Subiectul 1: Introducere în analiza financiară

Obiectivele didactice:
● cunoașterea obiectului și sarcinilor analizei financiare;
● prezentarea argumentelor privind rolul analizei financiare în gestiunea entității
economice;
● identificarea surselor de informație, necesare pentru analiza financiară;
Suport informațional:
1.1. Conceptul, obiectul și obiectivele analizei financiare.
1.2. Rolul analizei financiare în procesul decizional în cadrul întreprinderii
1.3. Subiecții (utilizatorii) analizei financiare.
1.4. Baza informațională a analizei financiare.

1.1. Conceptul, obiectul și obiectivele analizei financiare

Analiza financiară este un domeniu al activității umane orientat spre cercetarea,
explicarea și previziunea proceselor care se petrec cu resursele financiare și fluxurile acestora,
prin aplicarea unor metode și procedee specifice asupra situațiilor financiare și asupra altor date
relevante, cu scopul de a obține informații utile pentru fundamentarea deciziilor manageriale și
gestiunea eficientă a entității economice.
Obiectul analizei financiare poate fi privit în sens larg și în sens restrâns. În sens larg,
obiectul analizei financiare îl reprezintă diferite sisteme social-economice și elementele acestora
(entitățile din producție și comerț, organizațiile bugetare, burse, companiile financiare). În sens
restrâns, obiectul analizei financiare vizează performanțele entității și situația financiară.
Performanțele financiare sunt prezentate de profit sau pierdere și rentabilitate. Acești
indicatori sunt specifici activității economico-financiare a întreprinderii.
Situația financiară a întreprinderii caracterizează capacitatea acesteia de a-și finanța
activitatea și este privită sub următoarele 2 aspecte:
a) gradul de asigurare cu resurse financiare necesare funcționării normale;
b) raționalitatea alocării resurselor și eficiența utilizării capitalului.
Situația financiară este rezultatul final întregii activități economice și caracteristica-cheie în
acest sens este solvabilitatea.
Obiectivul principal al analizei financiare a entității economice constă în acumularea
informației veridice privind situația financiară a întreprinderii. Informația aceasta va include date
privind patrimoniul, sursele de finanțare, relațiile cu debitorii și creditorii, structura profitului.
Acest obiectiv presupune:
● prezentarea situației financiare la o anumită dată;
 ● identificarea modificărilor în situații financiare în dinamică și în spațiu;
● stabilirea factorilor de influență asupra situațiilor financiare;
● pronosticarea (previziunea) principalelor tendințelor a situațiilor financiare.
Pentru realizarea acestor obiectiv analiza financiară a întreprinderii stabilește un rând de
sarcini:
● analiza preventivă a datelor contabile;
● caracteristica patrimonială a întreprinderii (activele);
● caracteristica surselor de finanțare (pasivele);
● caracteristica echilibrului (stabilității) financiare;
● analiza eficienței activității economico-financiare;
● elaborarea recomandărilor cu privire la ameliorarea situației economico-financiare a
întreprinderii.
Analiza financiară a întreprinderii are un rând de particularități:
● prezintă o caracteristică generală a situației financiare a întreprinderii;
● are în prioritate examinarea solvabilității, echilibrului financiar și rentabilității;
● asigură cu informație procesul decizional;
● face ca rezultatele analizei să fie accesibile pentru toți utilizatorii;
● predomină măsurarea valorică a indicatorilor;
● gradul înalt de exactitate a rezultatelor analitice, precum și posibilitatea de verificare.

1.2. Rolul analizei financiare în procesul decizional în cadrul întreprinderii

Analiza financiară fiind o funcție importantă în sistemul gestiunii financiare a
întreprinderii presupune numeroase reflecții în funcție de conținutul procesului gestionar.
Gestiunea financiară în cadrul întreprinderii se realizează în cele 4 direcții:
A. Asigurarea activității întreprinderii în baza planurilor a întreprinderilor.
Prima direcție presupune elaborarea planurilor de activitate în baza analizei performanțelor și
eventualii creșteri a întreprinderii. În special, se face o fundamentare analitică a:
- planului financiar a întreprinderii, a strategiei de dezvoltare, precum și a business-
planurilor pe direcții separate de activitate;
- activelor și a surselor de finanțare;
- valorii și componenței resurselor necesare pentru menținerea potențialului economic atins
și lărgirea activității;
- sistemului de control financiar și gestionar asupra eficienței utilizării resurselor financiare.
B. Fundamentarea deciziilor de investire.
A doua direcție prevede analiza și evaluarea deciziilor investiționale pe termen scurt și pe termen
lung, și anume raționalitatea transformării resurselor financiare în alte resurse (materiale, umane,
nemateriale); oportunitatea, eficiența investițiilor în mijloace fixe; optimalitatea mijloacelor
circulante; eficiența investițiilor financiare.
C. Identificarea și fundamentarea analitică atragerii surselor de finanțare (pentru a organiza
activitatea).
La a treia direcție se referă următoarele activități analitice:
- determinarea volumului necesar de resurse financiare;
- gradul de accesibilitate și timpul de acordare a resurselor financiare;
- formele de acordare a resurselor, ce lipsesc în cadrul entității (credite pe termen scurt și
termen lung, credite de consum, credit comercial);
- riscul asociat cu sursa de finanțare;
- metodele de mobilizare a resurselor financiare;
- cheltuielile legate de atragerea resurselor.
D. Gestiunea activității financiare
curente. La a patra direcție se referă:
- politica relațiilor cu creditorii;
- posibilitatea de a beneficia de reduceri;
- cantitatea optimă a comenzii;
- politica relațiilor cu debitorii;
- determinarea valorii rezervelor de active circulante;
- eficiența relațiilor reciproce cu sistemul bancar, privind creditarea activității curente.
Adoptarea deciziilor în cadrul acestor 4 direcții are loc în urma și în baza analizei deciziilor
alternative ce iau în seamă un echilibru dintre lichiditate, stabilitate financiară și rentabilitate.

