CONCURENTA

INTRODUCERE

1. Obiectivul lucrarii

CUPRINS

2. Concurenta si formele ei
1.1 Definitie si generalitati
1.2 Rol
1.3 Tipuri de forme de piata
1.3.1 Piata cu concurenta perfecta
1.3.2 Monopolul
1.3.3.Concurenta monopolista
1.3.4.Oligopolul
1.3.5 Monopolul bilateral

3. Protectia concurentei in Romania si UE

3.1 Protectia concurentei economice
3.2. Prevederi privitoare la protectia concurentei in Romania
3.3. Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale Uniunii Europene 12

4. CONCLUZII
5. Bibliografie

Nume si prenume student: Vancea Andreea-Ioana

Grupa:1144

1
 CONCURENTA

1. Obiectivul lucrarii

Obiectivul lucrarii este de a intelege concurenta, impactul sau asupra pietei si intelegerea masurilor
luate pentru protectia acesteia atat la nivelul tarii, cat si la nivel european.

2. Concurenta si formele ei

2.1 Definitie si generalitati

Concurenta este o trasatura esentiala a pietei, este o componenta importanta a mecanismului acesteia.
Concurenta se desfasoara dupa anumite reguli care asigura libertatea de actiune a tuturor agentilor
economici.
Concurenta reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viata economica, dar si pentru viata
sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat si existenta oamenilor.
Concurenta reprezinta confruntarea dintre agentii economici pentru a atrage de partea lor consumatori cat
mai multi, prin preturi convenabile, prin calitatea mai buna a marfurilor si serviciilor, in vederea obtinerii
unor profituri cat mai mari. (1)
Concurenta exprima relatiile dintre agentii economici care actioneaza in functie de interese lor in conditiile
liberei initiative, fiind o rivalitate deschisa si loiala care duce la dezvoltarea productiei si la imbunatatirea
gradului de servire a cumparatorului. Un agent economic va trebui sa se raporteze permanent la ceilalti
competitori de pe piata, jocul competitiei fiind cel care va determina locul competitorilor in cadrul pietei.
Este cert faptul ca nu hazardul va fi cel care va determina aceasta pozitie ocupata in cadrul unei piete, ci
toate resursele si competentele de care dispune un agent economic si pe care le utilizeaza in lupta pentru
castigarea unei pozitii dominante pe piata.
Concurenta difera de la o tara la alta si de la o etapa la alta in functie de numarul si puterea economica a
vanzatorilor si cumparatorilor in economia nationala, in una sau alta dintre ramuri, de gradul de diferentiere
a produselor, de posibilitatile noilor firme de a actiona in acelasi domeniu, de transparenta pietei ca si de
alti factori.(2)

2.2 Rol
Functionalitatea si functionarea economiei de piata, bazate pe libera initiativa si concurenta exclud
posibilitatea planificarii centralizate, de catre o instanta „superioara” a activitatii operatorilor economici.
Intreprinzatorii isi stabilesc individual, sub imperiul propriilor interese si al restrictiilor impuse de piata,
atat obiectivele cat si modalitatile de actiune pentru indeplinirea lor. Pe masura dezvoltarii economice,
rationamentul bazat pe cerinta de „a se consuma ceea ce se produce” este inlocuit cu altul, diametral opus,
care porneste de la necesitatea de „a se produce ceea ce se consuma”. (3)
Aceasta schimbare determina intreprinzatorii ca in optiunile privind domeniul de plasare a capitalului si in
deciziile privind cresterea si diversificarea productiei sa se porneasca de la analiza situatiei concurentiale
pe piata corelata cu dinamica previzibilt a marimii si structurii cererii de consum.

