Referat Microeconomie

Analiza economico-financiara si
aspectele fundamentale ale acesteia in
cadrul firmei

1
Cuprins:

1. Introducere…………………………………………………………………..3
2. Rolul analizei economico-financiare in procesul decizional………………..3
3. Obiectivul, conținutul și etapele analizei economico-financiare…................5
4. Rolul analizei economico-financiare în realizarea funcţiilor managerial…...8
5. Bibliografie………………………………………………………...……….12

2
 1. Introducere

Analiza economică a firmei evidenţiază comportamentul fenomenelor şi al proceselor ce

se derulează în mediul economic, prin utilizarea unor metode de investigare generale sau
specifice acesteia. Analiza economică are două componente şi anume: analiza stării economice
(de gestiune) şi analiza stării financiare.
Analiza economico-financiară se realizează în sensul invers al evoluției reale a
fenomenului (procesului) economic. Unul dintre obiectivele funcției financiare a entității
economice este analiza sub aspect financiar a activitatii acestuia într-o anumită perioadă de timp
si se efectuează în corelație cu toți factorii economici care au generat rezultatele financiare. De
aceea, ea se integrează în analiza economico-financiară, si studiază corelațiile dintre activitatea
economică (operațională) si cea financiară, vizând cu precadere fluxurile financiare care se
formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare si plasare a capitalurilor. Aceasta
reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee şiinstrumente care asigură
tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecierireferitoare la situaţia
economico financiară a unei întreprinderi, identificarea factorilor, cauzelor şi a condiţiilor care
au determinat-o, din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane,materiale și
financiare.
Analiza financiară-reprezintă un domeniu al activităţii umane, orientat spre cercetarea,
explicarea şi previziunea proceselor care se petrec cu resursele financiare şi fluxurile acestora,
prin aplicareaunor metode şi procedee analitice asupra situațiilor financiare şi asupra altor date
relevante cuscopul de a obţine informaţii utile pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi
gestiuneafinanciară eficientă a entităţii economice.
În ultimii 20 de ani, rolul analizei financiare a crescut, deoarece se limitează nu numai la
analiza datelordin situațiile financiare, dar integrează și date economice, bursiere, iar rezultatele
analizei sunt integrate în modele financiare, necesare elaborării previziunilor financiare.
  Analiza stării financiare reliefează rezervele nevalorificate ale profitabilităţii, lichidităţii,
solvabilităţii, echilibrului financiar, comportamentului la bursa de valori a firmei şi aprecierea
stării de faliment a firmelor.

2. Rolul analizei economico-financiare in procesul decizional

Importanța analizei economico-financiare decurge din însăși funcțiile pe care acesta le

realizază în cadrul procesului de conducere, și anume:
- Funcția informațională- datele furnizare de sistemul de evidență economico-financiară
sunt transmise factorilor de decizie cu scopul corectării eventualelor abateri

3
 - Funcția de evaluare a potențialului tehnico-economic al întreprinderii, derivă din
cerințele funcției de informare, având rolul de a transpune în practică cele doua laturi ale
sale, care se individualizează și întrepătrund într-un proces simbiotic: diagnostic și
respectiv reglare, în accepțiunea de echilibrare a funcționării sistemului întreprindere
- Funcția de fundamentare a deciziei pe criterii de eficiență, derivă din faptul că orice
decizie economico-financiară adoptată la nivelul întreprinderii se bazează pe calcule
economice de eficiență
- Funcția de reflectare a gestionării eficiente a patrimoniului și de evaluare a
performanțelor managementului, constă în cuantificarea aspectelor de ordin cantitativ și
calitativ cu privire la performanțele economico-financiare
- Funcția de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, presupune
analiza relațiilor cu furnizorii de capital, partenerii de afaceri, ststul și alți utilizatori ai
informațiilor furnizate de analiza economico-financiară.
Fiecare din funcțiile analizei economice contribuie la consolidarea procesului decizional în
firme. Aceste funcții sunt complementare în realizarea celui mai important obiectiv al analizei
economico-financiare, respectiv utilizarea rezultatelor analizei în procesul decizional.
Informațiile furnizate de analiza economico-financiară sunt utilizate de o diversitate de subiecți
provenind din mediul intern, cât și din cel extern. Literatura de specialitate clasifică principalii
utilizatori în următoarele patru categorii:
-furnizori de capital, respectiv acționarii și consultanții acestora, investitorii în
obligațiuni, băncile și alți investitori
-partenerii de afaceri, și anume furnizorii, clienții, angajații și organizațiile sindicale
-statul, respectiv organele fiscale, guvernul și organizațiile cvasiguvernamentale,
autoritățile locale
-alți utilizatori, ca de exemplu managementul firmei, organizațiile profesionale, analiștii
și consultanții, auditorii și publicul.
Acționarii sunt interesați cu precădere de informațiile referitoare la performanțe curente,
așteptările privind rentabilitatea viitoare și eficiența managementului. Comparativ, ceilalți
furnizori de capital monitorizeză în primul rând capacitatea de plată a firmei și în plus, băncile
sunt interesate și de gradul de îndatorare.
Furnizorii urmăresc în principal informațiile referitoare la dezvoltarea afacerilor partenerilor
comerciali și stabilitatea financiară a acestora. Angajații și organizațiile sindicale sunt orientate
mai ales către securitatea locurilor de muncă și negocierea salariilor.
Fiscul asigură o parte semnificativă din venituri prin impozitarea firmelor. Guvernul trebuie
să formuleze politicile economice, să conducă economia și să monitorizeze anumite zone
economice. Autoritățile locale au ca principal interes industriile care sunt primordiale în zona pe
care o administrează avâns ca scop emisiunea de obligațiuni, acordarea de facilități, atragerea
investițiilor.

