Ministerul Educatiei al Republicii

Moldova
Universitatea de Studii Europene din
Moldova
Facultatea de Economie si
Informatica
Catedra Contabilitate

Referat
Tema: Activitatea
Economica

A elaborat:Calancea Mihaela

Coordonator stiintific: Sargu Lilia

Chisinau-2014

Referinte Bibliografice:
1.http://www.scritub.com/economie/ACTIVITAT
EA-ECONOMICA235128183.php
2. http://conspecte.com/Teoriaeconamica/activitatea-economica-sielementele-ei-de-baza.html
3.http://media1.webgarden.ro/files/media1:4b
994b4da0e51.pdf.upl/Cap01.pdf
4. http://economiepolitica.blogspot.com/2008/12/activitateaeconomica-si-fazele-ei.html

ACTIVITATEA ECONOMIC
1. Caracteristicile activitatii economice
Avnd n vedere nevoile nelimitate si resursele insuficiente (fenomen cunoscut sub forma "raritatii" resurselor), activitatea economica are drept tel principal tocmai lupta mpotriva raritatii resurselor. Principiul de baza al activitatii economice consta n garantarea existentei sociale, n
satisfacerea nevoilor umane nelimitate prin atragerea, combinarea, substituirea si utilizarea
efectiva a resurselor relativ rare.
Activitatea economica reprezinta procesul complex ce reflecta ansamblul
comportamentelor oamenilor, a reactiilor si a deciziilor lor variate, referitoare la atragerea si la
utilizarea resurselor economice n vederea producerii, circulatiei si consumului de bunuri, n
functie de nevoile si interesele economice.
Activitatea economica este forma fundamentala a activitatii umane, prin care se fauresc
conditiile materiale necesare desfasurarii altor activitati precum si bazele structurii sociale.
Viata economica este un sistem de activitati ale tuturor agentilor economici. Activitatea
economica trebuie sa fie caracterizata prin eficienta si rationalitate.
Principiul urmarit n activitatea economica este de maximizare a efectelor utile si de
minimizare a consumului de resurse si de efort. Rationalitatea vizeaza, de asemenea,
maximizarea satisfacerii nevoilor umane. Activitatea economica rationala si eficienta se
caracterizeaza prin subordonarea ei fata de nevoile umane n continua crestere si diversificare.
Costul oportunitatii
Problema economica centrala este insuficienta resurselor, astfel nct optiunile agentilor
economici implica niste sacrificii. De exemplu, cu ct se aloca o cantitate mai mare de resurse
pentru satisfacerea nevoilor de hrana cu att ramn ele mai putine pentru mbracaminte.
Costul de oportunitate presupune sacrificarea unor alternative pentru producerea
sau consumarea unui anume bun.
Pentru consumator, important este ca optiunea sa fie rationala, sa se faca pe baza unei
ierarhizari a nevoilor n functie de importanta lor. Raritatea resurselor impune luarea unor decizii
care implica ntotdeauna alegerea unei alternative n detrimentul celeilalte.
Costul consumatorului e format dintr-un cost de consum, concretizat n resursele
banesti pentru cumpararea bunurilor alese si dintr-un cost al renuntarii, al alternativei pierdute,
numit si cost de oportunitate al consumatorului.
Producatorii se specializeaza pe baza unui calcul economic, care consta n compararea
utilitatii sau dezutilitatii diferitelor mijloace pe care le poseda. Optiunea lor se ntemeiaza n
ultima instanta pe avantajul comparativ, adica pe ceea ce pot ei obtine n plus prin producerea
unui anume bun ori serviciu fata de ceilalti concurenti.

Costul producatorului e format dintr-un cost de productie, concretizat n resursele

economice antrenate n producerea anumitor bunuri si dintr-un cost al renuntarii. Acest cost de
oportunitate al producatorului este cantitatea la care se renunta din producerea unui bun X,
spre a produce o cantitate determinata din bunul Y. Este un cost economic real al alegerii, n
conditiile resurselor limitate, cu ntrebuintari alternative.
Alegerea dintre alternativele posibile are si consecinte sociale. Pentru ca ea sa poata sa
fie socotita rationala, agentii economici trebuie sa tina seama nu numai de resurse ci si de risipa
de resurse rare si scumpe, de inechitatile pe care le poate provoca o anumita alegere, sau de
efectele poluante ale unor productii socotite de ei rentabile.

