acțiunilor agenților economici, se desfășoară în condiții de
concurență. Aceasta este regulatorul mecanismului pieței care pune în mișcare tot sistemul de
legături dintre agenții economici și care transmite acestora cerințele legilor economice obiective,
sancționând mai mult sau mai puțin sever nerespectarea sau încălcarea acestora. Concurența de
monopol este o formă a concurenței imperfect în care piața unei industrii este dominantă de un
singur producător, care în realațiile cu consumătorii își impune condițiile de preț sau de calitate.

Cap. I Concurența și tipurile de piețe

1.Concurența și formele ei
Conceptual,concurența este o confruntare specifică dintre agenții economici, în vederea
obținerii unor condiții mai bune de producție și desfacere, de efectuare a operațiilor bănești sau a
altor activități economice, în scopul obținerii de cât mai multe avantaje. Concurența are loc între
agenții economici pentru atragerea de partea lor a clienților, și pentru a avea acces în condiții
avantajoase la factorii de producție. Concurența este de fapt o luptă, o competiție între agenții
economici, din care ies învingători cei mai buni.
Concurența, prin efectele pe care le declanșează, se poate situa printre legile cele mai
importante ale reglării vieții economice și ale progresului tehnico-economic al
societății.Concurența desemnează o anumită situație a pieței în funcție de o serie de variabile:
a) numarul și puterea economică a vânzătorilor și cumpărătorilor
b) gradul de diferențiere a bunurilor care satisfac o nevoie umană
c) gradul de transparență a pieței
d) gradul de mobilitate a factorilor de producție
e) facilități sau restricții la intrarea în ramură
f) gradul de libertate al formării prețurilor
g) raportul dintre cerere și ofertă
În funcție de conținutul și modul de manifestare a acestor elemente, se diferențiază și
mecanismele concurențiale de la o etapă la alta, de la o țară la alta. Astfel, se disting, din acest
punct de vedere, două tipuri de concurență: concurența perfectă și concurența imperfectă.
2.Piața cu concurența perfectă
Piaţa cu concurenţă perfectă este un tip ideal de piaţă. Este greu, dacă nu imposibil,de
găsit în realitate. Metodologia de analiză ştiinţifică este însă astfel construită încât studiază mai
întâi situaţiile perfecte din punct de vedere al condiţiilor care le caracterizează, trage concluziile
ce se impun, după care trece la analiza situaţiilor dinrealitate şi compară cu ce se deosebesc
acestea de cazul ideal.Pe piaţa cu structură de concurenţă perfectă există un numar mare de
firme, nici una dintre ele nedeţinând o cotă semnificativă de piaţă. O firmă deţine o cotă
semnificativă de piaţă atunci când, prin acţiunile ei, poate să influenţeze preţul pieţei. Produsele
sunt omogene şi firmele pot să intre sau să iasă cuuşurinţă din ramura respectivă.Concurența
perfectă presupune un asemenea raport de piață, în care toate firmele pot să vândă întreaga
producție pe care o au la prețul pieței, fără a-l influența împreună sau fiecare în parte, iar toți
cumpărătorii să poată cumpara la prețul pieței, ceea ce doresc și au nevoie dintr-un bun, fără a-l
putea modifica.Concurența perfectă se definește prin urmatoarele condiții:
a) atomicitatea participanților la tranzacții
b) omogenitatea bunurilor aparținând aceleiași ramuri
c) libera intrare pe piața a producătorilor care doresc acest lucru
d) perfecta transparență a pieței
4
 e) adaptarea fără restricții a ofertei la cerere și invers
f) perfecta mobilitate a factorilor de producție.
3.Piața cu concurența imperfectă
Pentru economia modernă, piețele perfect concurențiale reprezintă idealul: foarte mult
dorite, dar foarte greu de găsit. Multe piețe sunt dominate de grupuri restrânse de câteva
întreprinderi care influențează prețul. Piața contemporană se caracterizează prin asa-numita
concurență imperfectă, care, conform definirii ei de către Joan Robinson, este o combinație
“reieșit din îmbinarea caracterelor celor două situații pe piață, concurența simonopol” (J.
Robinson, Economics of Imperfect Competition, London, Mac Millan, 1933,5 p.3.). După
Fr.Perroux, “piețele acestui secol sunt foarte impure și foarte imperfecte,indiferent că sunt piețe
de mărfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele comportă combinațiile cele mai variate de
monopoluri și de monopsonuri, de oligopoluri și de oligopsonuri, de concurente eterogene, de
concurența imperfectă, însoțită de cheltuieli de vânzare. Ceva mai mult, toate aceste forme
monopoliste sunt influențațe de către puterile publice, în cazul unei economii mixte în care
sectoarele publice și sectoarele particulare se combină și se influențează reciproc.” (François
Perroux,Tehnicile cantitative ale planificării , Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.14)