4
 Managerii firmei utilizează frecvent analiza propriilor rezultate și performanțe financiare prin
rapoarte la situația industriei și a principalilor concurenți pentru a-și localiza propria poziție.
Monitorizarea performanțelor ramurii influențează nivelul și momentul investițiilor, politica de
cercetare-dezvoltare, politica de marketing-promovare.
Aspectele mai sus prezentate subliniază necesitatea și importanța analizei economico-
financiare ca instrument operațional de supraveghere a activității și performanțelor firmei.
Diagnosticând starea diverselor fenomene și identificând cauzele acestora prin descoperirea
mecanismelor factoriale, analiza furnizează informații multiple asupra activității economico-
financiare la nivel macro și microeconomic. În acest context, este evident că dezvoltarea analizei
economico-financiare ca știință socială, a avut și are loc în strânsă legătură cu complexitatea și
diversitatea fenomenelor studiate.

3. Obiectivul, conținutul și etapele analizei economico-financiare

Scopul analizei este de a descoperi caracteristicile esențiale ale părților componente ale
fenomenului cerc etat, interacțiunile dintre ele, și de a oferi concluziile necesare sintezei la
nivelul fenomenului sau procesului analizat.
Principalele obiective ale analizei economico-financiare au în vedere următoarele aspecte:
- maximizarea valorii de piață a acțiunilor firmei (maximizarea averii acționarilor)
reprezintă condiția de bază a firmei de supraviețuire pe piață. În economia concurențială,
firma constituie un activ supus legilor pieței, iar valoarea lui variază în funcție de locul în
sistemul economiei naționale sau regionale, de performanțele obținute în competiție,
firma trebuind să-și asigure supraviețuirea și obținerea performanțelor.
- asigurarea echilibrelor financiare reprezintă unul dintre obiectivele conform căruia firma
își asigură atât derularea activităților economice cât și evoluția performanțelor financiare.
Desfășurarea activităților firmei în condiții de dezechilibre financiare majore,  conduce pe
termen lung la pierderea controlului financiar asupra firmei. Compartimentul de analiză
economico-financiară este acela care trebuie să raporteze în orice moment apariția
oricărui dezechilibru financiar, astfel încât firma să poată aplica la timp soluțiile necesare
îndepărtării situațiilor nefavorabile.
- scăderea gradului de vulnerabilitate–acesta reprezintă gradul de rezistență al firmei la
condițiile dificile ale mediului economico-social, capacitatea de a se regla și echilibra
prin forțe proprii în urmă situațiilor prin care a trecut. Încă din prima zi de viață, firma
trece printr-o multitudine de situații negative cum ar fi: instabilitatea piețelor de
desfacere, inflației, concurenței etc.
- evitarea și înlăturarea riscului de faliment–riscul reprezintă o amenințare permanentă
asupra oricarei afaceri, pe care orice firmă trebuie să o evite. Monitorizarea constantă a
acestuia reprezintă una din soluțiile  de evitare a unui eșec economic al firmei. O
neatenție a acestui risc și în special în faza de maturitate a firmei reprezintă o greșeală
fundamentală a managementului financiar cu consecințe fatale asupra firmei.