2
 Astfel, fiecare agent economic se afla intr-o competitie permanenta pentru acapararea clientelei, competitie
care, prin formele si domeniile in care se desfasoara, reprezinta tocmai esenta si formele de concretizare a
concurentei economice. (6)
Asemenea competitiei din alte sectoare de activitate (sport, invatamant, cercetare etc.) si concurenta
economica reprezinta factorul suprem de stimulare a performantei.
In acest caz insa, performanta se concretizeaza in a asigura cel mai bun mod de alocare a resurselor,
optimizarea gradului de valorificare a acestora, sporirea profitabilitatii capitalului investit, imbunatatirea
calitatii si diversificarea produselor si serviciilor, evolutia pozitiva a preturilor, satisfacerea mai buna a
cerintelor de consum.
In economia de piata, concurenta reprezinta motorul dezvoltarii economice. De intensitatea si acuratetea
acesteia depind dinamismul, gradul de viabilitate si de sanatate ale economiei. Afectarea negativa are
consecinte nefaste atat asupra modului de alocare si utilizare a resurselor economice cat si asupra calitatii
vietii, consumatorii avand la dispozitie mai putine posibilitati de optiune privind diversitatea, calitatea si
preturile bunurilor si serviciilor. Punerea in valoare a virtutilor concurentei, precum si prevenirea sau
atenuarea unor posibile efecte nedorite ale acesteia impun promovarea unor politici si legislatii specifice,
cuprinzand un ansamblu unitar de principii, norme si instrumente de actiune pentru a asigura buna
functionare a pietei, asezarea acesteia pe criterii competitive si manifestarea sa ca parghie esentiala de
reglare a productiei sociale.(4)
In esenta, politica de concurenta si legislatia care o concretizeaza au scopul:
- de a crea, dezvolta si consolida un mediu concurential normal;
- de a preveni manifestarea pe piata a unor practici anticoncurentiale, precum si sesizarea si inlaturarea
celor care nu au putut fi prevenite;
- de a preintampina crearea unor structuri in economie generatoare de posibile manifestari
anticoncurentiale.
Avand in vedere modalitatile posibile de distorsionare a concurentei pe piata, politica si legislatia in
domeniu vizeaza:
- acordurile restrictive si practicile concertate;
- abuzul de pozitie dominanta;
- concentrarile economice;
- ajutorul de stat.(6)

2.3 Tipuri de forme de piata

Tabloul formelor de piata surprinse de Alain Cotta1 este prezentat mai jos si pe baza carora se va desfasura
analiza ofertei:

Ofertanti Infinitate Numar mic Unul

Consumatori
Infinitate Concurenta perfecta Oligopol Monopol

Numar mic Oligopson Oligopol bilateral Monopol contracarat

Unul Monopson Monopson contracarat Monopol bilateral

Tabelul nr.1(6)

1
3
 2.3.1 Piata cu concurenta perfecta

Piata cu concurenta perfecta este acel tip de piata acre se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- atomicitatea participantilor care exprima existenta unui numar mare de agenti economici de putere
economica egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta in mod hotarator pretul;
- omogenitatea produselor, ceea ce inseamna ca marfurile oferite sunt echivalente sau aproape identice,
astfel incat fiecarui cumparator ii este indiferent de unde se aprovizioneaza;
- intrarea si iesirea libera pe piata care exprima capacitatea unei noi firme de a intra pe piata atunci
cand costul este inferior pretului de vanzare si de a parasi ramura economica atunci cand pretul este mai
mic decat costul de productie;
- fluiditatea pietei care presupune adaptarea ofertei fara bariere monopoliste la cerere si invers;
- transparenta perfecta care presupune ca toti producatorii si toti consumatorii dispun de o cunoastere
perfecta a cererii si ofertei, astfel incat pot obtine cel mai bun produs sau cel mai bun pret.
Cele mai frecvente forme de concurenta imperfecta sunt monopolul si oligopolul, dar economia de piata
contemporana cunoaste si piete cu concurenta monopolistica sau de monopol bilateral etc. (7)

