1-1 Introducere In sistemul stiintelor contemporane stiinta

economica ocupa un loc deosebit de important . Deciziile si

actiunile oamenilor se bazeaza tot m/m pe rationamente pe criterii si
calcule economice . Omul este un produs al naturii si societatii ,
deci este o stiinta biologica si are nevoie de necesitati si nevoi care
sint de natura cum ar fi : imbracaminte , servicii ( de transport ,
culturale etc. ) . Tendinta permanenta si normal ape care omul o are
de asi acoperi nevoile ii stimuleaza intreaga lui activitate , ii
determina comportamentul in societate fata de natura . Deci
activitatea omului care face posibila existenta societatii este
generata si orientata de necesitatea acoperirii nevoilor umane . Pe
deoparte nevoile umane pe care le impune viata indivizilor si a
societatii , iar pe de alta parte posibilitatea de a satisface aceste
nevoi in functie de resurse existente . Prin urmare activitatea
economica se traduce printr-o functie de maximizare a efectelor prin
minimizarea consumului de resurse .
Resurse Productie Oferta

Activitatea Sistem Economia

economica economic de piata

Nevoile Consum Cerere

Sistemul economic este stiinta comportamentuluiuman in

activitatea de alocare in conditii optime a resurselor cu folosire
alternative p/u satesfacerea unor trebuinte nelimitate si in
diversificarea continua . Stiinta economica ofera totodata un sistem
de stiinta economica , de teorii, categorii , metode si tehnici de
analiza . In timpul de fata stiinta economica se divizeaza in m/m
compartimente :
1 Stiinte economice fundamenale : Economia politica ; Teoria
economia
2 Stiinte economice functionale : menagimentul ; martechingul ;
evidenta contabila ; analiza financiara ; statistica si alte stiinte
3 Stiinte economice teoretico-aplicative : stiinte economice
ramurale :
 Sistema stiintei economice teoria economica ( macro-
economica ) economia pe ramuri economia intreprinderilor
- evidenta contabila ; finantele ; statistica ; analiza economica .
Economia – sint intrebarile , cum oamenii si societatea aleg metoda
de utilizare a resurselor deficitare ( materiale , financiare , umane )
p/u producerea marfurilor si repartizarea lor intre membrii
societatii . Exista 2 niveluri de cercetare in baza carora pot fi
elaborate legile :
Nivelul micro-economic - se studiaza situatia detailata intr-o
singura ramura , intreprindere sau piata se studieaza sarcinile ,
scopul si functiile intreprinderii . Cererea cheltuielilor , organizarea
renumerarii muncii obtinerea profitului , mentinerea nivelului tehnic
inalt a producerii .
- Principalele probleme economice la nivel macro-
economic sint determinate de catre govern, parlament , ministere .
Primele elemente ale economiei de piata au aparut odata cu
aparitia concurentei intre producatori liberi , in scopul obtinerii unor
cistiguri in urma produceriibunurilor sau a efectuarii schimbului
marfurilor . Principiile de baza al formarii si dezvoltarii economiei
de piata sint : libertatea , concurenta , interesul individual , profitul
si autoreglarea echilibrului intre cerere si oferta .
Mecanizmul functionarii economiei de piata bazat pe liberalizmul
economic si proprietatea privata a fost argumentat si expus de
savantul Adams S. in cunoscuta sa lucrare ‘ Analiza natiunii ’ .
Economia de piata poate fi definita ca un mod de organizare si
functionare a economiei in care raportul dintre cerere si oferta
determina factorii de combinare a factorilor de productie Preturile
regleaza accesul la bunurile economice . Economia de piata
moderna se sprijina in primul rind pe libera initiativa a agentilor
economici . Implicarea statului in economia de piata moderna
presupune crearea unui mecanizm economic care reprezinta un
ansamblu de metode si pirghii de ordin juridic , economic si
organizatoric in scopul reglementarii activitatii agentilor de
productie . Instrumentele principale pe baza carora agentii
economici adopta decizii in domeniul activitatii lor sint concurenta
si pretul . Concurenta este motorul dezvoltarii progresului tehno-
stiintific si perfectionarii tuturor formelor de organizare a producerii
. Anume concurenta obliga agentii economici sa fie mereu in
cautarea cailor de reducere a posturilor de productie si sporirii
calitatii produselui . Binalitatea actului de productie in economia de
piata se realizeaza prin intermediul preturilor . Mecanizmul
preturilor determina producerea in mod rapid ce cantitate si ce
sortiment de productie sa produca . Preturile cu care se realizeaza
bunurile se formeaza in concordanta cu oferta si cererea la produsul
respectiv . Prin urmare economia de piata reprezinta un sistem de
relatiidintre producator si consumator , in care piata hotaraste in
exclusivitate ce bunuri trebuie sa fie produse , cum trebuie sa fie
produse , la ce preturi sa fie finalizate . Economia de piata moderna
la nivel macro-economic este formata dintr-o retea unica de piete ,
functionind pe principii functionale sau identice . Din aceasta retea
fac parte : piata produsului , fortei de munca si a capitalului .
Schimbul de marfuri si cel al factorilor de productie au loc in
economia de piata prin intermediul monedei . Astfel economia de
piata include fluxuri permanente de bunuri si servicii de la firme
catre consumatori , contra fluxurilor banesti si factorilor de
productie din sistemul macro-economic . La realizarea tuturor
acestor fluxuri , agentii economici se manifesta liber .
Concluzie : Principalele probleme a economiei de piata sint : Ce ?
Cum ? p/u cine de produs ?
Esenta economiei de piata se caracterizeaza prin cinci
caracteristici :
1 Componenta economiei de piata este compusa din agentii
economici .
2 Scopul urmarit de agentii economici – maximizarea
profitului .
3 Mijloacele utilizate – investitii , dobinda , salariile , preturile ,
calitatea .
4 Mecanizmele utilizate – concurenta , cererea si oferta .
5 Calitatea produsului pe ramuri .
1- 2 Obiectul si logica cursului :
Rezultatele ( volumul vinzarii , productia marfa ) – Efortul
( mijloacele fixe si circulante , forta de munca ) Costul productiei
= Efectul ( rentabilitatea ( eficienta productiei) , profitul ( sistemul
fiscal , sistemul bancar , evidenta contabila si analiza fiscala )) .