5
 În ceea ce privește metodele de cercetare, acestea se împart în două categorii:
- metode calitative( metoda comparației; metoda Benchmarking-ului; metoda
descompunerii și metoda generalizării rezultatului)
- metode cantitative( metoda indicilor economici; metoda balanțieră, metoda analizei
marginale și metoda sociologică bazată pe chestionare)

Analiza economico-financiară însumează un ansamblu de concepte, metode, tehnici,

procedee și instrumente care asigură tratatrea informațiilor interne și externe, în vederea
formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unei firme,
identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care au determinat-o, precum și a rezervelor
interne de îmbunătățire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane,
materiale și financiare.
Analiza studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice prin
descompunerea lor în elemente componente, în părți simple și prin depistarea factorilor de
influență. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, in vederea identificării
cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanțe sau o
anumită evoluție a lor.

Fig. 1 Evoluția fenomenelor economice (cauză-efect)

Elementele sunt părți componenete ale fenomenului analizat, iar factorii reprezintă forțele
motrice care influențează un fenomen fie în mod direct (factorii de gradul1), fie indirect (factorii
de gradul 2). Cauzele finale au semnificația de împrejurări care în anumite condiții explică
apariția unui fenomen, starea și evoluția acestuia.
Identificarea cauzelor finale necesită o investigare analitică a întreprinderii în ansamblul
său, a condițiilor de derulare a fenomenelor și proceselor economice. Pentru identificarea
relațiilor cauză-efect, analiza urmează drumul invers al realizării fenomenului. Ea pornește de la

6
efecte pentru a identifica diversele cauze, investigând la fiecare nivel condițiile particulare care
au favorizat o anumită înlănțuire cauzală.
Atingerea obiectivului analizei, respectiv identificarea cauzelor primare care determină
fenomenele economico-financiare, impune parcurgerea următoarelor etape:
- delimitarea obiectului analizei se realizează în timp și în spațiu, cantitativ și calitativ și
presupune identificarea fenomenului și exprimarea acestuia sub forma unor indicatori
economico-financiari
- determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenunlui cercetat presupune o
analiză structurală
- stabilirea relațiilor de condiționare dintre fiecare factor și fenomenul analizat cât și
dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia
- măsurarea influențelor factorilor asupra fenomenului analizat prin utilizarea metodelor
specifice analizei cantitative
- sinteza rezultatelor analizei care constă în stabilirea concluziilor privind activitatea firmei

Tabelul 1 Etapele activității de analiză economico-financiară

Așadar, informația economică reprezintă fundamentul realizării analizei economico-
financiare, problematica actului decizional consând nu în lipsa informațiilor, ci în dificultatea
culegerii, prelucrării și selecționării datelor astfel încât să răspundă cerințelor mai sus prezentate.
În acest sens, informațiile trebuie să îndeplinească o serie de condiții esențiale, și anume: să fie
utile, corecte (exacte) și complete (profunde), să fie actuale (informațiile neactualizate
influențează negativ reglarea funcțiunii sistemului), să se obțină cu costuri relativ reduse.
La nivelul firmei, informațiile necesare activității de analiză se obțin fie din surse interne,
respectiv sistemul propriu de evidență (contabilitatea de gestiune și financiară), fie din surse
externe, ca de exemplu organele fiscale, instituții și organisme specializate (în general pentru