2. Elementele care definesc circuitul economic

Elementele care definesc circuitul economic sunt:
1. activitatile economice;
2. subiectii economici;
3. tranzactiile;
4. obiectul acestora.
1. Activitatile economice constituie cauza tranzactiilor, deci se refera la totalitatea operatiilor care urmaresc satisfacerea trebuintelor cu bunuri economice. Exista trei mari categorii de
operatii:
a) operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si consumul;
b) operatii de repartitie, prin care se efectueaza formarea si distribuirea veniturilor legate
de productie;
c) operatii financiare, care privesc modificarea volumului activelor sau pasivelor.
(a) n cadrul operatiilor cu bunuri si servicii se disting:
I. Productia - este acea activitate economica a carei functie esentiala consta n
combinarea si utilizarea factorilor de productie materiali si umani n vederea obtinerii
de noi bunuri economice sau pentru sporirea utilitatii acestora.
n functie de caracterul rezultatelor finale vorbim despre:
- productie materiala;
- prestari de servicii, care satisfac nevoi umane, dar care nu sunt n forma obiectuala.
- producere de informatii.
Productia transforma intrarile (inputurile) n iesiri (outputuri) n scopul obtinerii de profit sau al
realizarii oricarui alt avantaj de catre firme.
II. Circulatia sau schimbul este un domeniu distinct al activitatii economice. El cuprinde
acele activitati care asigura deplasarea bunurilor economice ntre vnzatori si cumparatori . Aici
sunt incluse: sfera circulatiei marfurilor si a serviciilor.

III. Consumul reprezinta scopul ultim al productiei. Este actul care consta din folosirea
efectiva a bunurilor si serviciilor si prin acest act se verifica utilitatea si concordanta acestora cu
dorintele oamenilor.
Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum final.
Consumul intermediar se refera la folosirea unor bunuri economice pentru producerea altor
bunuri pierzndu-si caracteristicile initiale si dobndind altele noi.
Consumul final se refera la utilizarea bunurilor de consum n mod personal sau colectiv pentru
satisfacerea nevoilor directe.
(b) Repartitia cuprinde operatiuni care concura la formarea veniturilor. Se disting
operatiuni de repartitie primara, legate de activitatea productiva (salarii, cotizatii sociale,
impozite indirecte) si operatiuni de repartitie secundara, legate de redistribuirea veniturilor
primare (impozite directe, subventii, prestatii sociale).
2. Subiectii tranzactiei, adica agentii economici grupati dupa criteriul institutional.
3. Tranzactiile, care pot fi diferentiate dupa modalitatile de realizare:
a) unilaterale - n care nu se primeste nimic n schimb, putnd fi transferuri curente (impozite, contributii pentru asigurari sociale, subventii).
b) bilaterale - cnd oricarei transmitere a unui bun, serviciu, i corespunde o contrapartida.
4. Obiectul tranzactiilor economice l reprezinta bunurile produse, serviciile factorilor de
productie (respectiv munca, natura, capitalul) si moneda.

3. Agentii economici
Termenul de "agent economic" este folosit n literatura economica sinonim cu termenul
de "subiect economic" avnd sensul de participant la viata economica. Pentru caracterizarea
fluxului economic agentii economici pot fi grupati dupa mai multe criterii:
1. Criteriul de ramura (pe tipuri de activitati) - pune n evidenta relatiile de ordin tehnicoeconomic n productie si de echilibrare a resurselor. Acest criteriu sta la baza elaborarii balantelor folosite n evidentierea si analiza fluxurilor ntre ramuri sau n cadrul ramurilor.
2. Criteriul institutional care vizeaza cunoasterea comportamentului agentilor economici.
Potrivit acestui criteriu avem urmatorii agenti:
- ntreprinderile sau firmele nefinanciare;
- gospodariile sau menajele;
- institutiile financiare si de credit;
- societatile de asigurari;
- administratiile: a) publice; b) private;
- strainatatea.