Cap. II Formarea și funcționarea monopolurilor

1.Clasificarea monopolurilor
În structura oricarei economii de piață ,pe lângă concurență apare și monopolul. O
întreprindere are situația de monopol atunci când ea este producătorul unui produs omogen din
ramură.Ca urmare a acesteea prețul nu mai este stabilit, în mod exogen, prin jocul liber al
forțelor pieței, ca în cazul concurenței perfecte,ci este fixat, împreună cu volumul producției, de
însăți firma producătoare.
Apariția monopolurilor are la bază mai multe cauze. Totodată, ele îmbracă mai multe
forme și au diferite roluri și funcții într-o economie națională. De aceea apare necesitatea că încă
de la început să se facă o clasificare a acestora, luând ca și criterii principale formele
monopolurilor și cauzele care le dau naștere și care contribuie la dezvoltarea lor.
În economiile de piață monopolurile îmbracă diferite forme, iar cele mai
importante sunt:
a. Înțelegerile secrete între marile firme. Concentrarea producției și capitalului prin
acumulări și prin cumpărături și fuziuni de întreprinderi are ca rezultat reducerea
numărului de firme concurente.
b. Monopolul natural. Economia de scara realizată în anumite domenii contribuie la
scăderea costurilor de producție într-o măsură atât de mare încât alte firme cu un
volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanță.
c. Monopolul legal. Există anumite produse sau sectoare de interes strategic și de
interes public care trebuie să intre sub incidenta controlului public. Din acestea fac
parte cele aparținând sectorului sănătății sau celor care trebuie supuse controlului
public ca exeplu producerea anumitor medicamente.
d. Monopolul tehnologic. Generat în special de proprietatea asupra patentului de
invenție și a dreptului de autor, ceea ce conferă inventatorului sau autorului
controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii întreaga perioada
prevazută de lege. De altfel orice producător de produs nou vândut pe piață dispune
de poziția de monopol. În condițiile contemporane, monopolul tehnologic este foarte
răspândit datorită sistemului în care se desfășoară cercetările și inovările, iar pe de

5
 altă parte, preocupărilor de a stimula și extinde activitatea de cercetare-dezvoltare,
generatorul principal al procesului de inovare.
e. Monopolul asupra mărcii comerciale. Cuprinde astăzi un mare număr de produse
ale industriei moderne. Imaginea produsului creată de originalitatea modelelor
reînnoite la anumite intervale de timp, și garanția calității produselor sunt legate de
marca comercială care este unică, irepetanbilă și recunoscută prin investiția făcută
în reclama insistentă, prin seriozitatea și promptitudinea cu care sunt serviți clienții.
f. Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Cum sunt energia,unele
minerale ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorită în special rarității acestora și
proprietații asupra unor zăcăminte importane.