2.3.2 Monopolul

Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta in care intreaga cantitate produsa de un agent economic
este vanduta la pretul pietei, oferta lui detinand o pondere nesemnificativa in volumul ofertei agregate
datorita multimii de firme similare care functioneaza in acelasi domeniu, piata de monopol se
caracterizeaza in planul ofertei prin asigurarea cantitatii agregate numai de catre un producator, al carui bun
fabricat nu dispune de substituenti apropiati. Marfa realizata in conditii de monopol capata caracter de
unicat, iar gradul de diferentiere al produsului este maxim.
Oferta de monopol se formeaza in functie de conditiile de cost in cadrul carora firma isi desfasoara
activitatea, iar asupra acestora se observa influenta factorilor generatori de o piata de monopol:
-existenta domeniilor de interes strategic (monopol legal), a altora in care se manifesta costuri de productie
descrescatoare (monopol natural),
-proprietatea asupra unui patent de inventie (monopol tehnologic), raritatea unor zacaminte (monopol
exercitat prin controlul asupra unor input-uri) sau
-folosirea unor tehnici comerciale (monopol asupra marcii comerciale).
Astfel, daca in situatia unui monopol natural costul mediu si cel marginal evolueaza in sens descrescator in
celelalte situatii care pot fi exemplificate pe un monopol legal acestea se inscriu in domeniul randamentelor
descrescatoare.
In primul caz, ce corespunde in general retelelor de distributie a electricitatii, gazelor si apei, retelelor de
termoficare, de cai ferate, explicatia consta in economiile de scara ce se manifesta atunci cand productia
unui singur agent economic ar fi suficienta pentru satisfacerea cererii pe piata si deci existenta unor firme
concurente nu se justifica nici tehnologic si nici economic. (8)
In a doua situatie, care vizeaza domenii cum ar fi fabricarea si distribuirea unor medicamente, productia si
comercializarea alcoolului, a banilor, cantitatea oferita de firma de monopol tinde sa se formeze la un nivel
al pretului care asigura maximizarea profitului sau economic. Daca acesta este prea ridicat comparativ cu
pretul pe care sa-l suporte piata, atunci prin interventia guvernamentala pretul de monopol primeste o limita

4
maxima sub care poate fi practicat orice nivel; aceasta inseamna ca nu intotdeauna un monopol este
eficient, ci poate inregistra si pierderi.(6)

2.3.3.Concurenta monopolista

Concurenta monopolista se manifesta pe piata prin imbinarea unor elemente specifice pietei perfecte cu
altele caracteristice monopolului; concret, exista numerosi agenti economici producatori, intrarea de noi
firme pe piata fiind libera, iar produsele sunt diferentiate, astfel incat influentarea cererii pe piata devine
singura modalitate de crestere a profiturilor. Firmele monopolistice folosesc importante fonduri drept
cheltuieli publicitare si procedeaza la o analiza a corelatiei dintre nivelul productiei si dimensiunea
cheltuielilor promotionale. Astfel, costurile de productie supunandu-se legii castigurilor descrescatoare,
daca cresc cheltuielile publicitare, productia sporeste, dar intr-un ritm din ce in ce mai mic. Ca urmare,
firma monopolista este interesata sa depisteze sporul de cheltuieli publicitare pe care trebuie sa-l suporte
pentru ca vanzand productia corespunzatoare acestuia sa inregistreze profitul maxim.
Regula este urmatoarea: firma accepta sa mareasca cu 1 unitate monetara cheltuielile publicitare numai
daca sporul de productie comercializata datorita tehnicilor promotionale folosite asigura egalitatea
Prb=Chp , adica dintre sporul de profit si suplimentul de cheltuieli publicitare. Astfel, daca productia
care ar putea fi vanduta in plus de firma care a folosit mijloace publicitare aduce un profit brut cel putin de
o unitate monetara, atunci cresterea cheltuielilor promotionale cu o unitate monetara este justificata.
Rezulta ca pentru o firma monopolista costul de productie desemneaza nu numai cheltuielile cerute de
combinarea factorilor de productie, ci cuprinde, asa cum afirma Fr. Perroux in lucrarea “La theorie de la
concurrence monopolistique”“toate cheltuielile care trebuie suportate pentru crearea produsului
(serviciului), pentru dirijarea spre cumparator si pentru satisfacerea dorintelor acestuia”. Astfel, cheltuielile
efectuate cu vanzarea produselor maresc costurile medii si contribuie la cresterea preturilor.(11)

2.3.4.Oligopolul

Formarea ofertei pe piata de oligopol se supune corelatiilor

specifice dintre costuri care se manifesta in functie de
comportamentul firmelor oligopoliste; aceasta inseamna
ca actiunile agentilor economici pe piata de oligopol imbraca forme
variate a caror alegere este dictata de tipul de comportament pentru
care acestia au optat.
Inexistenta unui model unic de comportament pe pietele
oligopoliste este o reflectare a trasaturilor specifice acestora, care
vizeaza:

- economiile de scara determina existenta unui numar restrans de

firme dominante, desi nu in mod necesar a unui numar total mic de firme pe piata; ele sunt adesea mari in
comparatie cu dimensiunea pietei totale, astfel ca numai cateva firme asigura oferta intregii piete, ceea ce
se poate reflecta grafic, astfel:


5
 Deci, daca curba C exprima cererea totala de piata pentru un produs nediferentiat al unei industrii
oligopolistice, cand firma functioneaza la nivelul de productie corespunzator costului total unitar (C T)
minim, ea realizeaza o productie q care reprezinta o parte insemnata din cantitatea totala ceruta pe piata.
(10)

Mai mult, la pretul p la care doar se acopera costurile medii, cand firma functioneaza cel mai eficient,
cererea totala de piata este Q si numai cateva astfel de firme pot fi suportate de piata;
- recunoasterea interdependentei dintre firme se refera la efectele deciziilor individuale privind productia si
pretul asupra vanzarilor celorlalti agenti economici. Cu alte cuvinte, fiecare este preocupat sa ia in
consideratie reactiile celorlalti la orice modificare a pretului sau de alta natura;
- concurenta non - pret si rigiditatea pretului sunt strans legate de trasatura anterioara si arata ca daca
reducerile de pret pot fi cu usurinta urmate de firmele rivale, concurenta poate fi accentuata pe seama altor
aspecte, ca de exemplu publicitate, design, etc.;
- tentatia firmelor de a stabili intelegeri intre ele in domeniul fixarii pretului este justificata prin aceea ca
reducerile de pret pot conduce la profituri scazute pentru toate firmele oligopolistice;
- imboldul catre fuzionare apare ca o intelegere dintre firme si duce la o cota de piata mai ridicata pentru
noul agent economic si, deci, la o forta competitiva sporita a acestuia;
- importante restrictii la intrarea de noi firme pe pietele oligopolistice reprezinta trasatura de baza a
oligopolului. In general, cu cat aceste restrictii sunt mai puternice, cu atat vor fi mai putine firmele din
industria respectiva. Fara a intra in amanunte, asemenea bariere vizeaza: economiile de scara, diferentele de
costuri sau altele, precum nevoia de capital, controlul ofertei de factori de productie, reglementarile
guvernamentale, recunoasterea produsului, complexitatea lui si proliferarea produsului.(12)

2.3.5 Monopolul bilateral

Combinatia dintre monopol si monopson genereaza o situatie specifica de piata in care puterea economica
de negociere a celor doi participanti la viata economica poate fi similara.

Datorita lipsei de atomicitate, atat in planul cererii, cat si al ofertei, nici vanzatorul si nici cumparatorul nu
se pot comporta ca un monopolist, respectiv monopsonist.

“Doua mari tipuri de solutii pot fi avute in vedere in aceasta situatie: este posibil ca unul dintre participanti
sa fie mai puternic decat celalalt si sa-l forteze sa accepte conditiile sale; in functie de caz, piata va fi atunci
dominata de monopolist sau de monopsonist; Avantajul poate, de altfel, trece de la unul la celalalt in
functie de conjunctura economica si sociala. Este insa posibil si ca vanzatorul si cumparatorul sa se
inteleaga pentru a fixa un pret si o cantitate: la limita, cele doua intreprinderi rivale procedeaza la o
intelegere verticala, iar discutia se va referi la impartirea profitului global.

Concurenta perfecta sau pura este situatia ideala, ea este de fapt un model teoretic, deoarece in realitate
acest tip de concurenta nu mai exista in nici o tara cu economie de piata.(13)

Concurenta imperfecta este prezenta in realitate sub diferitele ei forme de manifestare. In afara celor
prezentate mai sus, se intalnesc si alte situatii. Astfel, cand numai doua firme domina piata unei industrii,

6
 situatia pietei este de duopol, cand exista un singur cumparator pentru produsele unei industrii, situatia
pietei este de monopson, cand exista un numar redus de cumparatori , situatia pietei este de oligopson.

Lupta de concurenta se duce prin modalitati diferite. Aici intervine si ingeniozitatea agentilor economici.
Putem aminti: o anumita politica a vanzarilor (de regula cresterea volumului acestora); diferentierea
produselor (uneori nesemnificativa, dar amplificata de publicitate); prime acordate vanzatorilor;
demonstratii pentru evidentierea calitatii produsului, politica de pret.
Atunci cand lupta de concurenta se duce de catre parteneri cu mijloace economice legale, fara utilizarea
unor mijloace agresive, concurenta este denumita loiala. Astfel, toti agentii economici au acces liber la
piata, cunosc reglementarile legale privind tranzactiile si le respecta.
Uneori metodele aplicate in concurenta depasesc cadrul legal, ele devin agresive, periclitand situatia unor
agenti economici sau chiar a consumatorilor. Statul, in aceste cazuri, prin masuri legislative, trebuie sa
intervina si sa sanctioneze orice modalitate de infiltrare a asa - zisei concurente neloiale. Prin concurenta
neloiala se intelege, conform legislatiei romane, “orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea
comerciala”.
Concurenta, prin efectele pe care le declanseaza, se poate situa printre cele mai importante legi ale
reglementarii vietii economice, ale progresului tehnico - economic al societatii. (15)