7
informații referitoare la sectorul/ramura de activitate în care activează întreprinderea), bursele de
valori, mass-media, târguri și expoziții, etc..
Sursele de informaţii ale analizei financiare sunt:
- informaţii financiare: situaţiile financiare anuale (bilanţ, cont de profit şi pierderi,
fluxuri de numerar, notele explicative), raportările semestriale şi trimestriale, evoluţia cotaţiilor
la bursă, informaţii privind concurenţa, previziunile analizelor financiare etc;
- informaţii economice: evoluţia activităţii economice, evoluţia preţurilor, evoluţia
sectorului de activitate, situaţia economică generală, perspectivele economice, evoluţia cursurilor
de schimb ale monedei naţionale etc.;
- alte informaţii: evaluarea riscurilor de creditare, fuziuni şi achiziţii, raporturi de
gestiune etc.
Literatura de specialitate clasifică informațiile economice în funcție de o varietate de de criterii,
ca de exemplu:
- după natura lor: informații economico-financiare, tehnice, tehnologice, politice, sociale,
juridice
- după gradul de accesibilitate: informații deschise, limitate, inchise
- după proveniență: informții interne, externe
- din punct de vedere funcțional: informație normativă sau de plan, efectivă, de stare a
performanțelor economico-financiare
- după gradul de prelucrare: informații primare, intermediare și finale
- după utilitatea lor: informații de previziune, de planificare operativă, de control și
reglare, de evaluare, de execuție
- după modul de reflectare a realității: fizice și valorice.
În practica curentă sursa privilegiată de informații o constituie situațiile financiare care,
potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS), sunt alcătuite din: bilanț, cont de
profit și pierdere, situația mișcării capitalurilor proprii, tabloul de trezorerie, politici contabile și
note explicative. În cadrul general de întocmire și prezentare a informațiilor financiare elaborat
de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), problematica unei calități
superioare a informației contabile este prezentată într-o manieră explicită, calitatea fiind definită
ca reprezentând un ansamblu de atribute ce condiționează utilitatea informației în procesul
decizional. În acest sens, cele patru caracteristici principale ale informației economice sunt
inteligibilitatea, relevanța (pertinența), credibilitatea (fiabilitatea) și comparabilitatea.

4. Rolul analizei economico-financiare în realizarea funcţiilor manageriale

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de intervenţii prin care se prevede,
organizează şi coordonează activitatea întreprinderii, considerată ca fiind un sistem complex
socio-economic, dinamic şi deschis, se iau decizii şi se controlează activitatea acesteia în vederea
realizării obiectivelor curente şi de perspectivă, respectând criteriile de eficienţă economică şi de
utilitate socială. Realizarea principalelor funcţii (atribute) ale conducerii, implică analiza de stare

8
a sistemului în diferite momente ale funcţionării sale. Dacă ne referim la procesul de organizare,
în sensul de a construi dublul organism material şi social al întreprinderii, acesta presupune, pe
de o parte, asigurarea întreprinderii cu resursele necesare funcţionării sale, iar pe de altă parte,
ansamblul de acţiuni privind utilizarea eficientă a acestora. Funcţionarea oricărui sistem, nu
poate fi concepută fără coordonarea sau armonizarea tuturor elementelor sale (faptelor,
eforturilor, actelor etc.) în scopul îndeplinirii în mod eficient a rolului pe care îl au.
Controlul
Una din funcţiile conducerii al cărei conţinut se realizează în mod implicit cu ajutorul
analizei economico-financiare este controlul. Controlul reprezintă un atribut al conducerii, care
constă în urmărirea sistematică a modului de realizare a programelor pe sectoare de activitate cât
şi la nivel de întreprindere, stabilirea abaterilor şi a cauzelor acestora, respectarea obligaţiilor
asumate prin contractele încheiate, utilizarea eficientă a resurselor, confruntarea dintre situaţia
faptică şi cea scriptică etc. Realizarea obiectului de activitate al întreprinderii se înfăptuieşte prin
desfăşurarea unei multitudini de operaţiuni, care au loc sub impulsul continuu al factorilor
endogeni şi exogeni, care îmbracă o diversitate de forme, fiecare dintre ele fiind expresia
autonomiei funcţionale a întreprinderii. În acest sens, se poate afirma că domeniile concrete în
care se exercită autoritatea formează funcţiile întreprinderii. Ca atare, fiecare funcţie reprezintă
un ansamblu de atribuţii specializate şi omogene.
Funcţiile întreprinderii
Funcţiile întreprinderii(cercetare şi dezvoltare, producţie, comercială, personal, financiar-
contabilă), indiferent de forma de proprietate, îmbrăţişează totalitatea aspectelor activităţii
economico-financiare ale acesteia, fiecare fiind atât o condiţie, cât şi o rezultantă a celorlalte.
Intercondiţionarea tuturor aspectelor activităţii economico-financiare este rezultatul manifestării
tuturor funcţiilor întreprinderii într-o strânsă interdependenţă. Manifestarea unei funcţii implică
şi manifestarea celorlalte în sensuri şi ritmuri bine determinate. Deşi sunt deopotrivă ca
importanţă şi corelate în mecanismul lor intim de manifestare, funcţiile întreprinderii prezintă
totuşi grade diferite de generalitate. Astfel, funcţia financiar-contabilă, prin capacitatea de
reflectare a tuturor modificărilor ce au loc în mecanismul întreprinderii, precum şi prin tipul de
exprimare valorică a acţiunii sale, are o putere foarte mare de sintetizare. Această funcţie
constituie “numitorul comun” pentru însumarea tuturor aspectelor activităţii întreprinderii. Luând
în considerare faptul că obiectivele activităţii oricărei intreprinderi se circumscriu în funcţiunile
ei, iar asupra lor se exercită atributele conducerii, rezultă că analiza se află la confluenţa acestora
constituindu-se într-un “instrument al realizării tuturor atributelor, sau chiar într-o funcţie
autonomă cuprinzătoare”1) . Realizarea oricărei funcţii a întreprinderii, are loc prin exercitarea
tuturor atributelor conducerii, iar fiecare din aceste atribute se realizează prin intermediul unui
anumit tip de analiză. Analiza economico-financiară are un loc bine definit în structurile
funcţionale ale conducerii. Analiza economico-financiară intră sub incidenţa perfecţionării,
constituindu-se într-un instrument al centrelor de decizie în amplul proces de sporire a eficienţei
oricărei activităţi.