ntreprinderile sau firmele cuprind toate unitatile institutionale a caror functie consta din
producerea si vnzarea de bunuri comerciale si servicii nefinanciare destinate pietei. Ele
alcatuiesc sectorul productiv al economiei. Veniturile lor provin din vnzarea productiei iar
scopul activitatii l constituie obtinerea de profit. Din acest motiv formeaza asa numitul sector al
afacerilor sau "business". Caracteristici:
- sunt principalele producatoare de bunuri si servicii;
- deciziile lor urmaresc maximizarea profitului;
- sunt principalele cumparatoare si consumatoare de factori de productie.
Gospodariile sau menajele reprezinta agentul economic care exprima calitatea de consumatori de bunuri personale. Ele realiznd venituri, le folosesc pentru a cumpara bunurile de
care au nevoie. Sursa veniturilor este din salarii, titluri de proprietate sau rente. Din acest punct
de vedere gospodariile se prezinta n functie de activitatea sefului de familie, adica se mpart n
categorii socio-profesionale (salariati, liberi profesionisti, proprietari de valori mobiliare sau
imobiliare, proprietari funciari, mici ntreprinzatori, manageri, pensionari, etc.). Caracteristici:
- gospodaria este principala consumatoare de bunuri si servicii, fiind cea mai importanta unitate
de decizie n domeniul cererii;
- deciziile ei urmaresc maximul de satisfacere a nevoilor prin folosirea de bunuri si servicii;
- este principala proprietara de factori de productie, deciznd cui sa vnda serviciile lor.
Institutiile de credit sunt acele unitati publice, private sau mixte a caror functie principala
consta din a fi intermediari financiari ntre ceilalti agenti economici. Aceste unitati colecteaza si
redistribuie disponibilitatile financiare. Din aceasta grupa fac parte toate bancile. Resursele lor
provin din angajamente contractate (depozite la vedere sau la termen, obligatiuni) din dobnzi.
Societatile de asigurari realizeaza despagubiri n cazuri de risc, n schimbul unor prime
de asigurare.
Administratiile publice exprima denumirea generica pentru oficialitatile publice la nivel
national si local. Ele au n principal functia de redistribuire a venitului efectund servicii nonmarfare: asigurarea securitatii, nvatamntului public, justitiei, infrastructurii rutiere, portuare. Sursa
veniturilor este din varsaminte obligatorii efectuate de unitatile care apartin altor sectoare.
Administratiile private reprezinta acel agent economic care grupeaza organizatiile private
fara scop lucrativ - asociatii, fundatii, organizatii, avnd ca functie prestarea de servicii nonmarfare pentru anumite colectivitati specifice. Resursele lor financiare provin din contributii voluntare, cotizatii, venituri pe proprietati, sponsorizari.
Strainatatea desemneaza toate celelalte economii nationale si unitatile lor autonome. Tot
aici intra si administratiile straine aflate pe teritoriul tarii de referinta. Acesti agenti economici
specifici nu sunt caracterizati prin nici o functie sau sursa de venit. Cu acestia agentii economici
interni realizeaza actiuni de import-export.
Constatam ca exista doua sensuri ale termenului agent eco-nomic:

- cel restrns, care lasa n afara consumatorii;

- cel larg, care ncorporeaza agentii economici cumparatori.

Nevoile umane i clasificarea lor

Existena i dezvoltarea omuluui au presupus i presupun satisfacerea unor multiple nevoi. Ele apar
sub form de dorine, ateptri, aspiraii ale oamenilor latura subiectiv a necesitilor, iar fixate n
contina oamenilor i intrate n obiceiurile lor, nevole capt un caracter obiectiv.
Nevoia apare ca element esenial al motivaiei i reprezint un motor al oricrui mecanism
economic. Multitudinea lor nu poate fi satisfcut cu bunurile luate de natur, dect ntr-o msur
foarte mic. Majoritatea lor trebuie creat prin munc, activitate prin care i n care oamenii, pornind
de la necesitile lor, i determin interesele, caut i creeaz mijloace corespunztoare pentru
atingerea scopurilor propuse.
Prin nevoi umane nelegem un ansamblu de cerine materiale, economice, sociale, spirituale de
mediu ecologic ale vieii i activitii oamenilor. Nevoile umane devin efective n funcie de condiiile
de producie existente la momentul dat, precum i de nivelul de cultur i civilizaie al popoarelor i
indivizilor. Ele apar ca nevoi sociale, deoarece cerinele izvorsc n condiiile de via ale oamenilor,
respectiv din necesitile de consum ale acestora. Economia politic are ca scop de a cerceta, n
primul rnd, nevoile economice, iar pentru ca ele s devin economice, e necesar s se respecte
trei condiii:

s existe bunuri disponibile i accesibile;

bunurile s fie relav rare;

existena unei piee (de confruntare a cererii i ofertei).