2. Firmele in economia de piata

2-1 Firma : notiune , esenta , baza .
Baza oricarei economii o reprezinta producerea bunurilor
materiale si oferirea unor servicii . Verigade baza a producerii este
firma . Intreprinderea si firma sint notiuni sinonime si reprezinta
agentii economici . Care produc bunuri materiale si servicii cu
scopul de a obtine profit . Firma – este o unitate structurala de baza
a economiei de baza , care atrage si combina factorii de producere
in scopul producerii bunurilor materiale si a serviciilor p/u
satisfacerea nevoilor consumatorilor . Firma participa la relatiile de
piata in calitatea de agent economic ce poseda autonomie totala la
stobilirea preturilor de vinzare a bunurilor sale oferite pietii . In
literatura economiei sint indentificate urmatoarele criterii de
clasificare a functiilor intreprinderilor :
- Functia de cercetare , dezvoltare – cuprinde activitatilor prin
care se studiaza viitorul cadrului tehnic , tehnologic si
organizatoric al firmei . Domeniul acestei functii cuprinde
cercetarea problemelor privind dezvoltarea in ansamblu a
firmei , cresterea capacitatii de productie . Inzestrarea cu noi
fonduri , proiectarea noilor produse si imbunatatirea
tehnologiilor de fobricare .
- Functia de productie – cuprinde totalitatea activitatilor care
tin de asigurarea normala a procesului de productie . Aceasta
functie cuprinde organizarea transportului intern a activitatilor
auxiliare si de deservire care servesc drept suport a activitatii de
baza .
- Functia comerciala – cuprinde activitatea privind dezvoltarea
relatiilor intre firma si exterior, inclusiv functiile de
 aprovizionare cu materii prime si auxiliare , totodata are rolul de
orientare si de distributie a produsului finit oferit consumatorului
. In aceasta functie se prevede si activitatea de marteching a
intreprinderii .
- Functia financiar-contabila – include activitatile de evidenta
si utilizare eficienta a resurselor financiare p/u desfasurarea
activitatii in ansamblu a firmei . Functia data prevede
inregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea si
transformarea foctorilor de productie in produs finit . Se
determina costul de productie a produsului si respectiv
veniturilor obtinute .
- Functia de personal – include activitatile privind selectarea ,
perfectionarea , promovarea si salarizarea agentilor .
2-2 Clasificarea firmei .
In economia functionala diferite firme se deosebiesc prin anumite
criterii :
Apartenenta ramurala – in functie de apartenenta la una din ramurile
economiei nationale se deosebiesc : intreprinderi agricole , de
constructii , transport etc. In practica se mai intilnesc intreprinderi
care includ activitati in diferite ramuri . In functie de capital utilizat
firmele se clasifica in : firme cu capital autohton 100% , strain
100% si mixt .
Dupa marime – mari , mici si mijlocii . La clasificarea dupa acest
criteriu se ia in consideratie numarul de angajati , valoarea
veniturilor sau valoarea fondurilor de productie . Conform legii 112
– xlll din 20 – 04 – 2004 intreprinderile a carui numar mediu anual
de salariati nu depaseste 9 persoane si suma vinzarilor pina la 3 mln.
lei este micro- intreprindere . Daca numarul mediu anual este 9 – 50
si suma vinzarilor este de 50 mln. lei se considera intreprindere
mare .
Dupa forma de proprietate – private , publice si mixte .
Dupa destinatia economica a productiei – firmele pot fi clasificate
in : firme producatoare de mijloace de productie si bunuri de
consum . La rindul lor firmele care produc bunuri de consum pot fi
clasificate in dependent de -----------
Dupa formele organizatorico-juridice : Intreprinderile Individuale
– apartin cetatenilor cu drept de proprietate privata sau membrilor
unor familii cu drept de proprietate comuna . Ea nu este persoana
juridica , este persoana fizica . Patrimoniul intreprinderii individuale
nu este separat de patrimoniul personal al antreprenorului .
Proprietarul poarta o raspundere nelimitata pentru toate obligatilor
de patrimoniu ale intreprinderii . Coperative de Productie – este o
intreprindere ce apartine a 3 sau mai multi cetateni . Care si-au unit
patrimoniul pentru activitate de antreprenoriat in comun , pe baza
dreptului la proprietate asupra patrimoniuluisi statului semnatde
membrii ei . Ea este persoana juridica .Toti membrii ei trebuie sa
participe la activitatea de afaceri a coperativei . Membrul
coperativei are preoritatea la angajarea la lucru in coperativa . Ea
este responsabila pentru obligatiile sale cu intregul ei patrimoniu .
Membrii coperativei poarta raspunderea pentru obligatiile
coperativei in limitele cotei de participare la patrimoniu . Daca cota
lor este insuficienta , atunci poarta raspunderea suplimentara cu
averea lor personala in marime care nu depaseste venitul lor anual .
Fiecare membru are dreptu la gestiunea coperativei . Indiferent de
marimea cotei in capitalul statului . Societate cu
raspunderea limitata ( S.R.L. ) – este o intreprindere care apartine la
una sau mai multe persoane juridice sau fizice ce si-au unit
patrimoniul pentru desfasurarea activitatii de antreprenoriat in baza
contractului de constituire a statutului . S.R.L. este persoana juridica
si este responsabila cu intregul ei patrimoniu . Participantii la S.R.L.
nu sint responsabili pentru datoriile companiei . Ei poarta
raspunderea numai in limitile contributiei lor la capitalul
intreprinderii . Fiecare membru de fond are drept de vot la adunarea
generala . Numarul de vot a fiecarui membru depinde de marimea
cotei lui in capitalul societatii . Societatea pe actiuni ( S.A.) – este o
intreprindere ce are capitalul statutar divizat in actiuni , si care
desfasoara o activitate de intreprinzator . S.A. este persoana juridica
si poarta raspundere de obligatiile prin patrimoniul ce-i apartine .
Membrii S.A. poarta raspunderea in limitele valorii actiunilor lor .
Actionarii beneficiaza de dreptul de a primi profit net in
 conformitate cu numarul si tipul de actiuni cei apartin . Actionarul
poate participa la administrarea S.A. prin votarea la adunarea
generala , care se efectuiaza dupa principiul : o actiune un vot . La
iesirea din S.A. actionarul nu are dreptul de a primi in natura cota
patrimoniala de participare sau sa ceara echivalentul banesc la
acesteia . El poate doar sa vinda actiunile lui altor cetateni sau la
bursa de valori . Societatea in nume colectiv – este o intreprindere
ce apartine la 2 sau mai multe persoane juridice si fizice care si-au
unit patrimoniul pentru a administra activitatea de intreprinzator in
comun . Societatea cu raspundere nelimitata nu este persoana
juridica . Ea se creaza in incheierea contractului intre citeva
persoane care poarta raspunderea nelimitata cu patrimoniul lor
pentru obligatiile societatii . In contract se determina : cine va
conduce si va reprezenta firma in relatiile cu alte parti , cit si
drepturile , obligatiile si responsabilitatea participantilor .Membrii
societatii cu raspundere nelimitata pot sa nu fie angajatii
intreprinderii . Societatea incomandita – Natura societatii date este
identica cu cea a societatii in nume colectiv diferenta consta in
faptul ca are 2 categorii de membre : Comanditare ; Associatii cu
cota deplina de participanti . Societatea incomandita nu este
persoana juridica , asociatii cu cota deplina poarta raspundere
nelimitate cu tot patrimoniul lor pe cind comanditarii raspund doar
cu depunerilor lor , transmisia societatii cu contractul de
indeplinire . Profitul se repartizeaza intre parteneri proportional
cotelor lor in depozitat .

