UNIVERSITATEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ
PROGRAMUL DE STUDII: FINANŢE ŞI BĂNCI

REFERAT LA DISCIPLINA:
MICROECONOMIE

TEMA REFERATULUI
STUDIU COMPARATIV ÎNTRE CONCURENȚA
PURĂ ȘI PERFECTĂ ȘI CONCURENȚA
IMPERFECTĂ

Titular disciplină:

Student:

ANUL I

2022
 1. Introducere

Piața este locul de întâlnire, mai mult sau mai puțin abstract, dintre ofertă și cerere, locul
de întâlnire dintre oferta vânzatorilor, reprezentată prin forma sub care se prezintă bunul sau
serviciul comercializat și cererea cumpărătorilor care se caracterizează prin nevoile indivizilor și
capacitatea acestora de a cumpăra bunuri sau servicii de care au nevoie.
Piața se clasifică în mai multe tipuri, prin mai mulți factori, printre care existența sau
inexistența bunurilor sau serviciilor care fac obiectul tranzacției, momentul în care începe sau se
finalizeză tranzacția, raportul dintre cerere si ofertă, tipul bunurilor sau serviciilor comercializate
sau raza de desfacere a schimbului.
Prin aceste clasificări putem analiza amănunțit una dintre caracteristicile generale ale
pieței și anume concurența.
Concurența este o confruntare care are loc între agenții economici în lupta lor pentru
ocuparea unor segmente pe piața bunurilor sau a serviciilor economice. Concurența este condiția
fundamentala a economiei de piață, exprimând relațiile dintre agenții economici în lupta pe care
o duc pentru realizarea propriilor interese și motivația acestora de a-și extinde raza de acoperire
pe piață.
Pe baza concurenței, structura pieței a fost clasificată în două mari categorii: „piață cu
concurență pură și perfectă” care nu se regăsește pe piața reală, deoarece se bazează pe
numeroase ipoteze și „piață cu concurență imperfectă” care este asociată cu o abordare
practică.

2. Cercetarea teoretică și aplicativă

Concurența este cel mai important element al pieței, jucând un rol în îmbunătățirea
calității produselor, lucrărilor și serviciilor, reducerea costului de producție, stăpânirea inovațiilor
și descoperirilor tehnice.
Concurența nu are definiție unanim acceptată, ea având semnificație în funcție de context.
Privită din punct de vedere economic, concurența este întotdeauna legată de tranzacțiile de piață,
cerere, ofertă și de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune ca există concurență
economică dacă consumatorul poate alege între mai multe alternative și poate astfel opta pentru
cea mai convenabilă variantă pentru preferințele sale.
Concurența promovează utilizarea eficientă a resurselor limitate. Resursele sunt
distribuite între industrii și tipuri de producție în asa fel încât produsele obținute din aceste
resurse să le aducă profit. Este o forță de reglementare a pieței. Adam Smith a numit-o “mână
invizibilă”.

Principalele condiții pentru apariția concurenței:

1. Dorința de izolare economică completă a fiecărui producător de mărfuri.
2. Dependența totală a unui producător de mărfuri de condițiile pieței.
3. Opoziție fată de toți ceilalți producători de mărfuri în lupta pentru cererea de consum.

În economie se vorbește despre concurența în afaceri a entităților economice. Fiecare

dintre acestea, prin acțiunile sale, limitează capacitatea unui concurent de a influența unilateral
condițiile de circulație a mărfurilor pe piață, adică gradul de dependență a condițiilor pieței de
comportamentul participanților individuali.

În analiza structurilor de piață, economiștii pornesc adesea de la un model abstract, cel al

concurenței perfecte.

2
 Conform viziunii renumitului economist Gilbert Abraham-Frois se face o distincție între
ce înseamnă „puritatea” concurenței și „perfecțiunea” concurenței. Astfel concurența este pură
cand sunt îndeplinite simultan cele trei condiții:
- Atomicitate – existența unui număr mare de producători și cumpărători cu o forță
economică redusă, astfel încât niciunul să nu poată influența prețul.
- Omogenitate – bunurile și serviciile sunt substituite perfect(identice între ele). Pot fi
identice prin compoziție sau prin modul de prezentare, ambalaj, condiții de livrare,etc,
ceea ce, din perspectiva alegerii consumatorului, face imposibilă introducerea vreunei
diferențieri.
- Intrarea și ieșirea liberă a firmelor de pe piață – nu există bariere instituționale,
legislative, în calea manifestării libere a opțiunilor individuale. Orice firmă poate ieși
sau intra pe piață dupa bunul plac.