Caracteristicile nevoilor economice :

Multiplicitatea i diversitatea . Cantitatea lor este nelimitat. Expansiunea lor are drept
condiie i cauz dezvoltarea economiei. De regul, ele sunt reproductibile, adic satisfacerea
uneia d natere altora.

Intensitatea i ierarhia . Nevoile nu au aceiai intensitate, ierarhia oscileaz de la un individ

la altul i de la o perioad la alta la acelai individ.

Stabilitatea sau limitarea n capacitate . Intensitatea unor cerine descrete pe msur ce

sunt satisfcute (de exemplu cele fiziologice), altele nu descresc (cele estetice literatura,
muzica, etc.).

Interdependena nevoilor . Unele nevoi sunt complementare, adic evoluaz n sensuri

identice, altele sunt substituibile, adic pot fi nlocuite cu satisfacerea altora.

Stingerea prin satisfacere . Nevoile satisfcute pot s renasc din nou deoarece se fixeaz
n obiceiuri i tradiii de consum.

Nevoile umane pot fi clasificate n urmtoarele grupe:

naturale sau fiziologice care sunt necesare oricrui individ (aer, ap, hran,
mbrcminte);

sociale, de grup cele resimite de oameni, ca membri ai diferiter socio-grupuri i care pot fi
satisfcute prin aciunea lor comun;

raionale, spiritual-psihologice acestea in de trsturile oamenilor i devin deosebit de

importante pe msura progresului, preocupnd raionalitate, profesionalism, gndire elavat,
educaie.

Nevoile umane se afl ntr-o legtur reciproc cu interesele economice, care reprezint o form de
realizare a nevoilor umane. n funcie de nivelul la care ele se manifest i de modul lor de
exprimare, interesele economice pot fi clasificate n: personale, de grup, private, publice, curente,
de perspectiv, performante, etc.

Resursele economice i bunurile economice

La baza relurii i dezvoltrii produciei de bunuri materiale i servicii stau resursele economice, ce
reprezint potenialul material i spiritual n orice activitate.
Resursele economice reprezint totalitatea elementelor, premiselor directe i indirecte, reale i
monetare, care sunt utilizabile i pot fi atrase, n producerea de noi bunuri economice, necesare
satisfacerii nevoilor umane.
Structura resurselor economice const din:
Resurse materiale , care includ:

resurse umane primare:

elemente materiale pmntul, fauna, flora, menereurile, lemnul, apa, etc.;

fore energetice cderea apelor, energia solar, reaciile chimice.

resurse economice derivate: echipamente i tehnologii de producii, infrastructura material

i social.

Resurse umane , care includ:

resurse primare populaia;

resurse derivate stocul de nvmnt, cunotine, tiinifice, inovaiile.

Resurse financiare mijloacele bneti concentrate la dispoziia agenilor economici.

Resurse informaionale date, informaii sistemice informaionale pentru conducere, modele, etc.
Resursele economice nu trebuie confundate cu bunurile economice.
Bunul economic este un rezultat al utilizrii resurselor economice, un element care satisface o
anumit nevoie individual sau social.
Bunurile economice pot fi divizate n:

bunuri libere ale cror cantitate, raportat la cerinele oamenilor, apare ca nelimitat: aerul,
apa, lumina solar;

bunuri economice , care au un caracter limitat;

bunuri materiale directe, de consum personal i bunuri indirecte de producie;

bunuri necorporale (prestrile de servicii).