2 Rezultatul activitatii economice active

3.1 Notiune de indicatori cantitativi a rezultatului de
productie
Rezultatul productiei este valoarea productiei fabricate de
intreprinderi intr-o anumita perioada de timp . Rezultatul activitatii
poate fi analizat din punct de vedere cantitativ , calitativ . Din punct
de vedere cantitativ deosebim marimi naturale si valorice . In unele
ramuri ale industriei intilnim urmatoarele marimi naturale :
kilograme , bucati , tone etc.
 Volumul inroducerii in expresia naturala se determina nomeclatura
si sortimentul stabilit . Nomeclatura produsului – este lista de
denumiri a diferitor feluri de produse in expresia naturala.
Sortimentul – este descrierea nomeclaturii de produse dupa tipuri ,
articole , marci , sorturi in anumita cantitate . In practica economiei
deosebim urmatorii indicatori valorici a rezultatului evolutiei
intreprinderilor : Productia globala ; Productia marfa ; Productia
comerciala ; Productia neta ; Cifra de afaceri
Dupa gradul de finisare productia globala se divizeaza in :
Productie finita ; Productie semifabricata ; Productie
nedeterminata ; Servicii destinate vinzarii in afara intreprinderii ;
Reparatii capitale : PF – este productia trecuta prin toate stadiile de
prelucrare la intreprinderea data , corespunde standartelor de calitate
si este destinata comercializarii . P S – este productia care na trecut
toate stadiile de prelucrare la intreprindere si care poate fi prelucrata
in cadrul aceiasi sectie . S – este productia care a trecut stadiile de
fabricare intr-o anumita sectie , dar neaparat va fi prelucrata in
cadrul altei sectii precum poate fi vinduta la nivelul dat de
prelucrare . PM – reprezinta valoarea productiei care a fost trecuta
prin toate operatiile procesului tehnologic , a fost supusa controlului
calitatii la iesire si este destinata pentru livrarea spre consumator :
PM=Sf-Sv . PC – productia care a fost livrata spre consumator si
au fost incasati banii pe cont in urma livrarii : PC=PM+Sstoc la
inc. an.- Sstoc la sfr. an. PN – este o valoare noua care a fost
creata in decursul unei anumite perioade de timp . PN=PG-( CM+A
) : CM – cheltuieli materiale ; A – armotizare .
Serviciile – lucrari prestate personalelor fizice sau juridice in
corespundere cu stimulatiile ( con-ditiile ) contractuale in termenii
conveniti . Catre ele se atirna :
Servicii – de transport ; de asigurare ; de consultanta ; de
publicitate ; de deservire a produsului dupa vinzare ; de reparatie .
PM – poate fi exprimata in preturi curente si in preturi
comparabile .
PC – reprezinta productia marfa recalculata in prêt la o anumita
data fixa .
 CA – include suma productiei comercializata si toate veniturile
obtinute de firma de la alte activitati economico-financiare . Ea
poate include venituri obtinute in forma de devidente , poate fi
prezentata in forma de venituri de la bursa de valori si alte venituri .
Volumul productiei unei firme se schimba permanent , deaceea
apare necesitatea de a studia dinamica productiei . In acest scop
pentru anumite perioade se alcatuieste seria dinamica a volumului
de productie in expresia naturala sau valorica si se calculeaza
indicatorii dinamici .
Pentru serviciile dinamice pot fi calculati urmatorii indicatori :
n

Valoarea medie anuala a indicatorului studiat : y   y . Sporul anual

i 1
i

absolut care caracterizeaza cresterea volumului de productie timp

de un an poate fi calculat ca spor absolut de baza si in lant : ΔYb =
Yi – Y0 ; ΔYl = Yi – Yi-1 . Ritmul de crestere – este o marime
relativa care poate fi exprimata in parti ale unei unitati sau in
procente : Tcb = Y1 / Y0 ; Tcl = Yi / Yi-1
Ritmul desporire – unitati sau procente , ne arata cu cite parti de
unitati a sporit volumul de productie intr-o perioada oarecare de
timp : Xsb = Yi / Y0 ; Xsl = Yi / Yi-1
Schimbarea valorilor unui indicator in dinamica este supusa unei
traditie numite trend – si se exprima grafic : --------- grafic
3.2 Notiune de calitate a productiei
Unul dintre criteriile de baza care determina functionarea si
dezvoltarea unei firme este capacitatea produselor fabricate de a
concura pe piata . Unul dintre factorii premordiali ce determina
aceasta capacitate este calitatea productiei . Este demonstrat ca
capacitatea productiei de a face concurenta a altor produse similare
sau identice este determinata in marime de 70-80% de calitate .
Cresterea deosebita a importantei calitatii este determinata in
principal de intensificarea luptei de concurentape piata , cresterea
permanenta a cerintei consumatorilor si cresterea complexitatii
produselor . Continutul notiunii de calitate este interpretat diferit dar
toate aceste difinitii pot fi impartite in 2 grupe aparte :
 - calitatea productiei si a serviciilor se determina prin
caracteristici cu expresii numerice care corespund cerintelor
tehnice stabilite pentru acest produs sau servicii .
- calitatea productiei si serviciilor se determina prin gradul de
satisfacere a cerintei consumatorului , prin folosirea acestor
produse sau servicii .
Calitatea productiei se caracterizeaza prin diferiti indici : fizico-
chimici ; organo-leptici ( gust miros) ; estetici ; de pastrare .
Dupa componenta indicatorii calitatii se impart in : indici unici –
ce caracterizeaza una din proprietatile produsului ; complexsi –
caracterizeaza calitatea produsului dupa citeva proprietati ale ei ;
generalizati – caracterizeaza calitatea produsului total pe
intreprindere sau ramura ( ponderea valorii produsului de calitate
superioara la volumul total de productie ) .