Aceasta este completată de condițiile concurenței perfecte reprezentate de transparență

și mobilitatea factorilor de producție:
- Informații perfecte și complete – transparența perfectă a pieței. Agenții economici au
aceleași posibilități de informare. Toți agenții economici cunosc prețul celorlalți.
Producătorii și consumatorii sunt perfect și permanent informați, în mod gratuit, astfel
încât pentru un produs nu poate exista decât un singur preț. Costul publicității si cel al
transportului este nul.
- Perfecta mobilitate a factorilor de producție în cadrul pieței – de la o firmă la alta sau
de la o ramură economică la alta. Resursele(informațiile) sunt mobile, firmele
producătoare pot părăsi piețele în care se înregistrează pierderi, orientându-se spre
cele profitabile.

Ca urmare concurența este pură și perfectă numai atunci când cele cinci condiții sunt
satisfăcute simultan.
Echilibrul pieței perfecte demonstrează capacitatea acesteia de a influența pozitiv în mai
multe direcții precum:
- Relevarea forțelor proprii care conduc la cea mai rațională modalitate de alocare și
utilizare a resurselor disponibile sau necesare
- Imaginea unui optim economic și social
- Are valențe instructive-normative practice deoarece arată acțiunile pe care trebuie să
le întreprindă instituțiile abilitate pentru orientarea, complementarea și corectarea
pieței reale.
Limitele pieței cu concurență pură și perfectă
- Ignoră externalitățile pieței
- Ia în calcul doar nevoile solvabile(care dispun de suficiente mijloace bănești sau
bunuri pentru a achita sau îndeplini o obligație)
- Pe o anumită treaptă de evoluție nu au șansa să apară activități cu risc înalt sau care
solicită investiții mari pe timp îndelungat de realizare
- Piața nu este compatibilă cu formarea companiilor transnaționale și concentrarea
puterii economice.

Competiția care nu satisface una sau mai multe dintre aceste condiții este una
imperfectă. În cadrul acestui tip de concurență firmele pot influența prețul unui produs cu scopul
de a obține profituri suplimentare.

3
 Semnele concurenței imperfecte sunt:
- Prețuri de dumping
- Crearea de bariere de intrare pentru orice mărfuri
- Discriminarea prețurilor (a vinde același produs la prețuri diferite)
- Utilizarea sau dezvăluirea informațiilor confidențiale științifice, tehnice, industriale și
comerciale.
- Răspândirea informațiilor false în publicitate sau referitor la metoda, procesul și locul
de fabricație
- Suprimarea informațiilor importante pentru cumpărător

Astfel se îndepărtează de concurența perfectă prin:

- Creșterea nejustificată a prețurilor
- Creșterea cheltuielilor de producție
- Încetinirea progresului științific și tehnologic
- Scăderea competitivității pe piețele mondiale
- Scăderea eficienței economiei

Există mai multe forme de concurență imperfectă:

- Monopol – Vanzător unic pe piața mondială
- Duopol – Doi vânzatori împart întreaga piață
- Oligopol – Sunt puțini vânzători care acționează fie în coliziune, fie în concordanță.
- Monopson – Mulți vânzători și un singur cumpărător
- Oligopson – Mulți vânzători și puțini cumpărători
- Competiție monopolistică – Numeroși vânzători care oferă produse unice.
Dintre acestea, principalele forme de concurență imperfectă sunt reprezentate de
monopol, oligopol și concurență monopolistă.
Monopolul este o formă extremă de manifestare a concurenței imperfecte și se referă la
existența unui singur ofertant care controlează singur o anumită piață, acest ofertant fiind
singurul care desfăsoară activități de producție în ramura sa de activitate și nu există nimeni care
să producă un substituent al produsului realizat de firma respectivă.
Un exemplu de monopol ar fi compania Google, care are competitori pe Mycrosoft și
Yahoo, dar ei dețin o cota foarte mică pe piață care este în tendință descendentă.
Oligopolul se referă la „câțiva vânzători”, adică suficient de puține firme, astfel încât
fiecare să se ocupe cum dorește de competitorii săi cu privire la acțiunile întreprinse.
Un exemplu de oligopol, la noi, ar fi industria energetică deținută în principal de Enel și
Eon.
Concurență monopolistă se caracterizează prin diferențierea produselor și existența unui
număr mare de vânzători de dimensiuni relativ scăzute. Aceasta combină atributele monopolului
cu cele a concurenței perfecte.
Monopolul se referă la o structură a pieței în care există un singur vânzător care domină
întreaga piață prin vânzarea produsului său unic. Pe de altă parte, concurența monopolistă se
referă la piața concurențială, în care puținii vânzători oferă clienților aproape înlocuitori.
Exemplu de concurență monopolistă este producția de electrocasnice, în care produsele
sunt similar în majoritatea aspectelor, dar în același timp fiecare are propriile particularități
tehnologice.

Piața cu concurență pură și perfectă are o existență doar teoretică, deoarece în practică
este aproape imposibil să fie reunite concomitent toate cele cinci condiții enumerate. Situația
reală din cadrul oricărei economii este aceea a unei concurențe imperfecte. În virtutea acestui
fapt, se poate spune că concurența imperfectă este considerată concurență reală la nivel mondial.
Totuși, surprinzător, concurența perfectă începe să se contureze ca model existent în lumea reală.
4
 Putem enumera trei exemple care se apropie de modelul de competiție perfectă:
1. Internetul și shopping online
Deși puțini dintre noi privesc internetul ca pe o piață distinctă, aceasta gazduiește foarte
mulți cumpărători și vânzători. De exemplu Amazon este exact o piață, deși nu la nivel fizic.
Internetul permite clienților să compare și să adune informații perfecte despre un produs.
Pentru o carte, de exemplu, sunt mulți cumpărători și mulți distribuitori. În același timp, există în
general, doar mici diferențe de preț.
Edward Yardeni, economist la Deutsche Bank, este de părere că Internetul pare să fie cel
mai apropiat model de competiție de piață perfectă. În modelul acesta nu mai există „bariere la
intrare, nu mai există protecție pentru firmele neprofitabile și oricine (consumator sau
producător) are acces liber și neîngradit la orice informație. Acestea sunt cele trei caracteristici
principale ale comerțului prin Internet....Internetul reduce la zero costul comparării prețurilor.
Consumatorul poate din ce în ce mai mult să găsească ușor și rapid prețul cel mai convenabil
pentru orice bun sau serviciu.”
2. Agricultura
Pe această piață, produsele sunt foarte asemănătoare. Morcovii, cartofii și cerealele sunt
generice, produse de foarte mulți fermieri. Deoarece produsul este omogen, este ușor să cumperi
un teren și să îl cultivi. În plus, de asemenea, este ușor să părăsești piața. Deci această piață are
semne ale concurenței perfecte.
3. Piețele valutare
Pe această piață comercianții schimbă valută. Deoarece există doar un dolar american, o
liră sterlină și un euro, produsul este omogen. În plus pe piață există mulți vânzători și
cumpărători. Este ușor să cumpărați sau să vindeți o monedă. Singura excepție poate fi în faptul
că, comercianții ar putea să nu aibă „informații perfecte”. Cumpărătorii și vânzătorii obișnuiți pot
fi dezavantajați în comparație cu comercianții profesioniști care așa își câștigă existența. Chiar și
așa, este unul dintre cele mai apropiate exemple de concurență perfectă pe care le putem găsi
astăzi.