9
 Analiza economico-financiară realizează, prin ea însuşi, în procesul conducerii o serie de
funcţii:
a) funcţia informaţională, asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem de
evidenţă economică, în scopul informării centrelor de decizie asupra modului de realizare a
performanţelor economico-financiare, precum şi a cauzelor care au generat eventuale dereglări,
în vederea reglării lor în perioada următoare, poziţionarea unor stări comparativ cu standardele
normative, niveluri ale concurenţei pe diferite pieţe etc.
b) funcţia de evaluare a potenţialului tehnico-economic al întreprinderii, deşi definită ca
având caracter autonom, rolul său constă în a transpune în practică cerinţele funcţiei anterior
prezentate. Această funcţie capătă contur şi se materializează prin cele două laturi ale sale, care
se individualizează şi întrepătrund într-un proces simbiotic: diagnostic şi respectiv reglare, în
accepţiunea de echilibrare a funcţionării sistemului întreprindere. Diagnosticul, subscris funcţiei
de evaluare, presupune reflectarea modului de valorificare a potenţialului tehnico-economic al
întreprinderii, în accepţiunea de “potenţial” circumscris în nivelele maxime sau minime ordonate
de sistemul de conducere al acesteia. Nu trebuie însă omis “vectorul” privind perfecţionarea
funcţiei analizei de evaluare şi de dezvoltare a capacităţii de diagnoză, care are ca obiectiv şi
procesul de “distilare” a sistemului de indicatori, care trebuie să reflecte mai fidel fenomenele
economico-financiare, să satisfacă cerinţele definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-
informaţională a fiecăreia, să contribuie la dinamizarea funcţiilor sistemului, să armonizeze
interesele individuale şi generale etc. Reglarea funcţionării sistemului întregeşte de fapt bucla
analiză-diagnostic şi se realizează în raport cu parametrii de funcţionare, atunci când aceştia
reprezintă limiterestricţii sau valori potenţiale, sau în situaţia în care interesele şi echilibrul
macrosistemului admit acest lucru.
c) funcţia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienţă, reprezintă o cerinţă obiectivă
a desfăşurării activităţii în oricare domeniu al vieţii economico-sociale. În structurile decizionale
ale întreprinderii, prezintă interes modul de desfăşurare al oricărei activităţi în scopul satisfacerii
unor nevoi sociale. Este cunoscut faptul că oricare ar fi această activitate, ea presupune, pe de o
parte, un efort economic, iar, pe de altă parte, este generatoare de efecte. Nimeni nu este dispus a
investi fără a obţine o eficienţă scontată a respectivei investiţii.
Decizia în acest domeniu se bazează pe calculul economic de eficienţă, care presupune
punerea alternativă în balanţă a eforturilor necesare pentru obţinerea unor efecte sau viceversa,
vizând după caz minimizarea eforturilor, luând în considerare caracterul limitat al resurselor sau
maximizarea efectelor. Efortul presupune consumul de resurse, care în ultimă instanţă înseamnă
timp de muncă, iar efectele sunt reprezentate de funcţiile utile omului şi societăţii. Utilitatea
practică a acestei funcţii, îşi dovedeşte aplicabilitatea atât în faza de estimare a capacităţii de
ofertare a întreprinderii, cât şi post-factum, ca măsură a verificării modului de utilizare eficientă
a resurselor intrate în circuitul economic, prin nivelul efectelor obţinute în raport cu acestea.
d) funcţia de reflectare a gestionării eficiente a patrimoniului şi de evaluare a
performanţelor managementului se realizează cu ajutorul contabilităţii. Contabilitatea reprezintă
un bun universal, ea fiind temeiul cunoaşterii prezentului în economie, dar şi un consilier