4 Mijloacele de circulatie a intreprinderilor

4-1 Esenta economica si clasificarea ei
Pentru a initializa o afacere de orce forma , este nevoie atit de
mijloace fixe cit si de capital circulant . CC reprezinta mijloace
financiare ale firmei investite in obiectele de munca cu ajutorul
carora se efectuiaza circuitul economic . MC – sint mijloace
necesare pentru crearea stocurilor de marfuri si materiale care
asigura continuietatea procesului de productie . P/u a analiza MC si
ale caracteristicilor din punct de vedere a calitatii acestora MC se
clasifica dupa urmatorii criterii : Conform sferei pe care o
deserveste – fondatorii circulatiei de productie .
Fonduri ale circulatiei : - reprezinta obiectele muncii care participa
la un singur ciclu de productie consuminduse la prima utilizare si isi
transfera valoarea totala asupra costului productiei fabricate ; -
reprezinta a 2 parte a MC si anume productia finita , banii lichizi ,
bani in numerar si codurile de decontare a firmei . Sfera circulatiei :
- perioada necesara pentru formarea tuturor felurilor de stocuri si se
foloseste sub forma de bani pentru procurarea materiei prime ,
auxiliare , tuturor felurilor de energie - incepe cu receptionarea
produsului finit la de- pozit si se termina cu acumularea mijloacelor
banesti in fondurile de decontare a intreprinderii .
Pe parcursul circuitului economic se produce o miscare
permanenta a celor doua parti , raportul permanent . Firma
acumuleaza mijloace banesti de la comercializarea productiei finite
pentru a le utiliza la procurarea activelor materiale care asigura
continuitatea procesului de productie . Miscarea si transferul MC
dintr-o forma in alta , poate fi exprimata prin urmatoarea schema :
 1 3 3 Utilizarea mijloacelor materiale
Aprovizion
circul- ante in procesul de
producere
are productie .
2 4
4 Stocuri de productie finita .
2 Comercializarea productiei finite
1 Acumularea materilor primesi acu-mularea MC banesti .
( materie auxiliare , combustibil
etc. )
 Pe parcursul circuitului economic MC capata diferite forme
parcurgind toate etapele din schema de mai sus . Fondurile
circulante de productie includ MC din prima si a treia faza , cele
aflate in proces de productie pe cind fondurile de circulatie sint
aratate conform schemei in 4 si 2
Circuitul economic a MC poate fi exprimat in urmatoarea
formula : B-Sm-PP-Pf-B’ ; Sm- stocuri de marfa ; B’ – anii
achizitiei ; Pf- rezultatul productiei finite ; PP- procesul de
productie .
Dupa componenta : - Capital de productie – materie prima ,
materii principale si auxiliare , combustibil si energie , ambalaj si
materiale de asamblare , piese de schimb , inventar si instrumente ,
productie nedeterminata , Cheltuieli avansate – sint cheltuielile
efectuate in prezent dar care vor fi incluse in costurile de productie
pe viitor ( plata p/u arenda , cheltuieli p/u elaborarea si insusirea
produselor noi , reparatiile neplanificate etc ) . - Capitalul de
circulatie – productia finita la depozit, datorii debituale ( datorii la
intreprindere) mijloace banesti in calcule .
Dupa modul de planificare : MC normate – marimea careia nu
poate fi calculata si se refera la fondurile aflate in productie finita la
depozit ; MC nenormate – nu se planifica , la ele se refera
mijloacele banesti si productie in curs de expediere . Dupa sursa de
finantare : MC proprii ; MC asimilate ; MC imprumutate .
Componenta si raportul procentual a anumitor parti si elemente fata
de suma lor totala formeaza structura MC .
4-2 Surse de finante P/u formarea MC se utilizeaza diferite
surse : Surse proprii – 1) p/u intreprinderile private sursele proprii
sint : la momentul infiintarii intreprinderii – din mijloacele ce au
fost incluse in fondul statutar ; in timpul functionarii intreprinderii
– din mijloacele proprii si dintr-o parte a profitului ramas la
dispozitia firmei . 2) Dupa intreprinderile de stat – la momentul
infiintarii intreprinderii din sursele bugetului de stat sau local ; la
momentul functionarii – din sursele bugetare si din profitul ramas la
dispozitia intreprinderii .
Surse asimilate – se refera la datoriile de plata a intreprinderii
( datorii p/u remunerarea muncii ) defalcarile in fondul social ;
datoriile catre furnizori ; suma permanenta p/u fondul stimularii
materiale ; sursele imprumutate – reprezinta creditele bancare pe
termen scurt pina la 18 luni .
4-3 Normarea mijloacelor circulante Normarea capitalului
circulant – reprezinta determinarea necesitatii minimale de mijloace
banesti necesare firmei in anul planificat in scopul formarii
stocurilor de marfuri si materiale ce asigura continuitatea procesului
de productie . Normarea prevede elaborarea normelor si
normativelor MC . NCC – reprezinta marimea minima a stocurilor
de marfuri suficienta p/u indeplinirea planului de producere si
realizare , si serveste ca baza p/u calculul normativului ( zile ) .
Normativul – reprezinta mijloacele banesti minime dar suficiente
p/u realizarea volumului de productie planificat . In procesul
normarii MC se determina 3 indicatori : - calculul consumului
mediu zilnic p/u fiecare tip de bunuri materiale ; calculul normelor
de stocuri ; calculul normativ ( produsul primilor 2 indicatori ) .
KN=Cz*Ns
Determinarea normativului pe elemente : 1) normarea stocurilor de
productie – Ni ; Ni =(Qi*Ns) / 360 ; Qi – consumul p/u
elementul i din lista totala a cheltuielilor  ; Ns – numarul de zile de
rezerva de aflare a stocurilor la depozit ; 360 – perioada in care se
face analiza .
2) Normarea productiei in curs de executie : PE =(Tc*K*Cp) /
360 ; Tc- durata ciclului de productie ; Cp - costul de productie pe
unitate ; K – coeficientul de ritmicitate a cresterii elementului . 3)
Normarea productiei finite ( PF ) : PF = (Cp*Ns ) / 360 ; Ns –
norma de stoc .
Norma de stoc include urmatoarele tipuri : Stocul current : numar
de zile in care se afla marfa la deposit ; Stocul de transpport :
numar de zile de aflare a materiei prime de la furnizor pina la
furnizor ; Stocul tehnologic : timpul necesar p/u pregatirea
materialului in scopul lansarii in procesul de productie ; Stocul de
 pregatire : timpul rezervat p/u receptie , descarcare , sortare si
depozitare a materiei prime si a materialelor de baza .
4-4Indicatorii utilizarii eficiente a mijloacelor circulante .
Indicatorii deservind procesul de productie a MC sint in continua
miscare si trec neintrerupt din sfera de productie in cea de
circulatie : B – M – B’ . Eficienta utilizarii capitalului circulant
de catre firma este determinata de raportul dintre fondurile
circulante si cele de circulatie . Cu cit este m/m producerea
fondurilor din circulatie , se poate atrage concluzia ca sint utilizate
mai eficient , cu cit mai putin se retin in anumite stadii de circulatie
economica cu atit ele sint utilizate mai neeficient .
1) Coeficientul vitezii de rotatie a MC determinat ca raportul
dintre productia realizata sau vinzarile nete catre valoarea medie
anuala a CC : Cr=PR(VN) / CC ; CC= ( CCi.a. + CCs.a. ) / 2
Coeficientul vitezii de rotatie ne arata ce volum de vinzare revine la
fiecare unitate de capital circulant utilizat , sau cu alte cuvinte ne
arata numarul rotatiilor efectuate de MC intr-o anumita perioada de
timp . 2) Capacitatea MC – reprezinta indicatorul invers al
coeficientului vitezii de rotatie Zcc=CC/PR(VN)=1/ Cr indica
gradul de implicare a MC in procesul de producere , ce valoare de
MC revine la un leu de productie vinduta . 3) Durata unei rotatii –
ne arata in cite zile se petrece un circuit economic , cu cit este mai
scurta cu atit este mai eficienta : D =T/Cr .Gradul de utilizare
eficienta a activelor intreprinderilor se caracterizeaza conform
rentabilitatii : rentabilitatea economica sau generala indica gradul
utilizarii capitalului in intregime sau cit profit obtine intreprinderea
la fiecare unitate de capital utilizat : RE = PB/N / Kt *100%  ;
rentabilitatea financiara – arata nivelul utilizarii capitalului propriu :
RF = PN / CP * 100% .