3. Protectia concurentei in Romania si UE

3.1 Protectia concurentei economice

Practica de pretutindeni demonstreaza ca omul de afaceri autonom, desi recunoaste rolul pozitiv al
concurentei si este adeptul liberei initiative, in strategiile comerciale care le promoveaza este tentat adesea
sa limiteze concurenta in domeniul sau, motivat fiind de faptul ca lipsa concurentei reale pe piata pe care
opereaza ii simplifica problemele cu care se poate confrunta sau, cel putin, faciliteaza solutionarea lor.
Aceasta evidentiaza necesitatea existentei unui cadru normativ adecvat care, prin continut si
modalitati de actiune, sa garanteze libera initiativa a intreprinzatorilor, autonomia realta a acestora si
desfasurarea nestingherita a concurentei.
In afara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei, armonizat deplin cu normele comunitare in
domeniu, este asigurat de Legea concurentei nr. 21/1996, cu completarile si modificarile ulterioare,
republicata in Monitorul Oficial nr. 742 din 16 august 2005, precum si legislatia secundara emisa in
aplicarea acesteia.
Totodata, in Romania, ca tara membra a Uniunii Europene, sunt intrutotul si pe deplin aplicabile si
reglementarile comunitare in domeniu, intre care mentionam doar prevederile Tratatelor de instituire si,
respectiv, functionare a Uniunii Europene, care reprezinta legislatia primara precum si „Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 1/2003 de punere in aplicare a regulilor de concurenta prevazute de art. 81 si 82 din
Tratat”. (7)
In materia concurentei legislatia comunitara este prevalenta in raport cu legislatia nationala iar prin
Regulamentul mai sus mentionat, autoritatile de concurenta nationale ale statelor membre au fost investite
cu competenta necesara pentru aplicarea prevederilor specifice din Tratat.
Existenta unor reglementari in domeniul concurentei, oricat de riguroase si cuprinzatoare ar fi acestea, nu
pot garanta prin sine insasi functionalitatea economiei de piata, prevenind orice manifestare care ar putea
avea drept scop sau efect impiedicarea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei si afectarea climatului
concurential.
7
 Prin urmare, se impune cu necesitate existenta unei institutii, a unei autoritati investite prin lege pentru a
veghea la respectarea regulilor specifice.
In Romania acest rol revine Consiliului Concurentei, conceput sa functioneze ca autoritate administrativa
autonoma in domeniul concurentei.
Modul de organizare, obiectivele, competentele, atributiile si procedurile sale de lucru, inclusiv masurile
pe care le poate dispune si sanctiunile pe care le poate aplica celor vinovati de incalcarea prevederilor
legislatiei in domeniul de competenta sunt precizate in Legea concurentei nr. 21/1996, republicata
(Capitolele IV – VI, art. 16-62) si legislatia secundara emisa in aplicarea acesteia.
Consiliul Concurentei
- reprezinta o institutie care, prin misiunea si rolul specific, se situeaza in randul autoritatilor nationale de
prim rang, fiind chemata sa asigure buna functionare a mecanismelor pietei.
- vegheaza la respectarea „regulilor jocului pe piata”;
- sanctioneaza devierile de la un comportament concurential normal;
- promoveaza cultura concurentei;
- isi consolideaza pozitia „de arbitru” fata de toti actorii mediului economic. (5)

Actiunile desfasurate de Consiliul Concurentei in exercitarea rolului sau specific au o dubla dimensiune:
una preventiva si una corectiva.
Dimensiunea preventiva consta in monitorizarea pietelor si supravegherea comportamentului agentilor
economici astfel incat prin interventiile sale sa evite denaturarea in mod semnificativ a concurentei pe piata
si in implicarea activa in procesul legislativ putandu-se opune adoptarii oricaror reglementari juridice care
contin prevederi anticoncurentiale.
Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si mentinerea unui mediu
concurential eficient, atat prin inlaturarea practicilor care prejudiciaza concurenta promovate de unii agenti
economici, asociatii de agenti economici si/sau autoritati cat si prin identificarea prevederilor din actele
normative si/sau administrative care au sau pot avea efecte negative asupra competitiei si interventia
directa pentru corectarea sau eliminarea lor.