10
indispensabil al viitorului. Sistemul informaţional trebuie să oglindească veridic circuitul
valorilor în stadiile lor de transformare, să reflecte performanţele economico-financiare realizate
precum şi dezechilibrele manifestate în realizarea acestora, constituind un instrument de analiză
permanentă a gestionării valorilor patrimoniale în condiţii de eficienţă.
Analiza are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ şi calitativ privind
performanţele economico-financiare realizate, de a reflecta păstrarea puterii şi autonomiei
financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor performanţe. De asemenea,
ea are rolul de a semnala deficienţele de ordin financiar privind degradarea rentabilităţii şi
creşterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin nivelul performanţelor obţinute, de
a dezvălui raporturile dintre fenomenele producţiei, schimbului şi consumului şi de a oferi pe
aceste baze informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată
cerinţele supravieţuirii în viitor a întreprinderii.
În condiţiile economiei de piaţă, întreprinderile trebuie să se adapteze cerinţelor şi
legităţilor acesteia, să-şi desfăşoare activitatea potrivit criteriilor de eficienţă, respectiv ale
concordanţei activităţilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor. Analiza condiţiilor
economice şi financiare în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea în raport cu cerinţele şi
legităţile pieţei, concură la păstrarea puterii şi autonomiei financiare ale acesteia, prevenind
situaţia de încetare a plăţilor şi de faliment. Capacitatea întreprinderii de a fi solvabilă şi de a
învinge riscul de faliment, ocupă un loc central în analiza financiară. Pentru oricare întreprindere,
realizarea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv permanent prin aceea că menţinerea
solvabilităţii constituie condiţia financiară de bază în ceea ce priveşte supravieţuirea
întreprinderii.
e) funcţia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, presupune
analiza relaţiilor cu: furnizorii de capital (acţionarii şi consultanţii acestora, investitorii în
obligaţiuni, băncile şi alţi investitori, bursa de valori), partenerii de afaceri (furnizorii, clienţii
etc.), statul (fiscul, guvernul şi organizaţiile cvasi-guvernamentale, autorităţile locale), alţi
utilizatori (organizaţiile profesionale, analiştii şi consultanţii externi, auditorii, organele de
urmărire penală sau instanţele de judecată, publicul). Satisfacerea cerinţelor acestei funcţii este
condiţionată de furnizarea de către întreprindere a informaţiilor economico-financiare ca expresie
a activităţii desfăşurate. Informaţiile în cauză, constituie suportul necesar efectuării analizei
financiare externe orientată spre formularea diagnosticului asupra condiţiilor de echilibru
financiar, a solvabilităţii şi a structurii financiare a întreprinderii. Diagnosticarea activităţii
întreprinderii serveşte ca bază pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

11
Bibliografie:

1. Instrumente si tehnici de analiză a stării economico-financiare a firmei, Violeta Beatrice

Iacovoiu, Boni Mihaela Straoanu, Cristian Dragos Teodorescu, Editura Karta-Graphic
Ploiești, 2011
2. Gestiunea Financiară a întreprinderii, Ilie Vasile, Editura Meteor Press, București, 2006
3. Tehnici de analiză în managementul strategic, Băcanu B., Editura Polirom, București,
2007
4. Diagnostic economic, Niculescu M, Editura Economică, București, 2003
5. Financial analysys and decision making: tools and techniques to solve financial problems
and makes effective business decisions, Vance D.E., McGraw-Hill Professional, 2002
6. Analiză economico-financiară, Prof.univ.dr. Vasile Robu Conf.univ.dr. Nicolae
Georgescu, Academia de studii Economice, Biblioteca digitală

12