5 Mijloacele fixe ale firmei

5.1 Mijloacele fixe : esenta economica , clasificarea si
structura . Definitie : MF – sint MF
 de muinca care participa la procesul de productie de mai multi ani ,
treptat isi transfera valoarea initiala pe masura uzurii asupra
productiei finite si nu-si schimba sau isi schimba esential forma sa
naturala . Clasificarea MF ale intreprinderilor : 1) In dependenta de
modul de participare la procesul de productie : MF productive –
participa nemijlocit la procesul de productie sau creaza conditii p/u
realizarea normala a acestora ( utilaje tehnologice , diferite instalatii
, cladiri ) . MF neproductive - sint destinate p/u satisfacerea
nevoilor sociale ale angajatilor firmei ( puncte medicale , gradinite ,
ospatorii ) . 2) In dependenta de forma material substantiala : a)
cladiri , blocuri ale sectiilor productive , oficiile firmei ; b)
Constructii – sonde de petrol , poduri , fintini arteziene . c)
Instalatii de transmisie ( retele electrice , telecomunicatii ,
conducte ) .
d ) Masini si utilaje – masini si utilaje de forta ( generatoare ) ;
masini si utilaje de lucru ; aparate si instalatii de masurare si reglare
( utilaje de laborator ) ; tehnica de calcul ; alte masini si utilaje .
Mijloace de transport – transport auto , maritim si feroviar . Unelte
si scule – inventar de producrie . MF productive , in dependenta de
rolul in procesul de productie se importa in : MF active – care
participa la procesul de productie transformind obiectul muncii in
produs finit ( masini , inventar , utilaje ) . MF pasive – care creaza
conditii p/u realizarea procesului de productie ( cladiri , mijloace de
trasport ) .
Se considera progresiva structura MF atunci cind ponderea MF
activa este m/m in comparatie cu cea pasiva . Divizarea MF pe
grupe permite de a determina structura si gradul de utilizare a MF si
reprezinta ponderea in % , fiecare grupa catre valoarea totala a MF .
5.2 Metode de evaluare a mijloacelor fixe MF pot fi
masurate cu ajutorul indicatorilor
naturali si valorici . Indicatorii naturali – numarul de utilaje ,
suprafata cladirii , productia nasinilor . Indicatorii valorici sint
caracterizati cu ajutorul metodelor de evaluare . 1) Valoarea initiala
– este valoarea mijloacelor fixe la momentul crearii sau cumpararii :
 Mfi=Pa +Cht + Chm ; Pa – Pret de achizitii ; Cht – Cheltuieli de
transport ; Chm – Cheltuieli de montare . 2) Valoarea de bilant
este egala cu valoarea initiala , uzura acumulata : Moc= t * Uan : t
– timp de utilizare a utilajelor ; MFvb = Mfi – Uac . 3) Valoarea
reevaluata – o valoare care se stabileste luind in consideratie
influienta inflatiei ( se efectueaza de o comisie ) . 4) Valoarea
uzurabila = valoarea initiala – valoarea ramasa . 5) Valoarea ramasa
– reprezinta suma de bani neta pe care intreprinderea planifica sa o
obtina la expirarea termenului de utilizare a MF . 6) Valoarea
medie anuala – reprezinta valoarea fondurilor fixe la inceputul
anului + valoarea fondurilor fixe noi achizitionate – valoarea
fondurilor fixe excluse din producere : FF = FFi.a. + ( FFan +
n1 ) / 12 – ( Ffex + n2 ) / 12  : n1 – numarul de luni in care
functioneaza  ; n2 – numarul de luni in care functioneaza .
5.3 Uzura mijloacelor fixe , felurile de uzura si metodele
de reflectare in costul productiei .
Uzura MF este pierderea totala sau partiala a valorii si proprietatilor
de consum a MF . Sub influienta factorilor naturali , a progresului
tehnic si cresterii productivitatii muncii sociale . Uzura – este
eftinirea valorii fondurilor fixe in urma utilizarii lor . Deosebim 2
tipuri de uzuri : Uzura fizica – eftinirea valorii este legata de
influienta factorilor muncii . Uzura morala – este legata de cresterea
productivitatii muncii . Suma uzurii unei unitati se determina ca
diferenta dintre valoarea de intrare a fondurilor fixe si valoarea
ramasa . U = MFi – MFr . Sursa uzurii este repartizata sistematic pe
toata durata de functionare utila a fondurilor fixe . Durata de
functionare se determina : a) perioada in decursul careia
intreprinderea prevede utilizarea activului fix .
b) conform cantitatilor de productie sau volumului de servicii pe
care intreprinderea le obtine din utilizarea activului fix . Nivelul
utilizarii fondurilor fixe se determina ca raportul valorii de bilant
catre valoarea initiala fondurilor fixe . Kut = MFb / MFi  ; gradul
de uzura : Kuz = 1 – Kut
 La calcularea uzurii fondurilor fixe se utilizeaza 4 metode :
Metoda casarii liniare – se atirna catre uzura regulata care prevede
repartizarea uzurii cu o valoare egala in fiecare an . Suma uzurii se
determina in felul urmator : Uan = MFuz * Nuz /100% = ( MFi –
MFr ) * Nu / 100% ; Nu – reprezinta marimea procentuala a
valorii MF cara se transfera in costul productiei fabricate . Nuz =
1 / T - perioada de functionare utila . Proportional volumului de
produse , servicii ( cit se produce atit se realizeaza ) – conform
volumului de productie fabricat : Uan = Qan * MFuz / Qtot .
Metoda soldului progresiv – Suma uzurii anuale se determina ca
produsul dintre norma uzurii de date si valoarea de bilant la finile