Principalele diferențe dintre concurența perfectă și cea imperfectă sunt:

Piața competitivă, în care există un număr mare de cumpărători și vânzători, iar vânzătorii
furnizeză produse identice și cu același preț cumpărătorilor, se poate numi concurența perfectă.
Concurența imperfectă apare atunci când una sau mai multe condiții ale concurenței perfecte nu
sunt îndeplinite.
Concurența perfectă este o situatie ipotetică, ideală care nu se regăseste sau se poate
aplica în lumea reală.
În concurența perfectă se regăsesc mulți vânzatori, dar în lumea reală poate fi vorba doar
de câtiva jucători importanți, în funcție de tipul de piață.
În concurența perfectă, vânzătorii produc produse identice. În schimb în competiția
imperfectă se regăsesc produse fie omogene, fie diferențiate.
Dacă vorbim de o concurență perfectă, nu există bariere în calea intrării și ieșirii firmelor,
fapt ce este exact opus în cazul unei concurențe imperfecte.
În concurența perfectă se presupune ca vânzătorii nu influențează prețul unui produs. Prin
urmare toate produsele au același preț. În competiția imperfectă, firmele sunt factorii de decizie.

Diferența dintre concurența perfectă si monopol

În cazul unui monopol există un singur producător pe piață, care produce un produs unic,
de aceea el stabilește prețul cât și cantitatea de produse scoase pe piață în funcție de cerere, spre
deosebire de concurența perfectă în care totul se face de comun acord cu restul producătorilor,
diferența făcându-se doar de către cumpărători.
5
 Diferența dintre concurența perfectă si oligopol
Concurența perfectă și oligopolul sunt structuri de piață diferite, chiar dacă oferă produse
similare la prețuri similare. Principala diferență este că în concurența perfectă produsul este
cunoscut de toată lumea, simplu, poate fi produs și vândut de oricine, pe când într-un oligopol
produsul este mai complex, necesită capital, tehnologie și echipamente de producție ceea ce nu
permite oricui să intre pe piață. Altă diferență ar fi că la oligopol firmele stabilesc prețul în
funcție de nivelul de putere pe piață pe care îl dețin.

Diferența dintre concurența perfectă si concurența monopolistică

Într-o piață monopolistă există un număr mare de cumpărători și un număr foarte mic de
vânzători. Jucătorii vând bunuri care sunt diferite unul față de celălalt și pot să perceapă prețuri
diferite în funcție de valoarea produsului. În concurența monopolistă, fiind vorba de puțini
vânzători, vânzătorul care deține cea mai mare parte a pieței controlează prețul, calitatea și
caracteristicile produsului. Cu toate acestea un astfel de monopol durează doar pe termen scurt
deoarece tot timpul vor apărea noi jucători care vor încerca să intre pe piață, creând nevoia de
produse mai ieftine.

Tabelul nr.1. – Diferențe între concurența perfectă și cea imperfectă

Caracteristici Concurența Concurența imperfectă

perfectă
Monopol Oligopol Concurență
monopolistă
Numărul Număr foarte Un singur Număr redus Număr foarte
producătorilor mare producător mare
Strategia Număr foarte Un singur Câțiva Mulți vânzători
mare de vânzători vânzător care vânzători de produse
de produse stabilește sensibili diferențiabile
identice prețul unui fiecare la
(nediferențiabile) produs unic prețul
celorlalți
Natura Teoretic Practic Practic Practic
conceptului
Diferențierea Nici una Nici una Usoară până la O anumită
produselor substanțială diferențiere
Posibilitatea Inexistentă Considerabilă Redusă Limitată
stabilirii prețului
Jucători Mulți Unul singur Puțini Mulți

Înscriere Inexistentă Sisteme Anumite Inexistentă

restricționată complexe de restricții
restricții

6
Concurența prin Lipsește Nu există Redusă Limitată
preț (piața stabilește (singurul (prețul stabilit
prețul) vânzător de lider)
stabilește
prețul)
Extinderea Redusă Redusă Într-o anumită Mare
reclamei (informarea că (creștere măsură (diferențierea
produsele sunt pentru clasa de (informarea și produselor față
disponibile) produs) eliminarea de cele ale
concurenței) concurenței)