3.2. Prevederi privitoare la protectia concurentei in Romania

Elementele necesare functionarii corecte a pietelor in Romania si-au gasit expresie in prevederile legii
Concurentei nr.21/1996. Legea Concurentei reglementeaza :
- intelegerile si practicile concertate;
- abuzul de pozitie dominant;
- controlul concentrarilor economice.
Legea Concurentei prevede ca sunt interzise orice intelegeri intre agentii economici si practici concertate
care pot afecta concurenta pe piata Romaniei sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:
- “ fixarea concertata in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor a
rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
- limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;
- impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul territorial, al volumului de
vanzari si achizitii ori pe alte criterii;
- aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in
acest fel, unora dintre ei , un dezavantaj in pozitia concurentiala;
- conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii
suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul
acestor contracte;

8
- participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
- eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii
exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a
nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.”
Nu trebuie uitat faptul ca exista prevazuta in lege si posibilitatea acordarii de exceptari a unor practici
comerciale. Legea spune ca detinerea unei pozitii dominante pe piata din Romania nu este interzisa, ci doar
abuzul de pozitie dominanta prin recurgerea la fapte anticoncurentiale. (6)
Legea Concurentei nr 21/1996, capitolul II, articolul 5
Concentrarile economice pot fi admise ca si in cazul pozitiei dominante, daca indeplinesc o serie de
conditii vizand cresterea eficientei economice si a competitivitatii economice.
Operatiunea de concentrare are loc atunci cand :
- doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;
- una sau mai multe persoane detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic ori unul sau mai
multi agenti economici dobandesc , direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenti
economici
Operatiunile de concentrare economica se apreciaza dupa urmatoarele criterii :
- necesitatea de a mentine si a dezvolta concurenta pe piata romanesca
- cota de piata detinuta de catre agentii economici in cauza, puterea lor economica si financiara - alternative
disponibile pentru furnizori si utilizatori
- tendinta cererii si ofertei pentru bunurile si serviciile in cauza - masura in care sunt afectate interesele
beneficiarilor sau ale consumatorilor
- contributia la progresul tehnic si economic
Pentru a descuraja recurgerea la practice anticoncurentiale de catre agentii economici, Legea Concurentei
prevede anumite sanctiuni. Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite astfel incat sa
fie considerate infractiuni:
- incalcarea de catre persoanele fizice a interdictiilor prevpzute la articolul 36 din Legea nr 15/1990 privind
reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si a societatilor comerciale
- oferta serviciilor de catre salariul exclusiv al unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte
- dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia, catre un
concurent
- incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care depinde exclusiv de
o tragere la sorti sau de hazard
- comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant , de afirmatii mincinoase asupra unui
concurrent sau marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii
- comunicarea facuta confidential este socotita un act de concurenta neloiala numai cand autorul
comunicarii stia ca faptele nu corespund adevarului
- deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul
functiilor detinute anterior la acel comerciant. (7)

3.3. Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale Uniunii Europene

Ratiuni care justifica o politica a concurentei la nivelul UE. Acestea pot fi sintetizate astfel:
- Economia UE este o economie de piata, iar concurenta este o componenta a pietei;
- Economia Europeana se construieste avand o Piata Interna, unica, cu cele patru libertati de miscare: a
bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor.
"In cadrul Pietei Interne, competitia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economica armonioasa si
echilibrata, sustenabila, neinflationista, respectand mediul , cu un grad ridicat de convergenta a
performantelor economice, un grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a protectiei sociale, cu ridicarea
standardului de viata, cu coeziune economica si sociala" (TEC Art.2)

9
- In conditiile economice actuale, concurenta nu se mai limiteaza la spatiul national sau chiar regional, ci
devine concurenta la nivel global
Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele:
- Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii resurselor in functie de cele mai
avantajoase conditii;
- Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii (SMEs), care contribuie la mentinerea unui mediu competitive;
- Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;
- Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei in plan global.