1.3. Subiecții (utilizatorii) analizei financiare

Subiecții analizei financiare sunt persoanele și organele de conducere ce manifestă interes
față de activitatea entității economice.
În funcție de tipul analizei financiare (internă și externă), subiecții se divizează în 2
categorii:
I. Subiecții interni
Scopul analizei interne constă în examinarea situației financiare a entităților și identificarea
rezervelor financiare de perfecționare a acelei entități.
Subiecții interni includ 2 grupe:
a) proprietarii - manifestă un interes deosebit față de utilizarea eficientă a capitalurilor
investite, capacitatea acestor capitaluri de a genera venituri și profituri;
 b) personalul managerial - are sarcina de a organiza activitatea întreprinderi, gestiunea
eficientă a resurselor financiare puse la dispoziție de către proprietari și investitori. Ei
răspund în fața proprietarilor pentru realizarea acestor sarcini. În afară de acesta
managerii sunt interesați în remunerare, asigurare socială, dezvoltarea carierei.
II. Subiecții externi
Analiza financiară externă mai mult se axează pe aprecierea întreprinderii în special sub
aspectul echilibrului financiar, solvabilității și riscului din relațiile entității cu alți participanți al
mediului exterior.
Subiecții externi se divizează în 2 grupe:
a) cu interes financiar direct - creditorii, furnizorii de resurse (materiale, energetice)
b) cu interes financiar indirect - statul care este reprezentat de organe fiscale, organe de
control fiscal, organe de administrare locală și organe statistice; partenerii de afaceri, și
anumite cumpărătorii; consultanții financiari; bursele de valori și alte persoane ce
examinează situația entităților.

1.4. Baza informațională a analizei financiare

Pentru efectuarea unei analize financiare, corecte și complexe se pune în aplicare
informația, care provine din surse interne și externe.
Informația din surse interne este preponderent formată în contabilitatea financiară.
Această informație visează un rând de date ce reflectă utilizarea factorilor de producție.
Informația din sursele interne poate fi cu caracter: de raport, de plan, de gestiune.
Informația cu caracter de raport se găsește în Situația Financiară care conform SNC includ
următoarele anexe:
● Anexa 1 „Bilanțul”;
● Anexa 2 „Situația de profit și pierdere”;
● Anexa 3 „Situația modificărilor capitalului propriu”;
● Anexa 4 „Situația fluxurilor de numerar”;
● rapoarte statistice;
● alte documente cu caracter de raport elaborate pentru uz intern în entitate.
Informația cu caracter de plan este prezentată în:
● business planuri ale diferitor afaceri;
● analizele eficienței proiectelor investiționale;
● planurile de activitate a subdiviziunilor în cadrul entităților economice;
● planul general de dezvoltare a întreprinderii pe anul current;
● planul de dezvoltare strategică a entității pe o perioadă de medie și lungă durată.
 Informația cu caracter de gestiune este reprezentată de contractele încheiate între entitate și
partenerii de afaceri, procesele verbale a ședințelor, adunărilor generale, ordinele conducătorilor.
Datele din sursele externe pot fi cu caracter legislativ-normativ; normativ-instructiv și
analitico-informativ. Informația cu caracter legislativ și normativ-instructiv se obține din legi,
coduri (Fiscal, Civil, Funciar, etc.), Hotărârile Guvernului, Decretele Președintelui Țării,
documente emise de ministere de resort, Banca Națională a Moldovei, Comisia Națională pe
Piața Financiară.
Informația analitico-informativi este furnizată de statistica oficială.
Informația utilizată în analiza financiară trebuie să corespundă următoarele cerințe.
- exactă;
- profundă;
- eficientă;
- vechimea informației.

Întrebări recapitulative:
1. Ce reprezintă analiza financiară?
2. Caracterizați obiectul analizei financiare.
3. Prezentați obiectivul principal al analizei financiare a întreprinderii și conținutul
acestui obiectiv.
4. Argumentați importanța analizei financiare în asigurarea entității cu planuri.
5. Argumentați rolul analizei financiare în fundamentarea deciziilor de investire.
6. Prezentați tipologia subiecților (utilizatorilor) analizei financiare a întreprinderii și
argumentați interesul fiecărei grupe de utilizatori.
7. Numiți sursele interne de informație cu caracter de raport.
8. Care sunt sursele interne de informație cu caracter de plan?
9. Prezentați sursele interne de informație cu caracter de gestiune.