Dup gradul lor de prelucrare bunurile economice pot fi grupate n:

bunuri iniiale (materia prim);

bunuri intermediare aflate n diferite faze de prelucrare;

bunuri finale destinate pentru consumul final personal, colectiv sau productiv.

n economia de pia contemporan majoritatea bunurilor economice se manifest sub form de

marf. Marfareprezint un produs al muncii, destinat pentru schimb prin intermediul mecanismului
de cumprare-vnzare. Mrfurile pot fi divizate n mai multe grupe:

mrfuri corporale de consum personal;

mrfuri n form de capital fix;

mrfuri n form de resurse naturale;

mrfuri n form de resurse de munc;

mrfuri n form de rezultate ale cercetrilor tiinifice;

mrfuri n form de servicii manageriale, audit i de marketing;

mrfuri n form de hrtii de voaloare.

Orice bun economic n form de marf are dou laturi: utilitate (valoare de ntrebuinare)
i valoare (valoare de schimb).
Utilitatea reflect capacitatea mrfii de a satisface o anumit nevoie a omului sau a societii.
Utilitile mrfurilor formeaz coninutul material al avuiei. Utilitatea mrfii se manifest sub mai
multe forme: utilitate unitar, total, marginal (utilitatea ultimii cantiti dintr-un bun economic care
satisface nevoia consumatorului).
Valoarea de schimb reflect egalitatea mrfurilor ca produse ale realizrii factorilor de producie.

Fazele activitii economice

Activitatea economic constituie componenta principal a aciunii sociale, pentru c oamenii, n
condiiile resurselor relativ rare, ale creterii i diversificrii nevoilor, caut s-i asigure existena
participnd la activiti practice. Activitatea practic const din toate actele i faptele, precum i din
formele de organizare, ce se delimiteaz n aciunea social pe baza criteriilor de raionalitate i
eficien. Ea reflect relaia specific dintre societatea uman ca subiect al mediului natural i
natur ca obiect al societii.
Activitatea economic reprezint un proces complex de atragere i utilizare a resurselor
economice limitate n scopul satisfacerii cerinelor umane i intereselor economice.
Activitatea economic cuprinde patru faze:

Faza de producie , funcia creia const n combinarea i utilizarea factorilor de producie

n scopul obinerii de noi bunuri economice;

Faza de circulaie (schimb), funcia creia const n deplasarea n spaiu a bunurilor

materiale i trecerea lor de la o persoan la alta pe calea vnzrii-cumprrii. Cea mai veche
form a schimbului o constituie schimbul de mrfuri, la nceput sub forma trocului (M-M), iar
odat cu aparia banilor sub form de vnzare-cumprare (M-B, B-M). Ca rezultat s-a format
sfera circulaiei mrfurilor, banilor, capitalului;

Faza de repartiie , care cuprinde acele activiti economice prin care bunurile materiale
sunt orientate spre destinaiile lor, prin care distribuie i redistribuie veniturile ctre participanii la
viaa economic i ntre membrii societii;

Faza de consum , faza care reflect gradul de folosire efectiv a bunurilor i verific
utilitatea acestora i concordana lor cu nevoile umane.

Totalitatea activitilor privind producia, repartiia, schimbul i consumul bunurilor materiale i

serviciilor economice, n interdependenele lor formeaz economia societii.
Activitatea economic n ansamblul su, precum i fiecare component a ei trebuie s se
caracterizeze prinraionalitate i eficien, respectiv cu cheltuieli minime de resurse s se
obin maximum de eficacitate i de satisfacii. Deci, activitatea economic reprezint o lupt
continu a omului mpotriva raritii, o nlnuire de decizii de alegere i utilizare a resurselor
disponibile astfel, nct s se asigure existena i dezvoltarea indivizilor i a societii.
Deoarece resursele economice sunt limitate, o importan deosebit capt problema alegerii
raionale sau costul de oportunitate. Costul de oportunitate const n valoarea bunurilor
alternative, sacrificate pentru a alege un anumit bun, spre a fi produs sau consumat. Pentru alegerea
alternativei posibile raionale, agenii economici trebuie s in cont de volumul de resurse, de cerere
i ofert, de rata profitului ateptat.
n cercetarea posibilitilor alternative de a produce, se folosete instrumentul de curba
posibilitilor, care reflect toate combinaiile posibile de producere a mai multor bunuri la nivel de
firm sau economie naional n ansamblu ntr-o perioad dat, prin utilizarea integral i eficien a
resurselor disponibile