Se poate spune ca UE practica o politica mixta a concurentei, in care se au in vedere ambele obiective:
protejarea consumatorilor si a firmelor mici, dar si favorizarea dezvoltarii firmelor in context global.(12)

Comisia Comunitatii Europene, prin Directia Generala pentru Concurenta (DG IV), are atributii in privinta
aplicarii legislatiei in urmatoarele domenii:
a. incheierea unor intelegeri secrete anticoncurentiale (anti-collusion) (Art. 81 si 82 ale Tratatului asupra
Comunitatii Europene; Art. 65 al Tratatului asupra CECO). Sunt interzise, conform art. 81 (ex. Art. 85),
toate intelegerile - pe orizontala sau/si verticala intre intreprinderi, cartelurile si practicile care au ca obiect
sau efect ocolirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei in cadrul Pietei Comune, respectiv, in
prezent, al Pietei Interne, si care pot afecta comertul intre statele membre.(13)
b. Abuzul de pozitie dominanta pe piata (care permite un comportament abuziv: practici comerciale
anticoncurentiale). Acesta poate lua forme precum:
- promovarea de catre firma a unor politici care ameninta intrarea in domeniu a unor noi competitori sau
dezvoltarea producatorilor existenti;
- conditii diferite, discriminatorii, aplicate diferitilor parteneri comerciali la tranzactii similare; impunerea
directa sau indirecta de preturi de cumparare sau a altor practici comerciale incorecte;
- in absenta concurentei, firma poate restrictiona productia sau ajusta preturile produselor sale, in
detrimentul consumatorilor;
- limitarea productiei, a pietelor, a dezvoltarii tehnice, prejudiciind astfel, consumatorii;
- refuzul de a vinde marfuri unui anumit client.
c. Fuziunile si achizitiile care duc la monopoluri: Art.82 (ex.86) a Tratatului de la Roma se refera la fuziuni
ca metoda care permite intarirea pozitiei dominante a unei firme. Piata Interna a produs o reorganizare
industriala, in conditiile unei noi dimensiuni a pietei, in special in domeniile de varf. Doua laturi ale
fenomenului concentrarii s-au avut in vedere:
- concentrarea devine o conditie a sporirii competitivitatii industriei, facand posibila finantarea cercetarii si
inovarii. (14)
- in conditiile EC, concentrarea este impulsionata si de nevoia sporirii competitivitatii externe, in fata
concurentei firmelor, de mari dimensiuni, in special americane si japoneze.
d. Cazul intreprinderilor publice
- Domeniul utilitatilor - apa, energie (gaz, electricitate), transport feroviar, comunicatiile – traditional au
apartinut statului sau, altfel spus, intreprinderilor publice, avand practic monopolul respectivelor domenii.
(3)
Asemenea intreprinderi publice au necesitat masive subventionari din partea statului, modul lor de
administrare si functionare ducand la ineficienta.
- Nevoia deschiderii lor catre concurenta. In acest sens, au fost aplicate masuri de spargere a monopolurilor
de stat, in primul prin dezintegrare verticala, prin separarea gestionarii infrastructurii de serviciile posibil
de prestat apeland la respectiva infrastructura ,privatizarea, armonizarea standardelor in domeniu. (15)
Progresul tehnologic a dus la aparitia unor modalitati alternative de telecomunicatii (telex, telefonie
mobila, posta electronica etc.) si la dezvoltarea intr-un ritm incredibil a productiei si pietei echipamentelor
aferente. Piata energiei era mai putin accesibila concurentei nu numai datorita monopolului caracteristic
10
acesteia, ci si aspectelor tehnice, infrastructura nefacand posibila furnizarea decat a unui anumit tip de
servicii. (8)
e. Concurenta in domeniul achizitiilor publice
Achizitiile publice se refera la o piata de bunuri, servicii, lucrari pentru care utilizatorii, institutii ale sau
intreprinderi publice, inclusiv cele din domeniul utilitatilor (transport, telecomunicatii, apa, energie),
incheie contracte publice cu furnizori. (16)

4. Concluzii

Reforma politicii de concurenta in Romania a presupus practic transferul decizional catre Comisia
Europeana, institutia care are competente exclusive in ceea ce priveste politica de concurenta in Uniunea
Europeana. Astfel, incepand cu data aderarii Romaniei la UE, atribuţiile de autorizare in domeniul
ajutorului de stat au trecut de la Consiliul Concurentei la Comisia Europeana. Deşi metodologiile aplicate
sunt adesea criticate, monitorizarea rapoartelor şi a clasamentelor internaţionale are menirea de a contura o
imagine mai clara asupra poziţiei Romaniei in sistemul economic global in funcţie de eficienţa
implementarii politicii concurenţiale şi a efectelor generate asupra performanţelor mediului de afaceri.