anului precedent cu exceptia ultimului an : Uan = 2Nu / 100% *
MFbi-1 . Uzura ultimului an se calculeaza ca diferenta dintre
valoarea de bilant la finile anului IV – valoarea ramasa . Metoda
degresiva cu rata descrescatoare – Uzura anuala se calculeaza :
produsul unui coieficient si valoarea uzurabila . Acest coeficient se
calculeaza prin raportul numarului de an a duratei de functionare in
ordine descrescatoare catre suma cumulativa a anilor de
functionare . Uan = K* Mfuz = K ( MFi – MFr ) .
5.4 Indicatorii utilizarii eficiente a MF . Gradul de
utilizare a MF poate fi determinat in baza
anumitor indicatori prin metoda comparatiei . Pentru aprecierea
utilizarii MF folosim urmatorii indicatori : 1) Coeficientul
extensiv a folosirii MF : caracterizeaza folosirea MF de productie
in timp si se determina ca raportul dintre timpul real de functionare
a utilajului catre timp nominal (planificat) Kex = Treal / Tplan.
Rezerva extensiva : R ex = 1 – Kex . Coeficientul intensiv –
caracterizeaza utilizarea MF dupa productivitatea lor si se determina
ca : Kint = Preal / Pnom ; Rint = 1 – Kint . Coeficientul integral
– caracterizeaza utilizarea MF atit in timp cit si dupa productivitate :
Z = Kex * Kint ; Rz = 1 – Z . Acesti indicatori se refera la grupa
indicatorilor utilizarii MF . 2 Indicatorii starii MF : Coeficientul
de inoire – se determina ca raportul dintre valoarea MF introduse
noi pe parcursul anului si valoarea MF la sfirsitul anului : Cinc =
 MFnoi / MFs.a. Coeficientul excluderii – se calculeaza ca raportul
MFexc catre MF i.a. : Cex = MFex / MFi.a. . 3 Indicatorii
generalizatori : Randamentul MF – este unul din principalii
indicatori care caracterizeaza nivelul eficientei utilizarii MF .
Randamentul se determina in forma de coeficient ca raportul dintre
valoarea vinzarilor nete anuale ( cifra de afaceri ) catre valoarea
medie anuala a MF . RMF = VN(CA) / MF . Capacitatea MF –
arata ce volum poate fi la un leu de vinzare : CMF = 1 / RMF =
MF / VN . Capacitatea de inzestrare a muncii cu MF – se
determina ca raportul dintre valoarea medie anuala a MF catre
numarul mediu scriptic al angajatilor sau personalul industrial
productiv : Yz = MF / PIP( Ns ) .
5.5 Formele de reparatie a MF de productie si caile de
utilizare a MF .
Pentru sustinerea in stare normala de lucru personalul
corespunzator al intreprinderii deserveste MF si in caz de necesitate
le repara . Obiectele MF supuse reparatiei se determina de catre o
comisie specializata din cadrul aceleiasi intreprinderi . In functie de
complexitate , volum si periodicitate . Deosebim mai multe tipuri de
raparatie : Reparatie curenta – schimbarea unor piese neesentiale ,
lichidarea detiorarilor fara demontarea totala a masinii ( raparatie
neplanificata ) . Reparatie medie – este efectuata periodic pina la un
an si are scopul de a mentine MF in stare normala de lucru .
Reparatie capitala – reprezinta schimbarea unor pise cu
decomplectarea totala a utilajului si a mijloacelor de transport si are
ca scop imbunatatirea proprietatilor de exploatare a obiectului
reparat . Pentru cladiri se considera schimbul usilor , ferestrelor ,
podelelor etc .
Lucrarile de reparatie pot fi indeplinite atit in egie cit si in
antrepriza . In regie reparatia se indeplineste cu fortele proprii ale
intreprinderii , pron antrepriza reparatia se indeplineste de
intreprinderi specializate . a) La executarea lucrarilor de reparatie
prin regie cheltuielile includ : costul materialelor consumate ;
pieselor de schimb ; suma calculata privind retribuirea muncii
muncitorilor ocupati de reparatie ; cheltuieli privind asigurarea
sociala la salariul calculat si costul serviciilor prestate de
intreprinderi din afara specializate ( straine ) . b) Indeplinirea
lucrarilor de reparatie prin antrepriza prevede ca intre intreprindere
si prestatorii de servicii sa fie incheiat un contract privind
executarea lucrarilor de reparatie . Dupa executarea lucrarilor ,
intreprinderea terta scrie o factura fiscala pentru serviciile prestate
in adresa data .
Inbunatatirea folosirii MF de productie permite de a rezolva
problema cresterii volumului de producrie fara investitii capitale
suplimentare si depind de urmatorii factori :
- Starea tehnica a MF ; structura si graful de inoire .
- Calitatea materilor prime si materialelor utilizate ; utilizarea
complexa a resurselor ; minimizarea pierderilor pe parcursul
procesului de productie .
- Calitatea productiei finite .
- Nivelul organizarii tehnico-materiala a aprovizionarii .
- Calitatea reparatiei si deservirei cu utilaje .
- Gradul calificarii a angajatilor intreprinderii si structura dupa
diferite categorii .
Analizind acesti factori se pot depista rezerve productive si cai de
imbunatatire a MF producrive.
Caile de utilizare rationala a MF productive : Grupa intensiva –
mecanizarea si automatizarea produselor ; reducerea ciclului de
productie ; utilizarea complexa a resurselor ( dintr-o unitate de
materie prima se obtine mai multe produse ) ; minimizarea
deseurilor . Grupa extensiva – majorarea numarului de utilaje in
actiune ; lichidarea stationarii utilajelor .