2.Monopol versus concurența perfectă

Pentru a-și putea desfășura activitatea agenții economici au nevoie de un spațiu

economic care se mai numește și piața. Aceasta reprezintă toată gama de acțiuni prin care
cumpărătorii și vânzătorii intră în contact și schimbă bunuri și servicii. În cadrul ei se formează
prețul iar prin intermediul agenților economici, cererea de bunuri se intâlnește cu oferta.
Este o permanentă în economia de piață și se desfașuară după anumite reguli stabilite
în mod democratic, pentru a asigura libertatea de acțiune a tuturor. În cadrul sistemului de
concurență agenții economici au libertatea sa producă și să vândâ în condițiile pe care aceștia le
consideră cele mai favorizante.
În funcție de instrumentele luptei de concurentă, acestea fiind de natură economică și
extra economică, concurența poate fi:
a. loială sau corectă (bazată pe respectarea regulilor stabilite)
b. neloială sau incorectă (bazată pe utilizarea unor practici și metode de vânzare)
c. perfectă (se exercită de regulă între un număr teoretic de nelimitat de producători
și consumători, cumparatorul având o libertate de alegere)
d. imperfectă (momentul când producătorii și consumătorii sunt într-un număr foarte
mic)
Cu toate că sistemul economic real de piață este unul mixt, în teoria microeconomică,
există totuși piețe pur teoretice precum piața de monopol și piața cu concurența perfectă; acestea
reprezintând situații-reper, prin analiza cărora se facilitează înțelegerea anumitor aspecte
concrete de piată.
Monopolul este antipodul concurenței, întrucât libera concurență este eliminată iar oferta
pentru un produs este dată de un singur producător, prin urmare gradul de satisfacere al cererii
este unul mic, dar făcut cu un preț mare, stabilit de vânzător.Piața de monopol este definită prin
faptul că oferta unui bun este asigurată de un singur vânzător, respectiv cererea este exprimată de
un singur cumpărător. Deci,după caz, pe o astfel de piață se manifestă fie dominanta
producatorului fie cea a consumătorului.
Spre deosebire de piața cu concurența perfectă, în condițiile pieței de monopol,firma are
posibilitatea de a alege atât prețul cât și cantitatea de bunuri ce urmează a fi produse și vândute.
Pe piața cu concurența perfectă, prețul este un factor exogen, firma cautând doar cantitatea
optimă, însă monopolul fiind singurul furnizor, analiza formării prețului se face doar la nivelul
ramurii.Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egală cu cererea pieței.Acest
aspect are și o importanță principală: controlând atât oferta cât și cererea, monopolul acționeazâ
în interes sau egoistic și deci, în detrimentul consumatorului.

6
 Monopolul fixează prețul în funcție de venitul marginal. Ca urmare firma stabilește mai
întâi, nivelul optim al producției, nivelul care îi asigură fie maximum de profit,fie minimum de
pierdere.Totuși există anumiți factori ce limitează tendința monopolului spre absolut:
 Existența monopolului absolut nu poate fi susținută deoarece exercitarea dictatului
prin fixarea prețului de monopol, determină modificarea dimensiunilor cererii pieței
pentru bunul oferit, în sensul scăderii acesteia.
 Firmele care produc bunuri înlocuitoare sunt, virtuale-concurente ale
monopolului;nici un monopol nu poate opri înlocuirea în consum a bunului sau cu
alte bunuri
 Oricât de consolidată ar fi poziția unui monopolist pe piața natională, o asemenea
poziție poate fi zdruncinată de schimbările ce intervin pe piețele regionale și
internaționale
 Existența măsurilor antiminopolistice impuse de guvern, spre exmplu fixarea unui
anumit preț de către stat pentru bunurile elementare.
De cealaltă parte a frontierei se află piața cu concurența pură ce are ca și caracteristici:
atomicitate perfectă, adica existența unui număr mare de participanți de talie sau putere
economică mică, egală sau apropiată care actionează independent, astfel încat nici unul dintre ei
neputând influența volumul producției sau prețul în favoarea sa,omogenitatea produsului , motiv
pentru care agenților economici le este indiferent de la care vânzotori vor cumpăra bunurile
necesare, accesibilitate în ramura , libera intrare pe piață a noilor vânzători și cumpărători,
fluiditatea, respectiv adapatarea ofertei la cerere și invers fără piedici de natură monopolistică,
transparența deplină a informațiilor în ceea ce privește prețurile și dinamica lor, mobilitatea
liberaă a resurselor și a factorilor de producție.
Dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită vom vorbi despre piața cu concurența
imperfectă.

