1.

NATURA ȘI DOMENIUL ECONOMIEI

-def econ– felul în care soc alocă resursele insuficiente ptr a satisf nevoile virtual nelimitate ale consumat.
-def activ econ- proces ce reflectă fapte, comport, deciziile oamenilor →atragerea +utiliz res econ ptr prod, circ, repart si
consum de bunuri fct de nevoile şi interesele economice.
-def nev umane- dorințele, cerinţele oamenilor ptr bunuri materiale şi servicii, care devin nevoi fct de cond de prod
-clasif nev umane- Abraham Maslow- fiziologice, siguranță și securitate, afiliere, stimă, autodepă șire
-caract nev umane- nelimitate ca număr, limitate în capacitate (ca volum), concurente şi substituibile, complementare.
-def resurselor econ- totalitatea elem utilizate, pot fi atrase şi efectiv utilizate la producerea de noi bunuri şi servicii.
-clasif resurselor- originare sau primare (res nat+umane) si econ derivate (capitalul, informaţia, tehnologia, etc.).
-def costului de oportunitate-sacrificarea celorlalte alternative pentru producerea sau consumarea unui bun anume = cost
de oportunitate
Raritatea resurselor implică în permanen ță alegeri: alegerea produselor, a cantită ții de produse, a
modalităților/tehnicilor de producție, a destinatarilor bunurilor finale.

-diferența dintre microeconomie, macroeconomie și mondoeconomie

Microeconomia se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor economice ce se manifestă la nivelul agenţilor
economici individuali (firme, gospodării, administraţii etc.).
Macroeconomia analizează activitatea economiei naţionale în general şi interacţiunile ei cu alte economii.
Mondoeconomia cercetează, la scară mondială, procesele, faptele, actele şi comportamentele agenţilor economici, ale
comunităţii internaţionale privite atât prin prisma legăturilor economice dintre acestea, cât şi ca întreg considerat la
scară planetară sau zonal-internaţională.

-definiția metodei în economie

Metoda în economie reprezintă un ansamblu de principii, procedee şi tehnici de cercetare menite să ducă la
lărgirea orizontului cunoaşterii, să descopere noi adevăruri şi să rezolve eficient cât mai multe probleme practice.

-relațiile dintre variabilele economice de tipul cauză-efect

Relaţiile cauzale de regulă sunt:
a) relaţii cauzale complexe care presupun existenţa unui singur fenomen cauză ce determină apariţia şi dezvoltarea mai
multor efecte; (de exemplu modificarea preţului determină modificarea cererii, a ofertei şi a salariului real);
b) relaţii cauzale multiple care presupun existenţa mai multor fenomene cauză ce determină apariţia unui singur efect; (de
exemplu modificarea preţului, a venitului, a preferinţelor determină variaţia cererii).

2.ECONOMIA DE PIAȚĂ CONTEMPORANĂ

-definiția autoconsumului: Autoconsumul desemnează procesul de folosire a rezultatelor proprii pentru satisfacerea nevoilor
şi poate fi un autoconsum final sau unul intermediar.

-definiția schimbului: Schimbul înseamnă înstrăinarea rezultatelor proprii activităţii, primind în compensaţie alte bunuri ce
sunt necesare, inclusiv monedă.

-caracteristici ale economiei naturale (autarhice):

a) dominaţia activităţii agricole (cultura plantelor şi creşterea animalelor);
b) randamente economice scăzute;
c) caracter închis, orientată spre autoconsum;
d) ponderea scăzută a schimbului;
e) pământul şi munca sunt principalii factori de producţie; etc.

-caracteristici generale ale economiei de schimb (de piață):

a) specializarea agenţilor economici în obţinerea anumitor bunuri;
b) autonomia şi independenţa agenţilor economici;
c) bunurile produse îmbracă forma de marfă;
d) monetizarea şi bancarizarea economiei;
e) legăturile economice dintre agenţi se desfăşoară sub forma tranzacţiilor bilaterale;
f) activitatea economică gravitează în jurul pieţei.

-trăsături ale modelului neoamerican al economiei de piață:

Modelul neoamerican este specific pentru SUA, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, noile ţări industrializate din Asia
etc.
Acest model prezintă următoarele trăsături:
- sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil;
- piaţa are un rol determinant în circulaţia bunurilor, serviciilor, capitalului, forţei de muncă;
- fiscalitatea şi implicarea directă a statului în activitatea economică sunt reduse;
- piaţa financiară, în primul rând bursa are un rol decisiv, de barometru al activităţii economice,este sursa centrală de
finanţare pentru companii;
- clasa mijlocie este relativ redusă (50% în SUA);
- un sistem de învăţământ elitist;
- politici economice şi sistem de valori care încurajează exagerat consumul (de aici ”societate de consum”);
- baza politicii economice o constituie stimularea ofertei, iar în deciziile adoptate predomină reuşita individuală şi obţinerea
unui maxim de profit pe termen scurt;
- problema protecţiei sociale este o chestiune individuală sau cel mult de caritate (excepţie Marea Britanie), stat social
minim etc.

-trăsături ale modelului renan al economiei de piață:

Modelul renan este specific pentru ţări ca Germania, Japonia, Olanda, Suedia, Austria etc. Dacă eliminăm Japonia,
se regăseşte în modelul Uniunii Europene.
Modelul prezintă următoarele trăsături:
- politica economică încurajează economisirea şi redistribuirea de venituri;
- fiscalitatea directă predomină în faţa celei indirecte;
- sunt impozitate atât veniturile cât şi capitalul;
- există o redistribuire amplă zonală a veniturilor, pentru a se reduce decalajele între diferitele zone ale ţării;
- sistemul bancar este puternic articulat cu firmele, fiind apt să asigure finanţarea firmelor pe termen lung;
- nivelul salariilor depinde atât de condiţiile pieţei cât şi de vechime, pregătire profesională etc.;
- sistemul de învăţământ este mai egalitar, ce permite accesul larg pentru toate categoriile sociale;
- sindicatele sunt puternice, cu lideri deosebit de competenţi;
- securitatea economică din partea statului este deosebit de ridicată faţă de unele riscuri cum sunt: boală, şomaj,
dezechilibre familiale; sistemul de pensii şi alocaţii familiale este sau a fost foarte avantajos;
- în cazul în care inegalităţile dintre indivizi nu se menţin în limite raţionale, intră în funcţie pârghiile redistributive de
prelevare şi transfer de venituri;
- accentul se pune pe clasa de mijloc (75% în Germania, 80% în Elveţia, 89% în Japonia).