Obstacolele in realizarea unor astfel de comparaţii nu sunt puţine: conţinutul eterogen al politicilor
concurenţiale, mecanismele diferite de implementare, tipul practicilor anticoncurenţiale reglementate,
listele de excepţii particulare etc. Cu atat mai grea se dovedeşte evaluarea eficienţei combaterii practicilor
anticoncurenţiale, strans dependenta de experienţa legiferarii, de realitaţile economice şi politice ale
fiecarui stat in parte.
Astfel, instituţiile internaţionale creeaza un sistem de indicatori agregaţi de percepţie, pornind de la
chestionare adresate mediului de afaceri şi specialiştilor, şi de la ponderarea lor cu nivele de incredere
specifice. Ele permit, in final, efectuarea comparaţiilor pe un grup vast de ţari.
Intuitiv, pare rezonabila concluzia ca, cu cat nivelul perceput al corupţiei este mai mare, cu atat eficienţa
implementarii legislaţiei concurenţei este mai scazuta. Insa unele analize evidenţiaza contrariul. O posibila
explicaţie consta, aşadar, in ideea ca legislaţia concurenţei este subsumata intereselor specifice ale unor
grupuri, politicieni sau intreprinderi, şi nu funcţioneaza ca un mecanism real de promovare a concurenţei
pe o piaţa. Cert este ca legislaţia concurenţei nu constituie un remediu impotriva corupţiei, aşa cum
sugereaza uneori literatura de specialitate, ci reforma juridica şi, in cazul nostru, buna funcţionare a
Agenţiei Naţionale de Integritate. Riscul cel mai mare ramane ca legislaţia concurenţei sa fie captata de
anumite grupuri de interese, in opoziţie cu principiul fundamental al apararii concurenţei şi nu al
concurenţilor.

Concurenţii sunt agenţii economici cu care intra in competiţie orice intreprindere, intrucat in economia de
piaţa este indispensabila infruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a
bunurilor şi serviciilor, cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite.
Concurenţa e factorul determinant, esenţial in succesul sau eşecul firmelor.
Concurenţa reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viaţa economica, dar şi pentru viaţa
sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat şi existeţa oamenilor. Un
agent economic va trebui sa se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţa, jocul competiţiei
fiind cel care va determina locul competitorilor in cadrul pieţei. Concurenţa este o lupta dura, in care
invinge intotdeauna cel mai bun.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Alain Cotta, Dictionnaire de sciénce économique, Edition IX, Mame, 1968, p. 305.
2. Fr. Perroux, La théorie de la concurrence monopolistique, PUF, Paris, 1953, p. 136.
3. Roger N. Waud, Microeconomics, Fifth Edition, Harper Collins Publishers, New York, 1992,
p. 276
4. G.A. Frois, Op. Cit., p. 262
5. Eduard Ionescu (coordonator), Alina Rotaru, Cristian Oprea, Alina Picu, Preţuri şi
Concurenţa – Editura Fundaţiei Romania de Maine, Bucureşti 2010;
6. Fung, Victor: FUNG, William - “Concurenta intr-o lume plata”, Editura Publica, Bucuretti,
2009;
7. www.europa.eu
8. Gavrila, I., “Competitivitate si mediu concurential: Promovarea si protejarea concurentei in
UE”, Editura Economica, Bucuresti, 2008;
9. Ionescu, E. Haiduc, L., Preda, B., “Preturi si concurenta”, Editura Fundatiei "Romania de
Maine", Bucuresti, 2002.
10. Iordache, I., “Noile orientari ale politicii in domeniul ajutorului de stat in tarile Uniunii
Europene”, Conjunctura Economiei Mondiale, Anuarul IEM, 2002;
11. www.euractiv.ro
12. Legea concurenţei nr. 21/1996; Mosneanu, T., ”Concurenta: abordari teoretice si practice”,
Editura Economica, Bucuresti, 2000;
13. www. Concurenta-si-formele-ei613.php
14. Prisecaru, P., „Politici comune ale Uniunii Europene”, Editura Economica, Bucuresti, 2004;
15. www.consiliulconcurentei.ro

12