6 Munca si remunerare ei . Resursele de munca si indicatorii

de apreciere a activitatii lor .
6-1 Notiunea si componenta resurselor de munca . Resursele de
munca reprezinta o parte a populatiei care poseda dezvoltarea
fizica , cunostinta si experienta practica necesara pentru efectuarea
lucrarii sau serviciului destinat . RM reprezinta un factor de
productie important care determina ritmul de crestere a volumului
de productie , productivitatii muncii si cresterii calitatii productiei .
Componenta si structura cadrelor in ramurile industriei se determina
dupa modul de participare la procesul de productie si prestarea
serviciilor . Reesind din acest criteriu personalul unei intreprinderi
se imparte in 2 grupe : a) Personal industrial productiv – lucratorii
care sint ocupati direct in procesul de productie sau in sfera de
deservire . b) Personalul neproductiv – nu sint legati direct de
procesul de productie si activeaza in sfera neproductiva a
intreprinderii .
Rezultatul industrial productiv se imparte in urmatoarele grupe :
muncitorii – sint persoane ocupate nemijlocit in procesul de creare a
valorilor materiale sau in procesul de servire ( reparatii , transport )
etc . conducatorii – sint persoanele care ocupa posturile de
conducere sau a subdiviziunilor acestuia ( directori , adjuncti , sefi
de sectie ) etc . Specialisti – sint persoanele care sint ocupate cu o
munca specializata cum ar fi inginerii , economistii , contabilii .
Functionarii – sint persoanele care infaptuiesc pregatirea si
formularea documentatiei , evidenta si controlul , deservirea
gospodareasca ( secretariarul , casierele ) . Calcularea si evidenta
corecta a numarului de personal constituie un factor important in
utilizarea eficienta a resurselor umaane la intreprinderi . In acest
scop se folosesc urmatorii indicatori : Numarul mediu scriptic ( pe
fiecare zi ) – se stabileste in corespundere cu lista personalului
angajat la intreprindere la data respectiva ; Numarul mediu scriptic (
pe saptamini , luna , simestru , an ) – se calculeaza prin raportul
sumei numarului mediu scriptic indicat pe toate zilele calendaristice
la numarul total de zile perioadei de analiza . Pentru zilele de odihna
numarul scriptic al lucratorilor este egal cu cel al zilei precedente ;
Numarul mediu scriptic pe o perioada oarecare – se calculeaza prin
impartirea sumei numaruluide lucratori efectiv la serviciu catre
numarul de zile lucratoare . Raportul dintre numarul efectiv si cel
scriptic reprezinta coeficientul prezentei la serviciu : K=Nef / Ns .
Schimbarile in numarul mediu scriptic al lucratorilor are loc in urma
angajariiunor persoane noi si concedierii X . In acest scop pot fi
folositi urmatorii indici : Coeficientul circulatiei lucratorilor dupa
numarul nou a angajatilor – se determina ca raportul dintre numarul
angajatilor noi in perioada respectiva catre numarul mediu scriptic
pe aceasta perioada : Ka = Na / Ns . Coeficientul circulatiei
lucratorilor dupa numarul celor concediati – Kc = Nc / Ns numarul
persoanelor concediate in aceasta perioada catre numarul mediu
scriptic . Evidenta personalului angajat la firma se face deasemenea
in baza urmatoarelor criterii : gradul de specializare , nivelul de
studii , vechimea in munca dupa virsta si altele .
6-2 Productivitatea muncii . Notiune si metode de calcul . In
procesul de productie omul este cel mai important factor . El fiind
singurul creator material si spiritual . Deaceia unul din acei mai
semnificativi indicatori de apreciere a activitatii omului este
productivitatea muncii . In care se compara rezultatul --- a
intreprinderii si resursele umane ( numarul personalului sau
cheltuielile de munca ) . Despre productia muncii este rodnicia sau
rezultatul muncii angajate . In practica calculului economic se
utilizeaza in sistemul de indicatori prin care se exprima fie
cantitatea de produse obtinute intr-o unitate de timp , fie cheltuielile
de munca efectuate pentru obtinerea unor unitati de produse sau
servicii : 1. W= Q / T ; 2. W= T / Q ( manopera ) . 1. Naturala
( bucati , tone , Kg ) . 2. De munca sau Manopera . 3. Metoda
valorica ( lei , mii lei ) . Cel mai des raspindita este metoda valorica
care se determina :
W = PG ( VN,CA ) / Ns ( PIP ) = P1Q1 + P2Q2 + … + PnQn /
Ns ( PIP )
6-3 Factorii si caile prioritare de crestere a productivitatii
muncii . Cresterea productivitatii muncii depinde de schimbarea
elementelor si anume a obiectelor de munca a mijloacelor de munca
si a fortelor de munca ( angajatilor ) . Rezervele de crestere a
productiei muncii reprezinta posibilitatile de folosire mai eficiente a
fiecarui element a procesului de producrtie . Clasificarea factorilor
care influienteaza asupra cresterii productiei muncii : Factorii
organizatorici – organizarea si deservirea locurilor de munca ;
ritmiticitatea si continuitatea producerii ; conditii de munca .
Factorii tehnico-materiali – aprovizionarea ritmica si
corespunzatoare a producerii cu materie prima si materiale
necesare ; nivelul de mecanizare si automatizare a procesului de
productie . Factorii economici – gradul de cointeresare economica
a colectivului si a fiecarui angajat inparte in cresterea eficientei
producerii la intreprinderea unde activeaza . Factorii sociali – fac
parte formele de stimulare morala si materiala a muncii , nivelul de
calificare a angajatilor , conditile de trai a lor . Caile preoritare de
ridicare a nivelului productivitatii muncii : rationarea utilizarii
materiei prime in limita asortimentului de productie stabilit in
contract ; fabricarea productiei si prestarea serviciilor de o calitate
mai inalta ; prelucrarea conplexa a materiei prime pe baza
tehnologiilor fara deseuri ; mecanizarea si automatizarea procesului
de productie , perfectionarii muncii , consolidarea disciplinii de
munca ; ridicarea gradului de calificare a personalului intreprinderii
.
6-4 Esenta . Formele si sistemele remunerarii muncii .
Salariul – este suma mijloacelor banesti destinate pentru retribuirea
muncii angajatilor sau lucratorilor in corespundere cu cantitatea si
calitatea muncii depuse de ei . Exista 2 forme de remunerare :
remunerarea in acord si pe unitate de timp ( in regie ) – este forma
de salarizare prin care plata muncii se face in functie de timpul
lucrat ( ora , zi saptamina ) . Ea este intilnita in cazurile cind munca
este complexa si dificil de normat : FST = Timp – Tun .;
remunerarea in acord ( pe operatii ) – este forma de plata in functie
de cantitatea productiei obtinute sau numarul de operatiilor
executate . Aceasta forma se aplica la cele activitati unde se poate
norma munca , respectiv munca cheltuita se masoara prin cantitatea
de produsul obtinut sau operatii efectuate : FST = Nan ( Q ) * Tun
( tarif pe unitate ) ; fiecare din acestea sint platite dupa anumite
tarife . Conditiile economice de piata mai ales la intreprinderile cu
capital privat , salarizarea se efectuiaza in baza contractului
individual de munca care este semnat de patron si angajat unde este
indicata suma salariului care urmeaza a fi primita in rezultatul
efectuarii serviciului indicat in contract . In afara de FSB si FST mai
exista premii si adaose : FSB = FST + premii + adaos .
Exista doua modalitati de evaluare a salariului nominal si real .
Salariul nominal – reprezinta suma de bani pe care salariatul o
primeste intr-o anumita perioada de timp sau pentru o anumita
munca . Salariul real – reprezinta cantitatea de bunuri materiale si
servicii pe care salariatii si le pot procura in baza salariul nominal .
Marimea salariului nominal depinde de 2 factori : nivelul preturilor
si tarifelor la produse si servicii ; marimea salariului nominal .