Concurenta pura si perfecta Monopolul

1.Atomicitatea: un număr mare de firme 1.Unicitate și gigantism: existența unei firme

identice care participă în calitate de ofertanți
și de cumpărători de bunuri și servicii, fiecare
din ele având dimensiuni neglijabile în raport
cu dimensiunea pieței, ceea ce face ca niciuna
din firme să nu poată controla sau influența
piața.
sau a unui număr redus de firme mari și foarte
mari care ocupă în exclusivitate sau o parte
importantă a cantității producției și vânzării
unui produs, fapt ce face posibilă controlarea
sau influențarea pieței ori impunerea unor
condiții de vânzare.

2.Omogenitatea produselor: toate firmele 2.Produse diferențiate: deși într-o ramură

produc același produs, fără a exista diferențe pot exista un număr mare de firme, fiecare
de calitate sau alte caracteristici. produce însă un anumit tip, dimensiune sau
calitate de produs pentru a deosebi de
3.Libertatea intrării în ramura : nu există celelalte firme.
nici o barieră tehnologică,economică,
financiară, juridică etc. de intrare în ramură a 3. Bariere de intrare: în special de natura
noilor firme. De asemenea, sunt excluse tehnologică, comercială, economică și
restricțiile de a intra în ramură pentru profesii. financiară. O nouă firmă nu poate să producă
Este exclusă existența unor legislații privind un produs competitiv dacă în ramură există
proprietatea industrială și drepturile de autor întreprinderi monopoliste foarte mari ce
care să interzică transferal acestora altor realizează produsul respectiv cu costuri
firme. reduse, datorită avantajului oferit de
7

4.Transparența perfectă a pieței: toți agenții
economici sunt perfect informați în legatură
cu natura, calitatea și prețul produsului. Prețul
constituie instrumentul de informare asupra
penuriei sau abundenței de resurse și produse.
5.Mobilitatea perfectă a factorilor de
producție: munca și capitalul se deplasează
rapid și fără restricții sau fricțiuni către acele
folosiri unde se pot obține cele mai mari
avantaje.Capitalul părăsește ramura unde se
înregistreă pierderi și se mută în ramurile
unde se realizează profitul maxim sau alte
avantaje, iar forța de muncă parasește locurile
de muncă și ramurile cu salariile cele mai
mari și cu condițiile cele mai bune de muncă.
economia de scara și de aplicare a stocului de
cunoștiințe acumulat de cercetările proprii.
Bariere constituie și legislația privind
proprietatea industrială.
4. Incompletitudinea informației asupra
prețului, costului organizării piețelor: fapt
ce nu poate satisface toate cerințele curente și
de viitor ale agenților economici. Prețul nu
constituie singura sursă de informație. Riscul
și incertitudinea afectează deciziile firmelor
atât în domeniul cererii, cât și,mai ales, în cel
al dezvoltării sau al ofertei viitoare.
5. Prezența fenomenului de inerție și de
fricțiune în domeniul factorilor de
producție: aceasta constituind o discrepantă
față de fluiditatea cererii și ofertei din
domeniul produselor și serviciilor. Caracterul
specializat al capitalului fizic și al fortei de
muncă dă rigiditate factorilor de producție.
De exemplu, un laminor din siderurgie nu
poate fi transferat în industria ușoară sau în
altă ramură, iar un oțelar nu poate fi transferat
direct pentru a face munca deteșător decât în
urma reconversiei profesionale.