3. Concluzii (1-2 pagini)

Piețele perfecte și cele imperfecte sunt foarte diferite în ceea ce privește condițiile de
piață care trebuie îndeplinite. Principala diferență este că într-o piață cu concurență perfectă
condițiile concurențiale sunt mai simple decât în orice altă formă de piață cu concurență
imperfectă. În plus, o structură a pieței perfect concurențiale este mai sănătoasă, deoarece
cumpărătorii au suficiente opțiuni pentru a alege și, prin urmare, nu sunt presați să cumpere
diverse produse, iar vânzătorii pot intra sau ieși pe și de pe piață așa cum își doresc, ceea ce este
opus condițiilor structurilor de piață imperfect concurențiale.
Concurența perfectă este o situație imaginară care nu există în realitate, dar concurența
imperfectă este faptică, adică reală.
Observând analiza comparativă a caracteristicilor celor două tipuri de piețe concurențiale,
putem afirma că, în cazul pieței cu concurență pură și perfectă, prețul se stabilește la nivelul
pieței și nu poate fi influențat la nivel individual, deoarece bunurile se aseamănă în totalitate.
Indiferent de piață, considerați acest lucru, de exemplu, dacă luați în considerare piața
detergenților există mulți jucători precum Tide, Ariel, Sano..etc, care produc produse similare
adică detergenți.
În prima instanță, este posibil sa credeți că este un exemplu de piață perfectă, dar nu este
așa. Dacă vă uitați mai atent observați că toate produsele sunt diferite precum și prețurile lor.
Unii detergenți având prețuri mai mici pentru atragerea clienților cu buget redus, în timp ce alți
cumpărători alocă un buget mai mare căutând calitatea.
Pe piață sunt prezente în același timp atât afaceri mari cât și afaceri mici și medii. Ei
concurează între ei, însă monopoliștii vor avea mereu avantajul reglementării prețurilor. Acest
lucru se aplică atât cumpărătorilor cât și vânzătorilor de produse.
Pe termen lung, concurența imperfectă vizează monopolizarea pieței(vânzări, materii
prime, piața muncii, etc), spre deosebire de concurența perfectă a carei scop principal este
vânzarea de mărfuri.
Procesul de concurență implică nu numai piețele de vânzare (cu amănuntul sau angro) ci
și producția. Inovația în producție se transformă într-o metodă de combatere a concurenței.
Scopul implementării lor este reducerea costurilor de producție.
Există diverse metode de luptă competitivă, de la modicarea prețurilor la cele independente de
preț, care vizează îmbunătățirea proprietăților mărfurilor, îmbunătățirea politicii de publicitate,
etc. Mai sunt utilizate și metode non-economice care sunt denumite în mod obișnuit concurență
neloială.
În cazul concurenței perfecte selecția produselor de către cumpărător, în opinia noastră,
se realizează pe baza subiectivității cumpărătorului și a proximității produselor față de acesta.
Subiectivitatea se referă la amabilitatea vânzătorului și capacitatea sa de a-și vinde produsul, iar
proximitatea se referă la cea mai apropiată locație unde se regăsește produsul.

7
 În cazul concurenței imperfecte există numeroase modalități de diferențiere a produselor:
calitate, preț, costuri de producție, precum și eficiența lor.
Pentru firmele mici cea mai bună opțiune ar fi să tindă spre piața de tip oligopol deoarece
acolo sunt mai puțini producători/vânzători, iar cumpărătorii sunt mulți, astfel reușind să se
mențină pe piață.
Pentru firmele consacrate tendința va fi mereu spre unicitate.

Bibliografie

1.KERESZTESI Nicolae “Analiză comparativă între concurența perfectă și concurența

monopolistică”, Alba Iulia, 2020.
2.MARINESCU Cosmin “Concurența perfecta vs. piața reală”.
3.NIMINET Liviana Andreea “Prețuri și concurență”.
4.https://boycewire.com/perfect-competition-definition/
5.https://51rk.ru/ro/konkurenciya-s-tochki-zreniya-ekonomiki-vidy-konkurencii-v.html
6.https://kd43.ru/ro/biznes-v-internete/vidy-nesovershennoi-konkurencii-tablica-
nesovershennaya-i.html
7.A-Brief-History-of-Imperfect-Competition-By-Huw-Dixon.pdf