Formarea preturilor in conditiile economice de piata

Pretul – reprezinta expresia baneasca a valorii bunurilor si
servicilor . El trebuie sa corespundere urmatoarelor cerinte : sa
corespunda real valorii produsului ; sa fie luat in consideratie
raportul dintre cerere si oferta ; sa fie luata in consideratie calitatea
produsului si a serviciilor ; de a stimula fabricarea noilor tipuri de
produse sau servicii . Prima cerinta fata de preturi poate fi realizata
numai la nivel macro-economic , in corespundere cu legea dupa
suma preturilor bunurilor fabricate trebuie sa fie egala cu suma
valorilor acestor bunuri . Reesind din componenta preturilor le
putem clasifica :
TVA
Adaos
comercial
Cost de
productie Pret cu Pret de
ridicata livrare

Profit Pret cu
amanunt
Apciziile

Preturi cu ridicata – consta din costul unei unitati de productie si

beneficiu ( profitul normat ) – este marimea minima a caruia da
posibilitate agentilor economici de a face decontarile in buget si alte
parti obligatorii , precum si formarea fondurilor de consum , rezerve
si economii . Pret de livrare – include in sine pretul cu ridicata si in
pozitiile stabilite . El este folosit de intreprinderile care furnizeaza
produsele si serviciile sale altor intreprinderi , organizatii de
desfaceri in reteaua de comert . TVA si A pciziile prezinta impozite
indirecte si servesc ca sursa de formare a bugeturlui de stat . TVA –
se stabileste in procente fata de pretul cu ridicata ( de regula de
20%) , sint produse sau servicii care sint scutite de TVA . Apciziile
– sint stabilite in marimi absolute ( suma concreta ) pentru o unitate
de produs . Ele sint stabilite odata pe an la aprobarea bugetului de
stat de catre parlament . Pretul cu amanunt –este constituit de
pretul de livrare cu adaosul comercial . Dupa caracterul de stabilire
a preturilor deosebim 3 tipuri : Pret reglat de stat – sint stabilite la
nivelul executivului ( guvern , ministere ) reglarea carea poate fi
efectuata sau prin stabilirea preturilor fixate sau prin limitarea
nivelurilor maxime a preturilor . Baza economica a preturilor
negociate o constituie impacarea agentilor economici odata cu
semnarea contractului de livrare – cu mparare . Preturi libere – sint
stabilite de agentii economici desinestatator la toate bunurile si
serviciile la care nu sint stabilite preturile fixate de stat .
Mecanizmul de formare a preturilor depinde de scopurile pe care
vor sa le realizeze agentii economici precum si de tipul pietii in care
activeaza . In dependenta de tipul pietii posibilitatii si nivelul
concurential , toti agentii economici au necesitate de un mecanizm
de stabilire a pretului initial include urmatoarele etape : 1
Acceptarea strategiei si formarii preturilor si stabilirii scopurilor
activitatii . 2 Determinarii cererii . 3 Calcularea cheltuielilor . 4
Analiza preturilor la marfuri si serviciile concurentilor . 5
Stabilirea preturilor initiale .
Scopurile care pot fi realizate de agentii economici la stabilirea
pietilor sint urmatoarele : strategia de maxim a profitului ; obtinerea
profirului in orizont de timp lung spre max volumului de vinzari ;
pastrarea starii existente in sfera de activitate ; ridicarea permanenta
a reintingului intreprinderii .
 Pret de cost . Costul productiei
1 Notiunea de cost a productiei . Componenta si structura .
Cost de productie – reprezinta valoarea estimativa a resurselor
naturale , materii prime , activelor nemateriale si resurselor de
munca folosite sau utilizate in procesul fabricarii bunurilor si
serviciilor precum si altor cheltuieli ce tin de comercializarea si
promovarea ( reclamarea ) produselor si serviciilor . Costul
intreprinderii arata ce o costa pe intreprindere fabricarea si
desfacerea in perioada concreta . Este indicatorul care exrpima
eficienta activitatii de producere a intreprinderii in intregime .
Reducerea sistematica a costului de productie aduce intreprinderii
mijloace suplimentare atit pentru dezvoltarea de mai departe cit si a
cresterii bunastarii materiale angajatilor . Consumul se reflecta in
bilantul contabil la sfirsitul perioadei de gestiune si nu se ia in
consideratie la calcularea rezultatelor financiare a intreprinderii .
Cheltuielile nu se includ direct in costul productiei si se refera in
document . Raportul privind rezultatele financiare si se scad din
venitul obtinut . Pentru a face analiza costurilor de productie apare
necesitatea de clasificare . 1) Clasificarea consumatorilor dupa
caracterul dependentei de volumul productiei : consumuri constante
( sint cele ce ramin neschimbate intr-un anumit termen indeferent de
volumul productiei ) ; consumul variabil ( se modifica in
dependenta de includere in costul productiei ) . 2) In dependenta de
modul de includere a consumatorilor : consumuri directe si indirecte
. 3) Dupa componenta : omogene si complexe . Este foarte
important metoda de calcul a costului de productie pe o unitate de
produs . In componenta consumului care se includ in costurile
productiei sint prevazute : 1) consumuri de materiale auxiliare si
combustibile . 2) con- sumuri privind restribuirea muncii . 3)
consumul indirect de productie . La consumurile privind
restribuirea muncii se refera : 1) salariile pentru munca prestate
precum si sporurile si adaosele la aceste salarii . 2) remunerarea
zilelor de odihna lucrate . 3) Sumele platite sub forma de
compensatie si concediile legale de odihna . La consumurile
indirecte se refera : Cheltuielile de intretinere a MF cu destinatii
preductive ; uzura MF productive ; valoarea materialelor ce sint
folosite pentru ambalarea productiei finite care nu pot fi comparate
pe tipuri concrete de productii ; cheltuielile salariatilor incadrati in
procesele de productie ; cheltuielile de baza a atelierelor , sectiei si
diviziunea cu destinatii productive . Pentru diferite rezultate
financiare este necesar de a determina toate cheltuielile
intreprinderii pentru producerea si comercializarea productiei si
serviciilor . Cheltuielile se refera in contabilitate in baza perioadei
de calcul : Cheltuieli operationale – includ costul vinzarilor si
cheltuielilor perioadei de gestiune ( cheltuieli comerciale , generale
si administrative ) redistribuirea muncii persoanelor de conducere
inclusiv pierderile , adaosele si cheltuielile ce tin de mediu ambiant .
Cheltuielile activitatii financiare – sint generate de modificarea si
structura capitalului propriu , imprumutat si creditul . Cheltuielile
activitatii de investitii – sint generate de scoaterea din functiune a
unor active pe termen lung .
Perderi exceptionale – apar ca rezultat al evenimentului nedorit
( cutremure , razboaie etc ) . Costul de productie si respectiv
veniturile sint reflectate in rezultatele financiare a intreprinderii .
2 Caile de reducere a costului de productie la intreprindere :
Agentii economici sint cointeresati sa obtina productii cu cost cit
mai redus obtinind prin aceasta profituri mai mari . In acelas timp
costul de productie nu trebuie sa influienteze calitatea productiei si
serviciilor . Caile de reducere a costurilor sint : rationalizarea
utilizarii materialelor prime ; prelucrarea complexa ( fara deseuri ) ;
majorarea productivitatii muncii ; organizarea buna a unei sectii
comerciale de marteking care sa contribuie permanent la marirea
numurului de vinzari .