3.Stabilirea și controlul prețurilor în condiții de monopol

Atât în fața monopolurilor, cât și a organelor publice menite să reglementeze și să
controleze activitatea firmelor monopoliste apar multe probleme economice contradictorii.În
raport cu această varietate de probleme, practica și teoria economică oferă o gamă destul de largă
de soluții cu obiective ce diferă între ele în mod radical în funcție de natura monopolului și de
politicile economice guvernamentale din diferite țări. Unele din aceste politici se referă la
desființarea tuturor acelor monopoluri formate legal sau ilegal, în scopul de a proteja
consumătorul; altele se referă la introducerea controlului direct sau indirect al statului asupra
prețului, îndeosebi la monopolurile naturale publice. În literatura economică din țările cu
economie de piață se întâlnesc multe referiri la experiența unor firme monopoliste și la politicile
unor guverne ori ale unor agenții economice guvernamentale de fixare a prețurilor pe baza unor
principii cum sunt: realizarea eficienței sociale maxime având ca fundament costul marginal,
maximizarea cifrei de afaceri, costul mediu sau gestiunea economică cu echilibru.
În ce constau aceste variante adoptate în practică, fie de organe guvernamentale, fie de
însăși firmele monopoliste sub presiunea unor forțe exogene? Conținutul acestora și al altor
variante ar putea fi descifrat cu mai multă ușurință dacă am recurge la reprezentarea grafică a
curbelor fundamentale. În grafic sunt consemnate patru variante care au la baza stabilirii
prețurilor urmatoarele obiective: maximizarea profitului monopolist (Q2 și p0);maximizarea
beneficiului social pe baza costului marginal (Q 1 și p1); maximizarea cifrei de afaceri (Q 2 și p2);
realizarea gestiunii economice cu echilibru (Q3 și p3). Vom reda, pe scurt, principalele
caracteristici ale fiecareia din cele patru variante, cu recomandarea de a urmari și conținutul
graficului din figura alaturată:

8
 Varianta bazată pe maximizarea profitului
monopolist, unde cantitatea s-a notat cu Q0 și prețul
cu p0. Prețul de echilibru p0 fixat de monopol, căruia
îi corespunde o producție Q0 , asigură profitul maxim
când se realizează egalitatea venitului marginal cu
costul marginal. Din punctul de vedere al
monopolistului varianta este optimă, însă din punctul
de vedere al societații varianta este dezavantajoasă
întrucât se înregistrează pierderi de producție și o
redistribuire a venitului în favoarea monopolului și în
detrimentul consumatorului.
Varianta bazată pe costul marginal ,unde
cantitatea s-a notat cu Q1 si pretul p1. Prețul bazat pe
costul marginal, stabilit de organele guvernamentale, privește de obicei, monopolurile publice.
Prețul e aliniat la nivelul costului marginal, aliniere dată de intersecția curbei costului marginal
cm cu dreapta venitului mediu V ce consemnează cererea.
Varianta bazată pe maximizarea cifrei de afaceri unde cantitatea s-a notat cu Q2 și
prețul cu p2. În dorința de a-și menține dominația absolută pe piața unor produse și servicii,
monopolurile renunță adeseori la realizarea unor profituri maxime, adoptând o politică de
reducere a prețului de vânzare și a ratei profitului și de augmentare maximă a volumului
vânzărilor. Se știe că obținerea unor venituri ridicate pe o durată mai îndelungată se poate realiza
nu numai pe calea unor prețuri ridicate, ci și pe calea sporirii volumului desfacerii la prețuri mai
scăzute.
Varianta bazată pe costul mediu, unde cantitatea s-a notat cu Q3 și prețul cu p3.
Varianta anterioara nu oferă monopolistului nici o garanție din punct de vedere metodologic, ca
maximizarea cifrei de afaceri nu poate fi soldată cu pierderi. Monopolul poate realiza un volum
foarte mare de vânzări (deci ocifra de afaceri foarte ridicata), însă aceasta poate să-i aduca
pagube dacă curba costului mediu este superioară curbei venitului mediu din vânzări.

4.Mecanismul de funcționare a monopolului

Situația de monopol apare atunci când există o singură firmă ofertantă în prezența unei
multitudini de cumpărători ai unui produs care, de regulă, nu poate fi substituit cu alte produse.
Pentru a realiza un profit maxim firma monopolistă este pusă în situația de a alege atât
prețul, cât și cantitatea de produse,alegere compatibilă cu condițiile cererii pentru produsul
respectiv și cu curbele costului. Aceasta se deosebește de situația concurenței perfecte când firma
putea alege numai cantitatea.Firma monopolistă este singurul producător și furnizor al unui
produs. De aceea,analiza nu se mai face pe cele două planuri – firmă și ramură – ,ci numai la
nivelul ramurii.Acest lucru are importanță principală deoarece firma este aceea care controlează
atât cererea, cât și oferta în interesul sau și în detrimentul consumatorului. În condițiile
concurenței perfecte firma putea să producă și să vândâ fără restricții pentru a-și maximiza
profitul la prețul impus de piață.